NATO-Rusia – dialogul surzilor

Întâmplător am dat de un articol din Russia Today ce relatează o întâlnire ce a avut loc la începutul acestui an (20 ianuarie) între Vladimir Putin și Henry Kissinger, articol ce începe așa: „Întâlnirea dintre premierul Vladimir Putin şi cel care a fost cândva Secretar de Stat, Henry Kissinger a fost menită nu numai să îmbunătăţească relaţiile de dominate de controverse între Rusia şi Statele Unite, dar, de asemenea, să contribuie la stabilizarea situaţiei politice interne din ambele ţări.”

Ups… Eu încă mai trăiam cu impresia că NATO și Rusia au un parteneriat. Sigur că din când în când, „vechea gardă comunistă” mai face comentarii la adresa imperialiștilor care se amestecă în treburile interne ale altor țări. Retorică auzită și la Ion Iliescu. Nimic neobișnuit. Dar să auzi că însuși Primul Ministru al Rusiei (pe atunci nu fusese reales) vorbește public despre problemele ruso-americane, mi se pare un fapt fără precedent după 1990.

V-ați gândit că de fapt suntem în mijlocul unui conflict mocnit ce stă izbucnească? Am discutat deja despre interesele rusești în păstrarea unui preț ridicat la gaze naturale și petrol. Interese enunțate public și transparent. Și ignorate fără probleme de noi prin semnarea acordurilor cu Chevron. Să nu înțelegeți că aș fi de acord cu prețurile mari la gaz, care ne costă peste 2 miliarde de $ pe an plătiți peste cotația internațională (70$/mmc). Însă s-ar putea ca acești bani să fie tributul nostru către noua Înaltă Poartă. Îl oprim și suportăm consecințele.

De asemenea amplasarea unor elemente ale scutului antirachetă în Polonia și România, face ca ambele state să devină subit incomode uriașului aparat militar al Rusiei. Ok, Rusia nu mai este ceea ce a fost, deci „ursul rusesc mârâie”, dar nu mușcă. Oare așa să fie? Să ne reamintim de Georgia. Cu toate asigurările date de americani și NATO, țara a fost invadată în câteva zile. Cumva Saakashvili mi-a reamintit de Ceaușescu în 1968. Din nefericire pentru el și pentru noi, Putin nu are reținerile pe care le-a avut Brejnev atunci când a fost atenționat de americani „să nu dezlege câinii războiului”. Dimpotrivă, după invazie, Putin a ridicat degetul mijlociu către americani și NATO, rămânând în zonele de conflict. Cum l-a sancționat alianța? Cu atenționări… să mori de râs.

Vă las plăcerea să citiți singuri despre acuzațiile lui Putin la adresa ambasadorului american în Rusia și merg la finalul foarte semnificativ al articolului: „Sarcina de bază a lui Kissinger de reintroducere a „shuttle-diplomacy” în relația SUA-Rusia, relevă faptul că cei ce stabilesc politica externă și-au epuizat opțiunile lor pentru a găsi un compromis pentru problema controversată a apărării antirachetă și devine tot mai evident ca ambele părţi tind să recurgă la retorica și acuzațiile din perioada Războiului Rece. Un exemplu clar este declaraţia publică recentă făcută de de către Vladimir Popovkin, directorul Agenţiei Spaţială Ruse, care a sugerat că Statele Unite ar putea fi în spatele accidentului misterios al satelitului rusesc Phobos-Grunt.

Casa Albă pare cumva surprinsă că Rusia a înăsprit dramatic atitudinea vis-à-vis de intenția Washington-ului pentru o operaţiune militară împotriva Iranului sau Siriei. Declaraţiile publice vehiculate de către Ministerul rus de Externe şi Consiliul Naţional de Securitate la 12 ianuarie 2012 au fost întărite printr-un exerciţiu naval impresionant, realizat de un grup rusesc de portavioane în Marea Mediterană. Manevrele au demonstrat potențialul militar în creștere al Rusiei, precum şi disponibilitatea sa de a interveni pentru a preveni o intervenție militară a Vestului în Orientul Mijlociu.

Reuniunea Putin-Kissinger a oferit una dintre puținele oportunități rămase pentru a evita o escaladare a tensiunilor dintre Rusia şi Statele Unite ale Americii. Ea devine chiar și mai semnificativă, o dată ce luăm în considerare că Vladimir Putin este un lider de necontestat în alegerile prezidenţiale, în timp ce Henry Kissinger se întâmplă să fie un guru de politică externă pentru GOP, al cărui candidat este foarte probabil de a deveni următorul preşedinte al Americii în alegerile din noiembrie.”

Întrebarea pe care o adresez comentatorilor acestui blog este: „care credeți că sunt șansele unui conflict deschis între NATO și Rusia în următoarele 12 luni?”. Fie pe subiectul Siria, fie Iran, fie România/Polonia și scutul antirachetă. Orice procent în afară de zero ar trebui să ne pună serios de tot pe gânduri.

PS: Încă un articol al Atlantic Council, care enunță același scenariu în termeni și mai îngrijorători (WW3). E interesant ce este Atlantic Council (spun din start că nu am nicio legătură cu Dinu Patriciu).