Modificările aduse atât de URGENT la statutul ICR sunt efectul nu numai al unor deconturi politice ci şi al presiunii clientelei USL de a-şi face loc în această structură. Mă gândesc câte piţipoance cu diplomă de la vreo obscură Universitate particulară îşi doresc să promoveze cultura undeva în lume. Mă gândesc, compătimitor, ce trebuie să suporte protectorii lor din USL…câte rugăminţi, câte ameninţări, câte lacrimi! Dacă mai punem la socoteală şi numeroasele rude, membri şi simpatizanţi ce şi-au descoperit brusc apetenţa pentru cultură, cred că nici două ICRuri nu ar astâmpăra setea de promovare a culturii.
Situaţia este relevantă pentru ceea ce se întâmplă în general în ţară. Când a venit PDLul la guvernare, a ras tot. Nu a existat instituţie de stat care să nu fi fost atinsă de suflul schimbării. Puţinii oameni care au rămas pe scaune nu sunt exemple de profesionalism ci exemple de abilitate, de oameni care-au jucat la două capete pentru a fi siguri că rămân în funcţie.
Cei puşi în funcţie ca şefi au fost de multe ori aduşi din afara instituţiei şi prin urmare a trebuit ca, înainte să reformeze instituţiile din subordine, să înveţe ei înşişi abecedarul meseriei. Mulţi dintre ei nu vor mai apucă să ajungă la litera „M” de la management pentru că tăvălugul schimbării se va pune din nou în mişcare.
USLul se află acum sub o presiune enormă. E frustrant pentru alianţă să fie la guvernare, chiar şi una mică (cum zice un coleg), şi să nu dai iama prin instituţiile statului. Se simte nervozitatea. Cazul ICR este aburul sub presiune care-a ieşit din oală.
USLul a învăţat din cazul Geoană că trebuie să se abţină de la gesturi categorice până la închiderea urnelor, să joace puţin teatru până la sfârşit. Să salveze aparenţele. Să nu se grăbeascăla SPA decât după ce lumea e convinsă că alianţa se duce la Baia Publică.
Te mai abţii câteva luni dar pe urmă, după ce rupi la parlamentare, boiereşti 4 ani. Şi atunci va începe…directori, directori adjuncţi, şefi mai mici, secretare, şoferi, şefi şi mai mici, consilieri, şefi şi mai mici decât ăia şi mai mici…
De fapt aici am vrut să ajung… Până la ce nivel al unei organigrame de instituţie o să se meargă cu politizarea? În curând absolvenţii vor trebui, pentru a fi siguri de reuşita în viaţă, să facă două lucruri în acelaşi timp: să termine o facultate particulară şi să activeze în nişte structuri politice. Lumea începe să se prindă că pentru o avansare, pentru evitarea disponibilizării, pentru o angajare, este indicat să ai carnet de membru. Dacă nu eşti în vreun partid politic e şi mai rău: spre deosebire de vremurile din comunism, acum nu mai e de ajuns să dai din coadă la un singur şefuţ politic, acum trebuie să suporţi inepţiile de la vreo trei-patru activişti de duzină de la diferite partide. Trebuie să faci frumos la toţi colegii de serviciu, vecini de bloc sau rude îndepărtate, indiferent de gradul lor de imbecilitate, pentru că nu se ştie cum se învârte roata…Imprevizibilă şi frustrantă democraţia asta.
Vom fi o ţară de membri de partid, fiecare va vota pentru el, diferenţa o vor face”fraierii” de la privaţi (care se vor uita cu jind la statutul social al primilor, la descurcăreţi… ). PCRul se va întoarce în mormânt de invidie când va vedea ce politizată este ţara, câţi activişti pe metru pătrat vor fi. Probabil şi în acest caz vor fi unii mai şmecheri care vor avea carnet ( pe rând ori în acelaşi timp) la mai multe partide pentru a avea siguranţa zilei de mâine. Plasa de siguranţă.
Vom citi cartea „Cel mai descurcăreţ dintre activişti” ce se va termina cu cugetarea: „ Dacă activism de partid nu e, nimic nu e!”.
P.S. Îmi aduc aminte că atunci când eram mic cântam la mandolină într-o trupă (pe lângă faptul că mă antrenam zilnic cu spada, evident…). S-a zvonit la un moment dat că vine televiziunea să ne filmeze…pe vremea aia chiar era ceva! Am repetat până am făcut răni la degete. Într-adevăr, televiziunea a venit, noi ne-am îmbrăcat frumos, ne-au pus pe scaune într-un semicerc să ne „prindă „ pe toţi în cadru, aveam emoţii, mai erau câteva minute…când, din senin, au apărut parcă de nicăieri vreo şapte copii cu o mandolină într-o mână şi cu un scaun în cealaltă şi s-au aşezat într-un alt semicerc, taman în faţa noastră. Nu ştiau nici măcar să ţină cum trebuie mandolina în mână. Spectacolul a început , la fel şi filmarea.
Peste vreo lună, când era preconizat să se dea la TV cântarea repectivă, ne-am adunat toată familia să vedem „vedeta” la televizor. Din păcate, nici unul dintre cei care cântasem cu adevărat nu apărea în cadru, pe ecranul televizorului se lăfăiau figurile zâmbitoare ale copiilor de nomenclaturişti, cei din primul rând.
@ Observator
E bine aşa?
@ D’artagnan: e putin cam malitios. Daca se intimpla asa, iti dau dreptate, daca nu, imi datorezi tu ceva.
Pina una alta ICR-ul a servit niste interese tare portocalii anii astia recompensind tot felul de dubiosenii. Solutia, e adevarat, nu e trecerea lui sub controlul politic al celorlalti, ci desfiintarea sa. Dupa care, iei bugetul ce-ti ramine, 70% il versi la Cultura, 30% la Educatie. Ura, si la gara!.
Am scăpat…nu mă fac membru de partid. Lucrez la particular…știu când plec de acasă nu și când vin deci n am timp, nu că n aș vrea. Ai dracu și capitaliștii ăștia domle…da’ dacă și ei vor s o pună d un partid?
@ all
Repostez aici comentariul scris de dlnimeni pe blogul domnului Năstase. Sper să nu se supere că l-am repostat fără a-i cere permisiunea.
„La revedere, blogerului Adrian Nastase.
Posted on 27 iunie 2012 by dlnimeni
Ca multi romani, am urmarit, spre noapte, drumul dlui Nastase de la spital la puscarie. Vizibil sedat, el incerca sa isi pastreze controlul si sa nu faca, fata de multime, o figura proasta.
Si, ca multi romani – cu siguranta – m-am intrebat de ce regimul Basescu este un regim de tip vampiric, cu spaima de lumina soarelui si numai cu viata de noapte. Pe dl Nastase s-au dus sa il ridice de acasa noaptea. Iar transferul la puscarie l-au facut tot noaptea. Si, cireasa de pe tort, cind presedintele era plecat. Nu este prima oara cind dl Basescu – asa cred – loveste si fuge. Fuge, cred, pentru ca apoi, la nevoie, sa ii poata acuza si pe cei care l-au sustinut. Aici, cred, sta una dintre explicatiile fortarii transferului dlui Nastase musai pentru ieri: in faptul ca presedintele era plecat si nu dorea sa fie asociat cu aceasta operatiune. Tirziu, a fost deja asociat si de mult timp. Ori poate credeti ca, daca ar fi fost in tara, dl presedinte ar fi venit, calare pe o iapa alba – cu ochelari de soare – sa aline suferinta adversarului sau politic? Eu nu cred.
O alta intrebare pe care mi-o pun este aceea daca acest ciudat si – mi s-a parut mie, nefiresc – proces l-a condamnat pe fostul premier al Romaniei Adrian Nastase, pe fruntasul politic din opozitie Adrian Nastase ori pe publicistul si blogerul Adrian Nastase. Ori poate – daca ar fi sa ne luam dupa spusele televizate ale dlui CVT – pe fostul vecin Adrian Nastase care l-a facut KO pe betivul sau colocatar Traian Basescu. Tinind cont de ceea ce continua a dezvalui media si ignorind, totusi, afirmatia vadimista, ca nefiind un de substanta politica, specifica acestui blog, cred ca din toate in bine stabilite proportii. Si am avea – astfel – si primul bloger condamnat din motive politice, delictul de opinie camuflat in nedovedite fapte penale. In treacat, afirm ca mi se pare ca unor fruntasi politici pesedisti soarta dlui Nastase le este convenabila, pina la un punct, ceea ce imi si explica al lor comportament ori, mai bine zis, lipsa de comportament.
Nu l-am cunoscut pe ministrul Nastase, pe premierul Nastase si l-am intilnit modern – adica fara cunoastere personala – in virtual pe deputatul, publicistul si blogerul Nastase. Il apreciez pe dl Nastase in ipostazele in care l-am cunoscut in virtual si am speranta ca, dupa perioada de detentie, va fi capabil sa revina la aceste ocupatii. Este probabil ca va trebui sa isi faca integral perioada de detentie, micsorata corespunzator virstei, deoarece nici o instanta superioara justitiei romane – pe care, dupa procesul dlui Nastase, o cred obedienta – nu are cum sa se pronunte asupra procesului dlui Nastase in mai putin de opt luni de zile. Desigur daca, tot atunci cind dl Basescu va fi plecat din tara, dl Nastase nu va fi sinucis in inchisoare.
Una dintre razele de speranta ar putea fi faptul ca au inceput sa apara afirmatii aparte despre dna Macovei, care mi se pare eminenta cenusie a acestei afaceri. Onorabilul fruntas politic european Svoboda a descris-o, aseara, asa mi s-a parut, ca pe o persoana instabila psihic, iar in spatiul de internet, unde nu chiar totul este intimplator, au inceput sa apara afirmatii despre mita electorala oferita la alegerea dnei Macovei ca europarlamentar, ca si la suspectul exces de afise electorale de care ar fi beneficiat. Doar ca, in acest caz, pierderea dnei Macovei ar fi si ea una planificata.”
@V.V.
Am dificultati in a intelege postarea dumneavoastra, mai exact repostarea de pe blogul dlui Nastase. Mie mi s-a parut hazlie si mi-a inseninat ziua, ceea ce nu e putin lucru in vremurile pe care le traim.
Credeti ca Nastase trebuia mutat la puscarie doar cand Basescu era in tara ? Poate si sunat in prealabil, asa cum a facut dl Rus ? Ca a fost mutat noaptea cred ca a fost un gest frumos pana la urma, a minimizat numarul de reprezentanti media si a facut transferul poate mai rapid.
Nastase nu mi s-a parut deloc sedat ci chiar foarte vioi pentru un om care era tratat la terapie intensiva, acolo unde sunt oamenii in pericol iminent. Chiar serios a fost vreun moment dl nastase in pericol iminent? Nu cred.
De final: daca nu vreti sa luam in seama elucubratiile lui Vadim atunci de ce le amintiti? Tehnica finuta pesedista invatata la sprituri cu Hrebe :))
Mă întrebați de ce a scris dlnimeni comentariul acesta în acest mod sau de ce îmi place mie? Vă pot răspunde doar la a doua întrebare. Mi-a plăcut cum începe. După cum am mai spus, toți cei patru „muschetari” s-au întâlnit comentând pe blogul domnului Năstase.
Apoi mi-a plăcut că a amintit de faptul că AN și TB au fost vecini. Cam în același mod în care suntem noi vecini aici pe blog. Unul educat, elegant, subtil și diplomat precum d’Artagnan sau Pierre, iar celălalt cu maniere de Constanța port, cu zaibăru’-n nas și cu maniere de Porthos, precum subsemnatul.
@V.V.
Unde a fost plecat Basescu? A iesit in oras? Ca azi are conferinta de presa la Cotroceni la 14:30. Oricum asta e o supozitie penibila, nu pleaca Basescu in strainatate ca sa poata sa fie transferat un infractor. Mai ales ca asa cum bine stim, Basescu e un adevarat dictator si controleaza toata Europa. Ma indoiesc ca Hitler pleca din Germania de fiecare data cand era ucis vreun evreu, sa ma scuze evreii ca intamplator ii compar cu un infractor.
Si daca o sa te gandesti mai putin, o sa-ti dai seama, eventual ajutat de televiziuni, ca bloggerul Nastase a fost condamnat de fapt din cauza ca nu i-au placut lui Basescu css-urile folosite, mai exact fontul care era prea marcant. Basescu se viseaza in secret si stapanul internetului (singura institutie pe care o controleaaza doar partial), dar te rog sa nu mai spui nimanui asta.
Imi pare rau ca ironia a ajuns singurul mod de a raspune. Evident, asta nu ajuta la nimic pentru ca ati devenit imuni la ridicol. Era o vorba, daca dimineata pe stomacul gol inghiti o broasca raioasa, sunt sanse mari ca in restul zilei sa nu ti se intample ceva mai nasol, nici tie si nici broastei.
Cam asta ati facut voi cu Nastase.
@ treebeard007
Nu cred că trebuie să-i bagi pe ceilalți trei colegi de blog în aceiași oală cu mine. Singurul lucru pe care-l avem în comun se pare că este faptul că am fost comentatori pe blogul lui Adrian Năstase. În rest, după cum vezi, personalitățile și chiar opțiunile politice sunt foarte diferite.
În concluzie, singurul ridicol dintre ei sunt eu, ceea ce este absolut normal.
@V.V.
Nu v-am incurcat, pluralul nu se referea la muschetari, ci la cei care incearca sa-l apere pe Nastase cu astfel de argumente de doi bani.
Inteleg ca v-a placut inceputul – si ma intreb daca aveti de gand sa ridicati spada ca sa-l aparati, sau sunteti de acord ca e frumos, dar se vede mai bine de la oarecare distanta!
Incep 🙂
„de ce regimul Basescu este un regim de tip vampiric”
Mai are rost sa observ ca nu regimul Basescu a negociat cu Nastase la ce ora si in ce loc prefera sa fie arestat? Ca nu Basescu a semnat ordinul de externare? Ca nu Basescu controleaza ministerul care l-a transferat pe infractor la penitenciar? Si ca tot „rationamentul” respectiv a fost contruit ca sa justifice metafora „regim de tip vampiric”?
Sa-i spuna cineva lui dlnimeni, un atacant bun si credincios dealtfel, ca s-au schimbat portile – si ca acum politia, spitalele, salvarile si penitenciarele sunt la picioarele USL-ului.
Ba chiar au fost luate de urgenta si ISC-ul unde Grajdan si-a facut datoria in amintirea lui Cuza, Consiliul National de Etica ca sa nu mai avem griji cu diplomele.. maine-poimaine o sa aiba si DNA-ul (mandatul lui Daniel Morar o sa expire parca la sfarsitul anului), apoi il demitem si pe Basescu pe motiv ca a respectat (intr-un mod foarte grav) constitutia, si atunci o sa fie numai liniste si pace.
Si ca sa ne intoarcem la „regimul de tip vampiric”, sa mai intreb oare de ce i se atribuie totul lui Basescu? Si de ce aparatorii lui Nastase faulteaza in mod repetat adevarul atat de grosolan, in ciuda argumentelor, si sunt gata sa-i apere pe toti infractorii care spun ca sunt urmariti politic?
Whew!
Ar mai fi coniacul și trabucul. Comune.
@ vahleeb
Cred ca nu avem dubii ca ICR a facut performanta adevarata, toti oamenii de cultura sunt complet de acord cu asta. Si in mod normal cred ca ce merge bine trebuie promovat, nu omorat. Cu toate ca nu cred ca ICR o sa scape USL-ului, setea de razbunare este prea mare…
De ce ar da pana la urma bugetul ICR catre Cultura sau Educatie ? Doua ministere care nu s-au aratat prea performante si unde oricum sume in domeniul a 10 milioane de euro nici nu s-ar cunoaste.. Poate cativa oameni din aceste ministere si-ar permite inca o limuzina si o amanta noua…
Dar poate ca aveti dreptate. La ce ne trebuie ICR ca sa ne facem cunoscuti oamenii de cultura sau regizorii buni in strainatate? Avem cersetorii, prostituatele si hotii care se ocupa gratuit de imaginea Romaniei in strainatate 🙂
@ d’Artagnan
Bugetarii din toată țara sunt deja membri de partid. Acum doar schimbă partidul. Și nu doar bugetarii, chiar și unii dintre privați o fac fără nicio jenă, trecând în tabăra puterii.
Ce e atât de neobișnuit?
PS: Mi-a plăcut povestea cu mandolina.
Dacă tot se vorbeşte în comentarii de ICR haideţi să vedem un punct de vedere al dlui Mircea Vasilescu, apărut în Dilema, cu care eu în mare parte rezonez.
„Pentru orice om de bună-credinţă, adevărul e simplu şi banal. H.-R. Patapievici şi echipa sa au reuşit să construiască o instituţie veritabilă, cu nimic mai prejos – repet, în deplină cunoştinţă de cauză: cu nimic mai prejos – decît Institutul Goethe, Institutul Francez, Institutul Cervantes sau alte institute culturale europene. Argumentele sînt la îndemîna oricui (o vizită pe http://www.icr.ro e suficientă). Se poate compara, de pildă, tipul de programe organizate de ICR cu ceea ce fac alte institute. Se poate observa că directorii filialelor din străinătate sînt evaluaţi anual după nişte criterii profesionale solide – inclusiv capacitatea de a atrage parteneriate şi finanţări pe plan local. Se mai poate constata că, în materie de conţinut al programelor, există o competiţie de proiecte şi acestea sînt evaluate de experţi independenţi: mai simplu spus – şi pe înţelesul tuturor, inclusiv al obsedaţilor şi răuvoitorilor – nu H.-R. Patapievici şi conducerea din Bucureşti decid ce expoziţii se vor deschide la New York ori Paris, ale cui cărţi vor fi traduse în germană şi spaniolă, cine va cînta la Londra şi cine la Madrid etc. Conţinutul programelor e decis în funcţie de cererea de pe pieţele culturale străine (altceva se cere la New York şi altceva la Madrid, ce are şanse de succes la Viena n-are şanse la Istanbul) şi cu participarea unor oameni competenţi din afara institutului. S-ar mai putea acorda atenţie cîtorva cifre (aflate şi ele pe http://www.icr.ro): în cîţiva ani, prin Translation and Publication Support Programme, s-au tradus în alte limbi peste trei sute de cărţi; la evenimentele organizate de ICR în lume au participat vreo două milioane de spectatori; cursurile pentru traducătorii din limba română au fost frecventate de cîteva sute de persoane. Pe scurt, ICR şi-a creat, în timp, standarde şi proceduri instituţionale întru totul echivalente altor entităţi
De aici încolo, orice discuţie serioasă despre ICR ar trebui să se poarte în jurul cîtorva probleme de substanţă: ce e de făcut pentru ca eficienţa instituţiei să fie păstrată şi după plecarea lui H.-R. Patapievici (care a anunţat că se va retrage la încheierea actualului mandat, în ianuarie 2013)?; ce îmbunătăţiri legislative ar trebui aduse pentru ca ICR (dar şi alte instituţii care desfăşoară activităţi de promovare a culturii) să funcţioneze mai bine?; cum am putea extinde acest model de bune practici şi la alte instituţii publice?
Din păcate însă, acest model de instituţie normală este tratat prosteşte şi de politicieni, şi de o parte a presei, şi de un segment de public care a fost expus, ani la rînd, propagandei deşănţate a unor indivizi din mass-media – de la Victor Roncea la Mihai Gâdea –, care sînt incapabili de o discuţie argumentată. Ei ştiu doar să lanseze atacuri şi campanii defăimătoare. Decizia Guvernului de a trece ICR în subordinea Parlamentului este în bună parte consecinţa acestui „curent“ aberant al opiniei publice care n-a priceput (sau n-a vrut să priceapă) altceva decît că ICR este „al lui Băsescu“ şi al intelectualilor săi. Aşa încît, în locul unei discuţii serioase despre viitorul acestei instituţii, sîntem nevoiţi să ne batem capul pentru a o salva. Şi, mai ales, avem de „dezbătut“ false probleme, generate de o măsură total iraţională: modificarea statutului unei instituţii care funcţionează foarte bine. Motivaţia Ordonanţei de Urgenţă e un amestec între retorică patriotardă şi frustrări prost ascunse: pe scurt, vorbe goale prin care se justifică „solemn“ o prostie. Asta trebuie să „combatem“. Dar merită. Nu numai pentru a apăra o instituţie şi nişte principii, dar şi pentru a contracara măgăriile pe care propagandiştii de serviciu le răspîndesc, şi în plasa cărora cad destui oameni creduli. Să luăm pe rînd, aşadar, cîteva clişee aflate în circulaţie şi exploatate cinic de numiţii propagandişti.
Bugetul ICR. S-a spus că ICR „are un buget cît Ministerul Culturii“ – ca şi cum, în sine, asta ar fi vreo vină. Nu se spune însă că Ministerul Culturii e ca şi absent din viaţa publică şi – birocratizat şi greoi – abia reuşeşte să „bifeze“ cîteva activităţi curente, necum să mai elaboreze – aşa cum îi e menirea – politici culturale. Nu se spune, de asemenea, că bugetul e foarte mic în comparaţie cu cel al Institutului Polonez ori cu bugetele altor instituţii de acest gen din Ungaria sau Cehia (cu British Council, evident, n-are rost să ne comparăm). O analiză cinstită arată că ICR cheltuie foarte eficient cele 10 milioane de euro. Cît despre „îngrijoraţii“ cu privire la corectitudinea cheltuirii banului public, trebuie reamintit că, în ultimii ani, Curtea de Conturi a efectuat la ICR numeroase şi lungi controale, trimisă fiind pe capul ICR de Corneliu Vadim Tudor ori de reprezentanţi ai actualei majorităţi USL (asta nu e politizare?…). N-a găsit nimic „necurat“. Dar nimeni nu sare în sus că o instituţie plătită din bani publici – precum Curtea de Conturi – îşi trimite luni la rînd salariaţii să zgîndăre fiecare chitanţă de la ICR pentru că aşa a vrut C.V. Tudor…
„Se traduc cărţile prietenilor lui H.-R. Patapievici.“ Procedurile prin care se selectează cărţile ce urmează să fie traduse sînt clare (şi se găsesc pe site-ul instituţiei). Editurile străine fac cerere de finanţare pentru cărţile pe care le doresc, o comisie formată din experţi independenţi evaluează cererile după un punctaj riguros şi decide. Conducerea ICR află ce s-a decis după ce procesele-verbale sînt încheiate şi semnate. Aşa procedează şi Centre National du Livre din Franţa, şi Institutul Suedez, şi alte instituţii respectabile. Am fost solicitat de multe ori să fac parte din aceste comisii şi declar că se lucrează profesionist şi cinstit. În comisii am fost coleg cu oameni extrem de competenţi, care înseamnă ceva în lumea editorială românească. De cele mai multe ori, din comisie a făcut parte şi cîte un străin – o dată directorul Institutului Polonez, altă dată ataşatul cultural al Franţei… Şi nu a existat niciodată nici un fel de presiune, pilă sau „sugestie“. Au funcţionat doar criterii strict profesionale.
„ICR e apărat de oameni care au luat bani de la ICR sau au fost sprijiniţi de ICR, deci au interese…“ Chestia asta e vînturată de tot felul de mărunţei de prin partide (obişnuiţi cu cumpărarea de locuri eligibile pe liste ori cu şpaga la şefu’ pentru o funcţie) ori de „lideri de opinie“ care aleargă după audienţă ca să poată restitui banii împrumutaţi de la patron. În mandatele lui Patapievici, „a luat bani“ de la ICR toată crema culturii româneşti actuale: adică, pentru serviciile aduse, au fost plătiţi (prost, că aşa-i în România) artişti, scriitori, regizori, actori, muzicieni de mare calibru. Ori li s-a plătit deplasarea la evenimente culturale în străinătate pentru a promova cultura română. Au beneficiat de sprijinul sau de parteneriatul cu ICR intelectuali, profesori universitari ori traducători străini ai cărţilor româneşti – oameni de o mare calitate profesională. Afirmaţia (sau insinuarea) că toţi aceştia ar putea fi „cumpăraţi“ de Patapievici pentru a-i aduce osanale e o pură porcărie, izvorîtă din minţile aerisite ale unor oameni pentru care corupţia e un mod de viaţă. Şi care nu-şi pot închipui că pe lume mai există, dincolo de orizontul lor mărginit, şi valoare, şi competenţă, şi talent. În spatele modificării legii ICR se află exact astfel de oameni care îşi consumă zilele între trocuri meschine, şpăgi, trafic de influenţă. Şi care, evident, sînt frustraţi că o instituţie de interes naţional a ieşit de sub controlul lor şi funcţionează onorabil.
„ICR e politizat pentru că i se subordonează lui Băsescu.“ Cînd a apărut legea de funcţionare, i se subordona lui Ion Iliescu. Căci de-aia a fost făcută legea aşa: era pe vremea cînd Ion Iliescu şi Adrian Năstase îşi împărţeau puterea şi totul se croia atunci în funcţie de aceste două „repere“. ICR i-a „revenit“ fostului preşedinte. Trebuie spus că proiectul iniţial al legii ICR era plin de aberaţii specifice unei instituţii de tip vechi, iar preşedintele de atunci al Fundaţiei Culturale Române, Augustin Buzura, s-a străduit mult să obţină modificările necesare, astfel încît legea să devină funcţională. I-ar fi necesare nişte modificări, dar nu schimbarea subordonării de la Preşedinţie la Parlament e problema. Rolul preşedintelui ţării e pur simbolic, în timp ce Parlamentul, conform recentei Ordonanţe de Urgenţă, ar trebui să numească preşedintele, vicepreşedinţii şi o treime din Consiliul ICR. E limpede că abia acum ar deveni ICR dependent de puterea politică, asemenea tuturor celorlalte instituţii publice în care Parlamentul (de fapt, partidele) au un rol în numirea conducerii (TVR, CNA, CNSAS şi altele).
Şi atunci, ce i-a venit Guvernului să dea această Ordonanţă de Urgenţă? Cum se explică această grabă? Probabil că noul guvern vrea să-i ia lui Traian Băsescu toate competenţele. Probabil că USL are clienţi pe care vrea să-i răsplătească prin funcţii. Dar cu siguranţă impulsul de a modifica legea ICR vine şi din incultură, şi din ignoranţă, şi dintr-o dorinţă a premierului Victor Ponta de a face impresia unui tip hotărît care a trecut la treabă şi cucereşte tot (după modelul părintelui său politic, Adrian Năstase). Deocamdată, efectul principal al acestei Ordonanţe e că a mobilizat lumea culturală şi societatea civilă. Fără să vrea (sau vrînd exact pe dos), Victor Ponta şi guvernul său contribuie astfel la evoluţia democraţiei româneşti.
Bonsoir!
Caldura mare si in aceasta trecuta zi, nu-i asa?
Au romanii o vorba cu ” ce tie nu-ti place, altuia nu-i face!”. Ma tem ca nimeni nu tine cont de ea. Si ne ambalam periodic si extrem de autentic din fix aceleasi motive.
http://www.gandul.info/news/scandalul-icr-augustin-buzura-isi-aminteste-cum-a-trecut-institutul-cultural-roman-in-subordinea-lui-iliescu-cand-existau-tracasari-politice-apelam-la-presedinte-9758670
Sunt de acord ca dl. Patapievici a facut o treaba mai buna decat ma asteptam cu ICR. Chiar nu trebuie sa fie concediat, poate fi lasat sa-si termine mandatul. Merita multumirile noastre pentru efort si dedicatie.
Ciudat este ca oamenii de cultura care au protestat viguros in urma cu un deceniu din cauza trecerii ICR in subordinea Presedintelui Romaniei, protesteaza si acum, cand ICR iese din subordinea Presedintelui Romaniei.
http://www.observatorcultural.ro/Din-nou-despre-cazul-Dilema.-Inainte-de-%28re%29lansare*articleID_9966-articles_details.html
Artistii, ca artistii! Cu toane si tonuri.
Am inceput sa ma conving ca nu suntem in stare sa ne apucam si de treburi serioase. De aceea ne tot invartim in universul mic al valetilor destinului si montam aci mari drame, mari tragedii. Intre antreu si baia de serviciu a istoriei ne desfasuram.
Bine zis…
Pierre, treebeard00, colegul nostru Bibliotecaru v-a dat replică la postul precedent…v-am anunţat pentru eventualitatea că nu vă mai uitaţi în urmă…
Atenţie!!
În sfârşit există un motiv serios pentru suspendarea Preşedintelui:
„Nu am plecat la Bruxelles așa cum mă obligă Constituția, și așa cum a precizat CCR”
USLul a vrut să-l suspende pentru că Băsescu respecta o decizie a Curţii Constituţionale şi vroia să plece.
Preşedintele a sfidat acum o hotărâre a Curţii Constituţionale şi nu mai pleacă!!! Preşedintele trebuie demis acum pentru că nu a plecat!
De ce n-ai bască, mă, Băsescule!?
@ D’artagnan & CM: Luati d-aici cultura pentru tot satul: http://mariusmina.blogspot.com/2012/06/caracatita-institutului-cultural-roman.html. Bun, bun de tot ICR-ul. Hai s-o lasam ca macane. Ce-au mai promovat ei cultura romaneasca pe plan international traducindu-l pe Cartarescu! O bomboana, nu alta!
Stii cum e, unii cu intelectualii lor, altii cu intelectualii lor. Let’s call the whole thing off.
Linkul m-a dezamagit complet. Rar in afara revistei Romania Mare scrieri atat de frustrate si veninoase.
Daca tot spuneti ca fiecare cu intelectualii lui, din partea USL ce intelectuali imi recomandati ?
Adrian Năstase.
vahleeb
Tot mizeriile alea se aruncă pe piaţă?
Te văd om tânăr… acelaşi mod de înfierare „a duşmanului de clasă” se folosea şi acum 70 de ani: „Tovarăşi, priviţi degradarea burghejilor, cum calcă în picioare etica şi morala socialistă…” Îmi aduc aminte de Ceauşescu când aştepta de la artişti mai multă implicare în activitatea revoluţionară, comunistă…
Mă bucur că sunteţi toţi aşa de specialişti încât aveţi posibilitatea să judecaţi arta şi în mod special arta modernă. Ai citit „Luni de fiere” (Bitter moon) de Pascal Bruckner ? I-a luat Gâdea un „interviu” profesionist…Cartea, după care s-a făcut şi un film, a avut un succes de excepţie. Este o carte mai mult decât pornografică, după criteriile mele.Totuşi ŞI asta este literatura ACTUALĂ. . „Particulele elementare”, de Michel Houellebecq , cartea pe care CTPul a declarat că e singura pe care ar fi vrut s-o scrie, ai citit-o? Sex şi fantezii sexuale cât cuprinde…E declarată una dintre cele mai bune cărţi din Franţa. Autorul ei , bun naţional… Desigur, poate în România dorim să rămânem la Sadoveanu, sarmale în foi de varză şi căluşari… Poate ar fi mai bine decât să tulburăm somnul pudibond al naţiunii.
Opui unui punct de vedere decent, rezonabil, umorile unui frustrat.
Eşti tânăr, vahleeb, ce-i cu tine?!
@d’Artagnan,
am vazut raspunsurile Bibliotecarului,mi-ar fi facut placere sa-i raspund.Poate o sa-i raspund pe blogul dlui.
Din pacate,am vazut si ca V.V. si-a schimbat „perceptiile asupa corectitudinii mele” pe motiv ca nu-i declar lui in clar ca sunt fan Basescu si indignarea lui ca ma prezint(fraudulos) drept „neutru”.Cunosc genul asta de interlocutori dispusi sa ajunga prea departe,prea repede.M-am cam saturat.
@ pierre
Nu era mai simplu să spui că te doare-n cot de percepția mea? Oricum nu sunt indignat că te prezinți drept neutru, deși eu te văd ca fiind pro-Băsescu. E treaba ta. Din punctul meu de vedere poți să zici și că ești USL-ist, dezamăgit de Crin Antonescu, așteptând să te întorci la PNL, după plecarea acestuia.
Sper că nu se satură și d’Artagnan de lipsa mea de tact.
PS: Eu am spus de la început că îl apreciez pe Adrian Năstase. Cel puțin câțiva comentatori de aici, mai aveau puțin și juisau de fericire când l-au condamnat. Nici nu vreau să-mi amintesc care sunt aceștia, pentru că exceptând acest episod sunt oameni ponderați și echilibrați.
Dacă tot ești valetul lui Porthos, n-ar fi mai bine să mai scrii și tu un articol în loc să te cerți cu colegii de blog? De mine s-a săturat lumea.
Sper ca ceva din talentul stăpânului tău să fi ajuns și la tine.
Valetul lui Porthos? E posibil. Îmi cer scuze că i-am deranjat pe prietenii domniei voastre veniți în vizită pe blogul vostru.
Nu, D’artagnan. Ceea ce incerc sa-ti spun este ca exista doua tabere, intarite si pe de o parte si pe cealalta cu intelectuali, cu partizani, cu pareri bine formate. Mi-e clar de tot in ce tabara te situezi tu (il iei de bun pe Patapievici, pe Cartarescu, pe editorialistii de la Dilema). Eu nu ma situez neaparat in tabara opusa (cea a domnului Mina) pe care am vrut sa ti-o aduc in vedere prin linkul dat, dar nici in a ta nu pot veni. Si motivele pentru care nu pot veni sunt ca nu pot sa stau linga Patapievici (pe care l-am admirat cindva, ale carui carti le citeam in pauze la liceu, dar care, singur, prin actiunile lui, m-a facut sa-mi para rau de timpul pierdut si de banii dati pe cartile sale), linga dilemistii lui Plesu si Liiceanu (ultimul din ei mare speranta, mare dezamagire cind a lins la Basescu dupa jegul pe care l-a comis presedintele vizavi de Rege), linga Cristi Puiu care dupa ce a primit fonduri de la ICR, a prestat jegos in campania lui Nicusor Dan, si cite si mai cite.
Hai sa lasam discutia despre ICR, ca nu ne putem intelege vreodata.
Radicalismul ăsta de Robespierre nu-ți stă bine.
D’Artagnan,
Mai bine. Despre ICR nu ma pronunt. Apropo, eu sunt o fana a lui Agopian. Pe el l-a sustinut institutul?
Cat despre bugetari, lipseste o veriga pe undeva. Spui „Vom fi o ţară de membri de partid, fiecare va vota pentru el, diferenţa o vor face ”fraierii” de la privaţi (care se vor uita cu jind la statutul social al primilor, la descurcăreţi… ). „.
Uiti ca pentru a avea un statut social ridicat bugetarii ar trebui sa poate fi platiti cat de cat bine. Iar daca buget nu e, alimentat din privat, pot doar sa traiesc cu speranta.
Si acum sincer, eu nu dau multa viata actualului status quo la nivel mondial. Statele asa cum sunt azi sunt pe cale de disparitie. Politicienii idem. Cred mai mult in „politicianul tehnocrat” – un fel de functionar si in transparentizare si in guvernarea elitelor. Dar altele decat cele de la ICR. Cred in guvernarea elitelor de tip Bill Gates sau cum a fost Steve Jobs. Nu imi cere sa iti dau si un nume romanesc pentru ca deocamdata nu am, dar tot e bine ca suntem pe harta Oracle, IBM, HP, Renault sau Ford. Asa ca pasul urmator pentru bugetari este sa se pregateasca sa se privatizeze tot ceea ce a mai ramas la stat.
@ d’Artagnan
Îți răspund aici, pentru că la comentariul tău referitor la trabuc și coniac e mai greu de răspuns. Și eu m-am gândit că făceau parte din trecutul comun la un moment dat. Dar nu am mai îndrăznit după ce un amic, mi-a replicat la articolul „Pasageri pe Titanic”:
„Eşti pasager la clasa I…Dar noi, ăştia de la a III-a, noi ce facem în caz de se scufundă vaporul? Mai prindem vreun loc pe barcă? Sau se închid porţile să nu deranjăm îmbarcarea celor cu trabuce?
Măcar nu le fuma pe toate…poate o să-mi dai şi mie printre gratii unul…şi o sticlă de coniac. Dacă tot ne ducem primii la fund măcar s-o facem ca nişte domni, gura mamii ei de viaţă!!”
Deștept amic…deștepte vorbe…eu l-aș păstra ca amic, pare un tip cu totul și cu totul deosebit!
După o copilărie nefericită completată cu o maturitate nesimțită,beţivul nambăruanacroszăneișăn,e n mare agitație…o luă n freză de la cârlan. În comparație cu un mort orice viu arată bine cu o excepție…ăl din Deal.
M ai veștejit tati,erai piesă odată. Să te fezandeze mistrețu japonez. Nașpa de tot.
d’Artagnan se face că plouă. Îi spunem de cine vorbim? Poate zice totuși ceva.
Tr. Băs.
Pora?
Io cred că după faza cu Curtea Constituțională ,România a luat-o în freză de la cârlan.
Cu cine să țin…cu cine să țin…pariuri ceva? Germania sau Italia?
V.V., hai să facem un pariu: dacă bate Germania, scrii tu un articol laudativ la adresa lui Băsescu ( m-a tentat să spun Macovei…dar era prea dur pentru tine), dacă bate Italia îl laud eu pe Antonescu. Te bagi?
Cine-i Antonescu? Și de ce aș vrea eu să-l lauzi? În plus eu sunt încă la serviciu. Treaba mea, ca valet, nu se termină în timp util pentru a prinde meciul.
V.V.: tipii astia doi sunt dementiali, este?
Nu mai îndrăznesc să zic nimic. Are amicul nostru, gasconul, niște prieteni sensibili, ceva de speriat.
dlnimeni
Comentariul ăsta e vizibil sau invizibil?
@Bibliotecaru’: Nu mi-ati dat nici un exemplu concret din care sa rezulte ca Base si-a depasit atributiile constitutionale.
Acuma nu o sa continuam sa vorbim fara sa ne ascultam. Constitutia Romaniei asa cum a fost ea fatata de Iliescu are si o Institutie care arbitreaza conflictele: Curtea Constitutionala. Decat sa tot argumenteze unii si altii la TV daca Base a fost in ofsaid sau nu ar trebui sa se adreseze Curtii.
Base a fost acuzat de tot si toate cu argumente la fel de pertinente ca si cele enumerate de dumneavoastra. Curtea le-a respins IN UNANIMITATE (si era dominata de judecatori numiti inainte de 2005). Buuun ! Intre timp Base a fost acuzat ca triseaza la numirea PM-ilor. Atata doar ca nu a avut nimeni curajul sa-l reclame. Cand o sa-l si reclame o sa aflam daca are voie sau nu sa propuna pe cine vrea el. Mai recent au sarit la gatul lui ca se baga peste guvern, ca uzurpa rolul guvernului reprezentand Romania in UE. Arbitrul disputelor i-a dat dreptate, ieri ! Deci cine a fost uzurpatorul, Base sau Ponta ? Si cine s-a bagat ca musc’n cacat intr-o treaba ce n-ul privea : Parlamentul sau Base ? Este rolul constitutional al Parlamentului sa interpreteze Constitutia, sa decida cu de la sine putere cine reprezinta Romania ?
Si ca sa inchei: Constitutia asta fatata cu greu de Iorgulescu si Iliescu si modificata de Nastase in urma unui referendum de 2 zile (!!), nu e decat produsul mintilor PSD-iste ! Ei n-au vrut sa fie clar o Republica Parlamentara sau Prezidentiala, imi amintesc perfect de discutiile (perfect constitutionale, nu-i asa, prin care Iliescu si-a impus punctul de vedere) intre Ilici si Nastase.
Spui ca Base nu trebuia sa se exprime de partea lui Boc ? Alo, Ilici i-a obligat pe PSD-isti sa scrie un document prin care il invitau oficial in conducerea PSD dupa expirarea mandatului ! Iti amintesti ? Si Nastase ameninta cu demisia daca Ilici nu-l sprijina direct inainte de campanie ! Cand a facut campanie cu jegosul din Constanta l-a suspendat cineva ? A fost Base presedinte de 4 ori ? Si-a reglat el conflictele cu PM-ul chemand minerii ? A demis el vreun PM desi nu-i permitea Constitutia ? Asta ca sa-l compari cu ceilalti presedinti cu care am fost blagosloviti.
In final mai zic doar atat: Ponta a incalcat Constitutia azi. Parlamentul a calcat-o in picioare cu cateva zile in urma cand a declarat cine trebuie sa reprezinte Romania, adica a interpretat Constitutia cu de la sine putere uzurpand atributiile presedintelui. Nu Base.
@ Radu
Scuzaţi, poate le-am dat altcuiva exemplele alea… Îmi pare rău.
Astăzi Traian Băsescu mi-a dat dreptate cu punct, cu virgulă… cuvânt cu cuvânt.
Domnia sa a afirmat astăzi, „suntem într-o situaţie în care statul de drept este pus sub semnul întrebării”. Eu spun asta din 2009 şi nu mă aude nimeni. Tot astăzi domnia sa a spus „sunt derapaje de la democraţie grave”, şi eu spun asta tot din 2009 şi nimeni nu mă aude. Eu mai spun că în România partidele politice formează o clasă politică încălcând Constituţia, încă nu mă bagă nimeni în seamă. Mai spun că în România funcţionează o oligarhie politică dictatorială… tot nu mă bagă nimeni în seamă… dar poate o va spune şi domnul Băsescu şi aşa va atrage atenţia domnia sa.
Oarecum mă simt împlinit din punct de vedere politică şi pentru faptul că în sfârşit mai vede că România nu e stat de drept şi democraţie.
Nu am spus niciodată ceva atât de inteligent ca „decizia de ieri a Curţii Constituţionale pentru mine nu necesita publicarea în Monitorul Oficial, pentru că ceea ce a precizat Curtea Constituţională este şi în Constituţie”, este prea genială să-mi treacă prin cap. Pe de altă parte eu respect şi Constituţia care spune că pentru mine este necesară publicarea în Monitorul Oficial.
Spuneţi… „Curtea le-a respins IN UNANIMITATE”. Ce anume reprezintă acele ceva pe care Curtea le-a respins?
Nu prea am înţeles câteva fraze… dar am înţeles asta „Este rolul constitutional al Parlamentului sa interpreteze Constitutia, sa decida cu de la sine putere cine reprezinta Romania?”
Sigur că da, Parlamentul este interpretatorul oficial suprem al Constituţiei şi legii. Dacă veţi căuta pe internet „interpretarea normelor juridice” cu siguranţă că veţi afla acest lucru.
Recunosc că iar nu am mai înţeles ce aţi spus.
Am înţeles însă că aţi spus că declaraţia Parlamentului a încălcat Constituţia. Stimate domn, cum să încalce o declaraţie politică Constituţia? 😀
Acuzele domnule, acuzele. In 2007 sau 2008 cand Base a fost suspendat, tot cu incalcarea Constitutiei. A fost acuzat de o gramada de lucruri si Curtea a respins in unanimitate toate acuzele. Am fost clar ?
Parlamentul legifereaza. Nu e judecator. Nu interpreteaza Constitutia. El da legi, cateodata constitutionale, de multe ori nu. Ar fi frumos sa si decida asupra constitutionalitatii legilor pe care le-a dat deja.
Uite-asa bine, daca se trezeste Parlamentul sa declare (politic) ca suntem o monarhie incalca Constitutia. Mai subtil dar nu prea mult, daca se trezeste declarand ca Guvernul reprezinta Romania cand in Constitutie scrie ca Presedintele reprezinta tara o incalca cu buna stiinta.
Daca ne-am pus de acord ca CC judeca problemele de interpretare a Constitutiei, de ce sa trisam si sa spunem ca de fapt altcineva e judecatorul ? Vreti ca Parlamentul sa judece lucrurile astea, ca doar nu exista CC in fiecare tara ? Foarte bine, referendum de modificare a Constitutiei ! Adica atata timp cat PDL controla Parlamentul CC se putea opune, ca de exemplu micsorarii pensiilor ! Acuma, gata, Parlamentu’ si legisleaza, si interpreteaza Constitutii, si decide ce rol scrie in Constitutie care are Presedintele, dintr-o data are mult mai multe puteri !
@ Radu
Păi v-am dat mură în gură, v-am spus ce să căutaţi… şi îmi repetaţi că Parlamentul legiferează şi nu interpretează…
Neconstituţionalitatea legilor de către CCR este doar o formă de interpretarea legilor…
Să vă explic.
Dacă în Constituţie scrie „Ana are mere” şi într-o lege scrie „Ana are pere”, Curtea Constituţională poate judeca în ce măsură Ana poate avea pere dacă în Constituţie spune că are mere. Aceasta este interpretarea CCR şi este de tip cauzal. Parlamentul însă are alt tip de interpretare, el poate interpreta constituţia spunând că acest cuvânt „mere” se referă de fapt la „fructe”. În acel moment „pere” devine clar subclasă la „fructe”, alături de „mere” şi CCR rămâne fără obiectul interpretării.
Ce aţi fi găsit domnia voastră dacă aţi fă căutat pe Google înainte de a-mi spune că nu e adevărat ce spun:
„Interpretarea desemnează operaţiunea intelectuală de stabilire a sensului exact al normelor juridice, în vederea aplicării lor şi, deci, a soluţionării unor cauze. Problematica este complexă, ridicând întrebări de genul: În ce ipoteze ale normelor se încadrează o situaţie de fapt? Care este intenţia legiuitorului exprimată în normă? Ce înţeles au termenii şi expresiile folosite? Este necesară recurgerea şi la alte norme aparţinând unor instituţii sau categorii diferite? În ce măsură situaţii nereglementate expres se încadrează în reglementările existente? Aplicarea dreptului nu poate fi o activitate mecanică, ea necesită inevitabil o interpretare; aceasta decurge din caracterul general, abstract şi impersonal al unei norme, din apartenenţa normelor la un sistem unitar în care există diverse relaţii, din modul de redactare a actelor normative, limbajul şi stilul lor (care poate fi confuz, imprecis, contradictoriu). Deşi interpretarea este într-un anumit fel o alterare a sensului normelor, uneori violentă, aşa cum remarca M. Djuvara, ea este necesară tocmai pentru că o normă este un rezumat al unor cazuri individuale preexistente ei, or, cazul nou pentru care se pune problema nu poate fi niciodată identic cu ele. Ea este operaţiunea prin care se stabileşte o legătură logică între dreptul pozitiv şi aplicarea lui. Dar, spre deosebire de ştiinţele exacte care sunt riguroase, în acest domeniu ea nu poate fi decât un demers relativ: se pleacă de la premisa că legiuitorul a dorit să respecte principiul echităţii, al bunei credinţe şi necesităţile practice ale vieţii.
Interpretul, altul decât legiuitorul însuşi, nu trebuie considerat o unealtă oarbă care aplică litera legii nesocotindu-i spiritul, nici cineva care se substituie voinţei legiuitorului. El trebuie să promoveze unitatea dintre literă şi spirit, în scopul realizării dreptăţii. Aşa cum o lege nedreaptă nu e bună, o interpretare care duce la nedreptate nu e nici ea bună.
La activitatea de interpretare participă mai multe subiecte cu rol diferit, soluţiile la care ele ajung neavând însă aceeaşi forţă şi valoare juridică. Pe baza acestui criteriu interpretarea poate fi oficială – obligatorie – şi neoficială. Interpretarea oficială este cea făcută de organele de stat competente (Parlamentul, instanţe judecătoreşti etc.); ea poate fi la rândul ei generală, deci cu valoare pentru orice fel de situaţii care se încadrează în normă, şi cauzală concretă, obligatorie numai în cazul concret cu ocazia soluţionării căruia este dată. Cea generală este făcută printr-un act normativ, emis fie de organul care este şi autorul normei interpretative – regula – fie de un altul. În acest caz actul interpretativ face corp comun cu cel interpretat.
Interpretarea concretă poate fi făcută de orice organ care aplică dreptul, rezultatul ei fiind cuprins în conţinutul actului de aplicare. În timp ce interpretarea generală are o valoare de sine stătătoare, în sensul că nu e condiţionată de soluţionarea vreunui caz, cea cauzală este un mijloc de a soluţiona o speţă concretă. De aceea nici nu avem aici un act distinct. Interpretarea neoficială – doctrinară – nu este obligatorie, ea fiind făcută de persoane neoficiale care îşi exprimă astfel o opinie asupra normei. De aceea ea nici nu se concretizează într-un act, fie el normativ sau de aplicare, ci în scrieri de specialitate. Valoarea ei este dată de puterea de convingere a argumentelor ştiinţifice folosite, deci este una pur ştiinţifică. Ea mai poate fi cuprinsă şi în expuneri ale parlamentarilor cu ocazia dezbaterii proiectelor de legi. Deşi lipsită de valoare juridică, interpretarea neoficială nu este mai puţin utilă, făcând lumină asupra necesităţii reglementării respective, asupra finalităţii ei. Deşi nu face parte din procesul de aplicare a dreptului, ea poate ajuta acest proces.”
În această ecuaţie, preşedintele nu poate interpreta decât neoficial Constituţia pe picior de egalitate cu mine… Iată de ce momentele în care preşedintele apare la TV şi explică cum stă treaba cu Constituţia, cu tratatele, cu legile… având aceiaşi pregătire de inginer ca şi mine… reprezintă nişte momente uşor penibile. Este părerea mea. Nu este deloc treaba instituţională a preşedintelui să interpreteze legea. Dacă are cumva temeri că există o problemă, el are la dispoziţie trimiterea la CCR şi la Parlament. În rest, PREŞEDINTELE TREBUIE SĂ FACĂ CE I SE SPUNĂ SĂ FACĂ, nu e treaba lui să aleagă şi nici să interpreteze ceva.
Pe de altă parte, CCR nu face parte din legislativ, ea nu poate modifica în nici un fel o lege. Ceea ce hotărăşte CCR nu are forţă decât în interiorul sistemului de Justiţie. În constituţie se specifică foarte clar că Parlamentul are obligaţia de a pune în acord concluzia trasă de CCR într-o speţă concretă cu norma generală.
Am să revin şi pentru restul… între timp, poate insistaţi pe ce am scris ca să înţelegeţi exact ce se întâmplă.
@ Radu
Îmi pare rău, nu am închis bine „bolduirea” în comentariul mai sus…
Am ajuns la Avizul Consultativ al CCR pentru suspendarea preşedintelui în 2007. Domnia voastră afirmaţi: „A fost acuzat de o gramada de lucruri si Curtea a respins in unanimitate toate acuzele.”
Din cele ce le spuneţi am convingerea că nu aţi citit ceea ce a spus atunci Curtea Constituţională. Nu este ceva nepotrivit, majoritatea politicienilor nu au citit-o, deşi vorbesc despre ea la TV, nu aveaţi dumneavoastră obligaţia să o citiţi.
Vă ofer ocazia să o citiţi acum:
ccr.ro/deciziitotal/pdf/2007/ro/avizconsultativ.pdf
Am să citez partea relevantă, de la final.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
dă următorul
AVIZ CONSULTATIV:
Propunerea de suspendare din funcţie a domnului Traian Băsescu, Preşedintele României, iniţiată de 182 deputaţi şi senatori, prezentată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi a Senatului la data de 28 februarie 2007 şi înaintată Curţii Constituţionale la 21 martie 2007, se referă la acte şi fapte de încălcare a Constituţiei, săvârşite în exerciţiul mandatului, care, însă, prin conţinutul şi consecinţele lor, nu pot fi calificate drept grave, de natură să determine suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, în sensul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituţie.
Rămâne ca Parlamentul să decidă, pe baza datelor şi a informaţiilor care îi vor fi prezentate cu ocazia dezbaterilor, asupra existenţei şi gravităţii faptelor pentru care s-a propus suspendarea din funcţie a Preşedintelui României, în concordanţă cu dispoziţiile art.95 din Constituţie.
Avizul consultativ se comunică preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Deliberarea a avut loc la data de 5 aprilie 2007, cu participarea preşedintelui Curţii Constituţionale, Ioan Vida, şi a judecătorilor Nicolae Cochinescu, Acsinte Gaspar, Kozsokár Gábor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban Viorel Stănoiu şi Tudorel Toader.
Concluzii:
1. În 2007 CCR încă funcţiona normal, numai cu o dimensiune juridică şi deloc politic. Asta înseamnă că pe parcurs s-a politizat.
2. Curtea Constituţională constată ÎNCĂLCAREA CONSTITUŢIEI
3. Curtea Constituţională constată că încălcarea Constituţiei s-a petrecut în exercitarea mandatului.
4. Curtea Constituţională constată deci că nu Traian Băsescu, simplu cetăţean, în viaţa sa privată, a încălcat Constituţia… ci preşedintele Traian Băsescu a încălcat Constituţia, prin exerciţiul mandatului de preşedinte.
5. Curtea Constituţională apreciază că, din punct de vedere juridic, încălcarea Constituţiei nu este GRAVĂ.
6. Curtea Constituţională lasă la latitudinea Parlamentului să stabilească dacă din punct de vedere politic încălcarea Constituţiei are, sau nu are, caracterul grav.
@ Radu
În sfârşit… trebuie spus ceva despre declaraţia Parlamentului.
O declaraţie a parlamentului nu are încărcătură normativă, ea este o declaraţie de tip politic. Dar, chiar fiind de tip politic, ea nu este mai puţin obligatorie.
Lumea confundă declaraţia politică a parlamentarului, care are valoare individuală, cu declaraţia politică a Parlamentului, care are valoare obligatorie şi juridică. Parlamentul are dreptul şi obligaţia de a declara starea de stare de mobilizare, de război, de asediu sau de urgenţă. Este evident că o astfel de declaraţie nu reprezintă un act juridic, este o declaraţie politică, dar ea are evident efecte juridice şi este obligatorie.
Declaraţia politică este foarte puternică. O Adunare Constituantă, de exemplu, care are rolul de a schimba Constituţia din rădăcini (nu mai vorbim despre revizuire), nu se poate face respectând Constituţia, este evident asta din moment ce Constituţia nu vorbeşte decât de revizuire (modificare) şi nu de cazul în care Constituţia se schimbă cu totul, deci este necesar un act cu o valoare superioară… respectiv un act politic.
Declaraţia Parlamentului aţi citit-o?
Vă ofer posibilitatea să o citiţi:
Declaraţie referitoare la problemele actuale aflate pe agenda Uniunii Europene şi obligaţiile ce revin României în baza acestora.
1. Parlamentul României trebuie să fie informat, în prealabil, asupra agendei Consiliului European şi să stabilească un mandat de principiu, cu privire la ceea ce va susţine reprezentantul României; Parlamentul României trebuie să fie informat după fiecare Consiliu European cu privire la deciziile adoptate;
2. Având în vedere că atribuţiile preşedintelui şi Guvernului în domeniul afacerilor europene sunt partajate:
– în materia de politică militară şi de securitate militară, precum şi în politica externă comună a Uniunii Europene, este constituţional şi funcţional ca preşedintele României să aibă precădere în a reprezenta România.
– în materia economică, socială, bugetară, referitoare la fondurile europene, aderarea la spaţiul Schengen, precum şi în alte aspecte executive, este constituţional şi funcţional ca primul ministru al României să aibă precădere în a reprezenta România.
Reprezentarea României la Consiliul European se va face după îndeplinirea procedurii de la punctul 1 (referitor la obligativitatea informării şi definirii unui mandat în cadrul parlamentar), precum şi în baza principiilor de precădere constituţională şi funcţională definite la punctul 2.
Văzând că agenda Consiliului European din 28 iunie 2012 se referă la subiecte precum situaţia economică şi Uniunea Europeană, adoptarea unor măsuri economice şi sociale, precum şi în continuarea negocierilor privind viitorul cadru financiar multianual 2014 – 2020, Parlamentul României consideră că primul ministru trebuie să reprezinte poziţiile României la lucrările Consiliului European din 28 iunie 2012.
Această declaraţie a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi Senat, astăzi, 12 iunie 2012.
Iată ce spune această declaraţie:
1. Dispune ca Parlamentul să fie informat înainte şi după Consiliile Europene asupra agendei consiliului pentru ca PARLAMENTUL să emită mandatul celui ce va reprezenta România la consiliu.
2. Funcţie de conţinutul agendei Consiliului European, Parlamentul încredinţează mandatul reprezentării României (atenţie, asta înseamnă că Parlamentul spune exact ce poziţie va adopta România acolo, nu reprezentantul României va alege „ce şi cum”) celui care este îndreptăţit de Constituţie să gestioneze domeniile respective. Asta înseamnă că oricine ar reprezenta România nu va lua decizii la Consiliul European, deciziile vor fi luate de Parlamentul României, reprezentantul va emite doar poziţia României în cadrul Consiliului.
Aceasta este baza Declaraţiei Parlamentului României.
Finalul face referire la un caz punctual şi nu prea are ce căuta la un loc cu declaraţia politică. Este o stângăcie a Parlamentului pentru că ar fi trebuit să rupă cazul concret de prima parte a declaraţiei. Normal ar fi fost ca declaraţia să fie adoptată după care parlamentul să judece agenda şi apoi să încredinţeze mandatul domnului Ponta.
VV,
Nu cred ca mi-am ascuns vreodata antipatiile PSD-iste. Base mi-e simpatic de multe ori (ca in ultima saptamana spre exemplu). Cand umbla cu biletele, distruge aliante de dreapta si se ia degeaba de oameni ca Regele sau fondatorul SMURD mi-e teribil de antipatic. PNL e OK si ca doctrina si ca oameni, si in general cel putin la fel de simpatic ca PDL. Nu am incredere in ei ca-i pot domina pe PSD-isti, ca pot sa lupte pe culoarul din dreapta la fel de eficient ca PDL. Cand o vor dovedi voi fi trup si suflet de partea lor. Pana una-alta ii invinuiesc la fel ca si pe Base de fragmentarea dreptei intr-o lupta a ambitiilor.
Sper ca esti multumit si ca e clar unde ma situez. BTW, daca nu e clar, la iarna votez PDL sau MRU sau alianta lor.
@ Radu
Mulțumesc mult. Cu excepția votatului cu PDL-ul și eu aș fi răspuns nu foarte diferit. Recunosc că nu împărtășesc nici teama unora de aici că PSD ar fi partidul stat. L-am văzut de aproape, știu cum funcționează, mă îndoiesc că va deveni ceva de tipul FSN 1990 sau FDSN 1992. Însă după politizarea justiției de către Monica Macovei și infestarea aparatului de stat cu oportuniști, inclusiv cu cei veniți din PSD și PNL, orice este posibil.
În plus, rarele momente când Băsescu mi-a fost simpatic, sunt contra-balansate de momentele mult mai dese în care mi-a displăcut profund. Mitocăniile, episoadele dubioase de genul răpirii jurnaliștilor în Irak, interpretările la limită ale legii și ale Constituției și multe altele mă fac să simt față de TB o oarecare scârbă și dispreț.
Aș fi votat cu MRU la iarnă dacă ar fi încercat să reconstruiască dreapta. Din păcate se pare că l-am supraevaluat cu toții. Cum PDL-ul mi se pare infinit mai corupt decât USL-ul, cred că la iarnă voi vota totuși cu USL-ul.
Bine că n-a ținut V.V. pariul…
Hoară…sau vecinul meu Fane Ampotrofagu’?
”Premierul Victor Ponta a declarat, într-un interviu pentru cotidianul spaniol El Pais, că va demisiona în cazul în care Comisia de Etică va dovedi că a plagiat în lucrarea de doctorat.”
Mișto,prima oară vroia doar să renunțe la doctorat.
Urmarea…
”Ministrul Liviu Pop a decis în această seară să schimbe componența Consiliului Național de Atesare a Titlurilor Universitare, iar Ordinul de Ministru prin care se face modificarea va apărea mâine Monitorul Oficial. Pe lângă dizolvarea Consiliului, prin același Ordin de Ministru se modifică și numărul membrilor Consiliului, de la 20, câți erau până acum, la 45.
Consiliul ar fi urmat să se întrunească mâine dimineață pentru o analiză în cazul Ponta.
”Nu știam că aveau de gând să se întrunească mâine. Acum aud acest lucru pentru prima dată de la dumneavoastră”, a spus Liviu Pop. Întrebat de ce a dizolvat Consiliul, ministrul a spus că membrii comisiilor din CNATDCU nu își făceau bine treaba și că, deși le-a cerut un raport încă din 21 iunie, acesta nu a fost înaintat către Minister. Termenul limită până la care trebuia înaintat raportul era astăzi, la ora 12.
Reamintim că decanul facultății de Drept din cadrul Universității din București, Flavius Baias, și-a dat astăzi demisia, în condițiile în care instituția pe care o conducea a fost desemnată să se pronunțe în privința plagiatului lui Victor Ponta. Înainte de înaintarea demisiei, decanul a anunțat însă că facultatea nu va face acest lucru și a mutat responsabilitatea către Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Decizia luată de Liviu Pop în această seară, de a dizolva Consiliul, va amâna și mai mult verdictul în cazul plagiatului. ”
Probabil e doar o întîmplare și sunt eu fan al Teoriei Conspirației.
Acum serios, înțeleg ca il vrei pe Ponta jos. De acord? Ar fi un scenariu pentru alegeri anticipate. Dar speri cumva sa câștige pdl orice alegeri făcute pe graba? Întreb asta pentru ca mie imi sunt complet de neînțeles oamenii care nu calculează întregul set de consecințe. Sau poate tu ai evaluat altfel.
Şi tu mă iei cu PDLul?! Dacă eram fan PDL nu mai făceam blogul muschetarilor.
Ştii ce mi se pare incredibil? Că nu poţi să critici nişte politicieni fără să fii categorisit activist sau simpatizant al cauzei adverse!
Ca să fac un rezumat:
1. Din ce am văzut eu, Ponta a plagiat, nu mai am dubii. Totuşi, mi se pare corect ca o comisie avizată să dea verdictul. Acest lucru în schimb nu se mai întâmplă, Ponta umblând cu tot felul de tertipuri de două parale. Este ruşinos.
2. Ponta nesocoteşte o decizie a Curţii Constituţionale. Punct. Justificările sunt praf în ochii naivilor.
Sunt două motive pentru care Ponta trebuie să-şi dea demisia ( nici nu mai vorbesc de chestiile uşoare, gen ministrii Educaţiei, folosirea OUG cu o frenezie demnă de o cauză mai bună etc.)
3.Nu mă interesează alegerile parlamentare anticipate, ce va face în acest caz PDLul, Băsescu, MRUul, Noua Republică sau altcineva. Nu mă interesează calcule, evaluări.
Aproximativului ăstuia din Deal,de la un timp,România nu i mai iese la socoteală. După încuruiala pedelistă,orice om cu mințile pe cap,nu se comportă ca n filmele mute cu câini și pisici goale. Sindromul obsesional cu posibile tendințe criminale să fie de vină? Nu sunt obligat să găsesc scuze celor rătăciți.
Pe PRINCIPII, d’Artagnan ai dreptate. Doar ca principiile astea trebuie sa se reflecte si in viata reala, daca vrei sa putem discuta, pentru ca altfel ne maninca realitatea cu fulgi cu tot.
De PRINCIPIU justitia ar trebui sa fie independenta politic, ori la noi nu e. Condamnari in care nu se probeaza vina, dar sunt facute ca sa „dea exemplu” sau sa „transmita mesaje”. Arestari si mentinere in detentie preventiva nejustificate legal, dar motivate cit se poate de fantezist cu „influenteaza opinia publica”. Promovari de magistrati venite din partea politicului si cite si mai cite.
De PRINCIPIU Curtea Constitutionala ar trebui sa dezbata strict litera constitutiei, fara nici un fel de preferinta politica. Asa trebuie sa fie ea, complet apolitica. De asta si sunt deciziile ei inatacabile, pentru ca se presupune ca sunt impartiale. Si totusi, componentii curtii sunt numiti de politic. Iar deciziile in ultima vreme se cam iau cu 5-4 pe linie. Cit de neclara poate sa fie o lege astfel incit 5 judecatori sa o interpreteze intr-un fel, si 4 in alt fel? 8-1, 7-2 sunt scoruri pe care sunt dispus sa le accept ca fiind generate de o lege judecata din punct de vedere constitutional. Deja de la 6-3 in sus, exista suspiciuni ca ori cei 6, ori cei 3 au decis politic. Te invit sa dai un ochi la mine pe blog, daca vrei sa dezbatem mai pe larg acest subiect (gasirea ca fiind neconstitutionala a legii uninominalului pur: http://vahleeb.wordpress.com/2012/06/28/uninominalul-proportionalul-votul-egal-parlamentul-reprezentativ-si-citeva-numere/).
De PRINCIPIU un senator sau un deputat nu-si poate schimba orientarea politica peste noapte. Sau, hai, daca admitem ca unul din ei, poate s-o faca, atunci cind 10-12 o fac in acelasi timp, e cazul sa admitem ca principiile au fost incalcate.
De PRINCIPIU, constitutional vorbind, presedintele se cere a fi o persoana apolitica. Nu cred ca il putem acuza pe Traian Basescu de lipsa de implicare politica din 2004 incoace. Nici macar in lunile alea cit a stat suspendat.
De PRINCIPIU nu vii de la conducerea SIE la biroul de Prim-Ministru. Nu se face, e un principiu. Chiar daca ti se propune functia, o refuzi. Liberul arbitru inseamna ca ai voie sa spui si nu.
De PRINCIPIU fotbalul se joaca 11 la 11 si arbitrul e impartial. Dar daca arbitrul e platit de echipa adversa si iti da doi oameni afara in minutul 3 si, pe linga asta mai ai in echipa inca doi care sunt platiti de adversar sa joace prost? Joci pina la capat, c-asa e fotbalul, mai cistigi, mai pierzi sau schimbi si tu regulile jocului? Sigur, o sa spui ca e doar un joc si tu nu incalci regulile. Dar ai mai spune asta, daca la finalul meciului, echipa invinsa ar urma sa fie executata? Pentru ca, pina la urma, jocul asta politic ne cam influenteaza mult prea mult vietile.
Neconstitutionalitatea uninominalului pur a fost votata in UNANIMITATE. Majoritate a fost la cine participa la Bruxelles.
Ai dreptate, Radu. Ma bazam pe niste informatii aparute la cald care spuneau ca scorul a fost 5-4. Seara s-a dat scorul asta de unanimitate, dar stirea a ajuns la mine abia azi pe la prinz. In orice caz, abia astept sa le vad motivarea, pentru ca sunt sigur ca va fi un deliciu mirobolant.
Năstase a fost condamnat cu 7 la 1. Este că din PRINCIPIU, partizan fiind, consideri că este o condamnare politică?
În principiu ai dreptate, nimic nu e alb imaculat în ţara asta. Mergem pe griul cel mai deschis. Multe dintre cele spuse de tine sunt adevărate dar, am mai spus, unele sunt de cartonaş galben, altele de cartonaş roşu.
Ceea ce spui tu, că la o tragere de tricou răspunzi cu un pumn în gură, este greşit. Din caruselul ăsta nu ne mai oprim.
P.S. Liderii USL au fost mulţumiţi de Curtea Constituţională doar când au primit verdicte favorabile. Când nu s-a întâmplat asta , brusc au descoperit incompatibilităţi sau au nesocotit pur şi simplu verdictul. Nu e în regulă o asemnea atitudine. Dacă li se pare că este politizată să facă atunci o lege, având majoritate, astfel încât să nu mai fie adiere de politică prin preajmă. Dar nu fac şi nu o s-o facă. O s-o depolitizeze cam cum au „depolitizat” TVRul.
De fapt asta ziceam si eu ca CCR este politizata. Orice decizie luata cu alte scoruri decit 9-0, 8-1 sau 7-2 inseamna ca alte considerente au intrat in calcul in elaborarea deciziilor. Si nu, nu au fost ok nici deciziile pe care le-a luat cu 5-4 pentru USL, atunci cind judecatorul de la UDMR a inclinat votul in partea ailalta. Citeodata deciziile au coincis cu litera constitutiei, alteori nu, iar argumentatiile au fost mirobolante. Daca USL o sa schimbe judecatorii politici ai lui Base’ cu judecatorii politici ai USL-ului, evident ca nici atunci nu va fi ok. Deciziile curtii constitutionale sunt inatacabile si ea e subordonata politic. Cred ca esti de acord si tu ca asa ceva nu e ok.
Cit despre tragere de tricou depinde si cum se vede de unde stai in tribuna. Pe timpul guvernarii asteia PD-iste, au murit oameni ca efect al masurilor lor abuziv aplicate si, citeodata, intarite si de CCR. Demult, zic eu, am trecut de punctul la care puteam opri caruselul. E deja la nivelul, ori ei, ori noi.
De abia astept sa se termine tavalugul, ca sa ne putem ocupa din nou de politica.
Greşeşti. Părerea mea.
Pentru alegerea membrilor unor institutii despre care Constitutia sau legea spune ca trebuie sa fie independente (Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, etc) eu as introduce necesitatea atingerii unor majoritati calificate de 3/4 din totalul parlamentarilor. Sa fie astfel obligate grupurile parlamentare sa propuna persoane fara repros, competente si acceptate atat de Putere, cat si de Opozitie.
Casandra
Bună idee!
d’Artagnan: chestia cu invizibilitatea este si a fost o gluma.
@Casandra:
E o idee buna. Singura pe care am auzit-o pina acum. Totusi mai e de lucrat la ea, pentru ca daca un partid sau o alianta prinde 75% (PD+PSD+dept independenti in 2009) atunci tot politizata e Curtea. Plus ca risti sa cazi in capcana ca, atunci cind trebuiesc numiti mai multi membri in acelasi timp, mandatele acestora sa fie negociate intre partide la fel cum sunt negociate portofoliile de ministrii intr-o guvernare de coalitie.