De la comentariul precedent despre Uniunea Europeană, am rămas dator cu o opinie despre China. Așa că inspirat de cartea cu același nume („On China”) a lui Henry Kissinger, pe care o tot citesc și răscitesc de vreo câteva luni bune, m-am hotărât să-mi expun punctul de vedere.
În decursul ultimilor ani o mulțime de întrebări referitoare la China m-au tot pus pe gânduri. E un stat comunist? Sau măcar socialist? Sau mai degrabă e un stat capitalist? E un dușman al SUA sau mai degrabă un prieten și aliat? Care este relația cu Rusia? E o piață liberă? E mai aproape de democrație sau de totalitarism? Cum arată viitorul ei? Va continua să crească, devenind prima putere economică a lumii, va face implozie sau va avea o lungă perioadă de stagnare așa cum s-a întâmplat cu Japonia?
Cred că pentru a înțelege relația Chinei cu restul lumii ar trebui să ne uităm la lunga perioadă, de aproximativ două milenii, în care China a fost una dintre cele mai importante civilizații ale lumii. Nu reiau lunga listă de invenții și descoperiri și nici nu intru în detalii despre perioadele istorice importante până în secolul XIX.
Mă mulțumesc să observ că renunțarea la contactele cu celelalte civilizații și izolarea autoimpusă din ultimele secole de dinainte de declanșarea Războaielor Opiului (1839) au prins China nepregătită pentru contactul dur cu civilizațiile vestice. În scurt timp, armele mai avansate, vasele propulsate cu aburi și flexibilitatea oferită de inovațiile financiare, au pus China într-o situație umilitoare atât față de britanici, francezi și americani, dar și față de Rusia sau Japonia, situație ce a durat până după cel de-al doilea război mondial.
În această perioadă s-a format un foarte puternic curent anticapitalist (și anti-imperialist), care ulterior a împiedicat liderii chinezi (în special Mao Zedong) să adopte o atitudine mai deschisă față de vest. În același timp resentimentele față de Rusia și Japonia, care au profitat de fiecare ocazie ivită pentru a smulge teritorii sau privilegii, au împiedicat China să formeze o alianță defensivă. Ideea că nu se poate avea încredere în nimeni a devenit o constantă a politicii externe chineze.
Perioada lui Mao (1949-1976), deși marcată de dezastrul economic al Marelui Salt Înainte și nebunia Revoluției Culturale are totuși meritul de fi readus China pe lista marilor puteri datorită uriașului potențial uman. Aș nota în această perioadă atitudinea anti-americană, accentuată de încăpățânarea guvernului american de nu recunoaște guvernul de la Beijing, ci pe cel din Taiwan, ca fiind unica Chină. Războaiele din Vietnam și Coreea sunt rezultatele acestei miopii bilaterale.
În același timp atitudinea față de Uniunea Sovietică este una de neîncredere, culminând cu conflictul militar din 1969. Moartea lui Mao și atitudinea deschisă promovată de Kissinger (și ulterior de Nixon) a creat premisele unei apropieri de durată între China și Statele Unite. Un merit deosebit în acest sens comitetul de prietenie americano-chinez al cărui președinte era David Rockefeller.
În 1978, Deng Xiaoping începe modernizarea Chinei, perioadă marcată de vizitele emblematice în SUA, în timpul cărora încurajează companiile americane să investească în China. De asemenea, sfătuit de primul ministrul al Republicii Singapore, Deng renunță să mai „exporte comunism” în Asia de Sud-Est, începe să reformeze instituțiile și trimite zeci de mii de studenți la studii în străinătate (Singapore în primul rând).
Adoptarea în 1982 a actualei Constituții (amendată în 2004), reprezintă un uriaș pas înainte față de modelele anterioare. Apar pentru prima dată: libertatea de opinie, libertatea religioasă și chiar GARANTAREA PROPRIETĂȚII PRIVATE (în amendamentul din 2004). În plus Partidul Comunist Chinez nu mai este menționat explicit.
În acest punct aș observa că, deși în teorie China este o „economie de piață socialistă”, în realitate poate fi considerată mai degrabă un stat capitalist, datorită influenței din ce în ce mai mari a companiilor private și a investițiilor străine. Participarea la circuitele financiare internaționale și investițiile chineze în străinătate o face de asemenea unul din pilonii globalizării.
Din nefericire, SEPARAȚIA PUTERILOR ÎN STAT rămâne încă un deziderat ceea ce face China să fie încă un stat nedemocratic. În plus, legislația sindicală extrem de subțire, (sindicatele sunt mai mult un mecanism de atenuare a fricțiunilor, iar dreptul la grevă nu este menționat explicit, ci doar în trecere, la articolul care specifică ce trebuie să facă sindicatele în acest caz) mă face să spun că avem de-a face mai degrabă cu un stat de „dreapta” decât cu unul de „stânga”, chiar dacă termenul de „socialist” se regăsește în Constituție.
„Article 27: In case of work-stoppage or slow-down strike in an enterprise or institution, the trade union shall, on behalf of the workers and staff members, hold consultation with the enterprise or institution or the parties concerned, present the opinions and demands of the workers and staff members, and put forth proposals for solutions. With respect to the reasonable demands made by the workers and staff members, the enterprise or institution shall try to satisfy them. The trade union shall assist the enterprise or institution in properly dealing with the matter so as to help restore the normal order of production and other work as soon as possible.”
Aș încheia (deocamdată) cu două citate relevante din Deng Xiao Ping:
„Planning and market forces are not the essential difference between socialism and capitalism. A planned economy is not the definition of socialism, because there is planning under capitalism; the market economy happens under socialism, too. Planning and market forces are both ways of controlling economic activity.”
„We mustn’t fear to adopt the advanced management methods applied in capitalist countries (…) The very essence of socialism is the liberation and development of the productive systems (…) Socialism and market economy are not incompatible (…) We should be concerned about right-wing deviations, BUT MOST OF ALL, WE MUST BE CONCERNED ABOUT LEFT-WING DEVIATIONS.” (sublinierea îmi aparține)
Un clasic în viață afirmă:
„Blestemata de “protecție socială” distruge “doar” competitivitatea. Decăderea economică e urmarea firească.”
Aștept să văd ce protecție socială face China. Un stat socialist.
Păi nu face. De aici și competitivitatea.
Însă reciproca teoremei du Vallon (Porthos pentru prieteni) nu e valabilă. Adică tradus pentru ne-„gasconii” neștiutori de logică matematică, competitivitatea nu implică prosperitate eternă. Pentru asta e nevoie și de democrație (adică separația puterilor în stat, pluripartitism, etc).
PS: dacă m-am păcălit cu logica, e din cauza faptului că nu-s „gascon”, deși am fost oarecum olimpic.
Furat de logica matematică, am uitat să răspund. Eu mă străduisem să dovedesc că statul chinez e socialist doar în teorie. De fapt termenul de „economie de piață socialistă” e echivalent cu „capitalism de stat”.
@ d’Artagnan
Data viitoare ar trebui să abordez subiecte mai simpatice: restaurante, vin, excursii, cel mult o carte mai ușurică. Cine are nevoie să-și bată capul cu relațiile geopolitice?
Nu tragerii in pianist. De data asta chiar e partitura la prima vedere. China chiar nu are pensionari? Șomeri banuiesc ca nu, nici statul roman socialist nu avea. Dar chiar nici pensionari?
Trebuie să fie pensionari. China e considerată ca fiind una din țările cu cea mai rapidă rată de îmbătrânire (din cauza limitării nașterilor). Speranța de viață e acum la peste 73 de ani (ca și România), iar vârsta de pensionare este de 60 ani pentru bărbați și 55 de ani pentru femei (50 dacă sunt muncitoare). În medie, acum sunt 3.5 plătitori pentru un pensionar.
A, si inca ceva: cat costa școala si cat costa doctorul in China?
Scuze pentru copy/paste:
http://en.wikipedia.org/wiki/Medicine_in_China#Payment_for_healthcare
„The government also allows commercial health insurers to operate in China. In 2004, 119.41 million people had basic medical insurance. Revenues of basic medical insurance funds reached $91 billion, and payments were $74 billion.”
Eu nu am sa-i spun nici socialism, nici capitalism. China nu este altceva decat o uriasa afacere de familie, cea a PCC, (Partidul Comunist Chinez).
Economia chineza a preluat doar zorzoanele economiei de piata, nu si esenta.Banca Centrala este oriunde o institutie nepotrivita, intr-o economie de piata, dar in cazul Chinei, ea se afla si sub control guvernamental strict.
Direct, sau indirect, intreaga economie care conteaza se afla sub controlul Partidului si a „regilor” locali, (sefii de partid ai diferitelor provincii). De fapt, la o analiza mai apropiata, structura economica este in esenta cea a unei republici bananiere, care insa are urmatoarele caracteristici:
– liderii locali au invatat ca este mai profitabil sa atragi investitori si capital pentru business in stil mare, decat sa domnesti peste nimic, asa ca au „liberalizat” accesul pe piete.
– Studiind sistemul financiar capitalist actual, acestia au inteles ca nu este mare diferenta intre tiparnitele capitaliste si cele comuniste, doar procedurile sunt ceva mai complicate in cazul primelor. No need for change, care va sa zica.
– Folosind atractivitatea unei piete de 1 miliard de lucratori ieftini/consumatori, poti recupera handicapuri tehnologice majore, prin diverse cai, de la ignorarea stupidelor protectii via patente si copyright, sau joint-venture de neocolit de catre cei care vor acces in piata, pana la folosirea resurselor financiare nou dobandite pentru achizitii de know-how.
Din punctul de vedere al elitelor comuniste, o lovitura geniala. In ultima instanta instanta insa, doar o uriasa bula inflationista care, atunci cand se va sparge, risca sa devasteze lumea pornind de la tulburarile interne ce vor izbucni.
China este prea mare pentru a fi un alt Singapore desi, teoretic, a imbratisat o parte din filosofia acestuia. Singapore nu este un bastion al democratiei, ci al ordinii si disciplinei, un soi de mic Eden pazit cu strasnicie. Functioneaza, intrucat rivalitatile politice se inabuse in fasa, sau se negociaza in liniste, de cele mai multe ori, in interesul pastrarii unui status-quo acceptat de quasitotalitatea populatiei.
Greu, daca nu imposibil de realizat in China, unde ambitiile locale sunt mari si interesele, diverse. Cat timp este loc pentru toata lumea, nu se observa prea tare rivalitatile si exista pace. In plus, dorinta de control in China nu se exercita doar prin intermediul legislatiei stricte, ci prin participarea obligatorie, directa, a elitelor, in orice business cat de cat important. Inevitabil, se amorseaza conflicte latente, care in conditii propice, pot arunca in aer stabilitatea in China si relativiza coordonarea centrala.
Apropos, stiati ca in China, carnea de porc s-a scumpit cu 45% in 2011 fata de 201, iar preturile au crescut cu 13,4% in general in aceeasi perioada de timp? Acesta este pretul intern platit pentru exporturile ieftine, (mentinerea artificiala a cursului de schimb).
2011 fata de 2010. Mai precis august 2011 fata de august 2010.
@ athos
Excelente comentarii. Și mie mi se pare că va urma o schimbare majoră în China. Nu știu dacă va fi o explozie a bulei de care vorbeai sau dezumflare flască ca în Japonia.
Mi-a plăcut ideea lui Kissinger despre birocrația confucianistă care a condus China cam tot timpul. Mao a încercat în timpul Revoluției Culturale să producă o schimbare majoră, dar nu a reușit. Birocrația actuală (comunistă) nu e foarte diferită de cealaltă. Sunt curios cum pot gestiona problema corupției, inerentă oricărei birocrații.
Porthos
o gestioneaza foarte transant: coruptia neaprobata se pedepseste cu moartea.
@Porthos
Ai atins un subiect complicat, si vast, care este dificil de dezbatut in integralitate.
Diferentele culturale si de mentalitate vor fi intotdeauna o bariera, uneori insurmontabila, intre europeni si chinezi. Comunicarea, chiar in conditiile utilizarii limbajului, a cunoasterii obiceiurilor, este dificila. Ne uitam mult prea usor la China ca la un model. Am observat greseala multor politicieni de a lua in calcul China ca un model posibil de urmat, sau de copiat partial. Vorbesc desigur de modelul economic. Romania este totusi in Europa , iar vocatia noastra este totusi europeana, nu asiatica. Chinezii, si multi asiatici au un mechanism de gandire care nu e proprie europeanului, de multe ori nu putem intelege manifestarile sau insiruirea logica ce duce la anumite actiuni. Spun asta si din experienta proprie de lucru\interactiune cu asiatici. Exista undeva o bariera, eu am simtit-o insurmontabila, unde comunicarea reala (nu vorbesc doar de exprimarea prin cuvinte, ci la comunicare si intelegere) se opreste. Pornind de la obiceiuri marunte si pana la logica cotidiana, sau stilul de lucru, diferentele sunt uriase.
China, este astazi o putere economica majora, dar sa nu uitam ca tehnologic si investitional sunt dependenti de “puterile clasice”, si ca depind de exporturi. Sigur, militar, China nu mai poate fi umilita cum a fost in razboiul boxerilor la inceputul sec XX, dar un nou “razboi al boxerilor”, de data asta fara trupe sau ocupatie militara, poate avea oricand loc. Ce-ar fi daca subit, marile corporatii , sau macar cateva majore, s-ar retrage din China, sau daca barierele comerciale ar cobori din nou pentru produsele chinezesti?Un nou “razboi al boxerilor”, modern, care ar umili, iarasi, China.
Incepem sa traim, din nou, intr-o lume multipolara, iar China revendica deja un rol de “pol”. Dar nu cred ca in viitorul apropiat poate fi un hegemon, un dominator.
Politic , China nu este un exportator, iar nerezolvarea problemelor interne va face dificila “iesirea” Chinei in exterior. Putem spune astazi, ca aceasta tara este aproape la fel de inchisa ca acum 300 de ani politic si diplomatic, dar este o putere economica, uneori un cuceritor economic(anumite tari din Africa de exemplu). Intern, China este extrem de complicata, iar prosperitatea ultimilor ani, este liantul care-I tine impreuna si fac problemele regionale ale Chinei, framantarile interne si ambitiile locale sa treaca pe planul doi. Dar va fi de ajuns o perioada mai dificila ca aceste probleme sa iasa (din nou) la suprafata.
As putea scrie mult, dar timpul ma determina sa concluzionez.
China este ca un organism hranit si crescut cu hormoni si factori de crestere artificiali, care a ajuns la maturitate, cu o infatisare ce pare, din exterior, superba, sanatoasa si luminoasa. O radiografiere mai atenta insa,care nu s-a facut inca,poate arata probleme grave, si mai ales efectele secundare ale utilizarii hormonilor si a factorilor de crestere, pot fi evaluate doar peste ani. Insa aceste efecte secundare, si reactiile latente nu sunt previzibile. Pot fi nule, dar pot fi si monstruoase, disctructive sau putem asista la o imbatranire rapida si accelerata a organismului.
Kisssinger , ca-l pomenesti, este deosebit de malthuisan in filozofia propovaduita. Cinic, rece si calculat, a starnit multa indignare prin declaratiile facute de-a lungul anilor. Am avut ocazia sa-l vad la una dintre editiile “zece pentru Romania”, la Ateneu, acum 3 sau 4 ani. Imi amintesc cu neplacere de masurile de securitate ce mi s-au parut exagerate, de modul cum a fost “introdus” si “scos” din sala, gesturi care te faceau sa te intrebi de ce ii este atat de frica. In alti ani, la acelasi eveniment, au fost Kohl sau Gorbatchov, iar comportamentul a fost mult mai uman si mai relaxat. “Deschiderea” lui Kissinger catre China este una calculata si cinica, fara baze umaniste sau cu bataie lunga. El a fost cel care a spus “drepturile omului sunt o moneda de schimb”referindu-se la relatia cu China(citatul este aproximativ).
@Porthos
Sa nu uitam si de „complicatia” Tibet. Traiasca Tibetul liber!
Lasati China. Priviti ce zic nemtii:
http://www.money.ro/nemprc-c8prc-9bii-au-descoperit-un-nou-paradis-al-afacerilor_1217970.html.
Lăsaţi China. Lăsaţi ce zic nemţii. Hai să punem un pariu: cine ghiceşte în câte zile Gheorghe Falcă îşi va regăsi valorile politice pierdute în PDL într-un alt partid? Şi acuzând bineînţeles statul poliţienesc în care s-a transformat România.
Nu de alta dar îl cam caută procurorii pe-acasă…
Ntttttt. Pariu.
Cine e Gigi Falcă? Și de ce e important pentru posteritate?
PS: Am nimerit bine atitudinea porthosiană? Superior, obtuz, auto-suficient. Eu însumi. Să te văd gasconule!
Eu sunt superior, sclipitor, autosuficient. Eu însumi. Acum mă vezi bine?
@ Aramis
Ai dreptate, China nu exportă ideologie. Însă își întinde dominația cu o viteză incredibilă. Mai ales în Africa. Iar criza europeană i-a și creat și aici spații libere vaste. Sunt curios cum vor profita de conjunctura creată.
Kissinger e foarte pragmatic, însă nu cred că e neapărat rău. E mult de discutat și de el.
Nu cred ca ceea ce spui, ca Europa ar putea fi „inghitita” de China , poate fi real(cu atat mai putin de rusi). Probabil va fi o perioada de obisnuire, de acomodare cu chinezii, si o prezenta economica mai vie a acestora in Europa. La fel s-a pus problema in anii’79’80, in America , atunci cand Japonia tindea sa devina un investitor nu doar important, dar strategic. In acei ani, japonezii au cumparat enorm in SUA , si existau voci care profeteau ca in curand America nu va mai exista, pentru ca o va cumpara Japonia. Nu a fost cazul.Tarile asiatice nu-si pot impune in Europa modele culturale si organizatorice, si asta va fi intotdeauna o problema in asimilarea nu doar economica (ci si sociala, culturala, de stil de viata,etc) a investitiei si a tipologiei investitionale. Parteneriate si investitii? Cu siguranta. Ele exista deja, dar ajunsi aici, chinezii (si orice asiatic) realizeaza ca supravietuirea depinde de adaptarea business-ului la culoarea locala. Si atunci ramane doar capitalul, care nu are miros, natie sau culoare politica. Enclave chinezesti in Europa exista, China-town-urile sunt o prezenta ce nu mai surprinde in orice capitala, dar raman enclave, nu „exporta” in social nici politic, nici cultural, nici ca model, sau stil de viata. Comparatia cea mai usoara o poti face comparand investitiile chinezesti, care nu influenteaza in profunzime, si cele americane, care „lasa urme” culturale, de model si chiar politice( e aproape inutilsa-ti spun, dar MacDonald’s, Coca Cola, sau altele au creat adevarate dependente culturale si infiltrari majore in social). Chinezii nu vor avea asa ceva pe tremen mediu si scurt.
@ Aramis
În IT&C sunt foarte activi, aproape că au ajuns să se lupte doar între ei (Huawei și ZTE).
Mi-a plăcut exemplul cu McDonald. Ar trebui să-ți răspund cu „mâncarea chinezească”. „Puiul Shanghai”, „pachețelele de primăvară” sau „bananele flambate” sunt cel puțin la fel de faimoase ca „Big Mac”-ul.
Nu știu cum e în alte industrii, dar în IT&C culoarea e evident „galbenă”. Vin în valuri, iar românii care lucrează la ei sunt asimilați rapid. Mai vorbim în 10 ani.
Sigur ca-i asimileaza. Asta spuneam, ca isi adapteaza business-ul, il „europenizeaza”. nu aduc modele. Cu MacD, n-ai inteles. Mancarea chinezeasca ramane ceva exotic, nu „intra in sange” de copil, ca MacDonald’s,nu contine un stil de viata, un pattern cultural(ocupat, stresat, preocupat, inghit un Mac, sau tanar, fara prea multi bani, fara inhibitii, dau 5 lei si ma satur). Chinezismele sunt ceva periodic , nu cotidian, sunt pentru „ceva special”, nu pentru diurn. In america le-au intrat in snage chinezismele culinare ca le au de multa vreme, dar nu incearca sa faca din asta un cult, e doar mancare.
Vorbești de generația noastră. AI copii? Ai mei comandă incomparabil mai des la „chinezesc” decât Mac sau pizza. Nici măcar nu mai comandă la același restaurant chinezesc. Vor variație.
Mac, Cola și America sunt demodate. China e acum „cool”. Nici măcar Starbucks nu-i mai atrage deși eu sunt fascinat. Suntem bătrâni Aramis. E momentul să acceptăm asta.
@ Observator
Interesant comentariu. La germani, din păcate, pare că abia acum le-a venit ideea. Chinezii, în schimb, aproape că-și finalizează ocupația economică. Au observat și germanii, dar ce folos? Europa nu mai are bani și resurse.
Mie încă mi se pare că Europa de Vest e ca un fruct prea copt care stă să cadă. Mă întreb cine o să-l înhațe. Rusia sau China?
@Athos – depinde din ce unghi privim; depinde de ce vor sa facă cu mărul asta. Nu vorbesc de agricultura, mă pricep prea puțin. Metalurgie? De ce nu si India? Industrie constructoare de mașini? – pe ce loc e Europa? Industrie chimica? – aici e nevoie de petrol, nu? Rusia sta mai bine. Transporturi- poate China? IT&C- e loc pentru toți. Dar care sa fie ramura care va conta?
Genetica. 🙂
De ce Athos? Tipul cu mărul sunt eu, Porthos, Baron du Vallon de Bracieux de Pierrefonds. Măcar dacă mă confundați cu tipul cu gravitația. Însă nu mă puteți confunda cu taciturnul de Athos. Eu sunt lucios, gălăgios, impetuos și vanitos. Și îmi place vinul. De asta mă și numesc Porthos.
Sorry. Citisem comentariul anterior al lui Athos si se pare ca nu mai sunt așa napoleoniana:-).
Dar știam ca tipul cu mărul e Paris:-)
Scriați și… mai ce în același timp? Și zău că e sacrilegiu să vorbiți de un bizon republican cu ifose de mare împărat pe blogul unor aristocrați. Nu vă plac elitele?
Observator
Muschetarii sunt mari amatori de pariuri…
S-a făcut! Nu pleacă!
@Porthos- nu numai genetica poate. Si atunci ce importantă are China?
Capital uman și financiar. Și eu sper, (precum Aramis) că nu rasa galbenă va domina lumea. Sau măcar că Europa va rămâne „albă”. Deocamdată suntem încă mai creativi și mai inventivi. Dacă nu ne corectăm atitudinea relaxată însă lucrurile se vor schimba pe parcursul acestei generații (max 20 de ani).
Ați văzut cum tratează chinezii lenea și corupția. Noi, din păcate, le tratăm cu toleranță și înțelegere.
Ei au insa ceva ce noi nu avem: confucianismul.
Aveau. L-a rezolvat Mao în timpul Revoluției Culturale. Știai că îi ura? Îi socotea cumva vinovați de decăderea Chinei. A trebuit să vadă dezastrul generat de promovarea „tinerilor de la sate” ca să se oprească.
In mai toate cartile despre Ceaușescu se scrie despre câte biserici a daramat. Ai senzatia ca am devenit un popor de atei?
Apropo, câte idei ale crestinismului te „guverneaza”?
În ceea ce mă privește, NC a făcut o treabă destul de bună. Nu sunt chiar ateu, dar nici nu sunt bisericos. Aș zice că mă enervează ușor lălăiala ortodoxă. Iar dacă cineva începe să pupe icoane sau să facă mătănii, chiar simt nevoia să ies din biserică.
PS: Deca(b)logul cu siguranță.
Pariu!Pariu!
Dacă CNA închide parțial (l!!!) OTVul, crește numărul de votanți al Partidului Popular ( mi se strepezesc dinții când scriu asta..)?
Pun la bătaie doi scuzi de argint și o sticlă de vin că DA.
Obsedatule! Cui îi pasă de politică? Noi discutăm știință și geopolitică aici. Nu vezi că au fugit și bizonii de frică?
Dar cat are acum?
@Porthos- am scris cu „n”- mic.
Și eu am scris corsican cu „c” mic. Ce naiba doamnă, doar nu vorbeați de Napoleon Pop. Sau Napoleon Săvescu.
Touchee! Cine-s astia?
N-ai pierdut nimic dacă nu ai auzit de ei.
Napoleon Pop este „liberal”, decorat de TB, A fost mult timp (nu știu dacă mai e) membru în Consiliul de Administrație al BNR.
Napoleon Săvescu e un maniac. Ai auzit de daco-maniaci? El e șeful lor.
@ all
Iubesc blogul ăsta. Niciun blegideolog, Bizon, Karakas, Draghi, Socrate, Zoe, Marcus sau alte fosile. Iar Bibliotecaru și Dlnimeni îmi sunt din ce în ce mai simpatici. Îl știe cineva pe Pierre? Parcă nu a mai trecut pe aici de ceva timp. Îmi plăceau comentariile lui.
Ce mă scotea din sărite pe blogul AN erau întârzierile. Un dialog durează o săptămână.
D’Artagnan
OTV a intrat in insolventa…
Porthos
Vezi de ce eram antimoderare? Real time dialog, asta este ceva, intr-adevar.
@ athos
Ai avut dreptate. Iar dialogul a fost civilizat. Cred că „moderarea” permanentă are rolul ei în declanșarea violenței verbale.
Ce ne-a mai innebunit de cap azi?
Ion Iliescu a comentat despre Frunzaverde,pe care l-a numit „un cadru important pe plan local”.Batranul tatuca al politichiei romaneste viseaza in continuare doar „cadre”…
Falca aradeanul se simte curtat si el de „dreapta puternica”.Un covor rosu,ceva?Pardon,galben.
Ziaristii patriei au dat vestea naprasnica a existentei intr-un bagaj de avion a unui „membru uman”.Update:pare laba de urs.Daca se confirma ca-i urs,inseamna ca ziaristii romani sunt niste labari?
Otv trage obloanele.Sa fi avut Dictatorul mai mult succes cu otv decat cu Antena 3?
Premierul Ungureanu vede in vanzarea Cuprumin semnul unei noi „frenezii economice”.Serios?O fi vreo frenezie in capul dlui…
In fine,dl Ponta anunta dobandirea de luni a majoritatii la Senat.Asa incat „vom reveni in Senat pentru a respinge niste legi”.Straniu…Daca ai majoritate,nu-i mai degraba normal sa-ti treci propriile legi decat sa le respingi pe ale altora?
Prieteni,eu unul m-am tinut azi departe de toate acestea.De fapt,mi-au intrat pe o ureche si mi-au iesit pe alta.Iar seara am reusit chiar sa vizionez un film israelian excelent.Sa vedem ce-o mai fi maine…
Porthos: nu va ginditi ca ar putea fi pe lume comentatori fericiti ca au scapat de Porthos? In cazul fiecaruia dintre noi chestiunea aceasta este cu dus si intors. Si cred ca moderarea este o componenta fara de care nu se poate a blogului AN: nu de alta, dar riscul de a primi comentarii ca acelea care erau odata pe site-ul lui TB este prea mare.
Bine punctat.
P.S.Dacă mă „împunge” Porthos nu vă faceţi griji, mă descurc eu.
@ dlnimeni
Cu siguranță că sunt. Chiar m-am gândit că de cele mai multe ori simpatia nu e reciprocă. Oricum timpul va lămuri până la urmă lucrurile.
Pierre: Iata ca premierul a facut totusi ceva in primul sau sfert de mandat. Facatura ( de la a face ) pare o confirmare a proverbului mai nou, din folclorul urban, „dai un ban dar stii ca nu-l mai ai”. Acum astept comentariile celor care il aplaudau pe premier mai inainte de spectacol, afirmatiile ca, ce dracu’ avem noi nevoie de cupru cind o intreaga lume are nevoie si de ce sa fim egoisti, ca e complet lipsit de famec sa mergi, ca sa cumperi cupru, in delegatie la Rosia Poieni, unde nu sunt nici hoteluri ca lumea si nici posibilitati de refacere, cind poti merge in acelasi scop la Toronto unde-i alta viata, ca, ce naiba industrie electrotehnica si electronica mai avem noi, ca, la inteligenta noastra tehnica, se va gasi un inventator roman care sa breveteze bobinarea electromotoarelor cu ata pescareasca, ca, ce dumnezeu vrem noi sa mai stam in electromotoare cind lumea auto trece la automobilul electric care foloseste motor electric, cupru adica. De-abia astept sa citesc asa ceva, ca sa mi se duca nodurile pe care le acumulam in git atunci cind scriam ca premierul face ce ii zice presedintele, de aceea a fost pus si e tinut acolo. Pina una – alta, fac sugestia publica, catre toti romanii, de a-si ascunde bine nu doar argintaria ci si vasele de cositor, deoarece cred ca astia pina nu ne instraineaza si vesela si tacimnurile nu se lasa.
Ma simt dator. Nu cred ca declaratia premierului trebuie privita interpretativ. Eu cred ca a fost sincer. Pana la urma, declaratia sa nu contine vreun neadevar. Nu ma pricep la minerit, si nici nu stiu exact ce este si cu ce se ocupa CupruMin. Dar daca inteleg eu bine, este un fel de dealer pentru cuprul extras la noi. Inteleg ca vanzarea acestei societati nu presupune si vanzarea rezervelor efective, poate ma insel, luminati-ma! Din cate stiu, Romania nu (mai) are industriile de care pomeniti in portofoliul statului. Nu vad de ce exploatarea cuprului indiferent de catre cine, ar presupune ca un producator roman de motoare electrice(care o fi ala) sa nu poata cumpara locco materia prima necesara de la o societate privatizata, indiferent cu ce capital. Si nu vad de ce ar trebui sa mearga (neaparat) la Toronto.
Intr-un cadru mai general, premierul trebuie vazut intr-un con luminos mai larg decat o simpla decaratie, sau o simpla privatizare. Ceea ce i se poate eventual reprosa, este ca nu a incercat (dar poate o va face) sa stimuleze intr-un fel capitalurile romanesti sa concureze pentru unele privatizari. Dar sa nu uitam ca mandatul sau, nu a implinit doua luni. Sugeram, intr-un „Karajan fara orchestra”, ca MRU nu poate fi judecat prin prisma acestui mandat, si ca poate oferi mai mult decat atat, daca va fi „dotat” (si) cu o orchestra.
PS Argintaria am pus-o bine de pe vremea lui Roman.
Porthos
După cum scrie, Pierre e muschetar…
Îmi scăpase comentariul tău. Așa este. Pierre este muschetar și se vede după cum scrie.
Lume, lume, veniti la circ:
<>
Piedone candideaza iar sub umbrela USL
Aramis: sa dea Dumneazeu sa fie cum ziceti dumneavoastra.
@ Aramis
Nu ar trebui să-și aleagă și dirijorul orchestra? Nu-l critic pe MRU, oricum mi se pare un prim-ministru mai bun decât Boc.
Se încumetă cineva să facă o predicție pentru situația de după alegerile locale? Credeți că USL-ul va mai rămâne unit? În cazul în care PNL se desparte de PSD, mai poate rămâne Antonescu președintele PNL?
@Observator,
As veni la circ ,dar numai daca i-as vedea pe toti trapezistii -gen Piedone &Frunzaverde – facind „buf” pe podea. Sa crape odata cu toti cei care accepta, in loc de politica ,sa faca ce se pricep ei mai bine : circ sau prostitutie .
Boc candidează la Primăria Cluj. Din partea USL.
Zilele următoare se pare că Udrea va anunţa candidatul din partea PDL la sectorul 5: Marian Vanghelie.
De acolo, din ceruri, Caragiale râde cu lacrimi…
Porthos: asa cred ca ar trebui.
Mie mi se pare că domnul ministru al Agriculturii cântă după ureche. La prima vedere, ca lăutar e destul de bun. Dar să nu mă grăbesc.
http://www.zf.ro/companii/fuia-politica-bancilor-se-opreste-la-iesirea-din-oras-9455647/
@ all
„Dosarul Zambaccian: Năstase a fost achitat pentru luare de mită şi condamnat pentru şantaj”
http://www.realitatea.net/adrian-nastase-a-fost-achitat-in-dosarul-zambaccian_928293.html
Porthos: am pus reactia mea pe blogul dumnealui.
@ dlnimeni
Mulțumesc mult! Din câte am înțeles domnul Năstase a fost achitat la acuzația de corupție. Aveți idee la ce se referă acuzația de șantaj?
@dlnimeni,
sunteti cat de cat familiarizat cu rechizitoriul in dosarul Zambaccian?Dupa taria etichetelor de „nerusinata” si „nedreapta” pe care le lipiti pe fruntea justitiei romanesti,pare ca da.Poate detaliati,daca aveti chef si timp,desigur.
@ all
În sfârșit cineva care pune punctul pe i. Dacă v-ați imaginat că odată cu intrarea în NATO am scăpat de amenințarea Rusiei, vă înșelați. Un articol interesant: „Polish minister: EU and Nato might fall apart”
http://euobserver.com/24/115758
@Porthos,
pana una-alta,iti raspund eu la intrebarile adresate dlui nimeni:
(fragmente din rechizitoriu,declaratie mentinuta in fata judecatorilor ICCJ de catre Ion Paun,fostul consul al Romaniei in China)
“Amenintarile le-a facut si le-am primit prin intermediul lui Octavian Cretu, un foarte bun prieten al meu la care si locuiam. În China m-a sunat Cretu care a zis ca a vorbit cu Adrian Nastase care i-a spus ca în cazul în care îmi voi mentine declaratiile, el va face public faptul ca sunt ofiter sub acoperire”.
pierre: dl Nastase a avut amabilitatea de a publica rechizitoriile pe blogul sau. Asadar, imi sunt cunoscute cit de cit. Retineti ca etichetarile reprezinta opinia mea. Opinia este opinie, totusi sa va zic de la ce mi s-a format: chestiunea cu dolarii tipariti la un an dupa ce au fost „dati mita”, dezvelita de avocatii apararii, mi se pare o rusine pentru justitia romana. In opinia mea, un judecator (sau un complet de judecata) corect incheia procesul cu achitarea inculpatului, procesul fiind in mod vizibil un proces incorect. Ori, in opinia mea, acela care este lipsit de sentimentul rusinii se numeste nerusinat, iar o justitie care continua si condamna intr-un proces dovedit, vedeti mai sus, ca fiind ticluit, se numeste nedreapta. Tot in mod normal, o justitie corecta se indrepta impotriva „ofertantului” de dolari; pentru ca, dolari tipariti la un an dupa perioada zisa de acuzatori inseamna, in opinia mea de non-jurist, marturile mincinoasa, tot asa cum apare si o intrebare: daca dolarii sunt tipariti un an mai tirziu, atunci de unde provin ei? Nu credeti ca ar trebui investigat? Sigur, veti spune poate, nu toata justitia romana este asa. Da, pot sa cred, numai ca vedeti, cazurile reprezentative sunt repere care se fixeaza repede si adinc in mintea oamenilor. Am speranta ca detaliile oferite v-au multumit.
Porthos: dl Nastase l-ar fi santajat pe ofiterul acoperit Paun sa ii trimita chinezarii. Pe banii dlui Nastase, desigur. Tin minte ca acum citiva ani am si facut o socoteala sumara a cantitatilor si sortimentelor: ieseau vreo doua hectare si jumatate de pitici de gradina, vreo 55000 de pamatufuri de sters masina (dl Nastase ar fi trebuit sa aiba vreo 25000 de masini pe putin),…analiza sortimentelor era clara, marfurile despre care se zicea ca le-ar fi primit dl Nastase (pitici, pamatufuri, …) erau clar un inventar de buticuri – iar dl Nastase nu a reliefat niciodata inclinatii spre activitatea de butic. Si povestea cu santajul este foarte, foarte greu credibila (iar pentru mine deloc): in primul rind, acoperirea dlui Paun era probabil numai pentru romani, puteti fi sigur ca chinezii stiau ori banuiau ce-i cu el. In al doilea rind, comportamentul dlui Paun mi se pare in neregula: amenintat, zice el, cu desconspirarea, dl Paun nu cere – fiindca nu a pomenit nimeni de asta – revenirea in tara, retragerea de la post si mutarea intr-o alta tara. Eu cred altceva: ca, vreo citiva ani mai tirziu, dl Paun a fost dibuit cu ceva – de pilda cu niste banuti, fiindca vedeti ca a pus fara sa clipeasca peste 100K usd care s-au dovedit a fi fost tipariti ulterior, bani pe care nu si-i va recupera, dupa toate probabilitatile, adica le-a zis adio si cine are chiar asa de zis adio la 100K usd? – si atunci, sub riscul de a trebui sa dea lamuriri de unde banii – si poate ca acei 100K usd nu erau toti – a cedat nervos si s-a apucat a face pe martorul. Opinia mea, asa cred eu.
@ dlnimeni
Mulțumesc mult!
interesant articol 🙂 sunt curios sa aflu m multe despre ce a spus Henry Kissinger in cartea sa! din pacate nu o gasesc in varianta romana (…) for free!
@ littlesensei
Mulțumiri pentru comentariu. Mă bucur că la peste 6 luni de la publicare încă mai are parte de atenție.
Cred că e păcat să citești doar ce spun unii (ca mine) despre cartea lui Kissinger. Eu o recitesc (în varianta în limba engleză Kindle) și ți-o recomand călduros. Mă îndoiesc că poate fi găsită legal (for free). Din păcate.
În esență, Kissinger încearcă să explice, din perspectivă istorică, modul de a reacționa al chinezilor la diferitele presiuni exercitate de marile puteri (Rusia, Anglia, Franța și Japonia, urmate apoi și de SUA). Însă e mult de povestit.
iti multumesc pentru reply 🙂 m’ai intrigat (…) merita de citit. De vreme ce m-am contagiat de un curent chinezofil iscat de ici’ colea! ma voi rupe in 4 doar ca sa fac rost si de „On China”:) succes m departe 🙂 ai postari f bune 🙂
@ littlesensei
I-ai citit și pe ceilalți? Athos e perfect organizat (mental), iar d’Artagnan e unul dintre cei mai amuzanți tipi cu care am stat de vorbă. Te invit să iei parte la conversație. Sunt convins că o să te amuzi. Athos a promis un articol nou pentru mâine dimineață.
Referitor la „On China”, soluția cea mai simplă este să-ți iei un Kindle (vreo 80$) și apoi să o cumperi online. Eu am renunțat să mai citesc cărți tipărite. 🙂
Salut! mersi mult pu idee! Imi voi procura neaparat unul! Volens nolens, era electronica in care ne cufundam cere tribut : sa traim dupa regulile ei! cu un ereader lucrurile devin m simple 🙂 cind vine vb de citit.
Iata despre Athos si d’Artagnan, mi-ar face placere sa-i cunosc!
Sa inteleg ca AICI este platforma voastra de con-lucrare, la bine si la rau?!
@ littlesensei
Mai degrabă este un loc de stat la povești, atunci când timpul ne permite, într-o companie plăcută și evident inteligentă. 🙂
hmm:) atunci imi pare bine sa va cunosc! nu de alta, dar ma conving inca o data de un truism : Nomen est omen! cei 4 muschetari sunt inca vii si participa activ la „folosul” societatii 🙂 succes si sper sa tinem legatura!
[…] Sunt oare democrațiile sortite unui destin implacabil? Sunt mai bine adaptate pentru succes non-democrațiile de tipul Chinei? Sigur că se poate discuta dacă China este cu adevărat o non-democrație, dar nu vreau să reiau dezbaterea purtată pe această temă anul trecut. […]