In Romania se fac destul de rar sau deloc statistici sau top-uri despre aparitiile media ale oamenilor politici. Am vazut astfel de informari in presa straina, despre politicieni din diverse tari. Daca s-ar face si la noi asa ceva, probabil ca am asista la o preluare de stafeta. De la Traian Basescu, cel mai mediatizat(si cel mai discutat), la MRU, cel mai prezent in presa, iar in ultimul timp si cel mai „dezbatut”. Am avut ocazia sa-l vedem pe MRU expunandu-si ideile de guvernare si programele frecvent in ultima vreme. Emisiunea de la A3, in care MRU a raspuns unor „gadisme” , a fost foarte dezbatuta ulterior. MRU a facut fata cu succes obrazniciilor gadiste, dar a dovedit, definitiv, ca are capacitati de guvernator. Nu voi insista asupra emisiunii, nici asupra capacitatilor intelectuale ale „impricinatului”. MRU si-a gestionat bine cariera politica pana in acest moment, si pare sa-si fi calculat cu precizie pasii de pana acum. Acceptand functia de prim-ministru face primul pas riscant in cariera. Orice functie politica presupune un grad de risc, dar asumarea sefiei guvernului de catre MRU poate fi o „carte” de genul „totul sau nimic”. Luata separat, orice aparitie media a lui MRU, ii confirma acestuia capacitatile intelectuale si competenta, cunoasterea intr-ale guvernarii. Desigur, MRU mai trebuie sa confirme, sa arate ca poate gestiona situatii dificile, ca stie sa-si imbunatateasca discursul politic si sa rafineze transmiterea mesajelor. Dar MRU, ca individ, are sanse in politica.
Marele risc al lui MRU insa, este acela de a ramane un dirijor fara orchestra, fara o formatiune politica de sprijin. Pentru ca deocamdata, Ungureanu este „un Karajan” cu o orchestra de imprumut, indisciplinata, care intrepreteaza partituri disparate, si care asculta de multe ori de alti dirijori. PDL este o orchestra pe care MRU nu o poate conduce si dirija dupa propriul stil, iar disciplinarea presupune mult timp si multa politica. Intr-un an electoral, MRU nu va avea timp si spatiu de manevra pentru astfel de lucruri. Prim-ministrul are doua posibilitati: sa nu tina cont de anul electoral , si sa incerce sa disciplineze orchestra acum (sau,preferabil, sa o recompuna), cu riscul implicit, sau sa astepte si sa reorganizeze totul dupa alegeri. In ambele cazuri, sansele lui MRU de a-si pune in valoare stilul, sunt pentru mai tarziu. S-a spus, la formarea guvernului, ca Ungureanu „s-ar fi predat” la Cotroceni, sau ca a devenit prizonierul lui Basescu. Nu am crezut asta, dar efectul acestor etichete este acela ca MRU va trebui sa dovedeasca contrariul. „Desprinderea” de Basescu va fi cheia lui MRU spre viitor, iar desprinderea de actualul presedinte inseamna si desprinderea de trecut. Ramane de vazut daca desprinderea va fi sub forma unei rupturi, sau pur si simplu o „depasire” de situatie. Este probabil prima data cand prim-ministrul este in situatia de a coordona si conduce un guvern fara a avea si parghiile politice de control. Romania a mai avut „dirijori” de exceptie, dar Adrian Nastase avea controlul partidului, si chiar daca orchestra a fost realtiv mediocra, dirijorul a reusit sa o faca sa interpreteze bine. Cu o nota ceva mai slaba, Tariceanu a putut sa intrepreteze bine partitura guvernarii, dar a beneficiat de un partid de cadre, si de competente in „orchestra”. S-a vehiculat ideea ca MRU ar trebui sa preia controlul si conducerea PDL-ului, insa este evident ca partidul aflat la guvernare nu doreste sa se lase controlat. Fara un sprijin politic ferm, si fara posibilitatea de a face schimbari in PDL, cu fraiele partidului in alte maini, obligat sa astepte decizia politica de la altii, orice initiativa a lui MRU va ramane la stadiul de intentie, sau va fi distorsionata pana la a fi „de nerecunoscut”. Daca parcursul profesional de pana acum va fi respectat ca tipar, MRU va trebui sa-si salveze cariera , plutind pe apele tulburi ale guvernarii PDL-iste, facand „ce poate” si nu „ce stie”, pentru a valorifica capitalul politic mai tarziu. Probabil asa va fi.
Fara orchestra, Karajan nu ar fi putut interpreta Hungarian Rhapsody la modul exceptional, caci ce ar fi fost dirijorul fara instrumentisti, si mai ales fara posibilitatea de a-i controla? Oare va reusi MRU sa interpreteze „rapsodia ungureana” cu orchestra PDL-ului, sau perioada pana la alegeri va fi o permanenta repetitie, urmand ca „spectacolul” sa fie „reprogramat”?
Deca(b)logul Muschetarilor 
Singura armă a lui MRU sunt sondajele favorabile. Cât stă bine la capitolul încredere, popularitate, intenţie de vot, deasupra PDL şi al altor lideri de moment va fi „tolerat” la conducerea guvernului,când va începe să coboare i se va da un brânci brutal.
D’Artagnan
Orice rezultat se evalueaza in raport cu scopul propus. Ar trebui, prin urmare, sa stim ce si-a propus MRU cand a acceptat sa devina prim ministru, ca sa putem sa ne dam seama ulterior, in ce masura a actionat cu succes.
@d’Artagnan
Nu cred ca MRU „este tolerat”, as spune chiar ca el „tolereaza” PDL-ul. Sansa lui este sa organizeze o formatiune politica pe care sa se sprijine, indiferent ca va fi PDL-ul, sau alta(care sa cuprinda bucati de PDL).
@Athos
Scopul nu este „declarabil”, cu siguranta exista o agenda care daca nu poate fi numita „ascunsa”, poate fi denumita „discreta”. Rezultatele guvernarii nu se pot vedea atat timp cat el nu are o „orchestra” cat de cat obedienta, dar riscul lui major este ca eventualele greseli sa-i fie imputabile.
Muschetari,
Maharajaua turbacioasa va paraste si va cearta pe blogul lui Nastase. L-am apostrofat pe blogul lui AN, dar nu cred ca ma preia, asa ca am sa pun comentariul aici. Am dat si link catre blogul vostru, dar nu vrea sa-l puna. Cred ca lui Nastase ii e frica de voi.Uite ce-i spuneam maharajalei:
dan capitan de plaimartie 19, 2012 la 4:59 pm
Maharajaua iepurilor,
Dai dovada de multa staruinta in urmarirea muschetarilor peste tot. Toate comentariile tale sunt despre muschetari sau despre d-na Aya, sau te certi cu d-na Manuela.Te arunci pe blogul lor si faci scandal, aici ii certi si ii parasti! Nu ti se pare ca exagerezi, paracioasa mica?
Comentariul tău e în așteptare.
Inseamna ca tu si nu vreunul dintre muschetari a pus linkul la acest blog peste tot !
Realitatea e ca uitasem de acest blog si cand am revenit am ramas dezamagit :
O alta flasneta de partid, care vrea sa faca din pacat bici 😉
Ungureanu ramane premiantul caruia i se lipeste diploma de frunte si este trimis acolo unde are nevoie iudeomasoneria. O paiata manuita din spatele intereselor evreiesti, care vad in Romania lui Basescu si MRU o oportunitate speciala si o prada mult prea usoara, pana cand se vor lovi de stanca romanismului renascut din frustrare si constientizare a pericolului !
Ce faci Raducu? Ai venit si pe aici, de pe Arca lui Goe sa infestezi si spatiul asta cu minunile tale? Nu stiu cine a pus link-uri, eu n-am fost decat la V Ponta si la Nastase:)
Poate s-au linkat aia singuri:)
Din pacate n-am timp sa citesc mai mult, ca sa-mi dau seama cam pe unde umbla @Goe si sub ce palarie se ascunde !
Iar ti-ai neglijat tratamentul, mimozo?
Nu te mira ca nu ti-a fost postat comentariul pe blogul lui AN. Crezi ca moderatorii de acolo nu si-au dat seama ca esti o chestie bizara si deranjata la cap, care a iesit la agatat de „muschetari”? Si care nu iese din adormire decat pentru a sari in apararea celor pe care-i iubeste cu gelozie?
Eu te-am sfatuit prieteneste sa apelezi la un ajutor specializat. Nu m-ai ascultat si uite ce-ai facut: iar te-ai facut de ras pe blogul unui fost premier al Romaniei! Lamentabil!
Dragii mei, nu fiti subiectivi! Ati ajuns sa postati pana si scancelile lansate de mimi impotriva mea pe ALTE bloguri, iar replicile mele nu? 😆
Athos
Scopul pentru care MRU a acceptat să fie prim ministru este să facă din România o țară frumoasă, deșteaptă și devreme acasă. Nu crezi?
Și să încerce o carieră politică.
Părerea mea este că Băsescu a făcut un lucru bun cu această numire ( nu ne imaginăm că PDLul a avut inițiativa) și pentru partid și pentru scena politică românească, în general. Problema cu el este că nu se poate abține de la ”joc” și riscă să-și dinamiteze singur alegerea. Cu cât interferează mai mult cu MRU cu atât îi face mai rău.
Singura orchestră de care dispune, culmea, liberalul autosuspendat, este PDLul cu sateliții săi. Nu ne închipuim că Ponta ar ceda guvernarea iar orgoliosul de Antonescu Președenția.( Dacă între Ponta și MRU se mai poate discuta care-ar fi mai potrivit pentru funcția de premier, comparația între poliglotul, calmul, diplomatul Ungureanu și istericul neștiutor de limbi străine Antonescu pentru funcția de șef al statului nu se poate face. Parcă suntem blestemați să avem numai Președinți care ori vorbesc o engleză rudimentară ori deloc.)
Cariera politică a dlui MRU pare strâns legată de PDL. Sau o parte din el. Sau poate găsește o altă cale, nu știu.
Ar fi de mirare să se întoarcă la studiu acum.
@d’Artagnan
Ar fi trist pentru MRU sa-si vada viitorul politic legat de PDL. Asta pentru ca PDL este condamnat la a fi un vehicul, „o trecere”. Cred ca n-am spus-o niciodata, dar argumentul major pentru ceea ce spun despre PDL, este faptul ca acest partid nu are baza doctrinara. Nu vorbesc de documentele de partid, si nici de ideologia folosita de PDL, ci de baza sociala ca partid de dreapta. Metamorfoza fortata la care a fost supus PDL-ul „peste noapte” este si otrava care macina masinaria de partid. Membrii sai nu pot fi sinceri doctrinar vorbind, fiind condamnati sa fie doar oportunisti. Fenomenul se regaseste in toate partidele, dar nu la o scara atat de mare ca in PDL.
@d’Artagnan
Zoitzica isi ridica poalele pe blogul lui AN. Nu spun sa arunci o privire, ca s-ar putea sa „orbesti”, dar poate o impunsatura cu spada ar fi binevenita, s-a gonflat, ma gandesc sa nu „pocneasca”. Plus ca moare dupa putina atentie din partea ta.
@dan capitan de plai
Am vazut ce face iepurele, probabil crede ca e interesant. Acum o are interlocutor si companie si pe Zoitzica, care-i sterge „lacramitzele”, si-i spune :”Lasa…”.
De ce spui ca AN nu te-a postat? Am vazut comentariile tale.
„Am vazut ce face iepurele, probabil crede ca e interesant. Acum o are interlocutor si companie si pe Zoitzica, care-i sterge “lacramitzele”, si-i spune: ‘Lasa…’.”
Nu cumva faci o confuzie cu un alt cuplu de pe blogul lui AN, LePrince si Aya? Nu cred sa fi existat persoane care sa faca mai pe interesantele pe blogul ala decat voi… 😆
Cat despre „ridicat poalele-n cap”, ce sa mai vorbim!
Nu te contrazic. Totuși, se pare că PDL a ajuns ”mai de dreapta ”decât liberalii.
Dar de ce forță politică ar putea MRU să se lege acum, pe eșicherul politic actual?
Ar putea eventual cu PNL dar după ce Antonescu cu garda lui vor părăsi partidul și asta nu mi se pare acum prea posibil. Eu dau scris că Antonescu se va prăbuși îngrozitor în sondaje dar asta nu se va întâmpla până la alegerile viitoare.
Îi trebuie vehicul, îi trebuie un tren lui MRU chiar dacă el va fi locomotivă. Fără organizații teritoriale puternice nu va putea face pasul cel mare în politică, pe termen lung.
Să-l vedem totuși cum se descurcă în postura de premier, să nu dea vreun băț în baltă și atunci discuția noastră nu mai are sens.
@d’Artagnan
Eu te contrazic. Prin ce ti se pare PDL „de dreapta”? Prin masura infiintarii unui segment special la fisc prin care sa urmareasca si sa impoziteze „marile averi”? Sau prin populismul si demagogia membrilor de partid marcanti, care fac declaratii hazardate si in esenta cu mesaj „stangist”? Apropo si de discutia cu Francois Hollande…
MRU se poate lipsi pe termen scurt de vehicul, isi ajunge siesi, dar daca vrea sa reziste, trebuie sa construiasca.
@The March Hare
Nu poti compara pe cele doua, pe Aya si pe Zoe. Este ca si cum ai dori sa faci comparatia intre Meryl Streep si tzatza’Floarea care vinde castraveti murati in Piata Matache. Nu au nici o legatura. Chiar si cand vrea sa fie acida, Aya nu-si „ridica poalele in cap”, pentru ca stie sa fie acida si altfel decat in acest mod. Zoe doar atat stie, doar atat duce. Dar va potriviti… luati-va…
Sunt de acord cu TOT ce ai scris, cu o mica observatie: daca e sa respectam realitatea, numel „Zoe” si „Aya” trebuie #######: de fiecare data cand apare unul din ele, in comentariul tau, trebuie ####### cu celalalt.
@aramis,
oglinda,oglinjoara,cine-mi e mai de dreapta in tara?
Eu as merge tot pe mana PDL-ului…Cel putin deocamdata…
Sa-ti spun si de ce,ca om de dreapta iremediabil si ireconciliabil ce ma stiu a fi:
– reducerea drastica a numarului de prestatii sociale aberante
-introducerea,timida,ce-i drept,a ideii de concurenta in domenii osificate precum educatia si sanatatea.
Astea sunt preferatele mele,desi mai sunt si altele.Codul muncii,de pilda.Nu intru acum in amanunte,caci e 12 noaptea trecute…
Pierre
Sunt de acord cu cele ce spui, insa asta nu inseamna ca PDL, in ansamblu, ar fi de dreapta. Nici un partid din Romania nu este consecvent in politicile sale, preferand claritatii, compromisul. Stanga este mai putin populista decat si-ar dori, din lipsa de resurse, iar dreapta este nevoita sa urmeze in parte exemplul stangii pentru a nu ramane fara suport electoral, intr-o tara in care 70% din populatie depinde direct de bugetul de stat. Asta, frumos spus si cu referire la compromisuri constiente si nu la simplele adaptari din mers la presiunile zilei.
Si totusi, am auzit din PDL cele mai autentice mesaje de dreapta de cand se face politica in Romania, dar asta numai de vreo 2 ani incoace. Nu stiu insa daca acest filon se va impune in PDL.
@Pierre
Sigur ca exista unele masuri ce pot fi calificate „de dreapta”. Insa educatia si sanatatea au fost domenii unde concurenta s-a manifestat mai devreme, iar liberalii au luat primele masuri serioase(mai ales in sanatate), pdl-istii doar au continuat. Insa aici nu prea avem viziuni comune, sunt singurele doua domenii in care cred ca este necesara interventia, reglementarea si investitia autoritatii, politica „let it loose” poate fi extrem de paguboasa. Vedem ce se intampla in educatie de ex, unde „competitia” produce „intelectuali de tinichea” de ani buni. Nu trebuie sa intelegi ca as fi impotriva concurentei (si) in aceste domenii sau ca nu as sustine investitia privata. Dar masurile „de dreapta” ale PDL au adus doar haos in ambele sectoare, adancind lipsa de performanta. Iar in sanatate, proiectul de lege care s-a prezentat era catastrofal.
In privinta codului muncii, sunt de acord, desi acolo e vorba de o masura unpr-ului(de stanga!!) prin Marian Sarbu, iar ajutoarele sociale aberante ar fi fost cred taiate de orice guvern, de orice coloratura. PDL nu poate fi de dreapta, „istoria” si „viata anterioara”(ca socialist) nu-l lasa. Cred mai curand ca dreapta romaneasca se va redefini.
@The March Hare
Ma bucur ca esti de acord cu (tot) ce-am scris.
@Athos
Probabil acel filon despre care vorbesti, va fi unul din pilonii dreptei recompuse.
@Aramis,
asa si impozitarea marilor averi tot de sorginte UNPR este,deci neimputabila direct PDL-ului…Concesiile ideologice,doctrinare pe care un partid in Romania le face pentru a accede/mentine la putere au devenit intolerabile.Nu ca i-ar da afara din casa chinurile si zbaterile doctrinare…dar este frustrant pentru mine,alegator de dreapta,sa vad PNL impotriva Codului muncii,de exemplu, doar din ratiuni meschin conjucturale…Eu m-am obisnuit sa vad sau sa cer actiuni concrete si sa ma preocup mai domol despre ce idei mana partidele in lupta,nu-i inca vremea in Romania pentru clarificari ideologice.Din pacate…
@Athos,
da,nu inseamna ca PDL in ansamblu este un partid de dreapta.Dar cine e?PNL?Nici eu nu stiu daca filonul de dreapta se va impune in PDL.As zice ca mai degraba multe dintre virajele de dreapta ale PDL din ultimii ani se datoreaza mai putin doctrinei si mai mult instinctelor politice ale lui…Basescu.
As vrea sa-l citesc articolul pe indelete.
@Pierre
De acord ca virajele de dreapta se datoreaza mai putin doctrinei dar as spune ca se datoreaza mai mult dlui Basescu, stergand instinctele din citat nu pentru ca nu le-ar avea (ohooo cu asupra de masura) ci pentru ca in acest caz cred ca este vorba de o credinta sanatoasa a lui in anumite directii de dreapta. Daca le-a capatat din vremea comertului cu blugi sau de la Bruxelles va las pe dumneavoastra sa decideti.
Maharajaua
Uite ca totusi m-a preluat Nastase, l-am banuit degeaba. Am vazut ca te smiorcai si te plangi pe blogul lui AN, ca vezi doamne! esti persecutat. Pai tu esti persecutat de mama-natura maharajala!
A trebuit sa-ti schimbi ceva ca sa te mai tolereze Nastase, ca te banase definitiv, la ce idiotenii scriai, si norocul tau cu baietii astia, sunt de treaba si te mai accepta din cand in cand. Hai, treci la cusca.
Tu pur si simplu nu sesizezi in ce hal te faci de ras!!! Iti voi descrie intreaga ta evolutie (de fapt, involutie) de internaut, in cativa pasi simpli.
1. Ca internaut, tu pur si simplu nu existi. Nu te manifesti niciodata. Stai si rumegi diverse comentarii postate de altii, pe diverse bloguri.
2. Te indragostesti de anumiti comentatori de pe blogul lui AN, pe care-i curtezi de mama focului, in timp ce, pe cei care le dau vreo replica, ii ataci isteric. Cu aceste exceptii, continui sa taci chitic, ca si comentator.
3. Ii urmaresti pe cei care raspund atacurilor idolilor tai pe diverse alte bloguri, comportandu-te la fel de isteric ca pe blogul lui AN.
4. Trimiti iarasi spre postare un mesaj imbecil-isteric pe blogul lui AN, apoi, cuprins de panica, la gandul ca nu ti se va posta tampenia (desi inca nu se postasera noi comentarii, ca sa zici ca al tau fusese lasat in asteptare), tragi concluzia ca lui AN „ii e frica” de „muschetari” 😯 si o postezi si aici, plangandu-ti de mila.
5. Remarci ca te-ai inselat (cred si eu, e tipic pentru isterici sa aiba atacuri de panica nejustificate), revii pe acest blog si ma trimiti „la cusca”.
Ti-am mai spus si alta data: in simplitatea judecatii tale, in incultura ta, ai fost cucerit de comentariile simplut-pretentios-agresive ale lui LePrince & co. si ai impresia ca mai bine nu se poate. Este tipic pentru indivizii cu o inteligenta si o cultura PRECARE sa se uite ca la niste Dumnezei la alti indivizi, doar nitel mai rasariti decat ei, dar care, fiindu-le, totusi, superiori, ii impresioneaza pe primii. In prostia ta crasa, ai impresia ca astia sunt culmea inteligentei si rafinamentului. NU sunt! Cand nu scriu niste banalitati, scriu niste ineptii, intr-un limbaj la fel de banal, pe care numai un idiot ca tine il poate considera extrem de elegant. Retardatul care esti a fost cucerit de spoiala pretentioasa si agresiva a celor in cauza, de dedicatiile lor muzicale si tot tacamul. Dar, crede-ma, in afara indivizilor in cauza, TOTI comentatorii de pe blogul lui AN si-au dat seama de realitate, inclusiv AN insusi (care i-a ironizat de o maniera extrem de transparenta). Numai tu esti suficient de prost incat sa-i venerezi si sa consideri de la sine inteles ca si altii ii apreciaza la fel de mult (ca altfel nu se poate, n-asa?): in „mintea” ta, eu „incerc sa le atrag bunavointa, poate, poate…”, lui Nastase „ii e frica de ei” etc. 😆 Tu nu poti concepe ca altii au un nivel intelectual mult superior tie, care ii impiedica sa se lase cuceriti de niste forme fara fond (cum spunea C-tin Radulescu Motru) si sa se prosterneze in fata primei „secaturi stralucitoare” ivite-n cale (cum spunea Mircea Vulcanescu)…
Concluzia ar fi ca tu ai tot dreptul sa te lasi cucerit de tot felul de insi spoiti stralucitor, daca asta ti-e nivelul, dar N-AI NICI UN DREPT sa-i ataci si sa-i injuri pe cei care nu-ti impartasesc opinia si raspund atacurilor lor. NU ESTI NORMAL! Esti JALNIC si te comporti PATOLOGIC!!! Stai naibii in banca ta, prostalau penibil!!!
@Pierre
Daca la stanga e destul de clara situatia, la dreapta lucrurile sunt haotice. PDL-ul poate fi de dreapta doar cu multa indulgenta, de fapt are cativa oameni de dreapta pe care se poate construi. In rest, acolo nimic nu e de „dreapta”. E „cum vine”, cum trebuie, si mai ales cum e oportun…
@The Mad March Hare
Iti accept comentariul de aceasta data. Si te rog incearca sa fii mai subtil in exprimare, aceleasi lucruri pot fi spuse si altfel. Si poate mai concis?! In sfarsit… este parerea ta, nivelul tau…
@ dictaturajustiţiei
Dar de ce „dictatură”?! Mie, de exemplu, nu-mi place nici dictatura bunului simţ…cine-a zis asta, că nu mai ţin minte…
@dictaturajustitiei
Stimata doamna, in primul rand, bine ati venit pe blogul nostru. Aveti tot timpul sa cititi articolul cu multa atentie. Sper sa fie un timp bine folosit. Toate cele bune.
Iepurele de Martie
Cum, domnule, vrei să spui că nu te impresionez deloc cu inteligenţa-mi genială?!? Nţţţţ…
Mi-ai stricat ziua.
P.S. Nici un pic?! Un piculeţ măcar?
Ei, hai, un piculet… Treaca de la mine… 😀
Merci, mi-ai înseninat ziua.
Bai maharajaua,
Se spune ca ridicolul nu poate ucide, in cazul tau e clar ca se verifica. Tu realizezi cat esti de penibil si ce dovada de tembelism si epocala prostie dai? Ocupi pe aici spatii uriase cu niste comentarii de gradinita, te plangi pe blogul luiAN ca nu intelegi. Pai cum sa intelegi bai turbaciune, ca nu poti intelege.
Minti de-ngheata apele. Spui ca toti comentatorii de pe blogul AN , adica care toti, tu si cu marcus? Pai eu am vazut ca ironia care a adresat-o AN lui Aramis a fost de fapt minge la fileu, si am mai vazut de nenumarate ori cum isi exprima aprecierea fata de muschetari si fata de comentariile lor. Plus multi altii care-i plac si vorbesc frumos pe-acolo de ei. Tu nu pricepi maharajala, ca esti pur si simplu imbecila si te uiti ca proasta la poarta noua.
Are dreptate Aramis ca e parerea ta, da el e de treaba ca-ti spune asta, vrea sa fie politicos, tu pur si simplu nu intelegi ce scriu ei, si in general intelegerea ta e la nivel de grupa mica. Iar descrierea pe care mi-o faci ca internaut, este o autodescriere punct cu punct. Te cunosti foarte bine, dar nu ma pune p[e mine in pielea ta de iepure paduchios.
Te rog foaaarrrte mult, nu mai PARAZITA blogul asta cu comentarii off-topic, pline de injurii abjecte!!! De cand ai aparut pe aici, numai asta faci. Daca tu esti idiot si mitocan, e treaba ta, dar asta e un blog select, pe care n-au ce cauta comentariile prostesti si suburbane. Daca nu te duce mintea sa faci comentarii LA OBIECT, taci din gura! Lasa-ma sa citesc linistit ce scriu muschetari!!! 😆 😆 😆
Maharajaua mahalagioaica,
Am sa fac si comentarii la obiect cand oi vrea eu. Pana atunci, treci la cusca ca te asteapta Zoitzel sa te mushte ,ca-i place de tine.
Te las sa citesti ce scriu muschetarii ca poate mai inveti si tu ceva, poate te mai luminezi, desi cu creierul ala mic cu care functionezi(creierul mare l-ai pierdut fugind de Aya si LePrince cand te puneau la punct) nu cred sa ajungi la asa performanta. Bre si aio gura spurcata, de tzatza de Obeur ce n-a mai vazut nici Parisul. Paracioasa mica!
@Aramis: Nu este nici un secret in ceea ce priveste cauzele pentru care nu am mai comentat pe blogul dlui Nastase. Mi-am luat, mai intii, o perioada de gindire dupa ce am vazut, in mod neasteptat pentru mine, ca ma situez pe cu totul alte pozitii decit prietena Aya in ceea ce il priveste pe tovarasul Arhonte. Iar atunci cind am dorit sa revin, m-am pomenit implicat intr-un conflict cu nick-ul Victor V., devenit Porthos. La un moment dat, mi-am adus aminte ca nu comentez pe bloguri ca sa ma cert cu lumea, desi pot sa fac si asta, considerind ca timpul este prea pretios pentru a-l consuma in astfel de indeletniciri. Asa incit i-am lasat dlui Victor V. posibilitatea sa se desfasoare in voie, inclusiv sa ma critice in lipsa. La dl Victor V. am regasit si o tema care ii fusese foarte draga lui Meta, polimorful devenit Goe, pe vremea in care el era exact ceea ce a incriminat mai tirziu pe blogul sau, ocazie care m-a facut sa aseman circuitul e-mail-urilor cu circuitul apei in natura. Tot asa cum dumneavoastra nu stiati de ce m-am suparat, nici eu nu stiu de ce, in acea perioada, l-ati delegat pe Porthos sa dialogheze cu mine, desi va era cunoscut ca nu discutam cu el ( si nu discut nici acum si nu voi discuta nici de acum inainte). Proiectul blogului muschetarilor il gasesc interesant, am afirmat asta de la bun inceput – si cred ca il inteleg, macar partial. La fel, am apreciat aspectul sau grafic, munca depusa – deci – la el, ceea ce confirma, in fapt, seriozitatea proiectului. Lansarea lui, in opinia mea, a creat, insa, printre, muschetari, o perioada de excitare: in aceasta perioada “de plutire” unul dintre muschetari a dat de inteles, catre participantii de pe blogul dlui Nastase, ca o parte dintre ei sunt bineveniti la “muschetari” pentru pigmentii de culoare; in acelasi timp a crescut hai sa-i zicem agresivitatea muchetarilor pe blogul dlui Nastase, care totusi, ca personaje, a fost un blog-tinta. Consecinta a fost ca, in aceste conditii, blogul muschetarilor a inregistrat un numar redus de “abonamente”, iar de prin alte locuri din virtual lumea nu prea s-a inghesuit. Urmeaza partea a 2-a.
Pardon, muschetarii.
Partea a 2-a: Va citesc blogul si, de exemplu, despre recentul dumneavoastra articol as putea zice in primul rind ca i-ati acordat dlui “Karajan” un credit cam mare doar cu buletinul, tot asa cum si denumirea de “Karajan” (daca nu ati dorit cumva sa spuneti Jean cel Negru) mi se pare cam sus pusa: mai sunt destule nume onorabile de sefi de orchestra, faptul ca l-ati cocotat asa de sus ( nu fac aluzie la epigrama lui Pastorel) mi se pare mirabil; insa este opinia dumneavoastra; tot asa cum mirabil mi se pare si faptul ca un asa mare si tare dirijor accepta a concerta cu o orchestra de doua parale; pina la urma cred ca mai putin conteaza, dat fiind ca partitura vine tot de la Bach (unde sunteti, domnule presedinte, sa cititi cum v-am supranumit?). Poate ca, mai degraba, ii cereti sa fie un sef de orchestra din jazz, unde conteaza si improvizatia. Poate nu Louis Armstrong, e cam greu sa il vacsuim pe premier pe fata, dar un Benny Goodman ori Glenn Miller, ca sa ne referim, in spiritul dumneavoastra, la unii dintre cei mari. V-am apreciat intotdeauna, asa incit voi mai veni – din moment ce m-ati invitat – si cu comentarii pe blogul muschetarilor: nu stiu acum sa zic cit de des, fiindca am un necaz in aceasta perioada, dar cit voi putea, cu placere. Va fac sugestia sa ii adresati doua – trei vorbe ca invitatie si “omului si cetatea” de a participa, in limita timpului disponibil, la blogul muschetarilor.
dlnimeni
Îmi cer scuze că intervin dar vreau să precizez că nu l-a delegat nimeni pe Porthos să discute cu d-stră, nici nu am putea face asta, fiecare e liber să facă cum crede de cuviință.
E drept că unii dintre noi am fost cam excitați la început și e drept că Porthos a avut o eroare în evaluarea unor colegi de blog, colegul nostru fiind cam impulsiv și expansiv de felul său. Pentru care și-a cerut scuze dar, după cum se pare, cam prea târziu, e dreptul dstră să le refuzați.
Ați putea să-mi spuneți dacă acel Meta este dlGoe ( cel cu Arca) și care este acea temă foarte dragă lui?
dlnimeni
Și eu m-am gândit de ce Karajan…Dar Aramis a scris la final:” Fara orchestra, Karajan nu ar fi putut interpreta la modul excepțional Hungarian Rhapsody”…adică un fel de rapsodie a dlui Ungureanu…Probabil de asta.
@dlnimeni
Bine ati venit. Ma bucur ca ati facut-o, si va multumesc de comentariu. Nu am timp in acest moment, dar voi reveni cu un raspuns mai amplu.
Aramis,
Frumos articol. Bine scris. Dar si eu, ca si dlnimeni ,cred ca-i acorzi lui Ungureanu prea mult credit. Pana la urma n-a demonstrat inca nimic.
Voi mai reveni, pana atunci, sper sa ramai acelasi pe care-l stiu.
Ciudat, nu aveti moderare? Sau e pentru mine, special?
Aș fi vrut să spun că este special pentru dstră …dar nu prea avem moderare. Speciali sunt cei care suportă moderare.
d’Artagnan: Aramis isi alege cu grija cuvintele, asa incit trebuie sa fie o legatura intre Karajan, Rapsodia Ungara (nr. 2, probabil) si, de ce nu, Liszt (ori, poate Brahms, daca nu ne referim la Liszt. Cel mai probabil Liszt, acesta fiind in turneu pe meleagurile romanesti. Asa incit pe alocuri am speculat nitel. Totusi, Karajan (inclusiv in secventa video), este un dirijor consacrat si celebru, ceea ce nu as putea zice despre premier. Poate ca va deveni, mai ales impins de la spate mai din tot spectrul politic, asa cum vad ca se intimpla. Pe de alta parte, Rapsodia Ungara nr. 2, chiar daca este cintata si orchestral, este si o piesa pentru instrument solo (pian, vioara), asa incit ar trebui sa ma intreb daca nu cumva Aramis are in vedere, undeva, faptul ca un dirijor de exceptie poate fi inlocuit de un instrumentist virtuoz ( de doi, in cazul lui Tom si Jerry). Iar de aici o alta tema posibila: are premierul neaparata nevoie de o orchestra, sau ii este suficient un pian? Ori degeaba si orchestra si pianul? Are cumva de jucat premierul o carte ungara si trebuie sa realizeze asta cu maiestria unui mare sef de orchestra, coordonind o grupare de oameni foarte buni? Si nu s-ar putea descurca in calitate de virtuoz? Probabil ca vom afla, fie de la Aramis, fie din viata. Daca nu va este cu suparare, as dori sa inchid asa paragraful cu Meta si Goe. Poate ca Meta a devenit Goe ( si nu numai), poate ca nu ( si nu numai). Este, totusi, trecut.
@ Mimoza Dan
Deci, Mimi, inca o data: nu mai POLUA acest blog extrem de select! O toapa ca tine n-are ce cauta aici: baietii astia chiar stiu sa scrie, nu ca tine. Asta e un blog de valoare, cu continut intelectual gros sa-l tai cu cutitul. Chiar nu e cazul sa-l strici tu, postand prosteste atacuri la adresa mea, fara nici cea mai mica legatura cu continutul blogului. Pacat de locul asta, sa-si lase murdariile pe el un decervelat ca tine!!!
@Aramis- cu siguranță dirijorul nu poate face spectacol de unul singur, insa cu puțin talent poate acoperi stangaciile unui sau altuia. Important zic eu e sa cunoască orchestra, iar acesta sa-l asculte (buna ideea cu „disciplinarea”). Dar ca sa fie un succes tot trebuie sa ai in componenta câțiva instrumentisti buni si, acolo unde e nevoi, un solist de excepție. Așa ca, posibil sa avem in Karajan in pielea domnului Ungureanu cu părere de rau insa, intr-adevăr, fără orchestra
Udemereul?
@ d’Artagnan
Ți-aș rămâne îndatorat dacă te-ai abține de la comentarii precum cel de azi. Mi-ar părea rău să-ți prezint „scuzele” în timp ce te pansez.
PS: probabil că nu am fost suficient de explicit cu „scuzele” de pe blogul AN. Să încerc cu tușe mai grosuțe?
Ma induioseaza cei ce se incapataneaza sa vada in MRU , altceva decat un Gutza politic((auzi, Karajan 😆 ) care ia masuri dupa ureche sau dupa notele ( nu alea de pe portativ, ci alea de pe partitura primita) , ordine pe care le primeste, le citeste si le pune in practica cu o trupa de yesmani care nu misca in front !
Karajan ;)?!
Poate Jan….
Aramis, pare ca aveti in vedere o partitura pentru premier, pe care aceasta nu o poate insa pune in opera in orice conditii.
Indraznesc a pune o intrebare, legata cumva de subiectul partiturii dirijate de premier – intrebare adresata tuturor: credeti ca premierul ar trebui (ar fi trebuit) sa aiba o reactie pe recentul subiect deschis de presedinte privind desemnarea premierului ( de exemplu, o oferta publica adresata presedintelui, de vacantare a postului), sau nu? Daca da, atunci de ce? Daca nu, atunci de ce?
Porthos, nu vreau sa inveninez blogul. Va propun sa apasati pe butonul Reset, voi face si eu la fel.
Porthos
Ah, te recunosc, trufaş şi războinic…Atunci consideră că mi-ai rămas dator…mă voi abţine. Dar te va „costa” scump.
@ dlnimeni
De acord. Cu gasconul glumeam – eram curios cum stă cu simțul umorului. După cum s-a văzut, i-am rămas deja dator.
@ dlnimeni
După cum bine sesiza bunul meu prieten Andrei Pleşu, dul Ungureanu are, pe lângă educaţie şi inteligenţă, şi o binevenită doză de oportunism politic, absolut necesară unei cariere de om politic
„Cand, in 1998, l-am invitat pe Mihai -Razvan Ungureanu sa devina subsecretar de stat in Ministerul de Externe, eram sigur ca are toate calitatile necesare functiei cu pricina, dar eram, de asemenea, aproape sigur ca demnitatea pe care i-o propuneam urma sa fie un simplu episod din biografia sa. Cerusem unui ins studios si scolit sa-si amane, un timp, proiectele academice pentru a sprijini un proiect obstesc. „In tarile noastre, e prea devreme sa lasam politica in mainile politicienilor” – imi spusese Bronislaw Geremek cand il intrebasem daca i se pare utila si legitima decizia unor intelectuali de a intra in politica.
Eram convins ca Razvan va asuma o asemenea angajare, dar ca va recupera rigorile carierei universitare de indata ce isi va fi facut datoria. M-am inselat.
N-aveam de unde sa stiu, atunci, ca diplomatia si politica in genere erau, pentru el, nu simple dexteritati anexe, conjuncturale, ci ingredientele unei vocatii. Razvan poate reveni, oricand, in teritoriul cercetarii stiintifice si poate fi, oricand, un excelent profesor. Dar incep sa cred ca nu aceasta va fi optiunea lui ultima . Mai mult: incep sa cred ca va fi pacat – si pentru el, si pentru comunitatea autohtona – sa renunte la oficiul public, in versiunea lui politica. Daca clasa politica romaneasca are nevoie de aer proaspat – ceea ce se repeta tenace si ineficient de multa vreme – , atunci tocmai oameni de croiala lui Mihai- Razvan Ungureanu trebuie ” clonati” si pusi la locul potrivit. Am in vedere, intre altele, trei calitati, carente in viata noastra publica, dar bine illustrate de autorul acestei carti.
Cea dintai este dimensiunea culturala. Din pacate, la noi, a prins radacini ideea „folclorica” potrivit careia politicianul trebuie sa fie „baiat destept” si pragmatic. Fara prea multe fasoane carturaresti, fara lecturi, fara „intelectualisme”. O astfel de definitie exclude, din plecare, toate varfurile istoriei politice ale lumii, de la Marc Aureliu la Churchill, de la Napoleon la de Gaulle. Oamenii de viziune nu sunt niciodata simpli administratori sau strategi marunti ai unor triviale jocuri de culise. Nici Titulescu nu era un simplu functionar superior, nici Helmut Schmidt un ingust om de cabinet. Evident, nu orice invatat e pregatit sa preia functii importante in ierarhiile puterii, dar e foarte bine cand oamenii de stat sunt si cultivati. Ambianta romaneasca nu crede, insa, in biblioteca. In cel mai bun caz, ia rudimentara memorie scolara a unui Vadim Tudor drept „eruditie”. Sunt cu atat mai incantat sa vad un ministru de externe capabil – asemenea lui Razvan Ungureanu – sa conferentieze despre relatiile romano-ruse in prima jumatate a secolului 19, sa citeze cu naturalete din Oscar Wilde, din Voltaire si din Psalmi, sa ia premiul ” Mihail Kogalniceanu” al Academiei Romane pentru o lucrare istorica intitulata Convertire si integrare in societatea romaneasca la inceputul epocii moderne si sa vorbeasca aplicat despre rolul „strainului” in consolidarea modernitatii romanesti. Si asta fara sa neglijeze discursul strict „tehnic” privind „politica energetica externa a UE” sau „indicatorii macroeconomici” ai tarilor candidate.
O a doua calitate, care unora li se pare pur ornamentala, e politetea. Include aici buna educatie, civilizatia formularii si a tonului, refuzul oricarei agresivitati si grosolanii. In toate manifestarile sale publice, Mihai-Razvan Ungureanu a stiut sa pastreze un echilibru al gestului si o masura a limbajului, de natura sa-I contamineze chiar si pe dusmani. Felul in care a inteles sa demisioneze, cu o declaratie necomplezenta, dar de o remarcabila amenitate, felul in care a navigat in apele tulburi ale conflictului dintre seful sau politic (Calin Popescu-Tariceanu) si seful statului (Traian Basescu), felul in care obisnuia sa raspunda, in interviuri, intrebarilor celor mai incomode, toate acestea au adus in mediul politic dambovitean o rara nota de salubritate.
A treia calitate e un anumit simt al oportunitatii si al orientarii politice. Mihai-Razvan Ungureanu a inteles la timp ca nu poti implini, ca ministru, nici un demers politic, nici un proiect fara sustinere politica, fara un sistem de alianta si acomodari intretinut asiduu, dincolo de idiosincrazii si prejudecati. Razvan a reusit, pornind de la acest principiu, sa nu supere radical pe nimeni, sa nu se inconjoare de usi inchise. Politica inteleasa nu ca batalie grobiana, ci ca arta a compromisului, adica a negocierii – iata o perspectiva neluata in seama la noi de cei care nu cred decat ori in lovitura sub centura, ori in „moralina” demagogica.
Acestor trei calitati esentiale li se adauga, fireste, si altele: harnicia, puterea de munca (exasperanta uneori pentru colaboratori), ambitia, increderea in sine, tactul, zelul administrativ etc. Adaug ca toate sunt calitati riscante.
Il contemplu adesea pe mai tanarul meu amic cu o ( nu intotdeauna marturisita ) ingrijorare. Pariul lui implica uneori, inzestrari acrobatice, relativisme dizolvante, melancolii, vanitati, cinisme de circumstanta si deceptii. Razvan e prea inteligent ca sa nu le stie. Dar sunt incredintat ca modul lui tonic de a se confrunta cu sine si cu lumea din jur („nu veti auzi de la mine o profetie negativa”- spune el, la un moment dat, unui ziarist hartuitor) va fi dublat mereu de luciditate si discernamant. Restul e destin. Si va fi, deopotriva, istorie, caci prevad autorului o traiectorie publica de ordinul exceptiei.”
Portretul făcut de Andrei Pleşu este măgulitor, eu rămân ponderat în aprecieri.
Vreau să subliniez însă că aceste trăsături ale dlui Ungureanu ( a doua şi a treia calitate) îl împiedică în luarea unor poziţii de forţă.
Dar care-ar fi totuşi motivul pentru care ar trebui să facă acea ofertă? Presupunând că Preşedintele chiar a vorbit serios în privinţa dlui Ponta, propunerea de care vorbim a avut loc înainte de nominalizarea lui Ungureanu, prin urmare ar trebui să fie supăraţi sau frustraţi Boc şi PDLul, nu independentul MRU.
Şi nu în ultimă instanţă, dul Ungureanu ştie foarte bine, cum ştim cu toţii de fapt, că subiectul deschis de Preşedinte este o manevră politică, de prost gust, e drept, dar care rămâne doar o mutare ca atâtea altele.
Cum dul Ungureanu se presupune că nu este om politic ci doar un tehnocrat, un „salvator” provizoriu, discuţiile acestea politice nu ar trebui să-l sensibilizeze.
@ Radu Humor
Păi ”Karajan” înseamnă „dragul de Jan”…
Văd că vă pricepeţi la „muzică”…aveţi cumva nişte preferinţe anume, nişte partituri sau dirijori, vreo orchestră pe care aţi ascultat-o la noi în ţară şi pe care ne-o puteţi recomanda?
Eu, de exemplu, recunosc că nu prea am cultură muzicală, ca să-mi dau seama de este Gutză sau Karajan ar trebui să-l compar cu un dirijor bun, luat ca etalon. Puteţi să-mi recomandaţi unul?
Vedeţi că n-am cultură muzicală dar am în schimb ureche muzicală.
@ d’Artagnan
Dl. Ungureanu „doar un tehnocrat”? M-am tot întrebat cum apar „tehnocrații” în politica românească. La ce trebuie să se priceapă ca să devină „tehnocrați”? Norocul meu cu prietenul tău, Andrei Pleșu, care m-a lămurit.
Vrei un exemplu de dirijor bun? Ce zici de Adrian Năstase? Sau Mugur Isărescu? Nici Tăriceanu nu a fost chiar Gutză. Dacă vrei și contra-exemple aș începe cu Boc. E exemplul perfect de nulitate obedientă.
M-ai făcut curios gasconule cu privire la urechea ta muzicală. Fiind cam devreme pentru studii aprofundate, va trebui să apelăm la urechea ta. Deci MRU e mai degrabă un Gutză sau un Karajan?
Maharajaua,
Ma leshi? Dupa ce te-ai plans pe la Nastase ca te-am ciufulit si te-am smotocit, acum o dai cotita. Bre iepure turbacel, mai du-te si tu pe la vizuinile tale si lasa oamenii in pace.
Comentariul asta n-a mai aparut la Nastase, dar mi l-a publicat pe ala cu tzatza Zoaia:
Maharajaua iepurilor
Poluezi spatiul. LePrince si Contele scriau bine, muschetarii scriu bine in continuare. Ca tu nu intelegi, tine de capacitatile reduse si de creierasul mic(nu cerebelul).
Aya este o doamna, Zoe e o tzatza, iti spun ca la cls.1a, sa-ntelegi. Ia si scrie de o suta de ori:
“Aya e o doamna, Zoe e o tzatza
Aya e o doamna, Zoe e o tzatza……
@ Mimi
1. Nu o dau cotita, te imit pe tine. Altfel spus, fac misto de tine.
2. Daca „muschetarii” scriu bine, spune-mi te rog o idee (UNA SINGURA) emisa de acesti corifei ai gandirii romanesti, datorita carora viata politica damboviteana merge inainte.
3. Aya nu poate fi o doamna decat pentru un fraier ca tine. Nu ma face sa caut in arhiva blogului lui Nastase mostre de mitocanie a Ayei, adresate TUTUROR, barbati si femei deopotriva, nu numai mie, si sa le postez aici. Mi-aduc aminte ca, la un moment dat, Anonimul venetian (despre care nu se poate spune ca e un individ de prost gust), i-a spus negru pe alb Ayei ca da dovada de mitocanie, cind s-a luat prosteste de Melanie (despre care, iarasi nu se poate spune ca e o persoana de prost gust), asa cum face cu toata lumea.
Vai de capul tau! Numai un prost ca tine, tanar, naiv si netrecut prin viata, se poate lasa sedus de acesti impostori ingamfati, snobi, fandositi, nesimtiti si cu o inteligenta redusa, care ataca aiurea pe toata lumea. Daca nu te pricepi la oameni, taci din gura!
@ Mimoza Dan
Stii ce-ti trebuie tie, mimi? Niste ingrasamant NATURAL! 😉 Probabil ca stapanii tai iubitori de flori te-au hranit doar cu ingrasaminte chimice, de-aia ai crescut asa debila si malformata. Acum, ca ai crescut stramb, sunt slabe sanse sa-ti revii, dar nu te resemna, trebuie sa salvam ce se mai poate salva. Te-ajut eu cu placere, iti trimit cat ingrasamant natural iti trebuie. E gratis si nu pretind nici macar multumiri.
Maharajaua turbata,
Stiam ca esti ca##cios.Ai dezvaluit deja incontinenta pe blogul lui Nastase de multa vreme. Permanent ba cu merde, ba cu ##### in gura. De multe ori te acopereai de ##### si murdareai pe toata lumea in jur. Toti fugeau. Obiceiurile si pasiunile tale sunt cunoscute.
Maharajala, poate nu ma imiti pe mine, dar am vazut ca de multe ori vrei sa-l imiti pe LePrince in comentariile tale, da nu-ti iese.
Pai baietii astia au avut multe idei pe care le-am regasit apoi preluate, si multe comentarii pe care le preluau alte bloguri. Daca dai cautare pentru unii din ei, nu spun care, ai sa le gasesti preluate de siteuri foarte serioase ca opinii de luat in seama.
Habar n-ai sa evaluezi un comentator tu esti de nivelul lui tzatza Zoaia, te joci in mocirla cu ea . Bai maharajala, eu zic sa-ti iei ####### de pe acest blog si sa te cari. Pur si simplu mirosi urat, nu stii sa scrii, n-ai nici o idee, iar pe foaia ta medicala scrie retard si handi. Tu de asta si vrei sa vina vadim la putere, sa-ti dea pensie de handi-handi.
Esti in plina criza, nu?! 😯 😯
Pentru a treia oara, NU MAI PARAZITA ACEST BLOG, mimoza turbacioasa!!! Este al treilea articol pe care-l strici, postandu-ti mizeriile. AJUNGE!!! Lasa-i pe muschetari in pace! Te somez sa parasesti acest spatiu, turbaciune afurisita!!!
Totusi, n-ai dat un raspuns clar la oferta mea de a-ti trimite ingrasamant natural. In aceste conditii si in absenta unui „nu” hotarat, inteleg ca o accepti. Atunci, bine, iti trimit. Nu-ti face griji, va fi proaspat.
d’Artagnan: va multumesc pentru articolul dlui Plesu. Il voi citi ceva mai tirziu pe indelete, acum l-am parcurs in fuga si am ramas cu impresia ca nici daca ar fi scris despre sine dl Plesu nu ar fi putut fi mai elogios. Incep deja sa ma intreb daca dl premier nu face cumva oua de aur. Inverzeste iarba acolo pe unde trece? Iese curcubeul? Poate ca ar trebui sa il beatificam fiind el inca in viata. „Crede si nu cerceta, glasuiesc Evanghelia si domnul cardinal”, parca este o fraza din Dumas. Sa nu cercetam, deci, nu de alta dar s-ar putea sa ne trezim sugrumati in sforcele.
Ba să cercetăm, de ce să nu cercetăm!?
Să avem totuși un pic de răbdare, să vedem mai întâi dacă poate hrăni un popor cu doi pești și pe urmă vedem cu cine avem de-a face!
d’Artagnan: poate ca, daca, voi avea un comportament exemplar si voi fi fara teama si prihana, mi se va permite, intr-o zi, sa il ating.
@dlnimeni,
sunteti nitel nedrept cu dl Plesu.Mie mi se pare ca atunci cand vorbeste despre sine,in locul elogiului practica mai degraba (auto)ironia.Ceea ce nu-i tocmai acelasi lucru…
pierre: se poate sa fiu nitel nedrept cu dl Plesu (este si autoironia o forma de autoelogiu), dar i-ati scris dlui Plesu ca este nitel nedrept cu mine? Nu de alta, dar eu am scris (nitel nedrept) despre el, dar el nu a scris despre mine deloc.
Maharajaua malacoasa
Nu esti original. Ori incerci sa imiti pe leprince, ori ma imiti pe mine, n-ai pic de inteligenta , si esti gretos de citit. Zi sarumana muschetarilor ca te primesc pe aici, si sterge-o la cusca. Si ia-ti si ####### cu tine.
Esti atat de idi###a, mimi, incat nici macar nu-ti dai seama ca nu faci altceva decat ceea ce m-ai acuzat pe mine, de la inceput: le strici blogul idolilor tai. Te-ai temut atat de tare sa n-o fac eu, ca, fara sa vrei, ai facut-o tu. Raman la parerea mea: ai un comportament PATOLOGIC!!!
Dane,
Iepure,
Afară-i primăvară, e soare, de ce nu primiți voi căldura în inimile voastre? Cine știe, poate ar fi începutul unei frumoase prietenii…
P.S. Ce sensibil sunt…
Serios, voi nu ați obosit?!
@dlnimeni
Va raspund secvential: partea I
Inca o data, bine ati venit. Ceea ce-mi spuneti nu sunt motivatii pentru “a pleca” de pe un blog, mai ales de pe unul unde ati fost un commentator important, valoros as zice, vreme de multi ani(nu stiu exact, eu am aparut mai tarziu). Desigur, d-voastra stiti mai bine, dar pe mine astfel de constatari, si astfel de “conflicte” nu m-au suparat niciodata. M-am aflat de multe ori in dezacord cu Aya, dar am stiut sa mentin o legatura amiabila, si cred ca era la indemana d-voastra sa faceti la fel. In privinta lui Porthos, fiti sigur ca nu “l-am delegat” sa discute cu d-voastra. Desi suntem impreuna pe acest blog, cu drepturi si obligatii perfect egale, fiecare dintre noi este totusi liber sa actioneze cum doreste. Si sa “se-nteleaga” sau “nu” cu cine vrea. Apreciez, oricum, “reset-ul”. Consider tema inchisa.
“Disparitia” d-voastra de pe blogul lui AN, ar fi insa, o pierdere. Am fost foarte implicat in a comenta pe acel blog doi ani, si am ajuns sa cunosc bine atat fauna(faceam si eu parte) cat si obiceiurile casei. Am avut momente cand polemica de acolo, sau discutiile, m-au prins, poate mai mult decat era necesar. Dar cred ca a reusit sa adune multi comentatori valorosi, unii constanti, care dau valoare acelui blog. Permisivitatea lui AN mi s-a parut de bun augur, cred ca sunt unul dintre comentatorii carora nu le-a respins vreodata vreun comentariu. Proiectul acestui blog a venit din ideea ca totusi, acolo trebuie sa ma incadrez in unele tipare, si oricum, sa intru in limitele trasate de AN. Mi se pare corect, pana la urma, este blogul sau. Dar la un moment dat am simtit nevoia de “mai mult spatiu”. Si asa eram acuzat de multe ori ca incerc “sa-I confisc blogul”. Cum simpatiile de acolo au fost spontane si naturale, fiind de multe ori coincidente de idei si opinii descoperite la ceilalti, am crezut, si cred, ca aceasta asociere este benefica. Fara a trasa un plan bine stabilit, cred ca putem avea un oarecare success. In privinta comentatorilor, nu ne dorim sa atragem (neaparat) comentatori de acolo, sau sa concuram, nici nu am putea. Dar in masura in care doresc sa vina (si) aici, ei sunt bineveniti(nu chiar toti, dar…). Cred ca acest blog trebuie(si poate) sa aiba o viata proprie, fara “ a trai” prin altii. Oricum, lansarea a fost fara strategie, dar am observat la AN oarecare reticenta, este prima data cand cateva comentarii mi-au fost oprite la moderare. In sfarsit…
@dlnimeni
Partea a II-a
Multumesc pentru apreciere. Voi tine cont de sugestia d-voastra. In privinta „dirijorului”, am crezut ca o usoara exagerare in privinta pozitionarii in esalonul stratosferic al calitatii, imi va usura demersul. Pastrez desigur rezerve fata de dirijor, dar am elementele necesare pentru a crede (ca sa nu spun a sti) ca MRU poate avea un viitor care sa faca bine Romaniei. Pana la urma, intreg articolul subliniaza ca MRU ca persoana-politician merita o sansa. Si ca aceasta sansa nu poate fi limitata doar la perioada de pana la alegeri. Ar fi si putin, si limitativ. Parerea mea este ca „Bach” va fi desigur luat in calcul, dar vom asista nu la improvizatii pe muzica de jazz(e cel mai usor sa improvizezi) ci la improvizatii pe muzica de „Bach”. Pana la punctul in care nu vom mai recunoaste „partitura”, si ne vom da seama ca de fapt ascultam o compozitie originala. Spun de altfel, si in articol, ca una din cheile succesului este desprinderea de Bach. Dar o incercare de „ruptura”, brusca si eventual violenta, ar insemna ca (si) „Karajan” sa intre in proiectul lui Bach, cum au mai intrat si altii inainte. Apropo de intrebarea d-voastra: cred ca premierul a facut bine ca n-a avut nici o reactie fata de anuntul cu „propunerea de premier” a lui Ponta, asta legat si de „partituri” si „tipare”.
Sper sa va rezolvati problema cu usurinta, si va mai asteptam, oricand va fi posibil si veti dori.
@Madame de Longueville
Stii prea bine de ce ii acord lui MRU credit. Dar nu vrei sa crezi.
@Observator
„Disciplinarea” va consta probabil in multe „repetentii” si formarea de noi „clase”.
@d’Artagnan
E interesanta biografia lui Karajan. Se pare ca numele vine de la Caragiannis, nume grecesc (dupa unii originea ar fi aromana) ce inseamna Ioan cel negru. Stramosul sau a fost facut baron de regii Saxoniei pentru ceva merite.
E normal ca Plesu sa fie laudativ la adresa lui MRU , este (si) creatia sa, prin colegiul Noua Europa si prin propulsarea la Externe in 1997.
@Radu (cu) Umor
Profund!
@dan capitan de plai
Hai sa incercam sa incheiem „situatia”.
@The March Hare
@dan capitan de plai
Sunt de acord cu d’Artagnan, luati-va de manute si mergeti sa va jucati „pe-afara”.
De acord si eu. Dar daca esti cat de cat obiectiv, vei recunoaste ca mimi a-nceput (si-mi vei posta ultima replica adresata ei).
Iepurele de Martie
Asta nu înseamnă că nu ești binevenit aici, sper că ai înțeles…
[…] functii politice, sa fie angrenat in dispute politicianiste. Spuneam , intr-un articol precedent, https://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2012/03/19/un-karajan-fara-orchestra/ca MRU trebuie sa concerteze la guvernare cu o orchestra de imprumut, indisciplinata, care asculta […]
[…] functii politice, sa fie angrenat in dispute politicianiste. Spuneam , intr-un articol precedent, https://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2012/03/19/un-karajan-fara-orchestra/ca MRU trebuie sa concerteze la guvernare cu o orchestra de imprumut, indisciplinata, care asculta […]
[…] Scriam, pe vremea cand Mihai Razvan Ungureanu era (inca) prim-ministru ca fara un partid, o forta po… S-a dovedit nu doar dificil, dar si imposibil politic. PDL-ul a fost incapabil sa-l pastreze pe MRU la guvernare, datorita catorva deputati fugiti cu arme si bagaje catre USL. Dupa nici trei luni, Ungureanu a parasit palatul Victoria fara sa fi putut sa demonstreze ceva ca guvernant, si cu atat mai putin ca om politic. Aparitia lui MRU ca prim-ministru a fost judecata de multi ca o greseala pentru cariera politica pe care acesta ar dori sa o aiba in viitor. S-au facut multe speculatii despre eventualele miscari ale lui MRU in politica. Multi il vedeau imbarcat in PDL, altii preziceau formarea unui nou partid, in timp ce unii considerau scurta perioada ca prim-ministru ca o ratare din start a carierei politice. Avem astazi o rezolvare a dilemei care a dus la acele speculatii. MRU si-a luat partid second-hand din parcul de partide „adormite” al Romaniei. A devenit presedinte peste un partid de conjunctura, si a strans in jurul sau un grup de personaje surprinzatoare si contradictorii. Fostul ministru PSD al sanatatii , social-democrat exotic, vanzator de Ferrari si om de casa a lui Mircea Geoana a devenit unul din secunzii lui MRU. Este probabil emblematic pentru contradictia intre intentiile (declarate) ale Fortei Civice si realitatea care face necesara (in politica) recuperarea unor astfel de personaje. Cunoscut lobby-ist pentru companiile farmaceutice majore , Bazac a adoptat in perioada ministeriatului sau masuri ce au avantajat marile companii, masuri imbracate desigur in retorica „de stanga” . Cativa „eretici” ai Noii Republici, excentricul Iurascu si alti cativa completeaza galeria de locotenenti ai lui MRU.Nici numele, nici partidul in sine, nici personajele din jurul lui MRU,nu au un istoric sau o valoare (politica) intrinseca. MRU foloseste platforma tehnica a unui partid „de-a gata” , pe care incearca sa-l imbrace cu notorietatea sa, si sa-l legitimeze cu procentele sale inca neverificate electoral. Forta Civica este doar un intermezzo pentru MRU, deoarece partidul preluat se inscrie intr-o alianta formata din partidele ce se revendica a reprezenta curentele ideologice de dreapta. Este discutabil in ce masura PDL-ul , sau celelalte fragmente ale „coalitiei cu inima”reprezinta intr-adevar un electorat cu aspiratii de dreapta. O inscriere a lui MRU in PDL ar fi fost o dezamagire. Liderii pdl-isti s-ar fi simtit amenintati , iar procentele lui MRU n-ar fi ajutat la refacerea imaginii si potentialului electoral al PDL. Tehnic, preluarea Fortei Civice este probabil singura miscare ce-i poate asigura lui Ungureanu accesul in politica romaneasca (asa cum o stim). MRU devine astfel unul dintre politicieni, si intra „in randul lumii”. Spun tehnic, deoarece alegerile sunt foarte aproape, iar MRU trebuie sa se verifice electoral, si trebuie sa demonstreze ca poate trece examenul minimal de politician, acela de a castiga un colegiu de senator sau deputat. Alternativa ar fi fost ca MRU sa incerce sa-si construiasca propriul partid, dar ar fi insemnat sa renunte la cel putin un ciclu electoral, si sa joace din afara sistemului politic. Ar fi fost mai onorabil, dar mai riscant si mult mai dificil. Politicianismul marunt in acest caz, poate fi un calcul de succes. Imbarcat in politica de „main-stream”, aruncat in lacul cu pesti politici romanesti, MRU va trebui sa invete sa inoate, si cine stie, poate deveni „stiuca alfa” in politica romaneasca. Deocamdata, MRU se regaseste intr-o constructie usor ciudata, cu lideri care nu se plac , uneori se detesta, formata din institutii cu discurs de multe ori contradictoriu. Pana la urma, cine e „dreapta”? Mihail Neamtu a reusit sa devina controversat inainte de a-si desavarsi notorietatea, iar micile furtuni in pahare cu apa starnite de declaratiile sale reusesc doar sa tulbure coeziunea pe care coalitia (probabil) o doreste. Neamtu s-a dovedit in plus un cunoscator al caii oportuniste, fara a justifica aceasta cale prin idealuri sau gesturi admirabile. Baconski sau Papahagi, carora nu li se pot nega nici intelectualismul, nici un anume bagaj de intelepciune au reusit sa-si indeparteze publicul prin declaratii intelectualiste, dar contraelectorale, schimband pase si conversand public despre „mahalaua imunda” sau „ciumpalaci” in timpul revoltei din ianuarie. Oricum, nici Neamtu, nici Baconski sau Papahagi nu s-au verificat electoral ca personaje politice, iar formatiunile lor nu au reusit sa iasa din periferia „de lux” a satului politic mioritic. PDL-ul , si presedintele sau „de serviciu”, Vasile Blaga, nu (mai) sunt astazi ceea ce erau acum 4 ani. PDL-ul a intrat la apa, si nu poate oferi destul spatiu pentru a multumi intrutotul camarazii de „dreapta” in cautare de locuri eligibile si „trenuri” politice . Schimbarea brusca de „par politic” a PDL, care a devenit peste noapte din „de stanga” promotor al dreptei, atarna inca destul de greu in trecutul politic incarcat al acestui partid. “Ornamentele” PDL-ului ca Voinescu sau Cristian Preda , nu pot decat sa ofere speranta, dar s-a dovedit ca mecansimele de partid izvorat din FSN pot reduce la tacere oamenii ce pot spune ceva in politica romaneasca atunci cand oportunismul transpartinic fac necesar acest gest. Desigur, ramane Traian Basescu, singurul liant (teoretic) al coalitiei de dreapta. Dar ce greutate mai are un personaj politic fata de care sentimentele de apreciere sunt tot mai slabe? Basescu a reusit in 8 ani sa piarda terenul sustinerii romanilor prin greselile sale electorale si gafele politice uriase , fara sa fi adus societatea la gradul de maturizare promis. Chiar daca USL-ului nu i-a reusit „shmenul politic” numit referendum, Basescu nu mai poate aduna destula sustinere pentru a se erija in liderul unei constructii de dreapta. Pozitia de presedinte, impopularitatea si un guvern USL probabil(si predictibil) chiar si dupa alegerile din decembrie, face imposibila „utilizarea” lui Basescu.Orice coalitie care va incerca utilizarea vizibila a lui Traian Basescu drept liant si port-drapel nu va face decat sa se incarce cu un balast politic ce nu poate duce decat spre esec. Desprinderea de Basescu, care e bine sa ramana in trecut, si sa nu se proiecteze (sau gandeasca) in viitor, este cel putin recomandabila. Desigur, Alianta Romania Dreapta va deveni la un moment dat un partid unitar. Este singura solutie, si o alternativa la puterea USL-ista ce se preconizeaza atotstapanitoare. Alternativa, si dorinta de a balansa scena politica este si unica ratiune logica a formarii acestei coalitii. Mihai Razvan Ungureanu poate fi un lider al acestei formatiuni. Va depinde doar de el, si de modul cum va folosi lipsa de negativism(si absenta unui trecut politic incarcat) la adresa propriei “persona politica”.Diferenta pe care o va face in contrast cu Victor Ponta, diferenta de abordare si responsabilitate politica, va fi elementul hotarator. Si cum Ponta reuseste sa se hlizeasca indeajuns pentru a dilua orice mesaj de stanga, si arata ca guvernarea sa nu este cu nimic mai buna decat guvernarile anterioare (prin absenta masurilor, sau prin lipsa oricarei nuante fata de intentiile guvernului MRU) , Ungureanu are sanse sa devina un invingator. Clasa politica romaneasca a avut propriul Waterloo anul acesta in urma referendumului. Infantilismul politic si nanismul obiectivelor, lipsa de scopuri si aspiratii nationale, consensuale si unificatoare,pot insemna un esec al intregii clase politice. Dar pot insemna si un nou inceput, o reasezare a scenei in politica romaneasca. Va fi MRU o oaza a desertului politic, sau se va nivela, ramanand doar o duna de nisip? […]