După formidabilul articol, scris de genialul meu amic, articol din care cel mai interesant și important lucru povestit este că i se cojește pielea de la soare, am stat pe gânduri dacă blogul ăsta are vreun sens. Mai ales că celălalt articol, cel despre Kant, pe care-l așteptam cu nerăbdare, întârzie din motive obiective.
Gândindu-mă însă mai bine am realizat că blogul nostru ilustrează perfect situația stranie în care ne aflăm. Oamenii cu adevărat inteligenți și care au și ceva util de spus, nu au timp să o facă, pentru că au ceva mai important de făcut. Iar cei care nu am nimic de spus și nici ceva cu adevărat util de făcut, au timp din belșug și atunci pot face liniștiți „filozofie” doar pentru a ne arăta astfel cât de geniali sunt. Așa se explică, de ce un mare eseist și filozof precum prietenul amicului meu este considerat un „titan” al gândirii mioritice. Nu pentru că ar fi spus ceva cu adevărat remarcabil. Sau de o certă utilitate. Nu, el ne poate argumenta pe o sută de pagini (slavă domnului că-s doar atâtea), necesitatea unei „etici a intervalului”, de îți vine să te gândești praxiologic despre rudele lui defuncte, prieteni, amici sau discipoli.
Oare din cele douăzeci de milioane de suflete, vorbitoare de limba română nu se pot găsi măcar doi-trei care să poată spune ceva util despre ieșirea din situația actuală? Sincer pe mine mă doare fix în cot cine e la Cotroceni, atât timp cât mă lasă să trăiesc liniștit și nu decide că partidul și statul lui are nevoie de mai mult de jumătate din banii pe care-i câștig. Sigur că este important ca din banii pe care astfel îi colectează, să nu cheltuiască… cu 20% mai mult, încercând să mă convingă că e DOAR 3% deficit din PIB și să-mi justifice astfel alte zeci de miliarde împrumutate și pe care ar trebui să le plătesc tot EU, CONTRIBUABILUL.
Întrebarea este: ce facem dacă se întâmplă asta? S-a întâmplat în Grecia. Se întâmplă aproape peste tot în Europa. Se întâmplă chiar și în Statele Unite. Oare au înnebunit cu toții?
Mai mult, deși criza SUBPRIME a fost declanșată de Măria Sa Statul, prin subvenționarea creditelor subprime, vinovată este… Piața Liberă. E ca și cum, „dacă statul ar da o hotărâre că toate casele se vopsesc în albastru, ulterior i-am acuza pe zugravi că le-au pictat atât de urât în… albastru” („plagiat” după Nicole Gelinas). Mai departe, deși Măria Sa Statul s-a împrumutat împotriva oricărei logici elementare, vinovații pentru criza DATORIILOR SUVERANE sunt… contribuabilii. Pentru că nu plătesc cât și-ar permite. Mai ales cei care au. Pentru că de asta au, ca să dea la cei mai puțin favorizați de soartă. Nu zău? Și dacă nu vreau? Pentru că înainte de a mă gândi la bugetivorii statului care vor muri de foame, sunt obligat să mă gândesc la cei cu care lucrez. Apoi la parteneri și acționari. Apoi la familie. Și de ce, nu la mine însumi.
Hmmm… ce sună greșit în lista de mai sus? Hai să fim sinceri, câți din noi sunt cu adevărat atât de altruiști încât ordinea să fie cea indicată mai sus? Îmi dați voie să ghicesc? NICI UNUL. Altfel lumea nici nu ar mai fi remarcat-o pe Maica Tereza, în mulțimea de altruiști. De fapt e exact pe dos. Și oricine spune că el nu gândește așa ar trebui privit cu suspiciune. Măcar până își da haina de pe el primului cerșetor ieșit în cale.
V-ați gândit vreodată cum s-a inversat sistemul de valori, astfel încât să-i recompensăm pe birocrații, pe hoții și profitorii numiți politicieni și/sau reprezentanții statului? Iar cei care de fapt sunt cei care produc banii și plătesc impozitele să ajungă să fie terorizați de faptul că ar putea greși ceva în labirintul de legi și reglementări contradictorii și să ajungă în închisoare fără a înțelege măcar UNDE au greșit? Și fără a primi măcar o explicație din partea unei Justiții din ce în ce mai greu de înțeles.
Pentru că sutele de mii de paraziți ce populează ecosistemul statului, produc mii și zeci de mii de reglementări. Unele dintre ele în perfectă contradicție, astfel încât indiferent ce ai face vei încălca legea. Sau vei muri de foame. Și tu și partenerii de business și angajații și familiile lor. Trebuie oare să așteptăm ca hoardele de profitori să ducă la faliment statul așa cum au făcut grecii, spunând: nu-mi pasă ce datorii are statul, eu contribuabilul nu-i mai dau niciun ban de pomană. Sau putem alege calea logică, de a trimite la dracu’ atât „stânga” socialistă, cât și „dreapta” crony-capitalismului, înlocuind hoardele de profitori de carieră (politicieni) cu oameni care înțeleg cât de greu se fac banii pe care-i cheltuie cu larghețe ceilalți.
Cum? Pentru asta am nevoie de un alt articol. O pledoarie pentru un stat minimal, dar responsabil. Opusul „welfare state”-ului. Apropo, știe cineva cum se traduce „welfare state”?
În încheiere, un scurt citat din Atlas Shrugged (Revolta lui Atlas), de Ayn Rand: „Mă întrebați ce obligație morală am față de semenii mei? Nici una. Cu excepția obligației pe care o am față de mine. Aceea de a fi rațional”.
PS: Și ca să nu spuneți că ați pierdut atâta timp doar ca să citiți cele câteva idei însăilate pe fugă la întoarcerea de la mare, vă propun demolarea unui alt mit: „pericolul monopolurilor”, ilustrat de povestea fascinantă (după părerea mea) a lui Standard Oil și a „baronului tâlhar” John D. Rockefeller, cel care s-a dovedit a nu fi atât de tâlhar precum l-au ilustrat contemporanii lui. Ba chiar deloc tâlhar, dacă mă gândesc mai bine.
Deca(b)logul Muschetarilor 
@ Bibliotecaru
Mă tot întreb de ce spuneți că Pleșu e un filozof „bun”? Mi se pare cam „ațos”.
@ Porthos
Greşiţi, eu nu am spus că dl. Pleşu este filosof bun, eu am spus că este un bun filosof.
Dacă vreţi să ştiţi de ce, staţi de vorbă cu domnia sa. Veţi vedea că în timp ce oameni ca dl. Liiceanu (şi majoritatea cu preocupări în filosofie) discută dând citate şi expunând părerile altora, dl. Pleşu exprimă concluzii din experienţa de viaţă, aşa cum ar trebui să facă un filosof.
Sigur, sunteţi liber să aveţi o altă părere. Şi la mine este o părere personală bazată pe aprecieri personale. Nu aş putea să vă garantez, sau vă demonstrez, sau să cuantific… „cât de filosof” este dl. Pleşu.
@ Bibiotecaru
Nu cred că l-am întâlnit pe Andrei Pleșu. Deci nu mă pot pronunța cât de bun filozof este. Oricum, atunci când am zis „ațos” mă refeream că sub frumusețea discursului, ideile sunt greu de „digerat”. Mai mult, nu am simțit nicio utilitate practică. Cu siguranță, de vină este formația mea de inginer, care încearcă să găsească oriunde o minimă utilitate practică.
@ Porthos
Eu nu mă refeream la o întâlnire faţă în faţă… Îl puteţi vedea pe site-ul TVR în emisiunea pe care o ţinea alături de Gabriel Liiceanu sau prin prisma altor apariţii TV.
http://www.peteava.ro/id-745633-50-de-minute-cu-plesu-si-liiceanu
Dimpotrivă aş spune, frumuseţea lui Pleşu este tocmai faptul că pune lucrurile atât de clar şi liniştit intelectual încât ai impresia că totul este foarte banal şi ajungi firesc la concluzia „păi ce mare lucru, asta ştiam şi eu”. Mai mult, totul este livrat cu un umor fin…
În una din aceste emisiuni domnul Pleşu îl atacă rău de tot pe domnul Băsescu… dar grav de tot… Replica domnului Liiceanu este ceva de tipul… „să nu creadă telespectatorii că atacam acum Preşedinţia”… Păi era evident că îl face pe preşedinte cu ou şi oţet… 😀
Le aveţi pe toate pe site-ul TVR.
@ Porthos
Mai am ceva să vă spun, după care mă voi retrage (nu de alta, dar mă recunosc între cei care au timp şi nu au nimic de spus şi nimic important de făcut, doar vreau să mă arăt genial despre care vorbeaţi mai sus, de vreme ce comentez pe acest blog în timp ce alţii „mai rar”). Şi eu sunt inginer, dar atunci când am fost învăţat matematică şi fizică şi chimie la liceu am avut profesori care ne-au explicat că ştiinţele exacte şi experimentale nu pot fi definite în lipsa unei construcţii filosofice.
În cazul matematicii avem un concept filosofic formal, care pleacă de la definiţii, principii, axiome şi se dezvoltă la nivelul cunoscut astăzi. În cazul fizicii şi chimiei, conţinutul filosofic este cu atât mai profund, pentru că de la atom la legile fizico-chimice aceste ştiinţe au fost definite cu mult înainte de către filosofie decât de o verificare experimentală corespunzătoare. Descoperirea Galilei a pământului sferic nu a avut nimic de a face cu privitul prin lunetă, aşa cum ar părea. Galileo Galilei nu a fost un mare savant care a făcut tot felul de calcule (în acea vreme nici nu exista un asemenea aparat de calcul matematico-fizic, de altfel Galileo a murit cu un an înainte de naşterea lui Newton, cel care a enunţat legea atracţiei universale), era pur şi simplu o concluzie filosofică care se baza pe caracteristicile planetelor de anumite categorii. Astfel, în momentul în care pământul nu mai era centrul universului, ci Soarele, atunci Pământul devenea o planetă inferioară care era „rotundă” ca şi celelalte planete inferioare.
Între ipoteza existenţei unui atom indivizibil şi punerea în evidenţă a acestui atom… au trecut două milenii. Evident că nimeni nu a văzut un electron mergând printr-un cablu electric, teoria este un extras de natură filosofică.
Utilitatea practică a filosofiei nu prea se vede pentru că astăzi descoperirea filosofică care a schimbat omenirea pare ceva de la sine înţeles. Modul în care trăim, modul în care convieţuim, modul în care gândim… toate astea au fost la un moment dat o contribuţie a filosofiei. La un moment dat „să nu furi” a fost o descoperire filosofică. Fără filosofie continuam să vânăm şi astăzi prin pădure, cu săgeţi cu vârf de silex, căprioare şi potârnichi. Nu ştiu dacă nu am fi fost mai fericiţi.
Zilili trecute a avut loc o intamplare tragica , comuna si nesenzationala dar prin asta si exemplara.
Un ins aflat cu treaba la Pitesti a facut infarct .. a fost dus la spital,, spitalu a zis ca e prea complicat , insu a fost trimis la Bucuresti si pe drum a murit.
Decedatu era un barbat sanatos de 44 de ani – deci primu semn de alarma – fiti atenti e mai des desct credeti!!
Insa omul a fost lovit de infarct la Pitesti. Oras destul de mare din Romania membra a UE. Dintr-un judet nu chiar sarac. De fapt Pitesti e orasul cel mai rasarit dintre DN1 si Craiova…. dar totusi spitalul sau ori nu avea dotarea ori nu avea specialistii ptr asa un caz …
In plus omu nu era un amarestean oaresicare…. era din Top 300 , ins cu vreo 30 milionae euro (ca o picanterie isi facuse averea in domeniul medical!) care si-ar fi putut permite sa mearga la spital la Viena sau unde ar fi vrut. Insa nu a mai avut timp …
Acu sa il ierte Al de Sus, omu’ era prea tanar sa dea coltu’ DAR A cam MURIT (poate) CU ZILE!!! Asa ca un sarantoc oaresicare , fie el pensionar cu 500 lei sau muncitor la negru platit cu max 200 euro. Insa daca s-ar fi aflat sa zicem in Italia .. poate scapa daca medicu curant ii vedea carnetu de cecuri!!
Acu sa mergem la partea de interes public … sanatatea publica din Romania… Care cica trebuieste privatizata… Chiar credeti ca in Romania , tara saraca , sunt destule parale ca privatizarea sa faca destule spitale capabile sa intervina in astfel de cazuri? Si in Pitesti, si la Suceava si la .. eu da Sinaia?! Eu nu crez!
Si vedeti cum interesul particular al bogatului poa sa se lipeasca cu interesul particular al sarantocului devenind interes general ?! Caci daca la Pitesti era un spital decent ptr Europa anului 2012 omul poate scapa.. Poate scapa si daca infarctu il facea in Bucuresti…insa el a rizicat si a mers la Pitesti!!!
@ Ghiță Bizonu’
Ai observat corect: dacă exista un spital în Pitești omul scăpa. Crezi că nu își plătește contribuțiile de sănătate? Sigur că plătește cât să aibă un doctor tot timpul cu el. Problema este legată de modul în care acești bani sunt utilizați de către sistemul de stat. Fiind vorba de cea mai neagră formă de „crony-capitalism”, banii se scurg în buzunarele celor care administrează sistemul.
Avem cartelă de sănătate și Sistem Informatic Unic Integrat al CNSAS și Sistemele La Fel De Unice Și De Integrate al Ministerului Sănătătții, încât bieții doctori nici nu mai știu care aplicație trebuie servită prima. Pacienții? Cui îi pasă, la cât se plătește pentru o consultație, pot să moară liniștiți.
Ghiță, România nu-i săracă, pentru că an de an miliarde de euro se aruncă pe apa sâmbetei. Suntem mai bogați decât toți fraierii ceilalți care au sisteme private, unde dacă plătești, cineva chiar se ocupă de tine. Pentru că ne permitem un sistem de stat scump și ineficient.
Ai citit „Revolta lui Atlas” („Atlas Shrugged”) a lui Ayn Rand? Sunt convins că o să-ți placă.
PS: Am înțeles în sfârșit de ce te enervează automat „libertarienii”. Pentru că în lumea „francofonă” înțelesul e substanțial diferit față de lumea „anglo-saxonă”. Poate că „Obiectivismul” lui Ayn Rand generează mai puțină confuzie.
Sunt intru totul de acord cu acest articol. Nici pe mine nu ma intereseaza cine e „la putere”, atat timp cat nu mi se ia o suma obscena din salariu (si aici ma tem mai mult de stanga decat de dreapta, cand ma gandesc la impozitul progresiv care mi-ar face o gaura marisoara in buget), pt a finanta lucruri care pe mine ma enerveaza la culme (imi vine in minte panoul referitor la referendum – demite-l pt ca ti-a taiat ajutorul social). Nici rostul de a comenta la nesfarsit pe teme politice nu prea il inteleg, atat timp cat eu nu fac politica, deci sunt un simplu observator, care prin discutii mai mult sau mai putin aprinse nu va schimba absolut nimic. Ca situatia sa se schimbe, este nevoie de mult mai multa implicare, dar bine-nteles ca majoritatii oamenilor inteligenti le este sila sa (mai) intre in cloaca politicienilor actuali. Si stau si ma gandesc: ok, de acord, hai sa ii dam dracu si pe stangaci si pe dreptaci si cine o mai fi la mijloc, dar cum? si daca ii dam dracu, cine se apuca de treaba? eu una nu am timp…
@ Anansie
Paradoxal, dar guvernanții nu au foarte multă treabă de făcut. Din momentul în care încetează să se mai amestece în economie, „stimulând-o” sau să se ocupe de cei „săraci”, lucrurile devin foarte simple. Aproape că te întrebi dacă chiar e nevoie de „guvernanți”.
ANANSIE PE TINE SI PE ALTII NU-I INTERESEAZA decat sa nu vi se ia din salar. bine. nu ti se va lua. ca sa nu ti se ia in loc de 8 primesti 5 si nu ti se mai ia nimic. vai! deci parca traiesc in lumea nebunilor. sincer. mai bine spuneti vreau salar mai mare nu ca sa nu vi se ia. vreau mult mai mult. merit si am nevoie. cu ce te incalzeste pe tine ca vei primi 5 lei ? daca nu vreoi sa stii ca ti se ia iti va da 5 lei si na nu ti se ia. ti se da integral. vai de mama noastra si saraci si prosti si zgarciti.
Dragă Porthos, Pleșu nu scrie pentru tine, probabil scrie pentru Bibliotecaru, Athos, Aramis, pentru mine, și oricum nu cred că are el pretenția să găsească soluții economice.
Dar constat cu surprindere cât de asemănători sunteți voi doi, tu și Băsescu, de vreme ce susțineți amândoi că nu avem nevoie de filozofi ci de tinichigii sau, mă rog, de economiști.
Așa e, ce naiba a spus Pleșu ”de certă utilitate”? Nici cum se sădește un copac, nici cum se crește un porc, nici măcar cum se pune faianță în baie.
Acum am nevoie, de exemplu, să știu cum se văruiește o casă…am dat pe google…nici vorbă de vreun articol de Andrei Pleșu…de întreb și eu, la ce este util acest domn?
@ d’Artagnan
Bine spus amice. La așa țară, așa filozofi. Îmi pare rău că „Obiectivismul” lui Ayn Rand nu ți-a stârnit interesul.
Românul s-a născut poet. Și aș adăuga eu, și „filozof”. Dar nu orice filozof, ci unul care să fie mai greu de înțeles decât Kant. Nici Kant nu-ți spune cum să văruiești casa. Și totuși e atât de necesar. Deci opinia mea diferă de cea a lui TB. Avem nevoie de filozofi. Din păcate, unii confundă onanismul intelectual al celor care pot să scrie cu talent despre nimic, cu filozofia.
PS: Ca să nu existe vreo confuzie. Nu la tine mă refer când am spus cei „care pot să scrie cu talent despre nimic”. Tu ești inginer, nu filozof. Scuze pentru exprimarea nu tocmai fericită.
Porthos, eu il apreciez pe Plesu, dar n-am nici o problema cu cei care nu-l apreciaza. De altfel, daca imi alegeam prietenii sau consoarta dupa atasamentul fata de Kant sau Hegel, eram probabil burlac si mizantrop. Ce nu inteleg insa, este ostilitatea pe care o sesizez la tine fata de Plesu, ceea ce este altceva, presupune un dezacord cu ideile lui. De unde acest conflict? Scriu de pe telefon si nu e foarte confortabil, asa ca nu vreau sa dezvolt prea mult, insa nu prea inteleg in ce context ai intrat in coliziune cu filosofia lui Plesu.
Un model foarte interesant este modelul Singapore, unde socialismul lor este de fapt un capitalism destul de dur. Dacă ar vedea sindicaliștii noștri ce reguli au impus conducătorii lor pentru ca Singapore să devină un ”tigru asiatic” i-ar lua amețeala. Și cum totuși partidul de guvernământ nu a scăzut de la cucerirea independenței încoace sub 60%.
Altă lume.
D’Artagnan, piata libera nu are nevoie de democratie. Singapore reprezinta un exemplu desavarsit despre faptul ca democratia nu este un scop in sine, si ca orice forma statala care produce bunastare, nu sustine coruptia, protejeaza libertatile individuale, este coerent si functional, are mai multe sanse sa satisfaca cerintele indivizilor decat o democratie unde discursurile populiste si mirajul autovotarii de beneficii imposibil de finantat, duc inevitabil la tulburari grave, mai devreme sau mai tarziu. Singapore nu are sistem de protectie sociala, dar se asigura ca toti locuitorii au o locuinta. Este un cost, odata. Modelul singaporez este unul al absolutei libertati acordate capitalurilor, domniei absolute, implacabile, a legii si pactului social fundamental, prin care se asigura tuturor un acoperis deasupra capului, fara alte pretentii. Nu este socialism, este autoritarism, opozitia nu are sanse reale, intrucat exista doar pe hartie. Pe acel opozant avocat care incerca sa castige adepti, statul l-a ruinat in procese, acum vinde carti in strada…
@ athos
Am recitit „Jos cu democrația”, articolul lui Hans Herman Hoppe re-postat de mine aici și apoi seria ta de articole despre „Condiția și condițiile democrației”.
Încă o dată, îmi dau seama că suntem o minoritate, chiar și printre educații cititori ai acestui blog și nu înțeleg de ce.
Îmi imaginez frustrarea autoarei Ayn Rand, când atât „stânga”, cât și „dreapta” au desființat-o. Sau cum spunea Al Ruddy, producătorul executiv al „Nașului”, cel care ar fi trebuit să producă și „Atlas Shrugged”, în anii ’60 a fi un „aficionado” Ayn Rand era ca și cum ai fi un iubitor al lui Adolf Hitler.
50 de ani mai târziu, „ficțiunea” nuvelei s-a dovedit a fi realitatea curentă. Bush, dar și Obama par a fi desprinși direct din paginile cărții. Ca să nu mai vorbim de europeni.
PS: Recitind acum ambele argumentații, mi se par mai ușor de acceptat și de înțeles argumentele tale.
Am o cunostinta pasionata de distopii. Astfel indrumata am incercat sa pun mana pe 1984 sau pe Minunata lume noua. Nu pot spune ca genul ma acapareaza. M-am mai straduit cu Imparatul mustelor si Portocala mecanica. Acum o sa incerc si Revolta lui Atlas – pare interesanta o greva a intelectualilor, mai ales intr-o lume ca a noastra unde a gandi diferit pare a se transforma usor, usor in crima.
Ca să nu mă înjurați că ați citit o distopie veche de 50 de ani și care nu e o operă de artă din punct de vedere literar, ci doar din punct de vedere al ideilor (al perspectivei filozofice – scuze pentru termenul prețios), vă recomand mai întâi documentarul, al cărui „trailer” îl aveți aici:
@ Bibliotecaru
Vă rog să mă scuzați, dar alături de athos, Observator, dlnimeni și încă alți câțiva sunteți cei care nu vorbesc niciodată doar pentru a se auzi vorbind (adică, în cazul de față, a se vedea scriind).
În acest caz, am aceeași opinie ca și dumneavoastră: în lipsa unei construcții filozofice coerente, știința este inutilizabilă.
De aceea eu, dar cred că și athos am primit cu plăcere provocarea dumneavoastră de a scrie articole care să pornească de la o perspectivă filozofică a problemei. În cazul meu, pentru articolul curent, acesta este „obiectivismul” Ayn Rand. Aștept cu interes, o critică mai mult sau mai puțin constructivă.
Îmi pare rău pentru lipsa aparentă de considerație pentru filozoful Andrei Pleșu. E mai mult de discutat. Promit să revin.
PS: athos, o parte a răspunsului pentru Bibliotecaru este valabil și pentru tine. Voi reveni pe subiectul Andrei Pleșu, ceva mai târziu.
Porthos
Pe mine nu mă deranjează să stau la taclale pe blogul ăsta discutând despre nimic, mi se pare interesant. Dar dacă tu ești un tip atât de serios și pornit să salvezi România, lumea-ntreagă, de nu ai timp să te pierzi în mici discuții de salon, putem face o secțiune aparte la acest blog cu titlul:” Aici se discută numai probleme f.f.f.importante! Nu ne faceți să ne pierdem timpul aiurea!” unde tu, veșnic încruntat, să te gândești la problemele globale ale omenirii, încercând o rezolvare.
Mai există posibilitatea înființării a încă unui blog eminamente economic, cu numele de ”Fără taxe” (ți se pare cunoscut titlul?) în care poți să dezbați problemele preferate fără intruziunia neofiților.
Nu încerc să-ți fac un reproș. Trebuie să-ți aduc însă aminte că în decablogul muschetarilor nu scrie nici despre interzicerea discuțiilor ”ușurele”, nici despre obligația de a scrie numai lucruri ”importante”, nici despre obligativitatea prezenței la cravată și costum.
Câteodată îmi aduci aminte de un personaj din ”Numele trandafirului”, unul care nu suporta râsul și discuțiile ”fără rost”…dar nu cred să-l știi, tu citești chestii mult mai serioase.
În concluzie, mă ocup eu de ”cei care nu spun nimic” pe blogul nostru dar care-și pierd din timp onorându-ne cu prezența, tu fă abstracție de ei.
P.S. De altfel, sunt de acord cu multe dintre problemele ridicate de tine în articol. Dar ești așa de tâfnos în introducere, încât m-ai inhibat complet, nu mai pot comenta. Mi-e frică să nu spun nimic.
Baieti, daca are vreunul dintre voi un garaj de inchiriat in Bucuresti, i-as fi recunoscator sa-mi dea de stire. Vorbesc foarte serios.
Bibliotecaru
Eu vreau să scriu niște nimicuri pe blogul d-stră (în traducere liberă, vreau să-mi aduc inestimabilul meu aport) dar nu știu cum. De ce nu-l moderați doar pe cel care vă aduce prejudiciu, nu se poate tehnic pe platforma d-stră? Sau este o decizie…filozofică, de a opri accesul tuturor? 🙂
@ d’Artagnan
Moderez toate comentariile care folosesc cuvinte neplăcute sau forme extrem de jignitoare.
Dumneavoastră comentaţi fără grijă că vă scot eu din moderare, controlez de câteva ori pe zi, nu aveţi grijă. Credeţi-mă că am încercat orice altă metodă şi nu s-a putut. Câţiva dintre comentatori sunt atât de insistenţi în a fi vulgari încât nu se poate altfel. Nu-mi face nici o plăcere să stau să moderez comentarii şi tare aş vrea ca cei care sunt excesivi să înţeleagă normele banale de civilizaţie astfel încât să nu mai am grija moderării. Din păcate nu pot să-i moderez separat numai pe unii şi pe alţii ba.
@Porthos, recunosc nu stiu prea multe despre obiectivismul lui Ayn Rand. Am incercat sa gasesc cateva idei repede, atat cat m-a putut ajuta “goagalul”. Am inteles din ele ca individualismul reprezinta una din ideile de baza ale acestei filozofii cee a ce ma face sa ma intreb cum ar putea adeptii influentelor culturale occidentale, cei dornici de universalitate sa accepte un astfel de curent?
In viziunea mea individualismul respinge ideea ca oamenii sunt membri ai unui grup, universalitatea dispare, dar poate le sporeste creativitatea si gradul de autonomie. Pana la urma ideea pare digerabila, oamenii sunt influentati strict de mediul din stricta vecinatate, apartenenta culturala influentand intr-un fel sau altul obiectivismul, morala, adevarul. Asa ca, iarasi ma intreb cum putem aspira la valorile occidentale cu trasaturi individuale care tin de orient?
@ d’Artagnan
Tu și inhibat… E o antinomie. Iar tu spui ceva, chiar și când te prefaci că nu spui nimic.
Articolul l-am pornit cu stângul. M-am luat inutil de Andrei Pleșu, deși nu am nimic cu el ca eseist și scriitor. Dimpotrivă. Însă nu înțeleg nimic din ideile filozofului Andrei Pleșu. Așa că sunt complexat.
Am rugat astăzi o bună prietenă, căreia îi e simpatic Pleșu să mă lumineze cu privire la filozoful Pleșu și spre ușurarea mea, vede lucrurile cam la fel. Dacă mă poți ajuta tu, ți-aș rămâne recunoscător.
Există un sistem filozofic al lui Andrei Pleșu? Ceva care să poată fi explicat și unui profan ca mine? Spre exemplu „obiectivismul” e ceva ce poate fi structurat și explicat.
Apropo sunt ușor dezamăgit că ești de acord cu mine. Mă așteptam ca cineva (tu, în primul rând) să-l demonteze bucată cu bucată și să demonstreze că e doar un concept simplist și în general inutil. N-a fost să fie.
PS: Nu cred că e momentul să ne disipăm. Sigur că mă tentează un blog care să discute fundamentele morale ale economicului și politicului. Însă ar fi mult prea specializat. În plus, mai toți bloggerii de marcă care-i știu comentează aici. Crezi că mai avem resurse să comentăm și pun un al doilea blog mai specializat?
@Ghita Bizonu’ – eu cred ca daca aveam acum implementat un sistem de asigurari de sanatate privat, omul era viu pentru ca sunt sigura ca asiguratorul, obligandu-se printr-un contract sa-i ofere servicii serioase contra sumei de bani pe care sigur acea persoana ar fi platit-o, i-ar fi impus si un consult periodic ceea ce ar fi descoperit afectiunea din timp permitandu-i sa o trateze.
Statul in schimb, stiind ca oricum nu-ti da nimic d ebanii pe care-i platesti nu iti impune nimic, dar te si lasa sa mori cu zile.
d’Artagnan, dar stiai ca personajul cu pricina s-a dorit a fi „copiat” dupa o persoana reala, nume mare si ea (persoana)?
Jorge Luis Borges
🙂
Deci, nu ma poate ajuta nimeni? Sunt disperat sa gasesc un garaj!
Ia-l pe ăla din care vorbea Băsescu!
Ala i-l las lui. Poate-i mai trebuie…
DA DOAMNE!!!
Observator
nu te baza prea mult … La un moment dat m-am dus direct la spital la camera de garda ..EKG ul a iesit bine si m-am bucurat .. ins aun medic batram in trecere (mi se pare ca si nitel sef de sectie!) m-a „linistit” – Tinere (eu vreo 45 el pste 60) pana sa ajungi la poarta poti sa faci un infarct si sa mori!
Cam asa stam cu inima…(atunci aveam ischemie … acu dupa ani de zile de tratamet cu nitriti nu mai am.. am insa altele..)
Si despre medicina de la noi .. adica bani am niste idei cum se duc in „profituri”. Aici treb taiat .. ca privatozarea nu va face decat sa mearga profitu de la …. escu catre marea societate W & Y …..
Porthos
Eu am aruncat Singapore pe piață, un model care mă fascinează, un fel de stânga-dreapta. Spunea un guvernant de acolo că socialismul nu înseamnă să-i ții cu ajutoare sociale pe cetățeni, că socialismul înseamnă de fapt să-i faci pe oameni bogați punându-i cu forța, dacă e nevoie, la muncă. Acolo e un socialism unde sindicatele nu au niciun cuvânt de spus.
A mai fost acolo un incident diplomatic cu SUA care mi-a atras atenția, cel cu cetățeanul american condamnat la închisoare și la 6 lovituri cu nuiaua, iar singaporezii au acceptat cu greu să micșoreze pedeapsa la închisoare și 4 lovituri. Afrontul a rămas, SUA având mult timp o răceală polară față de ei.
Și când te gândești cât de slugarnici suntem noi…
N-avem aceeași matriță ca ei, nici politicienii, nici cetățenii, asta e…
@ d’Artagnan
Și mie îmi place Singapore. Însă nu cred că-i exportabil în Europa. Singapore a fost modelul pentru China, Deng Xiao Ping trimițănd sute de mii de studenți chinezi la studii în Singapore. Au importat chiar și modelul sindicatelor care nu fac grevă, ci se ocupă de aplanarea conflictelor atunci când apar.
Însă dacă mă întrebi, care este construcția filozofică care stă la baza succesului lor, mă tem că nu aș putea să răspund. Tu știi?
Aș presupune că e similar cu modelul chinezesc, birocrația educată (inițial) de esență confucianistă. Cea cu care s-a luptat Mao în timpul Revoluției Culturale. Însă cred că am forța definiția, dacă am spune „confucianism”.
Poate ne ajută erudiții noștri prieteni Bibliotecaru sau dlnimeni. Ce păcat că athos nu poate participa la discuție!
@nea Ghita, poate ai dreptate. Am citit si eu de decesul persoanei respective si m-am gândit doar ca omul mai avea cu siguranta multe de spus si făcut. Pana la urma antreprenoriatul te consuma mult si întrebarea e cat de mult merita? Care e motivatia pentru un antreprenor? Multi ii privesc cu invidie, alții cu ura, unii cer, alții doar ii comentează, ei…?
@ Observator
În aste vremuri motivația e supraviețuirea. 🙂 Deși știu tot mai mulți „antreprenori” care și-au pus business-ul la conservat și au plecat unde au văzut cu ochii.
Probabil că atunci când vom ajunge ca Germania din ’49 ne va veni și mintea la cap. Iar statul va fi deja mort și îmbălsămat.
Death metal olandez
Salut!
Salut!
@Porthos Folosesti notiunea de filosof intr-o interpretare excesiv de restrictiva. Daca pentru a numi pe cineva filosof ceri sa aiba un sistem propriu, pentru un fizician sa vina cu o teorie proprie, pentru un matematician sa vina cu 2-3 teoreme majore noi (si asa mai departe), apai am fi o lume plina de muncitori necalificati. In aceasta acceptiune, Andrei Plesu nu este filosof (sau eu nu stiu sa fie). De fapt nici nu stiu daca Romania are un astfel de filosof.
Dar asta nu-l face mai putin filosof in sensul standard al cuvintului. Omul nu doar ca este „antrenat” pe caile specifice ale domeniului sau, dar este si capabil sa fie „antrenor” pentru altii. In plus, asa cum observa si Bibliotecaru mai sus, are darul de a exprima lucrurile clar, simplu, fara patima.
De multe ori m-am intrebat de unde acuzatia de „onanism intelectual” (nu esti primul care face acuzatia). Cred ca vine de la faptul ca AP este pasionat, printre altele, de micile detalii ale vietii. Nici nu ma mira, dupa atitia ani petrecuti linga Radu Cosasu, Tita Chiper, Iaromira Popovici si restul. Il bucura sa observe, sa disece amanunte, microcurenti, miniproblemute, nu doar chestiile alea majore cu viata, moartea, Dumnezeu si sistemul politic optimal. Daca nu esti la rindul tau pasionat de asa ceva, asta e, n-o sa gusti eseistica lui Plesu (la fel cum n-o sa gusti nici Eco, Calvino, Borges, Wilde, Saki si multi altii pasionati de miniatural).
@Observator Ar merita, daca ai parcurs Brave New World, sa arunci un ochi si peste Brave New World Revisited. Nu mai e beletristica (nu ca BNW ar fi chiar beletristica), e mai degraba un mic eseu despre cit de mult si de repede s-a miscat lumea reala spre ceea ce prevestea el in romanul initial.
@ BadDragon
„Folosesti notiunea de filosof intr-o interpretare excesiv de restrictiva” – unde!? 🙂
Eu nu i-am contestat lui Pleșu atributul de filozof. Ideea pe care voiam să o enunț (dar nu prea mi-a reușit) este că proza eseistului și scriitorului Andrei Pleșu se citește cu plăcere, în schimb ideile filozofului Andrei Pleșu sunt mai greu de „digerat”. Și după umila mea părere de inginer, nu tocmai utile pentru un studiu atent.
Firește că experții în filozofia românească contemporană îl vor studia cu atenție și cu maxim interes. 🙂
Citez din tine 😀 : „Există un sistem filozofic al lui Andrei Pleșu? Ceva care să poată fi explicat și unui profan ca mine? Spre exemplu “obiectivismul” e ceva ce poate fi structurat și explicat.”
O sa încerc. Apropo de Brave New World citeam in The One (mai citesc si lucruri frivole:-)) despre viitorul virgin propus de geneticianul Aarathi Prasada.
Daca ar fi stiut bietul Huxley… Am auzit de atitea utilizari pe dos ale cartii lui… Se pare ca avem in gene tentatia de a transforma orice avertisment asupra potentialelor derapaje ale speciei in surse de idei pentru noi derapaje.
Pe de alta parte, construim si noi cu ce avem la indemina, ce conteaza ca o caramida a fost arsa pentru a construi o universitate? La nevoie facem si o puscarie din ea.
Si stai linistita, cu totii ne dedam la lucruri frivole. Doar ca unii recunoastem, altii nu. 😀 (eu sint fan Harry Potter si ma uit la filme cu vampiri)
O știre interesantă: „Facespook: Russian spies order $1mln software to influence social networks”
„Russia’s Foreign Intelligence Service (SVR) has ordered three systems worth about US$1 million that will automatically spread information on the Internet.
The systems were ordered in a three separate tenders and the official client’s name is Military Unit 54939, but Kommersant Daily newspaper, which broke the news, writes that according to its sources this military unit belongs to the Foreign Intelligence Service’s structure.
The first system is called Dispute and is responsible for overall monitoring of the blogosphere and social networks in order to single out the centers where the information is created and the ways by which it is spread among the virtual society. It also looks at factors that affect the popularity of various reports among internet users.
The second system, Monitor-3, will develop the methods of organization and management of a “virtual community of attracted experts” – setting of tasks, control over work and regular reports on chosen issues.
The third, and probably most important, of the systems is Storm-12 – its task is to automatically spread the necessary information through the blogosphere, as well as “information support of operations with pre-prepared scenarios of influence on mass audience in social networks.”
The first two systems are to be ready by the end of 2012 and the third by 2013.”
Vă mai amintiți de Vasilică? Judecătorul, membru al CSM, care „explica” ce pățesc cei care amenință procurorii? Și-a șters de pe blog respectivele articole.
margaaaa ministrul invatamantului din priMUL FLAGEL DE DUPA REVOLUTIE NUMIT FLAGELUL SI HOLOCAUSTUL CONVENTIEI MORTII ACELA!!!!!! FIARA SI SATANA CU CHIP DE OM NE-A ADUS PE NOI IN SITUATIA DE ANU MAI AVEA EFECTIV MEDICI. CEI CARE ERAU AU MURIT IAR CEI SCOSI DE ACEASTA FIARA NUMITA MARGA NU SUNT. SI ASTFEL AJUNGEM SA MURIM SANATOSI FIIND.
NU VA LASATI PACALITI DE INTERESE MESCHINE. SANATATEA TREBUIE SA RAMANA DE STAT. ORICE OM ARE DREPTUL LA ACT MEDICAL GRATUIT. acum poti duce pe oricine la spital si credeti-ma ca atat cat stiu medicii se ocupa de oricine. am dus odata 2 intoxicati cu ciuperci. tigani de la ciurda din sat. au chemat salvarea de la oradea dupa ei. au beneficiat de tratament si s-au recuperat. sunt bine sanatosi. in sistemul privat tot medicii pe care ii avem fabricati de demonul marga vor lucra. prost si scump. acum inca lucreaza prost si relativ gratis. nu au nimic in cap. pun diagnostice gresite de tratament nu mai vorbesc. acelasi lucru se va intampla si in sistem privat. nu-s mai buni medicii din privat.
@mirceamaeru – nu prea sunt eu de acord cu ce spuneti dumneavoastra, mai ales ca „salar-ul” mi-l aminteste pe domnul Boc, iar amintirile nu sunt prea placute, insa in ceva tot trebuie sa va dau dreptate – reforma lui Marga in invatamant mai bine nu ar fi fost pentru ca a fost catastrofala. O acuzam de pomana pe Cati, ea a mai carpit ceva pe ici pe colo unde stricase domn’ Profesor. Si acum, biata de ea, iarasi a venit sa mai repare. Eu sper doar sa repare pentru ca o parte din reforma lui Funeriu chiar are substanta.
@ mirceamaeru
Îmi cer scuze, dar de ce „orice om are dreptul la act medical gratuit”? Medicii nu sunt și ei oameni? Nu trebuie plătiți? Dacă sunt plătiți, banii nu trebuie luați de undeva? Dacă spuneți că banii se iau de la stat, vă atrag atenția că cineva plătește acești bani sub formă de taxe sau contribuții la fondurile de sănătate.
Și așa ajungem la situația aberantă în care cei care chiar plătesc nu primesc nimic, cum e omul de afaceri care a murit de infarct (cel de care povestea Ghiță Bizonu), în timp ce alții care nu plătesc nimic sunt tratați, cum sunt cei doi intoxicați cu ciuperci de care vorbeați dumneavoastră.
Opinii
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/pentru-cine-bat-clopotele-ii-275029.html?
secretu unei economii e nr. locurilor de munca, va amintesc, in Ro sunt numai 4,3 mio, respectiv contribuabili, din care 1,3 mio bugetari, la o populatie de ca. 20 mio, in Ge, ca exemplu, sunt 45 mio la 80 mio populatie. In aceste conditii taxa de 50% din venit e inca prea mica pt. functionarea tarii, cu sau fara ajutoare sociale.
Chiar si ge, care are un raport sanatos a locurilor de munca si unde taxele totale din venit sunt cam de acelasi ordin de marime ca-n Ro, are probleme financiare.
Ce-i de facut, evident, creearea de locuri de munca, cum? Poate scrieti voi, poate reusiti si voi sa scrieti ceva interesant.
Actuala criza a inceput cu doamna de fier, Thatcher, care a liberalizat bancile, acestea au scapat de sub control si si-au facut de cap. Deci, increderea e buna da controlu e si mai bun. O banca trebe controlata asa cum e controlat un restaurant, daca respecta igiena, asa cum e controlat un sofer daca nu-i beat, cum e controlata o firma daca respecta mediu.
Plesu imi place!
P.S daca vreti sa-ntelegeti cum a venit criza cititi Max Otte, „Der Crash kommt” scrisa mult inainte de criza.
De acord si as adauga aici ca expresia „numarul locurilor de munca” este adesea interpretata gresit si asta duce adeseori la concluzii gresite. Poate e evident, dar o spun, „locurile de munca” nu sunt ca locurile dintr-o sala de teatru, sa platesti pe cineva sa le creeze si gata, sa ai un numar fix de locuri pe care sa poti sa le umpli. Numarul locurilor de munca e data de cerere si oferta, nu poate nici un guvern sa le controleze simplu asa cum credeau comunistii ca daca ei hotarasc ca IMGB trebuie sa existe si are 20000 muncitori, atunci gata, chiar e nevoie de ce fabrica oamenii aia.
Toata vorbaraia asta ca sa spun ca „crearea locurilor de munca” e o chestie foarte complicata, desi ar putea sa para la fel de simpla ca construirea cat mai multor teatre. Nu merge, daca ar fi asa o tara care si-ar reduce imigratia la zero ar ramane cu la fel de multe locuri de munca si bingo! ar imparti aceleasi bunuri la mai putin oameni. Dar nu-i asa ! Imigrantii creeaza noi locuri de munca, inclusiv in sensul ca fiind prost platiti permit unor companii mai putin eficiente sa supravietuiasca, ceea ce guvernul Angliei spre exemplu stie, dar multi dintre englezi nu inteleg.
In Romania nu se vine la munca, ci din Romania se pleaca la munca. Nici un partid dupa 1989 nu a propus nimic constructiv care sa diminueze plecarea masiva a romanilor capabili sa creeze locuri de munca peste hotare. Sau la fel de important, masuri care sa incurajeze romanii plecati sa se intoarca. Sa zicem ca dupa cinci sau zece ani de munca din greu in Italia o familie s-ar gandi sa se intoarca, si nu oricum, cu un capital cu care sa porneasca o afacere in Romania. Dar de ce ar face-o ? De ce in Ro si nu in Italia ? Exista vreun avantaj, vreo reducere de taxe fie ea si temporara ?
@ Radu
I-ai răspuns lui neamtu tiganu după 5 ani!? E tare ciudat.
mirceamaeru
„ORICE OM ARE DREPTUL LA ACT MEDICAL GRATUIT.”
Pe cand o bicicleta gratuita, sau o masina? Daca stiti unde se fac chestiile astea gratuite, nu ne mai fierbeti, vindeti-ne pontul!!
@ neamtu tiganu
Foarte interesant comentariul dumneavoastră. Însă există și o altă soluție pentru deficit. Reducerea cheltuielilor guvernamentale. De asemenea nu mă aștept ca statul să poată crea locuri de muncă real productive. Cam tot ce atinge statul devine ineficient.
Nu înțeleg de ce credeți că actuala criză a început cu Margaret Thatcher, pentru că nu înțeleg de ce credeți că băncile ar trebui reglementate mai dur.
Un exemplu că sunt reglementate corect sunt chiar băncile românești. În ciuda unei crize extrem de dure, atât economică, cât și politică, nu avem încă nicio bancă prăbușită. Poate din cauza faptului că guvernele românești încă nu au învățat cum se fac pomenile pe banii contribuabililor.
Spre exemplu Statele Unite fac astfel de pomeni, „numite credite subprime”, încă de la ieșirea din Marea Criză din anii ’30. prin comparație, România abia acum învață și începe timid cu creditul „Prima Casă” (care este un credit subprime).
Se pare că exemplul meu (de fapt al Nicolei Gelinas) cu casele vopsite în albastru v-a scăpat: “dacă statul ar da o hotărâre că toate casele se vopsesc în albastru, ulterior i-am acuza pe zugravi că le-au pictat atât de urât în… albastru” (“plagiat” după Nicole Gelinas)
Și mie îmi place Pleșu. Eu puneam în discuție doar relevanța lui ca filozof, fără a-i contesta apartenența la această profesie. Altfel spus mă întrebam dacă Pleșu e un mare filozof sau doar un bun scriitor și eseist. Eu sunt de acord doar cu cea de a doua parte a afirmației și îmi cer anticipat scuze de la cei care îl consideră un „monstru sacru”.
Televiziunea română a prezentat acum două seri la reportajele jurnalului cazul unei familii, să zicem familii, unui cuplu din judeţul Brăila, care trăia absolut la marginea societăţii, care avea trei copii, nu lucrau nicăieri, au născut un copil în decembrie şi copilul a murit în luna ianuarie de mizeri şi de lipsă de grijă din partea familiei fără să apuce să fie înregistrat la primărie. Deci acel copil în acte nici nu exista. Această familie primea ajutor social de la primărie. Ei erau finanţaţi. Banii erau băuţi de tînărul tată. Tînărul tată era un om cu două mîini, două picioare şi perfect apt de muncă, dar care nu muncea. Nu este singurul caz. Ştim foarte bine. O astfel de ştire putem s-o facem în mai multe feluri, dacă tot vorbim de ştiri şi de televiziuni. Putem să spunem “o victimă a sărăciei şi a mizeriei în România”, putem să spunem “un om care nu vrea să muncească şi pe care sistemul nu l-a obligat să muncească”. Că nu i-a fost niciodată destul de foame încît să ştie că este obligat să se ducă şi să muncească. Deci sînt două prezentări. Ştiţi foarte bine cine o să se repeadă asupra primei citiri a acestui caz, care este o victimă a mizeriei şi a sărăciei din României să moară de foame nu-i aşa? Mor copiii neînregistraţi pentru că le dăm bani părinţilor să bea la cîrciumi.
Știu că acum e o nouă modă să scăpăm de stat, în speranța că antreprenorii mediul privat vor asigura toate nevoile indivizilor, ca angajatul la privat teorizat de biciul concedierii e mult mai eficient decât orice bugetar, ca patronul dornic de profit va fi mult mai implicat decât orice director, ca dorința de a ajunge cat mai sus și de a avea libertatea de ați folosii talentele la maxim fără să fi îngrădit de nici o lege poate aduce o bunăstare la care nimeni nici nu a visat. Până la un punct e adevărat.
După care apare față urâtă a capitalismului, cea care a apărut și în 1929 când oamenii mureau de foame, dar laptele era vărsat pe câmp pentru a nu-i scădea prețul. Micii antreprenori au parte de bunăstare la început până când apar peștii mari care ocupă piața, și care pe măsură ce tehnologia evoluează vor fi din ce în ce mai greu de contracarat. Pe măsură ce mijloacele de producție vor fi mai scumpe, pe măsură ce corporațiile vor acumula mai multă putere șansele pentru cei mici vor fi din ce în ce mai mici. Pe metoda nu imi pasă vom avea la un moment dat o aristocrație a banului, așa cum am avut în evul mediu o aristocrație a sabiei ( termenul folosit de Francisco D’anconia în celebrul discurs despre bani din Revolta lui Atlas).
Nu vreau să mă înțelegeți greșit dar în secolul XIX doctorii erau cu plată, școlile asemenea. Faptul că avem o populație educată sau care știe măcar să scrie și să citească se datorează învățământului de stat obligatoriu. Faptul că trăim mai mult, ține de sistemul de sănătate de stat.
Dădea cineva mai sus exemplul unei familii în care tatăl nu muncea, și din cauza asta copilul i-a murit în mizerie. Și dacă tatăl ar fi fost obligat să muncească, copilul nu ar fi murit? În comunism toți erau obligați să muncească. Și cu toate astea toți disprețuiau munca. Dacă ar fi mers la muncă tatăl, oare nu ar fi băut? Nu și-ar fi folosit oare banii (banii lui, ca el i-a muncit) tot ca să bea? Dar în schimb dacă nu ar existat nici un mecanism de protecție socială, oare copilul respectiv ce soartă ar avea. Dacă nu ar fi Protecția Copilului să-l ia de lângă tatăl neglijent și bețiv, dacă nu ar fi școli publice unde copilul să poată învăța? Dacă ar fi bolnav și ar avea nevoie de asistență medicală? Cine s-ar ocupa de el?
Toată lumea visează să ajungă în vârf, dar din păcate societatea e o piramidă, cu cât urci e din ce în ce mai puțin loc.
@ Dany
Mulțumesc mult pentru comentariu. Însă articolul e vechi de aproape 5 ani. Mă bucur că încă mai este de actualitate.
Mă tem că nu am înțeles foarte bine punctul de vedere. Pledoaria era pentru un stat minimal. Ce înseamnă stat minimal? Abia aici ar începe dezbaterile.
Eu personal nu prea cred că „Faptul că trăim mai mult, ține de sistemul de sănătate de stat” – ba chiar sunt convins că banii irosiți cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate de stat ar fi mult mai bine folosiți într-un sistem concurențial. Și nu neapărat strict privat. Spre exemplu CNAS de STAT ar putea intra în competiție cu Casele Private. Importantă este eliminarea MONOPOLULUI Statului.
La fel și în cazul „Faptul că avem o populație educată sau care știe măcar să scrie și să citească se datorează învățământului de stat obligatoriu” – asta nu înseamnă că un sistem LIBER și CONCURENȚIAL nu ar produce rezultate cel puțin la fel de bune.
Încă o dată mulțumesc pentru comentariu!