Nu cred ca a fost cineva surprins de victoria lui Vladimir Putin la prezidentialele din Rusia. Nici de „alternanta” Putin-Medvedev, care pare o Matrioshka politica. Deschizandu-l pe Putin, dai de Medvedev, desurubarea lui Medvedev ti-l arata pe Putin, si asa mai departe. Este un fel de „poveste fara de sfarsit”. Zvonul lansat in presa britanica, conform careia Putin nu l-ar mai numi pe Medvedev prim-ministru, nu este(deocamdata) credibil. Exista deja o generatie care s-a nascut cu Putin, iar prima data cand voteaza il au ca alternativa, sau ca optiune, tot pe Putin.
Exista multi rusi care au votat cu Putin pentru ca-l considera „raul cel mai mic”, sau singura optiune viabila, nu pentru ca ar crede in politica sa, sau in capacitatea sa de a face din Rusia o societate mai buna. Restul candidatilor au obtinut putin, sau foarte putin, nici unul nu a produs surpriza. Paralela care se face , „Basescu-Putin”, mi se pare prea putin argumentata si argumentabila, dar si o comparatie fortata(din anumite perspective, comparatia este si caraghioasa). Mai serioasa mi s-ar parea o comparatie a celor doi din perspectiva votului cu „raul cel mai mic”. Nu este doar cazul lui Basescu, in Romania s-a votat de multe ori ca o consecinta a acestei filozofii, dar aceasta comparatie cu Putin o accept si o sustin.
Insa Rusia este mai speciala, si in orice caz mult mai complicata decat Romania. Vladimir Putin a adunat in special voturile provinciei rusesti, in unele gubernii avand o majoritate zdrobitoare, iar principala opozitie,zone unde a inregistrat scoruri sub media finala, a venit din orasele mari, in special Moscova si Sankt Petersburg. Pentru a intelege, Rusia trebuie cunoscuta. Discrepanta intre Moscova si orasele mari, si Rusia rurala, provincia ruseasca profunda, este uriasa. Mai mare decat o vedem in Romania sau in multe alte parti. Capitala si orasele rusesti mari , expuse influentei straine, cosmopolite si occidentalizate, au alta orientare politica, alta sete de democratizare si de democratie decat Rusia profunda si provinciala. Incepand cu veniturile, trecand prin dezbaterea politica locala si terminand cu oferta de oportunitate si nivelul de trai, diferentele sunt coplesitoare, si pe termen mediu de neacoperit. Probabil, pentru multa vreme de aici incolo, vor ramane astfel. La Moscova, unde au fost si cele mai importante si masive demonstratii anti-Putin, dezbaterea aminteste de lupta politica din orice capitala occidentala, cu accente ce surprind neavizatii care confunda Federatia Rusa cu Uniunea Sovietica. Moscova are o mare dorinta de viata democratica, are nevoie sa imite capitalele occidentale, si ca de multe ori in trecut, doreste sa compare capitala Rusiei cu oricare alta capitala a tarilor cu democratii consacrate. Bloggerul Alexei Navalny, care a lansat in urma cu cativa ani un forum de discutii numit „LiveJournal”, anunta si sustine ca Putin nu va incheia cei sase ani de mandat la Kremlin. Navalny spune ca rezistenta la Putin va fi atat de mare, iar contestarea sa atat de vie , incat acesta va trebui sa paraseasca presidentia ruseasca inainte de 6 ani. Blogul lui Navalny s-a concentrat pe denuntarea coruptiei regimului Putin si a societatii rusesti in general, si pe o mobilizare prin virtual a tuturor oponentilor lui Putin. Mobilizare a dat rezultate, multe dintre manifestatiile anti-Putin fiind consecinta mesajelor lansate pe acel forum, si preluate apoi in virtual. Navalny este un exemplu de mobilizare prin internet,foarte interesant de studiat din punct de vedere sociologic. Dupa ce initial, s-a ocupat de lansarea de mesaje politice , Navalny si-a transformat blogul in „mass complaint machine”(dupa caracterizarea proprie). Se poate traduce prin „masinaria plangerilor colective”, dar si ca „dispozitivul doleantelor publice”. Este un personaj care merita urmarit, fiind prima figura a opozitiei ruse lansata exclusiv in virtual.
Atunci cand si-a sarbatorit victoria, Putin a plans. Multi vor fi cei care se vor grabi sa compare lacrimile lui Putin cu lacrimile lui Basescu. Dar nici motivatia, nici mecanismul declansator, si nici rezultatul nu permit aceasta comparatie. Daca ar fi sa-l ascultam pe Navalny, Putin nu-si va incheia cei sase ani de mandat ca presedinte. Contestarea va veni pe fondul coruptiei endemice a regimului, si a societatii rusesti in general, dar si datorita presiunii uriase pentru democratizare a deciziei politice.
Realegerea lui Putin, in acest context, nu rezolva toate cele de mai sus, si nu poate asigura mult clamata si discutata „stabilitate” de care se vorbeste ca rezultat al alegerilor. Multi, bazandu-se pe concluzia „stabilizarii”, spun ca Rusia va incerca (din nou) sa fie un mare jucator pe scena internationala, dorind sa (re)devina un lider regional, un pol al puterii. Prin clivaj, Romania ar trebui „sa se teama” de putere Rusiei, de coagularea economica pe Rusia(si pe cale de consecinta, plasarea Romaniei in afara jocului economic si investitional), in general, Romania ar trebui „sa tremure”, din nou, din cauza Rusiei. Adica sa continue aceeasi politica de tip „razboiul rece pe cont propriu” pe care a avut-o in ultimii ani. Politica perdanta economic, fara rezultat geopolitic concret, iar pe termen lung imposibila si producatoare de pagube. Nimeni nu va muta Rusia de langa noi. Ar fi un moment bun, ca Romania sa-si schimbe atitudinea, si sa revizuiasca.
Faptul ca la Moscova, sistemul politic rusesc si actualitatea sunt puse din ce in ce mai mult in discutie, iar opinia publica este din ce in ce mai prezenta si mai activa ca partener de dezbatere, face ca opinia lui Navalny, si posibilitatea ca Putin sa aiba un mandat accidentat politic si o puternica opozitie la nivel social, sa fie o probabilitate majora. Iar Moscova , si opinia publica moscovita joaca rolul de „far calauzitor” pentru rusi, care s-au uitat intotdeauna la capitala lor ca la un exemplu, un loc care determina si impune o anume cale, un anumit „trend”. Rusia, atat timp cat nu-si rezolva problemele interne, nu poate deveni un pol al puterii. Ceea ce trebuie inteles insa, este ca Rusia va avea intotdeauna orgolii de mare putere si nostalgii imperiale. In ultimele doua decenii, Rusia a cedat, putin cate putin, ceva din puterea sa, din zonele de influenta, si din maretia imperiala. Sa fie pregatita Rusia sa spuna acum, „Ну вот и всё”, adica „pana aici” sau „asta a fost”, si sa o ia de la capat? Fara rezolvarea problemelor structurale interne, fara o economie performanta si o schimbare a paradigmei economice rusesti, nu vad cum ar putea sa faca acest pas.
Lacrimile victoriei lui Putin se pare ca nu au impresionat pe rusi. Moscova, nu crede in lacrimile lui Putin. Atunci, de ce ar crede Romania?
@All
Ar trebui sa pun un PS:
Stas Mihailov ii spune „asta a fost” unei femei, sa fie pregatita Rusia sa spuna asta „lumii”?
@ Aramis
Cred că Navalny își face speranțe deșarte. Îmi amintesc că multă lume a visat să-l suspende pe Băsescu, apoi să-l bată în alegeri, iar azi marinarul încă mai are o jumătate de mandat.
În cazul lui Putin, lucrurile sunt și mai relaxate. E la al treilea mandat (de fapt la al patrulea) și conduce Rusia de peste 12 ani. Din nefericire Rusia a încetat de mult să mai fie o democrație. Și mi-e teamă că o mare putere militară, cum este ea, se va gândi să-și ia înapoi cu forța ceea ce a pierdut acum 20 de ani.
Cred că noi (și nu numai) suntem în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit.
PS: Te-ai apucat să citești „România după Malta”?
Şi eu sunt de acord cu ce zice Porthos. Ba chiar am simţit un fior rece pe şira spinării văzându-l pe Putin reales şi nu am cum să nu mă gândesc cam ce influenţă ar putea avea asupra ţării mele realegerea lui Putin, mai ales că scena politică din ţara noastră încă nu a scos la iveală personaje puternice şi total dăruite intereselor României.
Până una alta, deşi nu-s o persoană foarte religioasă, nu mă pot gândi decât astfel:”Dumnezeu cu mila!…sau Putin”
@ Aramis
Bun PS! Însă aș prefera să nu fiu foarte precis referitor la ce mi-a plăcut mai mult în videoclip. E frumoasă și limba rusă, e simpatică și melodia. Despre versuri, nu pot comenta pentru că am cam uitat bruma de rusă pe care am învățat-o la școală.
@ all
Din păcate în momentul de față, România încă importă destul de mult gaz rusesc (vârful a fost în 2008 cu 2 mld $), iar descoperirea zăcământului din Marea Neagră nu va avea un impact semnificativ în următorii 5-10 ani (contrar declarației optimiste a lui TB).
Eu cred că Rusia mai democratică decât acum nu a fost niciodată. În ce priveşte corupţia endemică, acest lucru, pe scară cu adevărat industrială, a fost pe timpul lui Elţîn.
Cred că ruşii au un prag maxim de suportabilitate a democraţiei, sunt altă civilizaţie,n-ar trebui să-i comparăm cu democraţiile occidentale.
Deocamdată văd că Rusia este privită cu mare „simpatie” de marile state europene, acestea nu se încurcă cu democratizarea insuficientă, relaţiile economice să meargă. SUA doresc un regim care să nu lase fără control armamentul nuclear, aşa cum s-a întâmplat după destrămarea URSS.
Deci, zarurile au căzut bine.
Cât despre noi…vorba lui Becali: am făcut şi noi nişte aroganţe!
Pe lângă asta,am mai auzit și nişte poveşti despre cât de incompetenţi sunt reprezentanţii noştri în Rusia…
Porthos
Zici: „Din nefericire Rusia a încetat de mult să mai fie o democrație”
Cam de când?! Sau, cu alte cuvinte, când a fost cu adevărat democraţie în Rusia?
Domnilor,
Cunostintele mele in domeniul politicilor externe oscileaza in jurul lui zero, insa ma amuza grija fata de democratia din Rusia si comparatia Rusia – occident. Rusia s-a schimbat in ultimii ani si sunt convinsa ca se va schimba, dar asa cum decide ea. Orgoliul Rusiei (si nu ma refer doar la lideri) e prea mare ca sa accepte deciziile altora pentru ei.
Sunt convinsa ca vor exista si investitori in aceasta epoca, zic eu ca va fi de 6 ani, a lui Putin.
Eu mi-as face mai mari probleme cu privire la relatiile noastre cu Rusia care nu stiu cum si cand vor fi reluate.
Rusia lui Putin este locatia din care ne vin gazele. Niste gaze. M-am interesat. Cica Romania consuma anual 14,2 miliarde de metri cubi, dintre care 11,2 miliarde din productia interna si 3 miliarde din import. Parerea mea ferma este ca s-ar putea economisi usor prin diverse masuri (…) 3 miliarde de metri cubi de gaz anual pentru a fi independenti deja. Dar se pare ca in cativa ani am putea fi fericitii martori ai beneficiarilor unor resurse de gaz natural (natural cå natural ca nu l-or fi pompat rusii acolo) in Marea Neagra. Neagra, neagra dar in aceste condtii cine mai are timp sa fie rasist. Cica ar fi intre 40 si 80 de miliarde de metri cubi, adica 60 de miliarde de metri cubi. Considerand ca necesarul de gaz natural al Romaniei ar ramane constant si ca productia interna s-ar putea mentine asta ar insemna ca am putea fi independenti energetic la gaz (only) pentru 20 de ani. Intrucat in mod realist necesarul va creste, iar productia interna va scadea, putem spera la o independenta energetica pe 10 ani. Intrucat costurile cu investitia initiala si costurile de exploatare sunt mult mai mari pe mare decat pe uscat asta echivaleaza in realitate cu o independenta energetica de circa 5 ani. Incepand din 2017-2018. Tinand seama de coruptia din Romania visata independenta energetica la gaz (only) ar putea dura mai putin (3-4) ani incepand de mai tarziu 2020. Cum Putin va candida si va castiga si in 2018 pentru alti 6 ani inseamna ca tentativele de apropiere strategica (prin bezele catre Vladimir; Vladimir Putin nu Tismaneanu, desigur) ale viitorului presedinte al Romaniei (ca crinu) probeaza viziune geo-politica si pragmatism. Sa ne vereasca D-zeu de pragmatismul pramatiei.
Va spun sincer,pe mine lacrima lui Putin m-a bulversat total.Stiti care lacrima,aia de-acum celebra.Acum,nu ca m-as fi muiat din cauze sentimental-siropoase…Da’nedumerirea mea venea din chestii mult mai practice.De ce o singura lacrima?Si de ce taman din ochiul drept?Omul a plans spre dreapta si a zambit spre stanga?A fost o singura lacrima prelunga sau un sir neintrerupt de mici boabe de roua?Sau are dreptate Kasparov cand spune ca-i pe motiv de botox injectat din belsug?
In fine,nu c-ar avea vreo importanta…Caci doar il stim cu totii pe tatuca de la Kremlin calarind la bustul despuiat,luptandu-se corp la corp cu tigrul siberian si pilotand suhoiuri.
@ d’Artagnan
Ai dreptate. Rusia nu a fost democrație nicicând. Dar își dorea să fie. Sau așa părea, privit din afară. Democrația de tranziție a degenerat în „crony capitalism” (îmi e imposibil să folosesc termenul de „capitalism de cumetrie”) și apoi în cleptocrație. Terenul perfect pentru apariția eroului salvator: kaghebist, naționalist, anti-mogulist, pedepsitorul corupților și hoților.
Probabil că noi fiind mai săraci am primit pachetul „doi-în-unu”: pe bețivul de Elțîn, deja altoit cu dictatorul în devenire Putin.
@ d’Artagnan
Am avut azi o discuție interesantă cu doi tipi deștepți. Nu-mi amintesc acum toate ideile geniale pe care le-am discutat, însă mi-a plăcut în mod special opinia referitoare la Rusia. Ne-am gândit că ne plac rușii ca indivizi. Chiar și limba rusă sună plăcut. Muzica, baletul și multe alte lucruri ne umplu de încântare. Atunci de unde provine disconfortul mental relativ la Rusia?
Te las pe tine să ghicești la ce concluzie am ajuns.
@ Observator
Pe cuvântul meu că îmi plac relațiile cu Rusia așa cum sunt. Fără prea mari înțelegeri la nivel de stat (e drept că m-aș lipsi de mârâitul de pomană al potăii la urs). Cu ceva investitori privați (ALRO, Mechel, Lukoil), plus nelipsitul Gazprom și frații săi. Cred că sunt suficienți deocamdată.
Știai că Mechel deține:
– Mechel Târgoviște;
– Ductil Steel Buzău;
– Mechtel Câmpia Turzii;
– Combinatul Oțelul Roșu?
Îți mai amintești de fabrica de mașini de cusut AKM de la Cugir? Cred că se poate reprofila liniștită pe producția de arcuri și sarbacane. Însă obligatoriu din plastic.
@ Observator
Cât timp îți scriam comentariul precedent, la știrile ProTV l-au prezentat pe Presidente zicând ceva de creșterea salariilor bugetarilor. Politicienii au inventat soluția minune anti-criză: anul electoral. În 2008 PNL (Vozganian) a mărit pensiile, iar în 2012 PDL (TB) salariile. Abia aștept 2014. Crezi că ne fac pe toți milionari în euro?
@ pierre
Aici Putin mai ere de învățat. Prima lacrimă de (viitor) președinte la noi a curs în 2004. Iar Traian călărește, despuiat la bustul gol, tigroaica blondă și e în stare să piloteze (Loganul), chiar și în stare de ebrietate.
@Porthos,
Teama mea e ca Rusia se va implica din ce in ce mai mult in deciziile altora privind politica externa. Si de aceea nu prea imi place relația actuala cu Rusia (sa nu intelegi ca o vad o relatie rece, dar si relațiile de apropiere sunt de mai multe tipuri).
Cat despre promisiunea făcută azi de domnul Basescu eu mă așteptam, doar suntem in anul Caragiale, iar demagogia e la ea acasă in tara asta.
@Aramis, etc:-)
Domnul Nastase v-a cerut prezenta la dumnealui pe blog. Eu zic sa nu-l dezamagiti
Dl Goe
Asta cu independenta energetica este asa, o vorba care place. Basescu s-a grabit si el, (spun si el, dar nu am vreo intentie de comparatie intre afirmatia ta si a lui), sa vorbeasca despre independenta energetica, cred ca avea nevoie sa dea o veste buna si amanuntele n-au mai contat.
Ceea ce conteaza este costul energiei si previzibilitatea acestuia. Ca la orice marfa, este important de fapt sa ai alternative.
Trambitatul despre „independenta” energetica, inseamna doar o recunoastere implicita a faptului ca statul isi permite, oricand sa intervina in domeniul energetic. Dar este evident ca o poate face doar atunci cand agentii economici, respectiv sursele de energie, sunt in curtea lui. Cu alte cuvinte, independenta energetica inseamna capacitatea administrativa de interventie in piata energetica. Asa cum face Chavez, (nu ca as avea vreo obsesie), dar tipurile de interventie sunt numeroase.
Basescu si in general guvernantii, vor sa creeze impresie ca acest aspect, (asa zisa independenta energetica), creeaza securitate (energetica) populatiei. De fapt aceasta este creata de accesul multor ofertanti la consumatori. Atunci actioneaza mecanismele de piata, si apare previzibilitatea acesteia. Nu controlul de stat asupra preturilor, asta creeaza doar penurie, sau costuri ascunse, (cineva plateste pretul real).
Faptul ca ne aprovizionam cu gaze de la rusi, si nu din Marea Neagra, poate fi un aspect negativ. Asta daca uitam ca in aceeasi masura in care noi avem nevoie de gaze, si rusii au nevoie de piata. Mai mult, noi putem sa ne incalzim si cu lemne, de fapt, sau cu curent de la nucleara, pe cand rusii sufera o pierdere mare daca nu mai au cui vinde. Chestie de perspectiva.
Problema o reprezinta lipsa de alternative a clientului, adica masura in care conversia pe un combustibil alternativ este dificila. Din acest motiv, retelele energetice cu furnizori limitati sunt de fapt problema reala. Faptul ca „s-a tras gaz” in sat o fi un progres, dar progresul cel mare ar fi ca omul sa aiba si o lista de furnizori de gaz pe masa…
@Athos – Aveti deplina dreptate, iar atasamentul d-voastra pentru principiile economiei de piata (in contextul unor societati organizate democratic) este (remarc) exprimat cu claritate si consecventa (va observ demult), daca-mi este ingaduit sa va laud. Totusi v-as ruga sa nu desconsiderati capacitatea speciei umane de a fenta cu aceeasi dezinvoltura si comunismul si capitalismul ca sa ma exprim abrupt, ca un extremist, sau si stanga si dreapta ca sa fiu mai de centru. Intotdeauna trebuie facut nu ceea ce trebuie facut (sic) ci ceea ce merge. In context (istoric, social, economic, meteorologic etc), ceea ce functioneaza la un momerent dat cat de cat optimal in relatia dintre societate si indivizi. Cat mai la pace. Pace, pace intre doua dobitoace. Fioroase dobitoace. Incolo nu. Deocamdata.
Dl Goe
Iti foarte multumesc pentru amabilele cuvinte. Si adresez rugamintea de a nu folosi pronumele de politete, ma face sa ma simt stanjenit.
Nu sunt blogger cu mare experienta sau vechime, asa ca nu ma pot lauda cu lecturarea prea multor editori sau comentatori. Sper sa gasesc si eu timp sa te citesc mai des!
@All
N-am reusit sa replic multor comentarii intersante, iar ieri, „am vorbit” iepurelui de martie. Oboseala imi permitea sa-mi folosesc partial neuronii, a fost mai usor sa „ma joc” cu iepurele decat sa discut cu persoanele interesante de pe blog. Imi iau revansa astazi.
@Porthos
O paralela intre Basescu si Putin mi se pare hazardata. Si nu cred ca interventiile militare sunt o solutie, pe termen scurt si mediu. „Umbrela NATO” este o garantie. Navalny este un personaj interesant, si perceput astazi ca un serios oponent al „establishment-ului” rusesc. A facut asta doar prin intermediul virtualului. Nu stiu ce sperante are, dar a reusit sa se faca auzit, sa atraga atentia, si sa mobilizeze, ceea ce e mare lucru pentru societatea rusa. Mi-a placut gluma cu „Rusia a incetat demult sa fie o democratie”.
Banuiesc ce ti-a placut mai mult in videoclip.
@mitzabiciclista
Nu cred ca realegerea lui Putin, departe de a fi o surpriza, ar trebui sa ne dea astfel de „sentimente”. Ar trebui sa fie un imbold de a schimba atitudinile, si abordarea relatiilor cu Rusia. Ziceam ca „nu ne putem muta” de langa Rusia.
@d’Artagnan
Ideea ar fi sa incetam sa facem „niste arogante”, sa luam problema in serios, ar fi in avantajul nostru.
@Observator
Ai dreptate in legatura cu „orgoliul Rusiei”, va fi intotdeauna un obstacol pentru o tara mai „firava” in abordarea relatiilor, dar schimbarea atitudinii de astazi ne-ar putea aduce multe avantaje.
@Dl Goe
Interesanta perspectiva ta „crinologica”, esti deci convins ca vom avea presedinte „un crin”. Chestiunea cu gazele mi se pare doar o fateta a intregului, schimbarea de atitudine si de abordare, ne-ar aduce (probabil) avantaje si in acest punct. Punctul de vedere al lui Athos, concentrat pe „piata libera”, mi se pare corect, iar relaxarea relatiilor, intrarea intr-o normalitate, l-ar face ceva mai posibil.
In rest, numai de bine, sa nu uit, multumim de sprijin.
@Pierre
Putin trebuie sa joace pe tot registrul emotional, este specific rusesc, pana la urma e una din trasaturile rusilor care-i fac pe occidentali sa-si piarda „ratiunea”, si sa se „indragosteasca” periodic de rusi.
Oricum, inteleg ca nu esti impresionabil, pe mine totusi „ma misca” aceasta disponibilitate de a trece usor de la o stare la alta, de a „aluneca” de la suparare la veselie, de la iubire la ura, sau de la lacrimi la „poze” cu trigri siberieni si „karate-champion”.
@Porthos
„Disconfortul mental relativ la rusi” (bine pusa problema) poate fi abordat in multe feluri, dar el provine in special din complex, din teama, si din impresia de inferioritate. Cauza principala este necunoasterea, romanii „i-au uitat” pe rusi in ultimele cateva decenii, sau au fost informati distorsionat, au ramas prizonierii acelorasi clisee.
@ Aramis
Un ultim comentariu înainte de decolare. Eu personal îmi amintesc despre ruși doar bancul cu împărțitul „frățește”. Dar acum, că m-ai liniștit, o să trec peste complexul de inferioritate și-i voi aștepta cu brațele deschise. Crezi că ne aduc ceva când vin în vizită?
PS: mi-am mai amintit ceva de Tănase:
„Rău era cu „der, die, das”
Da-i mai rău cu „davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai moşie
Haraşo tovărăşie”