La prima vedere, întrebarea de mai sus pare absurdă. Cum să fie „lagăr” când țelurile Uniunii Europene sunt atât de nobile, iar drepturile fundamentale sunt stipulate cu atâta claritate. Să nu uităm însă că și regimurile comuniste au debutat exact în același mod, propunându-și să niveleze inegalitățile și să dea șanse egale și celor mai puțin favorizați de soartă. În timp însă, în lipsa unor valori și repere clare și simple, statele socialiste s-au transformat în uriașe mașinării birocratice în care cei care le operau au devenit de facto proprietarii acestora.
Cu ce este diferită UE din punct de vedere al birocrației de fosta Uniune Sovietică. Cu nimic. Același mecanism abscons, în care „birocrații din Bruxelles” au devenit preoți ai unei religii absurde care recompensează lenea și-i penalizează pe cei care muncesc în numele unei solidarități de tip maoist. Vă amintiți „Marele Salt Înainte”?
Ni se pare că politicienii români sunt corupți? Ce ziceți de cei care conduc UE? Apropo știți cine sunt? Înțelege vreunul din noi ce se discută în spatele ușilor închise? Am fost consultați când s-a decis ca Grecia să beneficieze an după an de ajutoare plătite din buzunarul comun? Mai mult am ajuns în poziția absurdă de a-i pune la stâlpul infamiei pe cei care țin de fapt în spate această aberantă suprastructură, pentru faptul că le-au cerut grecilor să se comporte mai responsabil și să cheltuiască atât cât își permit.
Culmea ridicolului, am ajuns să spunem că de fapt de vină este „capitalismul” pentru eșecul (previzibil) al Uniunii, uitând că acesta funcționează bine mersi în majoritatea locurilor unde oamenii o duc bine, iar poveștile despre criză sunt bau-bau pentru copii neascultători. Mai rămâne să ne minunăm cât „corectă” este „reforma” propusă de Hugo Chavez și să spunem: „uite că se poate și altfel!”.
În SUA, criza a venit și a trecut curățând mizeria lăsată de amestecul statului în piața liberă (criza subprime). Din nefericire pentru ei, în turbulențele astfel create, un populist a pretins că poate și „altfel” și a fost crezut. Marea reformă a sănătății, „Obama Care” aproape că a falimentat statul american. Și în acest caz piața liberă este cea care va corecta, producând uneori mici dezastre, fructele populismului.
Ceea ce contează însă este că NYSE și-a revenit, nivelul de încredere este la cotele de dinaintea crizei subprime ceea ce aduce o rază de speranță în economia mondială.
Nici China, așa-zisul stat „comunist” nu o duce prea rău deocamdată. Ceva însă se va schimba în relația ei cu restul lumii. Dacă până acum a fost lăsată să-și protejeze piața internă (ca și Japonia postbelică până în anii ’90), atitudinea SUA și a UE începe să se schimbe, cerând mai ferm Chinei să își deschidă piața internă liberei competiții. Cum va afecta acest lucru economia Chinei, necesită cu siguranță o discuție mai lungă.
Revenind la „lagărul” UE, am ajuns în situația ridicolă de a-i invidia pe chinezi pentru rezultatele economice, în timp ce, cu frică, ne uităm la modul în care muncesc. Ne place sau nu, UE consumă mai mult decât produce. Iar România, ca și Grecia, continuă să se împrumute pentru a plăti pensiile și salariile bugetarilor. Continuând în acest mod, în mai puțin de zece ani, nu ne va mai împrumuta nimeni, iar datoriile vor trebui plătite. În ce mă privește, m-am resemnat că nu voi primi nicio pensie, deși plătesc de peste 20 de ani contribuția. Mi-e greu însă să mă gândesc că voi continua să plătesc și pentru salariile plătite acum altora.
Poate că totuși cei care au între 25-55 de ani vor realiza că ne îndreptăm încet, dar sigur spre catastrofă. Și poate că unii dintre voi vor decide să se sacrifice și să devină politicieni, nu pentru a se îmbogăți, ci pentru a schimba ce se mai poate schimba din cursul actual al istoriei.
Nu este.
Deocamdată. Mai vorbim peste câțiva ani. Ai auzit cumva de sindicaliști chinezi? Apropo, China e de „stânga”?
Da.
Nu este.Intra cine poate,iese cine vrea.
Corect.Dincolo era invers: intră cine nu vrea, nu iese nimeni.
1. Din câte ţin eu minte românii au vrut comunism în proporţie de sub 5% iar intrarea în UE a fost dorită de mai mult de 80%.
2.Este preferabilă corupţia din UE corupţiei din România.
3.UE, cu toate reglementările ei uneori stupide, are un rol de factor civilizator. Despre lagărul socialist nu prea se poate spune.
4.Nu e vina UE că noi suntem cam tâmpiţei şi nu reuşim să accesăm fondurile europene. Nu ţin minte ca în lagărul socialist să fi fost asemenea oportunităţi.
5. Nu cred că birocraţii UE seamănă cu cei din socialism şi mai cred, de exemplu în cazul Greciei, că inadvertenţele s-au produs în primul rând datorită factorilor de decizie politică, nu birocraţiei.
6. S-au făcut şi greşeli economice dar trebuie să recunoaştem că o asemenea construcţie politică şi economică a fost o premieră şi nu-i de mirare că au fost şi sincope. În lagărul socialist când o ţară rămânea corijentă era ajutată cu tancurile, în UE văd că se pompează bani. Nu este „vina” UE că noi am ajuns târziu în sistem, când regulile s-au înăsprit. Oare Grecia, Portugalia, Spania, Irlanda ar fi ajuns la dezvoltarea economică de acum dacă nu ar fi fost membre UE?
7. De ce pui în spatele UE toată incompetenţa guvernanţilor români?! Ce treabă are plata pensiilor românilor cu muncitorul german, de exemplu?! E vina francezului că avem un spor natural negativ?!
8. Ştii vorba aia, UE îţi dă dar nu-ţi bagă şi în traistă.
9,10,11,12,…..Dar ce vrei de fapt să facă politicienii cei noi?! Am exact vârsta de care vorbeşti, între 22 şi 55 de ani, spune-mi ce doreşti, poate mă sacrific eu…
@Porthos
Acum chiar ca m-ai lasat fara glas. Nu te stiam eurosceptic. Nu ca nu ti-as intelege euroscepticismul avand in vedere ca Romania nu a reusit sa absoarba mai nimic din fondurile ce ar fi ajutat-o sa prospere, insa nu Bruxelles-ul e vinovat pentru acest lucru. Stiu ca pentru tarile dezvoltate UE nu pare a fi adus foarte multe beneficii, cu exceptia stabilitatii, poate, care este greu de cuantificat. Insa pentru tarile ca noi, daca au fost bine gestionate, UE a fost mana cereasca – nu tu taxe vamale, deschiderea catre „nomadism” si acces la fonduri de dezvoltare.
Ridici problema Greciei – dar nu crezi oare ca in actualul context din Golf Grecia e obligatoriu sa fie in UE si sa fie sustinuta? Nu-mi raspunde, te rog, zicandu-mi de Turcia – Turcia e o tara musulmana totusi.
Nu sunt o mare fana a ordinelor de la centru, insa faptul ca pe noi uneori Bruxelles-ul mai mult ne incurca e numai din vina noastra.
Dar, sa stii ca ne indreptam incet si sigur catre catastrofa apusului democratiei si nu stiu ce va fi pus in loc. Sa fie macar meritocratie numai ca ceea ce vad deocamdata (in Romania) seamana mai mult cu nepotismul sau cu privilegiile de clasa.
@ d’Artagnan
1. Când au vrut mai puțin de 5% din români comunism? La început? Sau la sfârșit, când a fost evident că sistemul comunist (plan, centralizare, birocrație, fără piață liberă, fără inițiativă privată, etc) nu funcționează?
2. Nu știu cum arată corupția din UE. Nici măcar nu am acces la acest nivel.
3. E discutabil. Electrificarea, învățământul obligatoriu, etc au fost introduse de comuniști. Însă nu vreau să fiu avocatul comunismului. Ceea ce mă deranja înainte: birocrație, rigiditate, amestecul statului în piață și în general în viața privată le găsești și acum.
4. Banii europeni nu sunt gratuiți. Contribuim și noi la bugetul UE. Mă întreb dacă pe ansamblu nu suntem contribuitori neți. Și lagărul socialist „făcea cinste”. Când a crescut prețul petrolului după criza OPEC, rușii au fost generoși cu toată lumea. Este foarte evident la Chișinău. Majoritatea blocurilor „noi” au fost construite atunci.
5. Problema de bază este mituirea alegătorilor cu banii publici colectați din taxe. Așa-zisa protecție socială.
6. Problema de bază este că se recompensează lenea. Ca atare, toată lumea tinde să devină profitoare în timp. Cred că știi povestea cu notele studenților la examen. Dacă nu o știi o reiau.
7. Toate țările europene au sau vor avea o problemă cu fondurile publice de pensii. Merg doar cât timp sunt mai mulți plătitori decât beneficiari. Iar creșterea speranței de viață are și ea o influență importantă asupra deficitului.
8. EU nu dă pur și simplu. Pare să uiți că și contribuim. Iar „datul” ăsta de care vorbești e de aceeași factură cu pomana electorală. Banii provin din TAXE la origine. De asta zic că-i „lagăr socialist”.
9. Păi depinde… după cum îmi vorbești de „dat” din banii publici, parcă m-aș gândi de două ori înainte să te votez. Nu zici nimic de scăzut taxe sau contribuții?
@ Observator
Am fost tentat să vorbesc de democrație, dar mi-a fost teamă că voi avea și mai multă opoziție. Am zis să o iau cu lucrurile simple. Nu pentru că nu ați înțelege voi, ci pentru că nu sunt eu suficient de clar în exprimare.
Nu sunt eurosceptic în general. Însă sunt sceptic că modelul ETATIST și BIROCRATIC actual ne poate duce altundeva decât la catastrofă.
Vive la UE libre !
Porthos
1.La început.
2. Arată acceptabil.
3.”Electrificarea, învățământul obligatoriu, etc au fost introduse de comuniști.”
Cuum? Păi și cum s-au descurcat capitaliștii ăștia fără curent?! Nici acum n-au?! Și învață carte din doi în doi?! Ce troglodiți…
4.Noi suntem cei care ”dorim” să fim contributor net.
5,6,7 Și fără UE n-ar fi fost tentația mituirii alegătorului? Sau problema fondurilor de pensii?
8. Aha, pe tine de fapt te seacă taxele…Dacă am fi băieți deștepți și am folosi toate fondurile alocate s-ar plânge contribuabilii din țările dezvoltate că din impozitele lor ne dezvoltăm noi.
9.Am înțeles ce vrei: FĂRĂ TAXE!
Porthos, intrebarea nu este absurda, multa lume si-a pus-o la un moment dat, raspunsul meu este nu. Insa nu este usor de comentat articolul dumneavoastra, data fiind diversitatea tematica si a trimiterilor.
De acord cu unii dintre ilustrii mei ante-postatori,se pare ca batrana Europa,cu europenii ei cu tot,a apucat-o voios pe un drum ce pare a nu duce nicaieri.Mai mult,movila de pamant avand in varf tablita cu inscriptia „dead end” pare ca se apropie de noi vertiginos.Colegul @porthos vorbea despre etatism,birocratie,lipsa de transparenta,iar colega @Observator despre inavuabile „ordine de la centru”.Intr-adevar,colegul @Porthos se referea specific la dosarul „Grecia”
Eu va propun o alta abordare:
Despre ce birocratie,etatism si ordine de la centru vorbim de fapt?Ce (mai) hotaraste de fapt Comisia?Lungimea parului la papusile Barbie?Inscriptiile pe cofrajele de oua?Culoarea ambalajelor la detergenti?Amplasamentul in pagina a listelor cu E-uri prezente in produsele de bagat in gura?Marcarea filmelor cu,sa spunem,”interzis copiilor sub 12 ani”?
Hai sa fim seriosi,prieteni…Europa se va pierde pentru ca a (re)devenit un ghem de interese,ezitari si meschinarii.Ne batem,strigam,murim cu Europa de gat,dar cand vrea muschiul lor,Olanda face ceva pe Tratatul Schengen,Polonia vrea mai multi eurodeputati,Spania impune discretionar restrictii de munca romanilor,de exemplu,in ciuda prevederilor tratatului de aderare,Danemarca reintroduce de capul ei controlul in vami,Sarkozy in campanie electorala bate campii despre excluderea temporara din Schengen a anumitor state,Marea Britanie face un zid individual de protectie in jurul City-ului londonez.Ce exemplu mai clar de impotenta si inconsistenta europene decat nesfarsitele pertractari si lalaieli pe marginea Pactului Fiscal,despre care eu unul ma indoiesc grozav ca va ajunge vreodata sa mearga pe propriile picioare?Dar de atacarea Libiei va mai amintiti,ce mai vuiet,ce mai zbateri si ce vorba lunga inainte de a decola Mirage-urile?
Asa incat va intreb:cata putere reala si cat continut mai are azi UE?Mai functioneaza,sau nu?Mai tine cu adevarat cont cineva de birocratia de la Bruxelles atata timp cat interese economice ingust nationale sunt atacate?Pe noi,romanii,de exemplu,de ce nu ne poate forta omnipotenta Comisie sa interzicem fumatul in locurile publice?Dar cultivarea OMG-urilor?Dar implementarea bazei unice de urmarire a soferilor europeni care incalca regulile de circulatie in state UE?Nu sunt prea multe dosarele europene care treneaza sau se scalda in ambiguitate?
Europa este,evident,la rascruce.Problema nu este nici etatismul,nici „socialismul”,nici coruptia,nici autoritarismul.Problema,in viziune mea,este ca Europa si-a pierdut rigoarea si eficienta.Spiritul european a sucombat,avem in loc un cor zgomotos de voci individuale dizarmonice.Nu avem mai multe optiuni,ori o eutanasiem,ori o revitalizam,dandu-i puteri sporite.Mie,de exemplu,imi place cum suna:Statele Unite ale Europei..
S-ar potrivi si cu credo-ul muschetarilor,nu-i asa?Toti pentru unul,unul pentru toti.
@ dlnimeni
Mulțumesc pentru răspuns. Aveți perfectă dreptate, articolul este scris pe fugă, între două întâlniri și ca atare este mai puțin „legat” decât ar fi trebuit să fie. În ceea ce privește răspunsul la întrebarea din titlu, trebuie de asemenea să recunosc că termenul de „lagăr” este pur retoric. Așa cum au subliniat Pierre și d’Artagnan, nu ne-a obligat nimeni să intrăm în UE și nu ne împiedică nimeni să ieșim.
@ d’Artagnan
Mi-ai răspuns cu un singur „da” la două întrebări? Presupun că te-ai referit la ultima, cea referitoare la orientarea ideologică a Chinei. Ar fi interesant de auzit de ce crezi tu că e de stânga. Până atunci o să încerc să argumentez eu de ce NU este.
Însă deocamdată o să-i răspund lui pierre la excelentul lui comentariu de la ora 18:44.
@ pierre
Trebuie să recunosc că ai punctat mai precis decât mine problemele majore ale Uniunii Europene. Însă pe mine mă îngrijorează mai ales lipsa de performanță economică. Și cred că pentru asta e vinovată nenorocita de „protecție socială”, care nivelează performanța și protejează lipsa de competitivitate.
Cu 10-12 ani în urmă, ne amuzam împreună cu nemții de stilul francez de a lucra: venit la serviciu pe la 10-10:30; citit ziarul și băut cafeaua; făcut rezervare pentru prânz și sunat prietenii; prânz 13:00-15:00; siesta 15:00-16:00; plecat acasă pentru a evita aglomerația din orele de vârf.
Acum colegii mei care lucrează în Germania îmi spun că și nemții lucrează cam la fel.
În articol am vorbit tangențial și de SUA și China, celelalte două puteri economice, care par că au reușit să depășească criza declanșată în 2008. Din păcate, cea de-a doua putere economică a lumii, Uniunea Europeană se zbate în propria neputință.
Și mie îmi place cum sună Statele Unite ale Europei. Însă par a fi un proiect teribil de îndepărtat. Spune-mi te rog, fără să te uiți pe net, cine este președintele Consiliului UE? Da, chiar există așa ceva. Este binecunoscutul, faimosul și „atotputernicul” domn (Van) Rompuy.
Nici nu are sens să mai facem vreo comparație cu SUA sau cu China.
@Porthos- nu stiu daca generalizarea isi are rostul. Sunt si francezi care muncesc pana in miez de noapte. Iar pranzul lor regulat, cu mancare sănătoasă s-ar putea sa ii facă sa consume mai puțin pentru asigurările sociale de sănătate.
Vezi tu, cand un convoi este in mișcare nu generalii care s-ar putea sa motaie in mijlocul trupelor contează, ci avangarda. Progresul a fost întotdeauna adus de aventurieri preocupati sa-si apere propriile valori si libertati. Ei bine, eu cred ca progresul de data aceasta va fi adus de cei care sunt interesați de soarta celor din jurul lor si a urmasilor. Protecția, transmiterea cunostintelor nu au cum conduce la lene dacă sunt făcute destept.
Știi, îți spuneam cândva despre recompensarea „gradului de refolosire”, de „industrializarea serviciilor” – industrializare la care am fost partasi
continuare:-) – impreuna. Cred ca va veni si vremea inovarii sociale. Poate ca pare utopic, dar imi place sa tind către acest ideal
@ d’Artagnan
Viva Cuba Libre!
@Porthos,
eu,in nemernicia mea,nu stiu cine este Rompuy asta nici daca rascolesc tot netul dupa el…Insipid,incolor,lipsit de cea mai vaga carisma.Stii insa ce ma mira? Daca mi-ai cere acum un nume de european carismatic,energic,capabil sa miste lucrurile si sa impinga de la spate ideea de Europa unita,mi-ar fi greu sa incropesc o lista de 2-3 nume.Din pacate,poate cea mai insidioasa criza a Europei civilizate este astazi criza leadership-ului.Cand ma uit la figura si la anvergura politica a dlui Rompuy,realizez ca epoca marilor vizionari europeni este a naibii de departe.
@ Observator
Îmi cer scuze pentru generalizarea superficială. Dacă mă gândesc bine, există chiar și greci muncitori (știu și eu câțiva). Și firește că nu toți rom(ân)ii sunt hoți sau cerșetori și nici toți italienii certăreți.
Cred nici ariegarda nu e chiar de lepădat. Depinde de direcția în care te deplasezi. Și sunt de acord cu tine că generalii care moțăie sunt de obicei inutili. La restul ideilor încă mai reflectez. Nu de alta, dar sunt într-o dispoziție ușor glumeață.
@ pierre
Cum nu-ți vine în minte niciun nume de european? Dar Vladimir Vladimirovici Putin ce este? Parcă-l aud mâine poimâine pe d’Artagnan strigând fericit: Да здравствует Европейский Союз бесплатно! (ceea ce în traducere liberă ar însemna un fel de „Trăiască Google Translate!”)
@ all
Însă mai sunt și „politicieni” responsabili: http://video.ft.com/v/1524677055001/Monti-flexing-labour
Poate că totuși nu suntem condamnați la „socialism”.
PS: Mario Monti, Primul Ministru al Italiei este Președintele European al Comisiei Trilaterale, din care fac parte și Mugur Isărescu sau Mihai Tănăsescu. Este de asemenea și membru al grupului Bilderberg.
UE nu poate rezista cu moneda unica, BCE si state suverane, in acelasi timp. Ansamblul este nefunctional. Piata comuna avea mult sens, dar odata cu introducerea EUR si inventarea BCE, s-a trecut la o etapa de integrare care insa a ramas incompleta. De ce, este o discutie cu multe capitole,
Nu exista un guvern federal functional, si avem de-a face cu cateva state care decid in numele tuturor, pentru ca multi membri si asa nu prea stiu pe ce lume se afla, daca ne gandim la Europarlamentarul Becali sau altii asemena.
Asta apropos si de lipsa totala de reprezentativitate a europarlamentarilor, chiar si a celor care provin din tari cu state vechi de democratie, si care dau Parlamentului European un statut de-a dreptul formal ori chiar superfluu, in atari conditii.
Intre timp, legislatia si regementarile EU au creat un hatis incredibil cu dezvoltare exponentiala, fiecare caz din justitiile nationale care pune in evidenta discrepante si nepotriviri fiind prilej de noi si noi „armonizari” pe mii de pagini. Si asta de zeci de ani.
Iar ansamblul, inca o data, este si devine din ce in ce mai nefunctional si costisitor.
Piata Comuna, da, era ceva. Libera circulatie a marfurilor, capitalurilor si fortei de munca reprezinta un extraordinar motor de dezvoltare. Fara exceptii sau restrictii, aceste libertati dau peste nas sindicatelor, pun in evidenta politicile slabe din unele state membre, (acolo de unde pleaca forta de munca), echilibreaza pietele si mentin disciplina fiscala.
Reiau citeva lucruri expuse in anii trecuti pe blogul dlui Nastase, dat fiind ca de atunci mare lucru nu s-a schimbat in ceea ce priveste UE. UE a intrat intr-o zona pacatoasa, in care nu mai evolueaza fiindca nu stie cum. Este o zona si o perioada in care UE are nevoie de o decizie. Deoarece UE nu este acum nici o Europa a natiunilor si nu este nici o Europa integrata. Aspectul economic pe care pune accentul Porthos este important, dar la fel de important este si aspectul cultural, pe care colegii comentatori, fara a-l numi explicit, il includ cumva in comentariile lor. In UE avem de-a face cu doua culturi: una romanica si una germanica (aceasta neinsemnind mersul la lucru cu mai mult sau mai putin chef, desigur); posibil ca prin zona estica sa avem o influenta culturala asiatica, insa minora, cred. Aceste doua culturi se vor regasi – natural – si intr-un UE progresat strategic. Si care vor fi limbile care le vor reprezenta? Franceza si engleza? Germana si italiana? Romana si daneza? Este o mare problema culturala: Europa nu o poate duce mult cu citeva zeci de limbi oficiale: o Europa integrata trebuie sa aiba 2 sau cel mult (in cel mai prost caz) 4 limbi oficiale, toate celelalte limbi devenind dialecte locale. Ori poate sa sintetizam o limba comuna, denumita, sa-i zicem, Europaea. Nu putem lua modelul american de creare a unui stat federal continental deoarece el a esuat in Europa. Sa ne amintim ca Statele Unite ale Americii nu au fost create prin unirea voluntara a englezilor, olandezilor, triburilor de indieni si hispanicilor plecati in deplina armonie de sub tutela Madridului. Acolo, o cultura a fost strivita de alta iar hispanicii au scapat relativ ieftin fiindca, la fel ca si secole mai tirziu, in cazul Cubei castriste, nu e asa usor sa te pui cu catolicismul. Modelul de creare a unei Europe unite prin cuceriri a esuat sub Napoleon: am fi avut, similar cazului american, o limba dominanta, franceza in cazul continentului nostru (probabil cu germana ca a doua limba europeana). Sigur ca, daca reusim sa privim dincolo de apele europene tulburi in care atitor speculatori le place sa evolueze – de la europarlamentari cu mintea de gaina si pina la state intregi care se comporta ca la mahala, adica primele la luat si ultimele la dat – vom vedea o serie de pasi fundamentali facuti inaninte, de exemplu acele programe europene in domeniul militar. Acesti pasi sunt insa prea mici inca – si nu foarte fermi. UE are si o tendinta de a se comporta extensiv, aducind in UE noi state, pentru pietele lor si pentru forta lor de munca, in conditiile in care nu este foarte clar ce le va oferi in viitor. Ori prezentul european romanesc este destul de semnificativ: tara noastra este secatuita ca piata, la fel si ca forta de munca, este ca si acaparata ca resurse, nu are proiecte serioase de viitor si constatam ca nu prea mai avem din ce trai, dincolo de niste lefuri date de altii sau de propriul stat. Cu siguranta ca ne-ar fi mers mai bine daca ne-am fi guvernat mai bine in aceste doua decenii de „evolutie” europeana. Si daca am fi fost mai bine reprezentati in Europa: de exemplu, ce sens are sa delegam europarlamentari care , la UE, ii reprezinta pe americani si pe ei insisi si nu pe romani, asa cum recentele vorbe ale ambsadorului american la noi dau de inteles? Am incercat sa punctez citeva aspecte culturale, deoarece aspectul cultural nu a fost abordat explicit. Si relativ la aspectul economic as avea cite ceva de zis (inclusiv de China): exista semne ale unor mutatii si cred ca nici la asta lumea romaneasca nu este suficient de receptiva, ceea ce in viitor ne va costa. Insa nu vreau sa intind comentariul excesiv.
Draga Porthos, draga d’Artagnan (nu stiu de ce cred ca Viva Cuba Libre e pentru mine)
Stiu ca aseara am fost cam criptica, dar vedeti voi, de la o anumita varsta m-am hotarat sa-mi vad de somnul de frumusete.
Bon, nu cred ca problema muncii/ harniciei caracterizeaza un popor sau altul. Ideea aceasta ca unii muncesc mai mult sau mai putin e mai mult o problema corporatista. “Industrializandu-si” foarte mult procesele, corporatiile si-au permis sa le ofere angajatilor din ce in ce mai multe avantaje. De exemplu, in corporatiile americane acum e in mare voga lucrul de acasa. Stiu ca si asta are un sfarsit, asa cum au toate lucrurile bune. Inovatiile pe de o parte eficientizeaza, pe de alta parte alieneaza.
Si, sa revenim la cele ce i-au generat lui Porthos o stare glumeata.
Daca ne uitam un pic in trecutul nu foarte indepartat la Ford sau la industria de software ce a permis “industrializarea” serviciilor se poate observa ca progresul a fost generat de inovatii capabile sa creeze in termen scurt plusvaloare, sa eficientizeze. Ei bine, suntem la un moment de cotitura, nu atat in Romania, noi mai avem cai de reducere a costurilor (sistemul nostru public mai are loc pentru informatizare, iar integrarea lipseste cu desavarsire), ci la nivel global. Iar punctual critic, cum spuneai si tu Porthos, sunt problemele sociale. Ei bine, nu cred ca solutia e sa-i omoram pe oameni nepunandu-le la dispozitie nimic, ci inovand in acest domeniu. Numai ca eu cred ca statele sunt din ce in ce mai incapabile sa ofere ceva concret.
Te mai intreb cum te-am intrebat si alta data: de ce nu ar fi Apple sau Google un “stat”?
Spui ca ,,nenorocita de “protecție socială” nivelează performanța și protejează lipsa de competitivitate”. Adica daca tu ai crea un mecanism prin care ai recompensa angajatii vechi printr-un sistem de „pensii” de firma acest lucru ar plafona performanta? Eu cred ca pe termen scurt deloc, ba din contra. Nu stiu insa care va fi reactia angajatilor pe termne lung cand vor considera acest sistem un drept, o proprietate.
@ athos, dlnimeni
Excelente comentariile voastre. Sunt mai complete și mai nuanțate decât articolul de la care au pornit. Data viitoare poate facem invers: scrieți voi articolul articolul și eu mă mulțumesc să-l comentez.
Am o singură scuză – am scris articolul împins de la spate de d’Artagnan, care se teme că-i vine rândul să scrie prea repede. Așa că l-am scris în timp ce mă pregăteam pentru o întâlnire. Vă dați seama ce articol genial ar fi ieșit dacă aș fi avut timp să-l pregătesc.
Mdaaa…să zicem.
@ Observator
„Viva Cuba Libre!” era pentru miștocarul de d’Artagnan. După ce m-a silit să scriu un articol prost, când eram într-o pană totală de inspirație și idei (mă refăceam după week-end-ul obositor în care nu am făcut nimic – cel mai greu lucru e să nu faci nimic) mai și face glume proaste pe seama „victimei”.
Însă schimbul de glumițe cu gasconul m-a lăsat într-o dispoziție ironic enervantă, care îmi creează numai probleme. De asta am zis să mă opresc înainte să comit vreun comentariu pe care să-l plătesc scump mai târziu. Dacă îți amintești, mi s-a mai întâmplat pe blogul AN.
Revenind la ce ziceai tu, recunosc că nu prea înțeleg ideea cu inovațiile care alienează. La ce fel de inovații te referi?
PS: Am fost de acord cu tine că Apple sau Google ar putea fi state virtuale. Eu spre exemplu locuiesc de vreo șapte ani în Appleland. Am chiar mai multe rezidențe virtuale acolo. Revin mai târziu, acum iar am ceva urgent de făcut.
Cand Ford a organizat productia a creat plus valoare, dar au disparut ceva locuri de munca. Apoi oamenii au invatat sa faca doar ceea ce era scris in procedura.
Idem pentru „industrializarea” serviciilor – a creat ceea ce noi numim „excesul de procedura” si de ce nu chiar birocratie.
@ dlnimeni
Am recitit încă o dată, cu foarte mare plăcere comentariul dumneavoastră. Iar la sfârșit am avut regretul că nu ați continuat, discutând și aspectul economic, poate în comparație cu celelalte mari puteri economice (SUA și China) sau chiar extinzând discuția și către celelalte state care vin puternic din urmă: Brazilia, Rusia, India.
Athos
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-dle-bode-dle-dragoi-v-am-adus-25-mil-euro-ma-puneti-in-consiliu-la-nuclear-97361.html
@ d’Artagnan
Nu comentezi ce zice Sorin Ioniță? Chiar sunt curios cum interpretezi tu decizia Arcelor Mittal. Sau doar vrei să-l provoci pe Athos să scrie urmarea la articolul inițial?
Aici îmi miroase a euroscepticism, domnilor!
Dar pare unul sănătos…
Off topic
Semne bune al doilea sfert de mandat are…
MRU a refuzat să dispună alocarea de fonduri bugetare către circumscriptiile electorale dominate de coaliția de guvernământ.
Dacă-i mai zice şi Preşedintelui că nu sunt bani de salarii nu pot să zic decât :Respect!
Apare însă o problemă: în afară de mine cine-l va mai susţine? Nici chiar eu nu pot să suplinesc o coaliţie de partide şi-un Preşedinte. După cum se vede, în politică nu-i chiar aşa de simplu să faci ce trebuie.
Încep și eu să cred că are stofă de Karajan. Dar îi mai trebuie încă câteva mii de „concerte”.
PS: Poate reduce și CAS-ul…
Porhos: cu siguranta, atunci cind va fi mai mult timp. Altfel, trebuie sa muncesc ca sa traiesc. Iar, sub inteleptele guvernari, in ultimii ani muncesc din ce in ce mai mult pentru din ce in ce mai putin. Si apoi, cum i-ati caracteriza dumneavoastra pe cei care, in loc sa munceasca, se tin de comentarii pe internet?
Dl Nimeni
„Si apoi, cum i-ati caracteriza dumneavoastra pe cei care, in loc sa munceasca, se tin de comentarii pe internet?”
Ma bag si eu: norocosi?
@ dlnimeni
Nu zicea domnul Năstase de Politica 2.0? Facem și noi politică, iar după calitatea comentariilor (nu a articolelor) aș zice că facem o treabă rezonabilă. Dacă ne mai și citește cine trebuie, e perfect.
@dlnimeni
Locuitori ai cetatii.
Nu sunteti singur, de exemplu astazi munca ma opreste de la a comenta articolul amplu publicat de Porthos, desi as spune multe, dar nu am timp sa le scriu.
Voi reveni mai tarziu.
d’Artagnan: nu va grabiti, Karajan este premierul presedintelui si nu al pedeleului. Deocamdata, comportamentul sau nu a iesit din trasa prezidentiala, presedintele avind nitel de dat in pedele pentru folos propriu. Faptul ca le-a cerut celorlalti doi „independenti” sa plece inseamna ca a demarcat ministrii „de partid” de ministrii „independenti” ( adica direct ai Cotrocenilor). Si e cam mult de la cedarea fara un „miau” in chestiunea Tg.Mures (udemere) la sumeteala asta pentru citeva milioane de lei (pedele). Sa nu ne grabim, deci: daca e vorba sa ii dea una presedintelui, atunci din mai incolo.
Bine atunci, să nu grăbim…
Porthos, e a doua oara cind acuzi statul de „criza subprime” din SUA, si nu reusesc sa inteleg prin ce mecanism logic ai reusit sa ajungi la aceasta concluzie. Mai ales ca cutuma acceptata este tocmai faptul ca dereglementarea excesiva a procedurilor financiare de imprumut a dus la aparitia crizei subprime, ceea ce se traduce cu lipsa interventiei statului. Asadar sunt extrem de curios, cum a reusit statul american, in cea mai conservatoare si anti-socialista perioada a sa din ultimii 20 de ani sa forteze bancile sau institutiile de credit sa imprumute unor clienti nefezabili.
Ai făcut o mare greşeală…Cum se spune, i-ai ridicat mingea la fileu, Porthos abia aşteaptă să înjure statul pentru intervenţia pe piaţă. Să-l vezi acum cum se desfăşoară, cum ia statul de gât, mai mare plăcerea!
Dacă se bagă şi Athos…
d’Artagnan, te rog nu-mi deturna comentariul. Nu ma intereseaza acum opiniile generale despre cum se supra-implica statul in viata economica. Ma intereseaza cum, punctual, a fost responsabil statul american pentru criza imprumuturilor subprime IN SUA, in viziunea lui Porthos pentru ca e a doua oara cind sustine aceasta teorie.
@ vahleeb
Din păcate nu am suficient timp să răspund detaliat. Pe scurt, statul a GENERAT criza prin garantarea creditelor subprime prin intermediul lui Fannie Mae și Freddie Mac. Cine nu reușea să se împrumute corect în piață, apela la stat pentru garanții. Mecanismul utilizat și în programul „Prima Casă”. „Funcționează”, doar atât timp e suficient de mic încât să nu modifice semnificativ piața.
D’Artagnan: dar de brusca pasiune nationala si liberala a dlui Frunzaverde ce ziceti?
Vahleeb
“Mai ales ca cutuma acceptata este tocmai faptul ca dereglementarea excesiva a procedurilor financiare de imprumut a dus la aparitia crizei subprime, ceea ce se traduce cu lipsa interventiei statului.”
Pana sa-ti zica Porthos, iti spun eu, dar pe scurt, ca sa nu-i rapesc placerea:
Ai auzit de CRA, (Comunity Regulations Act)? Iata ce spune Wikipedia:
The Community Reinvestment Act (CRA, Pub.L. 95-128, title VIII of the Housing and Community Development Act of 1977, 91 Stat. 1147, 12 U.S.C. § 2901 et seq.) is a United States federal law designed to encourage commercial banks and savings associations to help meet the needs of borrowers in all segments of their communities, including low- and moderate-income neighborhoods.Congress passed the Act in 1977 to reduce discriminatory credit practices against low-income neighborhoods, a practice known as redlining.
The Act instructs the appropriate federal financial supervisory agencies to encourage regulated financial institutions to help meet the credit needs of the local communities in which they are chartered, consistent with safe and sound operation (Section 802.) To enforce the statute, federal regulatory agencies examine banking institutions for CRA compliance, and take this information into consideration when approving applications for new bank branches or for mergers or acquisitions (Section 804.)[6]
In clar: bancile au fost obligate sa acorde credite si celor pe care in mod normal nu ii calificau pentru creditare. Prin lege.
Cat despre “cutuma” de care vorbeai: cel mai simplu este sa dai vina pe piata, nu vei capata niciodata o replica directa.
Scuze, acum am văzut răspunsul tău. Eu am trecut din întâlnire în întâlnire și încă nu s-au terminat. Mulțumesc pentru ajutor.
Wow, un lucru e clar. O lege din 1977 a falimentat una din cele mai mari banci ale americii in 2008, dupa 31 de ani… Hmm. Unde mai pui ca „encourage” nu e tot una cu „mandate”, „dictate” sau „force”. Cum spuneam, un lucru e sigur, sunteti extrem de bine documentati, muschetarilor. Ma face sa ma intreb, ce backround se ascunde in spatele pseudonimelor voastre…
Nu e prima dată când discutăm subiectul. S-a discutat de câteva ori pe blogul AN, unde i-am și cunoscut pe ceilalți muschetari.
De fapt semințele crizei au apărut în 1938. Acum subiectul e tratat pe larg în Wikipedia și e mai simplu de urmărit acolo: http://en.wikipedia.org/wiki/Subprime_crisis_impact_timeline
Eu sunt inginer ca background, dar lucrez cu o companie care operează cu modele de risc. Dacă și ceilalți sunt interesați de o astfel de discuție aș putea relua subiectul creditării într-un articol. E incredibil (pentru mine) cum oameni precum patronul Mobexpert pot emite „idei” de tipul: „băncile NU VOR să stimuleze creditarea de retail”.
Am citit articolul de pe wiki. Interesant! O sa revin mai pe larg. Intre timp, da, eu m-as arata extrem de interesat de un articol pe subiectul creditarii, mai ales daca vine de la un „insider”.
@dlnimeni,
o sa fie distractiv sa o urmarim pe dna Sibylla de la Caras prada dilemelor axiologice…Sa fie Frunzaverde?Sa fie USL?Greu moment…
pierre: dar ati vazut ce lege a trecut astazi, prin adoptare tacit(urn)a, de deputati? O lege care prevede iesirea alesilor locali din partide (inclusiv a celor judeteni, daca nu ma insel). Asa incit mi-e teama ca nu doar Sibilla ar putea avea dileme.
pierre: imaginati-va urmatorul scenariu ( cumva extrem, dar poate mai probabil decit speranta cotofenei hoate, ca sa utilizez un titlu de opera, de a se marita in acest an): grupari de pedelisti ies cu (cit mai mare) tam tam din pedele si isi striga trecerea in usele. In usele, drept recunostinta, sunt propusi ca si candidati ai useleului, mincind astfel (era sa o iau ca in Caragiale) din portia uselista. Stampilati de ctc-ul useleului, ei sunt realesi, numai ca, in conformitate cu legea de care va pomeneam, ei vor fi obligati sa demisioneze din usele, putind apoi face jocuri proprii, de exemplu lipiti de prima lor iubire, pedeleul. Adica, in extrem, am putea avea de-a face cu o TACTICA DE A FI ALES PE „LISTELE” SI CU SUSTINEREA ADVERSARILOR POLITICI ( si, desigur, profitind de slabiciunea ori chiar de tradarea lor). In acest caz, daca si Traian Basescu isi aranjeaza sprijinul useleului pentru o noua candidatura la presedintie, atunci ce mai, ne-am scos. Dar nu luati in seama fabulatiile mele.
@dlnimeni,
greu sa nu va iau in seama…Oricum,camera decizionala este Senatul.Mai vedem,acolo e mai tulbure treaba.
Resursa ideologică a UE este formarea unui centru de protecţie economică împotriva hegemoniei valutaro-economice a Statelor Unite şi URSS. O dată cu introducerea euro pentru ţările din zona euro, UE devenea a treia superputere economică. Iată însă că astăzi SUA este în cădere liberă, nu numai într-o cădere economică, dar şi din punctul de vedere al calităţii clasei politice şi al democraţiei. China, o mega-structură de stânga ignorată pentru că nu era şi o putere economică, dă peste cap totul. Rusia, de bine de rău începe să-şi revină pe o linie de supravieţuire. Din spate vin cu rapiditate India şi America de Sud. Euro şi economia europeană au o cădere accentuată (cu toate eforturile de a arăta că nu e aşa şi că de fapt perspectivele sunt optimiste) tocmai pentru că pariul a fost pe Statele Unite…
Europa nu va mai fi deci Uniune pentru mult timp şi nu va fi nici sora mai mică a Statelor Unite. Probabil că în scurt timp Europa va deveni un teritoriu ocupat economic de China. Eu nu aş spune deci că UE este noul lagăr socialist, eu aş spun că UE începe să devină un fel de dominion chinezesc.
Bine ați venit! Foarte interesantă perspectiva. Am vrut să ating și eu subiectul, dar divagasem deja mult prea mult. Revin cu un răspuns mai substanțial în seara aceasta.
Vahleeb
ironia nu poate inlocui argumentatia, eventual o poate insoti. Ma straduiesc sa identific o afirmatie pe care sa o pot urmari, intelege, aproba sau contrazice, dar nu prea gasesc. Si totusi, nu pari un timid, daca ai o opinie in aceasta privinta, poate e timpul sa o aflam.
dlnimeni
Ce să zic de Frunză-n vânt!? Mă râd și plâng. Mă râd.
Bibliotecaru
Chiar nu credeți într-o implozie a Chinei?! Nu sunt economist, colegii mei sunt mai în temă dar ceva a început să fie în neregulă cu țara asta. Mă îngrozesc imensele cartiere nelocuite, foametea din multe regiuni ale țării, faptul că, datorită politicii ”un singur copil” de familie, China are o populație îmbătrânită și dacă mai punem la socoteala și emigrația prevăd niște tensiuni sociale de amploare, Europa și USA insistă pentru o deschidere mai mare a pieței …
Cred că au crescut prea mult și prea repede.
@ d’Artagnan
Nici eu nu sunt economist, dar unele lucruri sunt evidente. Absolut, aveţi extremă dreptate… ceea ce face acum China este o bulă de săpun. Este exact aceiaşi bulă de săpun pe care a folosit-o şi SUA în momentul adoptării conceptului de „societate de consum”, o bulă preluată apoi de „occident” susţinută de „exploatarea” economică a ţărilor „ca România” cu dragoste de „lumină occidentală”, un PIB în permanentă creştere obţinut pe seama creşterii economice provocată de un consum în creştere. S-a făcut şi la noi în 2007 şi o parte din 2008 (mai mult nu s-a putut, suntem prea mici şi prea ocupaţi de capitalul străin, am crescut deci pe seama creditului de consum şi a cheltuielilor guvernamentale, nu am avut şi o producţie românească care să ofere banii necesari accelerării economiei).
Ca şi SUA, China va provoca şi ea o criză mondială, dar nu acum, nu încă… „Criza Chineză” nu va fi aşa de mare pentru că nu va avea câteva decenii să se acutizeze şi (speranţa mea) lumea va fi învăţat câte ceva, dar va fi încă şi mai importantă decât criza americană. Până atunci însă China îşi va începe treptat dominaţia asupra dolarului şi euro. Deja „criza” francului elveţian a arătat asta foarte bine. Motivul este că Yuan-ul se apreciază de pe urma faptului că occidentalii fac eforturi să ţină pe linia de plutire euro şi dolarul fără să aibă nici o altă valută forte capabilă să susţină o alternativă la cele două. Euro şi dolarul se demonetizează în realitate dar în aparenţă nu există încă o valută forte care să o demonstreze. În concluzie euro susţine dolarul şi dolarul euro. De aceea s-a apreciat francul, fără a avea însă îndeajuns de multă masă monetară pentru asta… respectiv o creştere artificială. Când ai al doilea PIB din lume, şi de fapt este primul, asta pentru că cel al SUA este un PIB de consum, pe datorie… Când minimum un ban din opt ai lumii are legătură cu China… este evident că cineva trebuie să folosească aceşti bani… În China nivelul de trai a crescut un pic prin oraşe, dar în restul… nu prea. De aici are China bani de investit, sunt „pe excedent”.
Am foarte mari îndoieli că se va mai ieşi din această criză mondială, într-un mod real, mai devreme de două sau trei decenii (suntem abia la începutul căderii într-un ciclu Kondratieff) din care se va ieşi şi mai greu, asta pentru că economia nu mai este „pe naţiuni”, ci mondială. Ar trebui să începem să ne obişnuim. Dictatura deja a început să fie oficială…
Nu e nevoie să facă implozie. E mai plauzibilă stagnarea: mici creșteri și descreșteri ciclice, până când un nou model este adoptat. Ca și Japonia, dar nu vreau să mă repet.
Este necesară „implozia”, pentru că mai devreme sau mai târziu chinezii vor dori să-şi crească nivelul de trai. La ei nu mai este totuşi economie centralizată cu mercurial pentru toate, asta înseamnă că, la un moment dat, chinezii vor dori şi ei salarii de 1000 de euro.
Pot să-și dorească multe lucruri, însă ar trebui să vedem dacă aceste dorințe sunt fezabile. Așa cum ați subliniat și dumneavoastră acum vorbim de piață liberă. Deci cât timp oferta de forță de muncă depășește cererea, salariile vor rămâne mici.
Ceea ce se observă însă este penuria de forță de muncă din zonele dezvoltate de pe coastă. Ca urmare are loc un al doilea val de industrializare, de data aceasta mai în interior. Deja companii precum Cisco au început sa se mute în orașe mai mici în căutarea unei oferte mai bogate de forță de muncă.
Poate reluăm subiectul într-un articol separat despre China.
Industrializarea nu se poate face la infinit pentru că piaţa de desfacere nu este infinită. Evident că mărirea nivelului de trai nu este sustenabilă, dar va exista presiunea, aşa cum a existat presiunea şi în România anilor 90.
pierre: aaa, nu ma luati prea in serios la chestia asta, s-ar putea sa mi se traga de la combinatia intre parizerul cu ardei si marca de cascaval de pe felia de piine; o sa-mi treaca dupa digestie.
d’Artagnan: va multumesc.
Bibliotecaru
Nici SUA, nci Europa nu trebuie sa se teama de China, ci de propria scadere a competitivitatii. Pe de alta parte, ceea ce se intampla cu China este un scenariu care s-a mai vazut, in ciuda unor diferente. Acum 3 decenii, in America se vorbea de cucerirea japoneza. Apoi s-a vorbit de ceilalti tigrii asiatici. Desigur, China este mai mare. Dar atat. Pana la urma, legile economiei actioneaza la fel.
Stimate domn,
Competitivitatea e o gogoriţă cu care „se scot” politicienii. Am să refolosesc un comentariu pus în altă parte pentru că nu pot să-l irosesc (sper să nu vă supăraţi). 😀 Să văd dacă mai dau de el… Da, am dat de el.
Competivitatea trebuie să existe în limitele unor reguli de concurenţă. Ni se tot spune că nu suntem îndeajuns de competitivi faţă de occidentali. Cu alte cuvinte suntem lăsaţi să credem că românii au o competitivitate de 350 euro salariu mediu net iar germanii au o competitivitate de 1400 euro pe lună, de patru ori mai mare decât a românilor. Adică ar trebui să cred că germanii dau de patru ori mai mult cu lopata în 8 ore de muncă… Evident că aici nu este vorba despre forţa muşchilor şi nici despre forţa inteligenţei… acest “un român munceşte de patru ori mai puţin ca un german” nu este un adevăr.
Eu nu cred că germanii sunt de patru ori mai buni şi mai harnici ca românii, eu cred în faptul că economia germană este de minimum 3 ori mai umflată artificial decât cea românească.
Se aude că pleacă CORA din România… Nu, nu va cumpăra afacerea un mediu de capital românesc, va cumpăra Auchan. Banii din consumul României vor continua să ia drumul străinătăţii. Noi, în România, nu putem fi comparaţi în domeniul desfacerii cu amănuntul pentru că nu există nici măcar un hipermarket românesc. Noi muncim şi străinătatea bagă în buzunar profiturile. Şi atunci despre competitivitate vorbim? România nu poate fi prezenţă în competiţie decât cu consumul. De aceea stăm binişor la consumul de Ferrari…
Nu cred să existe țară unde să te distrezi mai copios cu politica. Pentru că, nu-i așa, o țara fără principii, se cheamă că nu le are…dar are în schimb mult umor.
Felicitări USL pentru câștigarea Carașului. Probabil că Antonescu ne va cânta o doină la Frunză.
Domnul Adrian Năstase întreabă retoric pe blogul personal ”cum va arata interviul dat de Traian Basescu peste 12 ani, cand nu va mai fi presedintele tarii? Ce va scrie pe fisa de post a lui „Zeus” in 2024?”
Păi e la mintea cocoșului: pe fișa postului lui Băsescu va scrie Traian Băsescu /CoPreședinte USL.
Suntem în România, țara tuturor posibilităților.
De-ar trai nenea Iancu, mon Cher!
Mă bag si eu ca musca-n lapte. Vorbiti de economia europeană, chineza, americană, rusa si așa mai departe. Ce se înțelege prin economie europeană de exemplu? Eu nu știu ce e acela GDP si sincer nici nu înțeleg bine la ce mă ajuta pe mine, Observator Popescu de la IMM-ul Bucuresti. Nu înțeleg de exemplu cum influenteaza GDP-ul țărilor UE compania Alcatel-Lucent (apropo e o companie americană sau franceza?) si cum influenteaza același GDP reprezentanta Huawei din România?
Porthos
Din partea mea poți ”să ataci” subiectul creditării. Străpunge-l, taie-l,împunge-l, numai interesant să fie!
Cum îl dorești: bine făcut, mediu sau mai „în sânge”?
Interesant? Nu știu. După gust. Spre exemplu la articolul de față, după primele comentarii (recunoști autorul?) am crezut că l-am lăsat „extra rear” și am uitat cu totul sarea și piperul. Mai că-mi venea să-l iau înapoi și să-l mai fac odată.
Până la urmă n-a ieșit chiar rău, deși maestrul în mirodenii (Aramis) a fost cam absent.
PS: Nu l-ai mai comentat pe Sorin Ioniță…
PPS: Vorbim numai chestiuni serioase? Nu scrie nimeni despre un restaurant, o mâncare, un vin sau orice care ne-ar putea face să mai uităm de miasmele bucătăriei politice dâmbovițene?
Observator
Experiența în virtual m-a învățat că sunt multe muște ce se dau albine și multe albine ce se deghizează-n muște.
Observator
E simplu: GDP inseamna Gross Domestic Product. 🙂
Acum, vorbind serios: daca dilema ta este una reala, se face distinctia intre GDP si GNP (Gross National Product), prima tratand productia dpdv al locatiei, a doua dpdv al rezidentei producatorului. Alcatel Lucent care face business in Romania, va fi contabilizat de aceasta la GDP si de tara-mama la GNP.
Desigur, la nivel global GDP=GNP. Daca nu este asa, avem o dovada a existentei extraterestrilor…
@D’Artagnan – mi-ai amintit de fabula lui Donici cu mustele si albina si mă opresc sa nu devin patetica.
Observator
exista insa un filon neexplorat in comentariul tau. Nu Europa importa sau exporta, nici macar Germania, Romania, etc. Ci doar entitatile economice sau fizice din aceste zone geografice. Din care motiv, asa zisa stiinta macroeconomica opereaza intr-un spatiu artificial, iar concluziile sunt aproximari care nu au relevanta in absenta analizei structurale.
@ Observator
Interesant e că din punct de vedere al rezidenței fiscale, din câte îmi amintesc, Microsoft, ca și Lucent (nu știu exact la Alcatel-Lucent) erau firme irlandeze. Cel puțin pentru business-ul european. Bănuiesc că din cauza taxelor.
Firește GDP-ul (sau GNP-ul) nu influențează direct business-ul niciunei companii, dar e un indicator decent al mersului economiei. Dacă GDP-ul scade (și nu te numești Apple) e bine să reduci expunerea locală, pentru că e de așteptat ca bugetele clienților tăi locali să scadă. Dacă faci export, e bine să te uiți la GDP-ul țării unde exporți.
Dacă exportul era către Grecia, credința în Dumnezeu și rugăciunile s-ar putea să ajute. Nu neapărat business-ul, dar e bine să te asiguri pentru cazul în care există viață după moarte.
@ Bibliotecaru
Sunt câteva idei la care, dacă îmi permiteți, aș avea un punct de vedere diferit:
1. Creșterea din perioada 2001-2008 a fost o perioadă de creștere globală (doar Japonia a ratat-o) și nu cred că poate fi atribuită introducerii euro. Este interesant de observat, uitându-ne la evoluția GDP-ului Germaniei, Franței, Italiei, Spaniei și Olandei, că perioada 1995-2000, perioada de formare și consolidare a Comunității Europene este o perioadă de recesiune.
2. SUA a avut doar o scurtă perioadă de descreștere a GDP-ului (vizibilă în 2009), după care și-a reluat creșterea. „Marea” criză subprime s-a curățat în mai puțin de doi ani. Chiar și pe bursă lucrurile s-au corectat cam la fel de repede, deși banii „ieftini” par că au dispărut pentru totdeauna, din cauza celei de-a doua crize, cea a datoriilor suverane.
3. China nu a fost niciodată ignorată. Începând cu anii 70, practic imediat după moartea lui Mao, urmare a vizitelor lui Deng Xiao Ping în SUA, a început o colaborare care a devenit extrem de vizibilă în ultimele două decenii. Așa cum spunea și Athos vorbim de același „pattern” ca și în cazul Japoniei. În momentul în care protejarea pieței interne este eliminată, dispare și presupusa „competitivitate”.
În plus nu înțeleg de ce spuneți că vorbim de „mega-structură de stânga”. De ce este de stânga? Ați auzit de sindicate chinezești? Sau de protecție socială? Eu nu. Aș zice că dimpotrivă, companiile chinezești pot fi acuzate de practici brutale, de neaplicat în lumea „capitalistă”. Dar care fac economia chineză atât de competitivă.
4. Rusia își revine datorită creșterii prețului petrolului (ar trebui să-i facă o statuie lui G.W. Bush pentru războiul din Irak) și nu datorită vreunor politici sau eforturi interne, așa cum este cazul Chinei, Indiei sau Braziliei.
5. Nu înțeleg în ce constă pariul pe SUA. UE a devenit pur și simplă necompetitivă datorită birocrației, „protecției sociale” și unei legislații a muncii „comuniste”. Practic vest-europenii au uitat… să muncească.
E normal ca economii mai competitive precum China sau SUA să o surclaseze. Din acest motiv cred că prioritatea UE este revenirea la o atitudine normală față de muncă.
Din fericire sunt mulți politicieni, aflați în poziții cheie, care gândesc în același mod (am postat deja un comentariu pe această temă: https://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2012/03/26/este-uniunea-europeana-noul-lagar-socialist/#comment-708). Un astfel de exemplu este Mario Monti, Primul Ministru al Italiei, Președintele European al Comisiei Trilaterale (din care fac parte și Mugur Isărescu și Mihai Tănăsescu) și membru marcant al grupului Bilderberg.
@ Porthos
1. Japonia nu a ratat nimic, ea stă foarte bine la toate capitolele.
Vă recomand următorul filmuleţ:
http://bibliotecarul.blogspot.com/2012/03/un-mesaj-de-stanga-surprinzator-si.html
Priviţi locul Japoniei.
2. De ce nu priviţi cum stăm noi cu PIB-ul? În 2009 PIB-ul României a crescut de nu s-a văzut… asta înseamnă că a fost de bine în România în 2009? Nicidecum, asta a însemnat că am făcut nişte datorii fără precedent. La fel şi în cazul SUA, domnul Obama a făcut ceva asemănător cu noi, a pompat bani de împrumut în zonele care scot PIB-ul rapid, dar nesustenabil.
3. China nu are treabă cu Japonia. Sistemul Japonez a fost întotdeauna acela de a fi cei mai buni într-un domeniu şi a invada piaţa mondială cu tehnologie de ultimă oră cu valoare adăugată imensă. Au început cu electronicele şi, nu ştiu dacă vă amintiţi, dar întreaga lume prin anii 1970 avea electronice japoneze. Au ţinut-o aşa până în ’90. Au invadat apoi prin anii ’80 economiile mondiale cu maşini ieftine la un raport preţ/calitate imbatabil, apoi cu motociclete, apoi pe piaţa componentelor PC… Până şi ruşii aveau componente Matsushita la calculatoarele lor prin anii ’90 (numai că, fiind pe sub carcasă, nu se vedeau). Japonezii au nevoie astăzi să-şi inventeze un nou domeniu de excelenţă, asta e tot. Şi sunt convins că-l vor inventa. Eu bănuiesc că este vorba despre domeniul numit mecatronică.
4. Sigur, Rusia produce cam 12-13% din producţia mondială de petrol şi consumă de 8 sau 9 ori mai puţin ca SUA. Eu spuneam „Rusia, de bine de rău începe să-şi revină pe o linie de supravieţuire.”, nu am spus neapărat că este o economie emergentă.
5. Aici nu vă împărtăşesc părerea… dar mi-ar fi şi greu să muncesc o săptămână după date ca să vă contrazic. Dar dacă aţi văzut deja filmuleţul pe care vi-l recomandam la punctul unu, probabil că aţi înţeles că nu „protecţia socială” provoacă o cădere a economiei. Dimpotrivă, SUA care are un dezechilibru aprofundat bogaţi/săraci este o poziţie foarte slabă în acele grafice.
Nu am putut să nu zâmbesc auzindu-vă că cei din Grupul Bilderberg şi Comisia Trilaterală sunt de bun augur… tocmai ei sunt asasinii economici şi au provocat beleaua în care ne aflăm. Asta dacă nu cumva şi domnia voastră eraţi ironic şi nu am sesizat eu.
Încă un subiect interesant: posibila implicare a Chinei în cyberwarfare. După India, acum și Australia a interzis participarea companiei unei companii chinezești (Huawei) la un foarte important proiect de telecom: http://www.nytimes.com/2012/03/27/technology/australia-bars-huawei-from-broadband-project.html
Urmează să se întâmple și în Europa?
@Athos- ref comment 8:55 pm- Bingo!
Bibliotecaru
Aveti un prieten cu o firma oarecare? Sa zicem, de constructii, sau in comert, sau, aproape nu conteaza.
Rugati-l sa va spuna care ar fi situatia costurilor sale, respectiv rezultatul net, daca toate salariile din firma s-ar inmulti cu patru.
Productivitatea este un factor mai complex decat simpla evaluare a harniciei, dar sunt multe domenii unde in Romania folosesti de patru ori mai multi oameni pentru acelasi rezultat, ceea ce se reflecta inevitabil si in salarii.
Nu inteleg nimic din punctul dv. de vedere legat de Auchan si Cora. Va preocupa profitul pe care il face Auchan sau Cora? Sa fim seriosi. Inainte de a face profit, (care este intotdeauan incert), trebuie sa investeasca si au investit sute de milioane, au angajat mii de oameni si au platit o gramada de taxe, (care sunt intotdeauna certe). Apoi, trebuie sa intelegeti ca acestea sunt businessuri care inglobeaza un know how ce se formeaza in ani multi, multi. In Romania au incercat mai multi sa se descurce in retail, nu a reusit nimeni. Cativa au dat au dat falimente rasunatoare, altii au vandut catre cei care stiu acest business, la momentul potrivit din fericire pentru ei.
Nu stiu cat profit a facut Cora, dar il prefer cu siguranta celor peste 200 mil EUR pierderi cauzate doar creditorilor de caderea Mic.Ro, Macro, PIC, samd As fi vrut ca profitul oricui vine in Romania sa fie substantial si obtenabil constant, asta ar atrage si mai mult capital si investitii, ceea ce in final reprezinta SINGURA cale de dezvoltare.
Nu faceţi nici un efort să înţelegeţi ce spun eu… 😆
România este, măcar declarativ, o economie de piaţă (scrie în Constituţie la art. 135 alin. 1: „Economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă”). Acest lucru înseamnă că piaţa muncii se reglează pe baza cererii-ofertei. Eu nu am spus că piaţa muncii ar trebui să fie patru ori mai bine plătită, eu am constatat că ea este de patru ori mai prost plătită.
Economia are o slăbiciune, foloseşte cifre.
Economia mai are o slăbiciune, s-a mondializat. Asta înseamnă că materia primă şi produsele finite au preţuri cam la acelaşi nivel.
Ce înseamnă asta? Înseamnă că diferenţa dintre o fabrică Renault în Franţa şi una în România nu poate fi dată decât de salarii şi impozite, celelalte intrări şi ieşiri contabile sunt similare. Dacă asumăm o impozitare identică (ştiu că nu e aşa, dar să presupunem), atunci putem face nişte calcule aproximative. Renault a investit în România 1,5 miliarde de euro, Grupul Renault dispune de 18 000 de salariaţi în România… O economie de numai 1000 de euro per salariat înseamnă…
1000×18.000×12=216.000.000 euro pe an doar din salarii.
La asta se adaugă profitul. În cei 10 ani investiţia s-a amortizat, în mod evident, numai din diferenţa de salarii.
Aceasta este diferenţa de piaţă a muncii…
Construcţiile este exemplul nefiresc ales în susţinerea celor ce le spuneţi, asta pentru că acolo salariile sunt destul de bune, nu putem vorbi de un raport de 1 la 4, este însă evident că în România firmele de construcţii nu o duc (sau nu o duceau până în criză) deloc rău, patronii au avut profituri uriaşe… încă era loc de mărit salarii.
România se află într-o stare economică critică. Ea supravieţuieşte din faptul că mai deţine ceva capitaluri în zona agriculturii. Numai că nu agricultura este cea ajutată de stat să producă, ci tot industria (care are capital străin) primeşte, de exemplu, energie ieftină.
PIB-ul este structurat pe sectoare economice:
Înainte de revoluţie economia era industrial-agrară, respectiv 49,1% industrie şi 16% agricultură. Înainte de 1989 toată economia avea capital românesc şi produce „Plus-Valoare” care se recapitaliza integral în industria românească. Astăzi industria şi agricultura se află la jumătate din procentele iniţiale, capitalul românesc nu a mai supravieţuit decât prin agricultură (şi acolo este o ofensivă a capitalurilor străine) şi în o foarte mică parte din servicii, transporturi, construcţii…
Nu aş putea să estimez care este în mod real ponderea capitalului străin în economia românească, teoretic ar trebui să fie mai multe de o treime, eu cred că este chiar mai mult, spre jumătate… Cu siguranţă că vorbim însă despre o pondere în zonele esenţial profitabile în economie (de exemplu, probabil că România mai are undeva pe la 10% din sistemul bancar cu capital românesc). Toate zonele esenţiale de profit sunt ale străinilor
Captarea capitalului străin în zona desfacerii cu amănuntul de tip hipermarket şi supermarket (şi iată că am ajuns şi la CORA) se traduce printr-un situaţie anti-românească. De ce? Pentru că acest spaţii comerciale îşi aduc cu precădere mărfurile uşor vandabile din ţara de origine (îşi vând marfa lor) iar profitul suferă o externalizare în ţara de origine (respectiv nu este re-investit în România şi nici cheltuit în România). Pe de o parte România suferă o pierdere din faptul că face vânzare pentru o economie străină şi devine o piaţă de desfacere externă pentru ei în dezavantajul producţiei româneşti, pe de altă parte România suferă o pierdere din faptul că profitul din această operaţiune este binefăcător unei economii străine (pe de o parte nu sporeşte capitalul României ci al lor, pe de altă parte nici nu este cheltuit în România astfel încât să producă economie pe seama unui consum).
Ceea ce spuneţi este adevărat… „au investit sute de milioane, au angajat mii de oameni si au platit o gramada de taxe”. Acest punct de vedere este însă unul contabil şi nu unul macro-economic. În realitate hipermarketurile au ruinat sute de mii de firme cu investiţii de zeci sau sute de ori mai mari, firme care aveau mici magazine în oraşe, şi au lăsat pe drumuri de zece ori mai mulţi angajaţi decât miile de angajaţi despre care vorbiţi (super şi hipermarketul are condiţii de eficienţă, nu-i aşa?). Evident, firmele puternice precum METRO sau CORA au putut constitui condiţii de cartel şi dumping pentru micul magazin din oraş sau vechile spaţii angross. Evident, o dată ce micul întreprinzător a fost eliminat, preţurile au crescut peste nivelul occidental şi se menţin sus prin condiţii de cartel care eludează concurenţa şi condiţiile de piaţă.
Atragerea de capital şi investiţii este o soluţie de moment pentru dezvoltarea unei economii naţionale. Această atragere urmăreşte captarea tehnologiilor, a subansamblurilor, şi a zonelor cu profit limitat care să permite lansarea economiei naţionale cu capital naţional pe baza unei logistici străine.
De exemplu, este util să atragi capital străin în a face o autostradă. De ce? Există o variantă clasică pe care se poate merge în continuare şi investitorul exploatează un bun care altfel, fără investiţia sa, nu ar exista. Cu alte cuvinte şoferul are posibilitatea de a folosi o facilitate pentru care statul nu plăteşte nimic. Vinderea Cupru Min Abrud (60% din cuprul României) la preţul de 200,77 milioane euro, asta deşi ea este evaluată până la 10 miliarde de euro de unele voci… este vânzare de ţară… Ce anume îmi aduce mie investiţia asta a lui Roman Copper Corp. Canada? Practic îi plătesc (subevaluând activele) să mă fure de cuprul pe care îl am. În alte timpuri, cei ce ar fi făcut aşa ceva României erau împuşcaţi după o cercetare sumară, astăzi se numeşte aducerea investitorilor străini în România şi omul pleacă liniştit cu „parandărătul” acasă.
Ţinta atragerii de capital străin este una singură, formarea unui capital românesc. Cât timp investiţiile străine se fac înlocuind capitalul românesc (prin cumpărarea capitalului românesc), investiţiile subminează economia naţională.
Cel mai recent exemplu care îmi vine în minte este aportul de capital (desigur, venit imediat din străinătate) prin emiterea de acţiuni la Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. Ce minte cu un minim de logică economică vinde bucăţi din găinile cu ouă de aur ale României? Aţi observat să fi făcut cineva o campanie de vânzare a acestor acţiuni, chiar şi la bucată, românilor? Nimic nu obliga la grabă, se putea începe de acum 5 ani cu câte un pacheţel de acţiuni la fiecare câteva luni. Eu unul aş fi cumpărat cât de mult mi-aş fi permis, mai ales la Hidroelectrica care e condamnată să aibă profit fie şi numai din faptul că exploatează economic şi prezenţa centralelor eoliene.
Mă opresc aici pentru că deja m-am lungit nepermis.
Îmi cer scuze că intervin. Cred că l-ați înțeles greșit pe Athos. El vorbea de productivitate. Din diverse motive, pe care le pot detalia dacă doriți, este de preferat să aveți un muncitor de patru ori mai productiv și plătit de patru ori mai bine decât unul obișnuit.
Dar îi las lui plăcerea de a vă răspunde.
@ Porthos
În principiu astăzi nu mai există diferenţe tehnologice semnificative la produsele de larg consum, în concluzie parametrii de competitivitate, productivitate, sau ce vreţi domnia voastră nu mai diferă de la cer la pământ la acelaşi tip de produs. Sigur, vorbim despre acelaşi tip de produs, pentru că una este să compari productivitatea dintre Renault şi Ford, alta este să o compari între Renault şi Ferrari. Acum 20 de ani puteam vorbi despre nişte parametrii care erau diferiţi semnificativ la foarte multe lucruri, de exemplu la producţia unui aparat de radio de către Electronica Industrială şi Toshiba.
@ Bibliotecaru
Îmi cer scuze, dar nu sunt de acord. În materie de tehnologie, diferențele sunt uriașe. Spre exemplu 6 luni diferență la lansarea unui produs de transmisiuni pe fibră optică (DWDM), înseamnă miliarde de euro sau chiar falimentul unei mari companii.
O să vă dau un exemplu mai simplu: Iphone și Samsung Galaxy. La prima vedere diferențele sunt minore. În realitate este diferența între specia care se perpetuează și specia dispărută.
Recunosc că nu mă prea pricep la tehnologiile aceste noi de comunicaţii, eu sunt un om sărac care am tehnologie informatică de secol XX, cu ea intru pe net… Dar chiar şi aşa ştiu că Iphone și Samsung Galaxy nu reprezintă acelaşi lucru.
Eu nu mă refeream la asta.
Eu spuneam că dacă iau o fereastră REHAU din Canada, SUA sau România, cu siguranţă că peste tot se face de către muncitori la fel de specializaţi, cu aceleaşi cursuri pregătiţi, tot în atâtea săptămâni, la fel de productivi, cu o tehnologie identică, cu utilaje identice cumpărate de la aceiaşi sursă, un produs cu aceleaşi caracteristici tehnice…
Înainte vreme nu era aşa, România vedea un termopan după care se apuca să-l copieze cumva, să-l manufactureze, să improvizeze… şi atunci ieşea un fel de look-alike. Evident, atunci era o diferenţă colosală între parametrii originalului şi parametrii copiei. Astăzi, dacă vreau să fac termopane, cumpăr fără nici o problemă o linie de producţie de la mama ei care îmi oferă şi specializarea personalului… asta pentru că este mai ieftin decât să te apuci să faci proiectarea şi realizarea liniei tehnologice.
Nu vreau să fac geamuri REHAU, iar altceva, de exemplu Veka… Veka, Rehau, Trocal, KBE sunt produse diferite, tehnologii diferite, preţuri diferite… Unele dispar, altele au succes, aceasta este economia de piaţă şi libera concurenţă… dar nu despre asta vorbeam. Eu cel puţin nu despre asta vorbeam. Dimpotrivă, spuneam că Renault Franţa are aceiaşi parametrii ca Renault România. În parametrii generali, produsele similare au preţuri similare şi condiţii de producţie similare, dar nu identice, de aia sunt concurente, şi nu au diferenţe de la cer la pământ.
@ Bibliotecaru
1. Japonia nu a ratat nimic? Nu vreau să insist inutil pe subiect, așa că vă indic direct un articol care lămurește ce este „Deceniul Pierdut al Japoniei” (între timp „deceniul” a devenit deceniiile): http://en.wikipedia.org/wiki/Lost_Decade_(Japan)
Despre filmulețul lui Richard Wilkinson am mai avut ocazia să discutăm. Din păcate, seriile de date statistice, precum cele utilizate de în filmuleț au o mare problemă. Ne arată ce s-a întâmplat sau se întâmplă, dar sunt complet irelevante pentru a explica ceea ce URMEAZĂ să se întâmple.
Dacă ne-am uita la statisticile din anii ’70 ale României, am ajunge la concluzia că era o societate formidabilă, care DACĂ și-ar fi păstrat ritmul de creștere ar fi devenit mai puternică ca Germania sau Elveția. Chiar dacă creșterea datoriei publice era vizibilă în statistici, nimeni nu putea să prevadă impactul social devastator și demoralizarea pe care a produs-o „strângerea curelei” pentru plata datoriilor. Cu atât mai „imprevizibilă” era pentru statisticieni dezintegrarea „lagărului socialist”. Însă astfel de „predicții” pot fi făcute de un alt gen de „futurologi”. Vă recomand următoarea lectură: „Zbigniew Brzezinski – Undoing the Historical Legacy of Yalta”, scrisă în 1983 ca parte a numărului 34 din Trialoguri.
Din motive pe care nu le înțeleg ați numit Comisia Trilaterală „asasini economici”. Poate vom mai avea ocazia să discutăm acest subiect și să ne explicăm pozițiile.
2. România a continuat să crească în 2009 pentru că nu a fost lovită ÎNCĂ de unda de șoc a crizei. România nu este DIRECT conectată la marile centre financiare (New York, Londra) și ca atare efectele se resimt mai încet.
Dacă vreți un exemplu similar, crash-ul dot-com a lovit Lucent, cea mai mare companie producătoare de echipament telecom din acel moment în ianuarie 2000. Toate celelalte companii s-au grăbit să spună că problema este specifică lui Lucent și nu are legătură cu piața de telecom în ansamblu. Apoi pe rând TOATE celelalte companii, Alcatel, Siemens, Nokia, Ericsson, Nortel au simțit criza.
Amuzant în 2003, „mica” companie Marconi, spunea că ea nu simte nicio încetinire și își continua creșterea. Când unda de șoc a ajuns și la ea, a dat subit faliment și fost înghițită de Ericsson.
3. China și Japonia au EXACT același tip de evoluție (mă refer la perioadele de creștere postbelică) . Vom mai discuta poate și acest aspect.
4. Ne-am înțeles.
5. Și aici e mult de discutat. Blestemata de „protecție socială” distruge „doar” competitivitatea. Decăderea economică e urmarea firească.
@ Porthos
Stimate domn,
În anii ’70 România era o societate formidabilă. 😀
Problema noastră a început în momentul în care am început să ne împrumutăm DINCOLO DE POSIBILITATEA DE RAMBURSARE ajungând la nevoia de a face economii. Încă ar fi fost bine dacă Ceauşescu s-ar fi oprit în momentul în care încheiasem plata datoriilor şi nu s-ar fi apucat de refacerea României cu proiecte de tipul Casa Poporului şi Centrul Civic.
Nimeni nu ar trebui să facă un împrumut de consum, oricare ar fi acel consum. Singura logică economică a împrumutului este ca aceasta să producă astfel încât rambursarea împrumutului şi a costului creditului să se facă pe seama profitului.
De exemplu, „anveloparea” termică. Economia la factură pe durata de viaţă a investiţie nu reuşeşte, nici de frică, să acopere valoarea unui împrumut de izolare termică plus termopane. Iată, aceiaşi plasă au luat-o şi cei cu centrale termice pe gaz care au ajuns să plătească mai multe pentru că s-au scumpit gazul… Sau cei care au investit într-un automobil cu motor pe motorină… Cumperi un camion de transport mărfuri şi nu-şi se amortizează, pierzi bani şi nu câştigi, deşi munceşti de nu-şi vezi ochii… Propaganda împrumuturilor a înrobit lumea, nu numai România, dar şi Statele Unite… şi cine credeţi că a făcut această mutare? Chiar…
Nu numai eu numesc Comisia Trilaterală, născută şi ea tot din Grupul de la Bilderberg, este youtube-ul plin.
Glumiţi cu „Zbigniew Brzezinski – Undoing the Historical Legacy of Yalta, scrisă în 1983”. Chiar dacă aş găsi cartea, mă puneţi să o citesc în engleză… Şi apoi să citesc cartea ca să trag ce concluzii? Zbigniew Brzezinski susţine un punct de vedere al manipulării pentru că el este parte din Comisia Trilaterală.
„Protecţia socială” nu distruge nimic. Această „protecţie socială” nu face altceva decât să ţină omul în afara zonei de „simplu animal”, asta pentru că se asigură (aşa ar trebui de fapt, în realitate nu se întâmplă asta) minimum existenţei demne. Sunt însă de acord că aici discuţia ar fi atât de lungă şi de controversată, încât nu are sens nici să începem… Este adevărat, avem o schimbare de paradigmă. Am început feudal, în zona în care scopul avariţiei era ca familia să se îmbogăţească pentru a aduna pământ. Am continuat capitalist în care ţinta avariţiei este cheltuirea banilor pe femei/bărbaţi, pe vacanţe şi cluburi, pe maşini extrem de scumpe, iahturi, clădiri… Post imperialismului financiar ar trebui să fie o societate cu nivel minim de trai garantat pentru oricine. De ce se ajunge la asta? Pentru că societatea modernă de astăzi închinată zeului ban are un clenci, nu mai permite existenţa unor Aristotel, Socrate, Platon… Cum spunea domnul Băsescu, prea mulţi filosofi şi prea puţini tinichigii. Acest nivel de înţelegere politic este la piciorul broaştei pentru că filosofii sunt cei care dezvoltă societatea nu prelucrătorii prin aşchiere sau ospătarii. Astăzi politicienii nu fac doctrină, nu filozofează, nu gândesc o societate viitoare ţintă la care să aspirăm cu toţii… ei îşi reduc activitatea la cel mai pur mercantilism de secol XV.
@ Bibliotecaru
Pe Youtube (și în general pe net) este foarte mult „folclor” de proastă calitate. Trilaterala nu se ocupă de manipulări. E doar un „club”, ca și Bilderberg, care facilitează discuțiile informale între foști și viitori decidenți, oameni de afaceri, bancheri (în general oameni care cred în posibilitățile create de „piața liberă” și își doresc eliminarea amestecului politic în business; am simplificat un pic, dar formularea este în esență corectă).
Aceștia reprezintă cele trei economii mature și democratice: SUA, Europa, Japonia. Sunt totuși invitați și reprezentanți ai țărilor cu democrații „originale” cum este Rusia. Firește că cineva cum este Lukașenko sau Putin pot percepe Trilaterala ca pe un inamic. De aici și folclorul KGBist.
Trialogurile sunt publice, pe site-ul trilateral.org, pentru cei interesați. Acolo puteți găsi și articolul lui Brzeziński, în numărul 34 al publicației. Articolul explică cu ce probleme se confrunta „lagărul socialist” (dar și „lumea capitalistă”) și „prezice” ceea ce a fost până la urmă inevitabil. Sigur că poate fi privită și ca o profeție menită „manipuleze” viitorul. Depinde în ce credeți și cum le citiți.
Stimate domn,
Aveţi părerea dumneavoastră, eu am părerea mea… Diversitatea părerilor asigură democraţia.
Porthos
Cyber Warfare… suntem aproape, nu? De Matrix.
@ athos
Mai întâi ar trebui să apară singularitatea: http://en.wikipedia.org/wiki/Technological_singularity (20-30 de ani, poate chiar mai repede)
Cealaltă variantă ar fi că suntem deja în Matrix, dar nu înțelegem exact ce înseamnă. Și asta ar fi o discuție interesantă.
Primarul fost PDL Slatina:
„În ceea ce priveşte viitorul meu politic, administrativ, încă nu am luat o hotărâre. Sper însă ca după o perioadă de reflexie, în care voi asculta părerile şi sfaturile, dar şi reacţia slătinenilor mei, să iau o decizie. Un lucru vi-l pot spune cu certitudine: iubesc prea mult acest oraş pentru a renunţa să lupt pentru el”, a spus Vâlcov.
Un râs homeric mă cuprinde.
P.S. Se pare că dl primar s-a decis deja: PSD. Previzibil, acolo social-democraţii stau bine în sondaje. Sunt convins că va fi primit cu braţele deschise cu argumentul “scopul scuză mijloacele”.
Acum, să nu se supere nici gazda şi nici simpatizanţii USL dar când la mitingurile din iarnă se striga “USL, PDL, aceeaşi mizerie!”, era o indignare de zile mari, se spunea de război psihologic, de manipulare etc.
Uite că acum o parte din “mizeria” de la PDL se duce la USL. Cum mă îndoiesc că se vor transforma în oameni mai buni, că-şi vor schimba CNPul şi numărul de la pantofi, dacă au fost mizerii în PDL vor rămâne la fel şi în USL.
Cu alte cuvinte sloganul se dovedeşte o evidenţă logică: aceeaşi oameni la PDL şi USD rezultă, logic, aceeaşi mizerie. Q.E.D..
@d’Artagnan,
de care ras homeric m-a luat aseara pe mine citind ca Adio-pica Frunza asta vrea „sa construiasca o dreapta autentica alaturi de Crin Antonescu”…Da’oare Antonescu vrea?Pai el parca spune mai deunazi ca toti pedelistii trebuie exterminati(politic,slava Domnului!),ca nu-i niciunul frecventabil si ca nu este vreunul serios cu care sa poata discuta.Sa ia acum ditamai vicele de pedele,fost ministru in guvernele criminale pedele,dregator de frunte in mafia pedele,sa-l spele si sa purceada cu el la construirea dreptei autentice? N-as crede…Dl Antonescu are principii,onoare,eu il cred pe dl Antonescu cand imi povesteste duios despre „revolutia bunului simt” si „un alt mod de a face politica”.Ntzz…Nu cred…
M-a incurajat si faptul ca ieri seara dl Antonescu nu s-a repezit pe ecranele patriei sa-l linga-n frunza pe vicele de pedele,asemeni tucalarilor aia penibili de Hasoti,Adomnitei,Voicu si altii.Bine,exista si posibilitatea ca ieri seara dl Antonescu sa fi aplicat celebra „ma culc cand vreau si dorm cat vreau”.Poate apare azi.
@Bibliotecaru
Ma scuzati ca intervin, dar mercantilismul nu se inventase in sec.XV , a aparut in sec.XVII , odata cu Jean-Baptiste Colbert.
In alta ordine de idei, sunt de acord ca politicienii nu (mai) filozofeaza, nu sunt vizionari, dar parerea mea este ca nu gandesc „mercantil”(macar de-ar face-o), ci sunt adeptii hedonismului. Si ne indeamna si pe noi sa fim, decat ca la interbarea „de unde mijloace pentru hedonism?”, ridica din umeri.
@ Aramis
Domnul Colbert a „încheiat” (a se citi definitivat) teoretic mercantilismul în forma sa clasică, nu l-a născut.
De exemplu, Sir Thomas Smith (23 December 1513 – 12 August 1577) : „We must always take heed that we buy no more from strangers than we sell them, for so should we impoverish ourselves and enrich them.”
Aici este descrisă o maturitate a mercantilismului în prima parte a secolului al XVI-lea. Faceţi o căutare, fie şi superficială, şi veţi vede că mercantilismul vine din secolul al XV-lea.
Desigur, în cazul politicienilor nu mai vorbim despre un mercantilism naţional ci unul de grup şi/sau individual, anti-constituţional.
Sigur, aveti dreptate,Colbert a dezvoltat mercantilismul la stadiul de teorie economica, i-a dat numele, l-a perfectionat si l-a lansat in perioada cat a fost minsitrul lui LouisXIV. Precursori ai mercantilismului putem gasi, sunt sigur ca daca vom cauta bine, gasim si in secolele anterioare secXV.
Constitutia ce o invocati este un fel de Sfantul Imperiu Romano-German, si se incadreaza la expresia lui Napoleon despre acea structura: „o servitoare batrana, de care toata lumea „s-a folosit”, si acum nimeni nu (o) mai recunoaste”. Citatul este aproximativ.
Eu îmi dau silinţa să înţeleg Constituţia şi nu sunt singur în acest efort. Cu cât vor fi mai mulţi, cu atât va fi mai bine.
Va admir si va invidiez pentru efort si staruinta.
Porthos
Dar China este un „lagăr socialist”?
@ d’Artagnan
Este lagăr. Dar nu de „stânga” ci de „dreapta”. Revin în după-amiaza aceasta cu un articol pe această temă.