Pentru ca se apropie alegerile parlamentare, atac o tema de actualitate: mecanismul democratic al votului.
In fond, la ce serveste votul? De ce este atat de important ca, odata la 4, 5 7 sau n ani, cetatenii majori sa se stranga si sa voteze? Ce este atat de esential la acest mecanism?
Sunt constient ca pentru multi, doar punerea acestor “vaci sfinte” ale democratiei sub semnul intrebarii, declanseaza o reactie de respingere a oricarui proces de dezbatere rationala. Isi vor “aminti” cat de mult s-a luptat pentru ca votul si mai ales votul universal sa existe ca instrument legal la indemana tuturor. Se vor apara de aceasta chestionare ca de un gest retrograd, semnificand o abdicare de la drepturi cu greu castigate, cum ar fi posibilitatea de a-ti manfifesta liber optiunea de vot.
Dar progresul real s-a bazat si se bazeaza si pe impulsul de a examina clisee fundamentale si a le supune dubiului, nu de dragul dubiului, ci pentru a le reda legitimitatea argumentului, peren sau actual, ori dimpotriva, pentru a le dezvalui caracterul de automatism fara continut sau cu alt continut decat cel prezumat. Despre lord Kelvin se spune ca ar fi arfirmat ca nu mai este nimic nou de descoperit in fizica, totul s-ar rezuma la precizarea unor zecimale, in viitor. Sau ca zborul unui aparat mecanic mai greu decat aerul ar fi imposibil. Erori notorii, dar ce ne faceam daca toata lumea ii dadea ascultare?
Prin urmare, sa nu cadem prada unui astfel de reflex kelvian si sa ne permitem sa plonjam in adancul acestei intrebari: ce este votul politic si ce face el?
De fapt, nu e nici un secret: periodic, se organizeaza o cursa electorala. Candidati politici ajung, pe tot felul de cai, sa-si dispute votul unui numar de cetateni. Rezultatul acestui vot, conform unui algoritm in prealabil stabilit, (de obicei!-vezi ultimul referendum pentru alte opinii), este cel care stabileste structura puterii politice pentru urmatorul interval de timp pana la o noua cursa electorala, desfasurata dupa un calendar anuntat sau, mai rar, intempestiv.
Ce asigura aceste mecanism? Faptul ca toti cei care au dreptul sa voteze – in genere, cetatenii majori care nu au fost privati de acest drept- sa participe la desemnarea celor care vor detine puterea politica in perioada imediat urmatoare. Nimic mai mult, nimic mai putin.
Desigur, se poate obiecta ca votul reprezinta mult mai mult, ca prin intermediul lui se pune in aplicare vointa populara – esenta democratiei. Cei care fac aceasta afirmatie, ar trebui sa explice mai multe: ce este vointa populara,unde se gaseste ea, cum poate fi definita si identificata si pana la urma, la ce se serveste. Luam foarte multe lucruri de gata, dar stim oare despre ce vorbim? Este vorba despre un duh care umbla din casa in casa, impregnandu-se cu sustinerea si aprobarea tuturor, fara exceptie? Ce altceva ar putea fi denumit “vointa populara”? Sau este vorba despre o majoritate matematica ce adopta anumite convingeri si conduite? Insa, chiar si in aceasta varianta, de unde legatura cauzala intre aceasta majoritate si candidatii electorali? Ce anume garanteaza FARA ECHIVOC SI EXCEPTIE, transpunerea acestei vointe, (prezumand ca ea exista), prin intermediul votului, in puterea politica? Sunt candidatii si liderii politici de fapt liderii informali ai comunitatilor, iar in final, prin intermediul votului, se impune mesajul cu cei mai multi sustinatori?
Sa presupunem o dinamica a grupurilor in absenta votului, ca institutie formala. Membrii acestor grupuri vor interactiona si coopera intre ei in fel si chip, iar in cadrul grupurilor se vor detasa lideri. Pozitionarea acestora se face in mod natural, asa cum vedem la copii. Daca punem mai multi lideri laolalta, si acolo se va detasa un lider al liderilor. Sustinerea din spatele lor este cvasitotala, este imposibil sa iti imaginezi o structura de putere informala stabila cu 55% sau 60% sustinere. Ori este, ori nu este. Tudor Vladimirescu, de exemplu, a murit asa cum a murit pentru ca si-a pierdut sustinerea celor apropiati. Intr-o societate in care liderii nu pot fi decat informali, autoritatea formala se castiga si mentine doar prin mecanisme informale, nu prin mecanisme formale.
Ce se intampla insa daca acest consens nu exista? Daca societatea este sfasiata intre diverse tendinte, credinte si convingeri? In primul rand, este foarte greu ca un lider sa se impuna fara a castiga cumva acel consens sau un echivalent, este evident. Daca dam varianta fortei deoparte, doar o metoda asa-zis neutra, de numarare bob cu bob a acelor opinii, ar putea consacra o alegere formala, respectiv ar identifica opinia/opiniile cu cei mai multi sustinatori. Am numit, desigur, votul. Acolo unde nu exista consens, exista doar doua variante: fie face fiecare cum crede si nu exista o autoritate comuna, fie se impune regula votului ca unic mecanism de legitimare a acelei autoritati comune. Cu alte cuvinte, votul legitimizeaza autoritatea formala si atunci cand ea nu exista la nivel informal. Desigur, se poate intampla sa existe si autoritate informala, adica sa fie votati lideri adevarati, dar aceasta nu are caracter necesar, spre deosebire de cazul anterior.
Votul nu este un mecanism al consensului, ci o cale de a-l eluda pe acesta in exercitarea autoritatii. Mai mult, in prezenta mecanismului de vot, dispare oarecum necesitatea consensului, intrucat exista aparent functionalitate suficienta incat nevoia consensului sa nu fie evidenta imediat. Desigur, el poate fi evocat in discursuri ale liderilor politici, cateodata cu toata sinceritatea, pentru ca fracturile intre diversele factiuni din societate, si intre acestea si lideri, exista si isi fac simtite efectele, amenintand si uneori distrugand integritatea sociala.
Sa nu ne pacalim. Democratia nu este puterea poporului si nici manifestarea dorintei populare. In mod paradoxal, tocmai mecanismul votului impiedica asta, existand posibilitatea de a valida optiuni care sunt impartasite de 15-20% din populatie. Dreptul la vot nu ne asigura nimic, este doar un mod legitim prin care si factiuni ce probabil nu ar fi putut avea vreodata autoritate asupra unui grup sau a unei natii, pot ajunge sa exercite acea autoritate. Dreptul la vot ne indeparteaza de necesitatea de a coopera pentru ca grupul sa prospere. Dreptul la vot si votul pot sa legitimeze agresiunea, discriminarea, marginalizarea, imixtiunea ori impunerea. Avem destul exemple in secolul XX.
Aceasta nu se vrea o pledoarie pentru anularea dreptului de vot, nici vorba. Dar poate ar trebui sa ne regandim mecanismele prin care ne autoguvernam. Poate ar trebui sa intelegem ca, in absenta votului, 90% dintre cei care azi polueaza sferele inalte ale puterii, nu ar fi acolo, ci la coada societatii, unde le este locul. Poate ar trebui sa ne intoarcem spre mijloacele elementare de cooperare si actiune, care permit liderilor adevarati sa se afirme si sa ne inspire. De ce sa ne punem singuri in situatia de a depinde de un vot, cand putem face atatea alte lucruri cu viata noastra, in absenta acestuia? De fapt, sub paravanul unui drept – cu greu castigat nu-i asa – se ascunde obligatia noastra de a sustine un sistem si se consacra imposibilitatea de a trai inafara lui, indiferent ca alegi sa exerciti sau nu acel drept.
Unde este adevarata optiune?
Deca(b)logul Muschetarilor 
Am citit că a existat o perioadă a statului atenian în care s-a introdus în rândul delictelor şi neparticiparea „din indiferenţă sau tembelism” a cetăţenilor la viaţa cetăţii. Cel care se făcea vinovat de asemenea delict era dezonorat şi dat afară din rândul cetăţenilor.
Asta înseamnă că democraţia, votul, are o anume dualitate, este şi drept şi îndatorire. Pare destul de clar de ce are calitatea de drept, dar de ce ar trebui să fie o îndatorire? Probabil pentru a da greutate alegerii majorităţii, pentru a oferi mai multă autoritate guvernanţilor, liderilor aleşi formal.
La prima vedere asta pare cea mai bună metodă de a compensa imposibilitatea de a alege liderii informali.
Ar mai fi trei constatări: un lider informal nu înseamnă automat cea mai bună opţiune pentru o comunitate; în momentul de faţă nu întrevăd nicio posibilitate de a schimba democraţia participativă, aşa cum este ea definită, cu altceva; la urma urmei şi atunci când alegi un lider informal dai un vot, chiar dacă este unul tăcut.
Dragul meu d’Artagnan,
Din pacate democratia din Romania se limiteaza la a fi “reprezentativa” si nu “participativa”. Democratia participativa inseamna consultarea electoratului si pe timpul mandatului, nu numai odata la 4 ani. Cetatenii trebuie sa participe la luarea deciziilor direct, nu numai prin intermediul reprezentantilor.
Democratia participativa e mai aproape de politica 2.0 enuntata de Nastase si sustinuta de Porthos. E foarte “acasa” in vest (nu doar in Elvetia, chiar si in Franta) in special pentru proiectele de interes local: adica ce va doriti, domnilor bordure sau o scoala? Un parc sau o gradinita? Bugetul e limitat, dorintele noastre sunt acestea, prioritatile voastre care sunt? Bani pentru ICR sau pentru Oltchim? E incredibil, nu?
Ce să zic… democraţia „participativă” pare un pas înainte faţă de cea „reprezentativă”, dar n-aş avea mari aşteptări. Eficienţa lor depinde de aceleaşi variabile: nivel de trai, de educaţie…Adică unul care-l votează pe Diaconescu să-l reprezinte, să spunem, cam ce fel de proiecte ar putea el susţine într-o democraţie „participativă”?
În afară de asta, proiectele puse în dezbatere şi chiar legile, hotărârile pentru a pune în practică această democraţie „participativă” vin tot de la …reprezentanţii noştri aleşi odată la 4 ani.
Chiar şi acum există nişte forme de democraţie participativă, dar nu prea există entuziasm. Lumea s-a mobilizat, de exemplu, la taxa auto, adică pentru lucrurile care te frig la buzunar, în rest…Cinstit vorbind, dacă am face un referendum pentru ce să dăm banii, Oltchim sau ICR, pensii sau cultură, unde crezi că ar ajunge banii? Să nu ne amăgim. Democraţia participativă nu este un panaceu, eficienţa ei este strâns legată de variabilele din fiecare ţară.
Ca să revenim la tema lui Athos, recunosc că ar putea totuşi apare mai uşor, mai natural, mai „spontan”, nişte lideri informali în cadrul unei democraţii participative.
Dar voi ati considerat vreodata ca un „ales” are rol de lider? Eu nu. E doar un administrator, nu un lider. Si de ce am avea nevoie de un lider la primarie sau in parlament?
Observator,
Liderii politici nu sunt doar administratori, sunt modele care ne inspira (uneori sentimente mai putin nobile …). De fapt cred ca nici nu ar trebui sa fie rolul lor principal acela de administratori. Administratorii adevarati ar trebui sa fie functionari permanenti, fara apartenenta la vreun partid, macar in public. Uite, ia de ex. Belgia, care a fost paralizata politic timp de cativa ani (fara guvern aprobat de Parlament) dar care a fost administrata ireprosabil de functionarii statului.
@Radu, buna seara!
In Belgia, in pofida crizei politice prelungite, a fost posibila o viata foarte asezata tocmai pentru ca de vreo 10 ani ei au facut o miscare foarte intelgienta: Au eliminat din atributiile ministrilor orice atributie administrativa si de gestionare directa a atreburilor publice. Ministerele au devenit, de fapt, doar unitati de elaborare si promovare a noilor politici publice si unitati de strategie. Aplicarea masurilor si legilor le fac, cu deplina responsabilitate, serviciile publice: de ocupare, de educatie, de justitie, de finante, de sanatate etc.
http://www.belgium.be/fr/la_belgique/pouvoirs_publics/autorites_federales/gouvernement_federal/
Doar apararea a ramas sub denumirea de minister. Aceste servicii sunt conduse de inalti functionari publici de mare suprafata profesionala.
In acest fel, atunci cand exista o criza guvernamentala nu este paralizata toata administratia statului. Treburile publice merg inainte conform vechilor legi si politici. Sunt bulversate doar unitatile strategice si de politica din „dotarea” ministreilor. Nu mai apar legi noi, politici noi. Daca nu se intampla cataclisme , o tara poate functiona asa chiar si ani de zile, pana cand legile in vigoare „imbatranesc” si-si pierd eficacitatea si relevanta. Atunci chiar este obligatorie activitatea unui guvern legitim.
Ar trebui sa ne gandim si noi la un asemenea model.
io votez pt. iepurila
Normal, oricum e un lider informal.
P.S. Din partea lui Athos: 🙂
Athos,
Optiuni ai in principiu. Cateva. Daca ti se pare alt sistem din alta tara mai apropiat de ce ti-ai dori poti (adica legal nu te poate impiedica nimeni) sa incerci sa te muti acolo. Faptul ca nu pleci inseamna ca avantajele sunt mai importante decat dezavantajele. Democratie participativa este, cred, doar in Elvetia, si nici acolo in totalitate. Crezi ca asta lipseste Romaniei ?
Eu cred ca Romaniei ii lipsesc oamenii curajosi, care sa faca o diferenta in societatea civila. Nu neaparat in politica. In vidul creat se nasc tot felul de lideri informali care mai de care mai bizari, ca Becali sau Vadim Tudor, sau Dan Diaconescu. Si care bineinteles nu pot sa-i traga de maneca pe liderii politici ca Basescu, Ponta sau Antonescu cand o iau razna pur si simplu pentru ca nu au credibilitate.
Bineinteles ca romanul de rand nu asta asteapta, insa cu greu gaseste altceva decat saltimbanci. Mai exista insa si altfel de oameni. Un exemplu, si sper sa-mi spui ce crezi, de lider in devenire este Nicusor Dan. Vad ca apar tot mai multe articole in presa care-i cer parerea (azi spre exemplu:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/Nicusor-Dan-OPRESCU-a-DEMOLAT-ILEGAL-cladirea-din-KISELEFF-39-1006181.html ). Exista bineinteles si multi lideri sau formatori de opinie care stau la umbra vreunui blog, ca voi spre exemplu, dar ei pot influenta lucrurile mult mai putin.
Cred ca daca vrei sa cresti optiunile romanului de rand trebuie sa te implici: in societatea civica sau direct pe scena politica.
🙂
Iar intru în moderare.
Votul pentru legislativ se dă pentru… LEGI. Nu se votează oameni cu carismă, nu se votează oameni în care avem încredere, nu se votează partide de stânga, de dreapta, de centru, ecologiste, ale minorităţilor… La alegerile pentru Parlament poporul VOTEAZĂ LEGI, că de aceea se votează legislativul.
Candidaţii ar trebui să vină în faţa electoratului cu iniţiative legislative dintre care electoratul să aleagă varianta pe care o crede că este cea mai bună.
Candidatul, la fel de simplu cetăţean ca şi alegătorul, are o voinţă politică. Voinţa politică a candidatului se manifestă prin iniţiativa legislativă pe care o propune.
Ce spune legea partidelor politice?
Art. 1
Partidele politice sunt asociaţii cu caracter politic ale cetăţenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi exercitarea voinţei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de Constituţie. Ele sunt persoane juridice de drept public.
Art. 2
Prin activitatea lor, partidele politice promovează valorile şi interesele naţionale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participă cu candidaţi în alegeri şi la constituirea unor autorităţi publice şi stimulează participarea cetăţenilor la scrutinuri, potrivit legii.
Deci un cetăţean observă o problemă socială care ar trebui să se rezolve printr-o iniţiativă legislativă, studiază problema, găseşte o soluţie, compune o iniţiativă legislativă, explică cetăţenilor natura problemei, natura soluţiei, de ce este soluţia lui mai bună cu a altora. În campania electorală el spune, „Votaţi-mă şi eu voi depune în parlament această iniţiativă legislativă şi o voi susţine cu toate puterile mele!”, sau, cum spune jurământul, „să-şi dăruiască toată puterea şi priceperea” pentru a face din iniţiativă o lege a României.
De ce un partid „e mai tare” prin candidaţii săi? Pentru că, în principiu, toţi candidaţii ar trebui să susţină forme asemănătoare ale iniţiativelor legislative, deci există o coeziune de păreri între ei.
Ce vede cetăţeanul…
Vede identificate nişte probleme ale societăţii în care trăieşte. De exemplu că nu ajung fondurile pentru pensii, că nu ajung fondurile pentru sănătate…
Candidaţii (partidele politice) explică natura acestor probleme, de ce odată erau bani şi acum nu mai sunt bani… şi aşa mai departe. Cetăţeanul înţelege că există o problemă şi este nevoie să se adopte o soluţie. În acest moment cetăţenii îşi formează o voinţă politică.
Să recapitulăm.
1. Candidatul identifică problema
2. Candidatul găseşte soluţia
3. Candidatul redactează o iniţiativă legislativă care serveşte voinţei sale publice
4. Candidatul explică cetăţenilor natura problemei şi natura soluţiei sale (de fapt raţiunea voinţei sale politice)
5. Alegătorul intră în contat cu toţi candidaţi colegiului său şi ascultă ce are de spus fiecare
6. Alegătorul îşi construieşte o voinţă politică proprie adoptând ca soluţie pentru problema respectivă o soluţie a unuia dintre candidaţi.
Cetăţeanul studiază deci iniţiativele legislative ale candidaţilor, adică ceea ce candidaţii spun alegătorilor că vor face în cei 4 ani de mandat.
Şi cetăţeanul se gândeşte…
Unul spune că face reforma sănătăţii închizând spitale, comasând nu ştiu ce cu nu ştiu ce… asta înseamnă mii de nano-bebeluşi care nu se pot opera pe inimă şi vor muri, dar şi oameni morţi prin sate şi comune, că nu au spital… Celălalt spune că va aduce bani la fondul se sănătate mărind contribuţiile, le introduce chiar la toate tipurile de venituri, şi pe la pensionari… Un al treilea spune că limitează analizele scumpe, se vor prescrie numai medicamente generice ieftine…
Evident că fiecare cetăţean are câte o soluţie personală, unii cu bani au o strategie, alţii fără bani au o altă strategie, unii cu boli cronice au şi ei o strategie, alţii care nu au fost bolnavi o zi în viaţa lor altă strategie…
Fiecare cetăţean alege deci candidatul care are nişte iniţiative legislative cel mai aproape de interesele personale şi, o dată ce cetăţeanul alegător şi-a format nişte soluţii la probleme, respectiv are o anumită voinţă politică, trimite cetăţeanul candidat care are o voinţă politică asemănătoare cu a sa. Reprezentarea nu este deci a cetăţeanului în mod material, ci a voinţei sale politice, din acest motiv este interzis votul imperativ.
După momentul alegerilor, cetăţenii parlamentari aleşi au nişte voinţe politice asemănător proporţionale cu voinţele politice ale cetăţenilor alegători.
De aici este simplu. Fiecare cetăţean ales ca parlamentar va lupta pentru propria voinţă politică luptând astfel pentru impunerea soluţiei (voinţei politice) a celor care l-au votat.
Asta înseamnă că democraţia are loc, procesul de legiferare se face prin reprezentanţi ca şi cum întreaga ţară ar lua parte la legiferare. Diferenţa este că cei aleşi sunt totuşi specialişti în făcut legi, ceea ce cetăţenii alegători nu sunt.
Desigur, pentru legile foarte importante care NU AU FOST VOTATE în momentul alegerii Camerei Deputaţilor şi a Senatului, este important ca ele să fie supuse referendumului. Legile mici nu. Aici intervine rolul preşedintelui care trebuie să solicite referendum pentru ca poporul să-şi exprime voinţa cu privire la probleme de interes naţional în mod direct. Desigur, procesul se reia, în sensul că poporul trebuie să i se explice natura problemei, natura soluţiei şi poporul trebuie să-şi facă o voinţă politică relativ la această problemă.
Nu doar legi. Pentru ca legile trebuie facute intr-o tara ca Romania unde s-a efectuat si se efectueaza inca o tranzitie majora. Dar intr-o tara cu economia si politica stabile nu sunt prea multe legi de facut afara de aprobarea anuala a bugetului, nu-i asa ? In astfel de tari o mare parte a timpului parlamentarilor e luat de munca in comisii parlamentare pentru ca nu e suficient sa dai legea bugetului, e nevoie sa mai si verifici cum s-au cheltuit banii si cum ar putea sa se cheltuiasca mai bine.
Sper sa nu par lipsit de respect daca spun ca sugestia „Candidaţii ar trebui să vină în faţa electoratului cu iniţiative legislative dintre care electoratul să aleagă varianta pe care o crede că este cea mai bună” nu e buna !! Pur si simplu cred ca electoratul nu e capabil sa-si dea seama care e varianta cea mai buna. Candidatul cel mai potrivit dupa mine ar fi acela care are experienta juridica (plus o specializare intr-un alt domeniu ca cel al economiei, sau al sanatatii, sau al invatamantului, etc) si, foarte important, care a dat dovada ca are putere de munca, ca e cinstit, si ca stie sa munceasca in echipa.
Ghita de pe strada nu poate sa stie daca o lege propusa intr-o campanie electorala sau nu. Implicatiile legii pot fi foarte subtile, nu vorbim despre lucruri banale si evidente, ca de ex.: trebuie sa ai permis de vanatoare ca sa poti vana iepuri ! Si dati-mi voie sa va spun ca am aceeasi parere despre referendumuri: e foarte pagubos sa lasi amatorii sa decida lucruri la care nu se pricep. Daca-l lasi pe Ghita sa decida daca trebuie investiti bani in pasapoarte cu cip integrat o sa-ti spuna ca nu, pentru ca asta inseamna ca ne lasam marcati de semnul diavolului sau mai stiu ce bazaconie !
@ Radu
Nu numai că mă cheamă Gheorghe (deci sunt un Ghiţă de pe stradă), dar sunt şi împotriva paşapoartelor biometrice. 😀 Bănuiesc că am avut şi eu o mică influenţă în faptul că acestea nu sunt obligatorii în România, că am tot militat pe toate blogurile politicienilor români.
Domnule Radu,
Eu v-am spus cum e cu democraţia. Dacă nu vă place democraţia şi doriţi oligarhie… asta este, aveţi dreptul la o opţiune politică.
Eu nu am spus că democraţia este perfectă, mai mult, nu am spus că democraţia Românească este perfectă… dar asta este democraţia în varianta românească, aşa cum este descrisă de Constituţie.
Nu aveţi decât să militaţi pentru ieşirea României din democraţie, militaţi pentru statul totalitar şi oligarhic, cereţi modificarea Constituţiei… este dreptul domniei voastre. Eu îmi doresc nu numai democraţia, dar îmi doresc să fie şi aşa cum este descris în constituţie. Eu cred că fiecare cetăţean poate aprecia ce este mai bine pentru el… dacă nu, este vina lui. Personal eu nu voi ceda dreptul meu de a-mi decide propria existenţă unui politician care să facă ce vrea în numele meu.
Şi acum… să reintru în moderare…
Apropo, mai arunc şi eu câte un ochi pe la discuţiile electorale americane. Se pare că ei vorbesc în alegerile lor… despre legi. De exemplu o problemă de bază a dezbaterii este viitorul educaţiei.
Votul Obama vs Romney reprezintă şi un vot de politică externă, respectiv:
– Trebuie să intervină Statele Unite în politica internă a altor state?
– Ar trebui încheiat războiul din Afganistan?
– Ar trebui SUA să continue ajutorul statului Israel?
– Ar trebui încheiat un acord cu Iranul?
– Ar trebui să intervină SUA în legătură cu genocidul din Sudan?
– Ar trebui suspecţii de terorism să beneficieze de drepturi constituţionale? (asta e tare de tot, mie mi-a plăcut asta mai ales că există deja Patriot Act)
Votul Obama vs Romney reprezintă un vot pentru un anumit tip de economie, respectiv:
– Ar trebui guvernul să dea subvenţii fermierilor?
– Ar trebui guvernul să crească salariul minim?
– Cei ce primesc ajutoare sociale ar trebui să muncească pentru ele?
Şi mai sunt 20 sau 30 de astfel de întrebări.
Funcţie de răspunsuri cetăţeanul votează pe unul sau pe altul. Mai mult, ei trebuie să convingă că răspunsurile date sunt şi posibil de aplicat. Mie mi-a plăcut mai ales o întrebare doctrinară… Am aflat astfel că cei doi cred în teoria evoluţiei a lui Darwin… Interesant, darwinismul a condus deseori la eugenie…
PS.
E drept că aceste întrebări nu vizează numai raţiunea legislativă a Statelor Unite… dat fiind că şeful statului este şi şeful executivului.
Românii nu votează premierul, doar Parlamentul.
Fac doar remarca ca jumatate din punctele enumerate tin de politica externa (intr-adevar in responsabilitatea Pres.) dar nu au nimic de a face cu legile (noi sau vechi) ci mai degraba cu decizia unilaterala a presedintelui. Daca vrea el sa se retraga din Afganistan o face, daca nu NU ! Congresul (care voteaza legile) poate cel mult sa nu accepte alocarea de fonduri, dar nu poate da o lege legata de momentul retragerii. La fel di genocidul din Sudan. Cat despre drepturi constitutionale, asta decide ori Curtea Suprema citind Constitutia asa cum este ea, ori statele componente ale federatiei daca voteaza pentru modificarea Constitutiei.
Of, ce simplu, clar și frumos!
Și totuși nu merge! Nici simplu, nici clar, nici frumos. De ce?
Marele economist american de origine română, Nicholas Georgescu-Roegen a avertizat în ultimele sale lucrări că, în ciuda teoriei liberalismului „laisser faire, laisser passer” a celebrului economist englez Adam Smith, care admitea existenţa unei „mâini invizibile”, care reglează totul, sunt posibile sisteme economice care pot sfârşi prin haos. Avea şi soluţii care să evite haosul economic, dar din păcate a strigat în pustiu
Se alătură astfel marelui profesor Titus Ideologicus Filipaș, care susține exact același lucru. Mă mir că nu l-ai cunoscut.
Daniel Roxin
Frumos si interesant. Multumesc
@ athos
Cred că ar trebui să învățăm că cei aleși pot fi la fel de bine destituiți (prin referendum) dacă produc prea multe aberații. Nevoia de stabilitate, în cazul politicienilor, e doar o gogoriță.
Din păcate recentul referendum a arătat că e posibil doar în teorie. Dacă lucrurile ar funcționa normal și liderii formali ar fi la fel de ușor de demis precum sunt de ales, cred că rentabilitatea „cumpărării” unor posturi ar scădea dramatic, diminuând interesul escrocilor pentru poziții politice.
Poate că vom vedea asta după corectarea tragicului accident numit Traian Băsescu.
Nu avem mare nevoie de politicieni.
Institutiile administrative, concepute corect si ocupate de angajati care nu au nici o treaba cu politica, pot asigura serviciile comunitare care se platesc prin taxe, cum corect se observa mai sus cazul Belgiei.
Reprezentativitatea politica a tarii este mai curand bine asigurata de o dinastie regala.
Ceva ministrii poate or mai fi necesari, dar in general avem o inflatie de politicieni, generata de mecanisme democratice ce se dovesc ineficiente si costisitoare.
Politicienii simt si stiu ca trebuie sa-si justifice existenta, de unde adoptarea discursului social: va dam, numai votati-ne! Mai nou, a aparut si „nu le mai dam lor, numai voua, votati-ne”.
@Athos,
Exact asta spunea si iliescu in ianuarie 1990: ca „partidele politice si-au trait traiul si si-au mancat malaiul”. Dar minunea iliesciana a tinut doar vreo trei zile, fiindca prin 23-24 ianuarie FSN si-a exprimat intentia sa se transforme in partid politic(oficial, fiindca, neoficial, era deja partid, fiind continuatorul de fapt al pcr la putere) si sa participe la alegerile din duminica orbului.
Si ca sa vezi ca nici iliescu nu era original cand sustinea chestia cu partidele, sa ne amintim, cei care au studiat doctrinele politice contemporane, ca prin anii ’70, Raimond Aron avansa ideea ca „pe viitor, diferentele ideologice dintre regimurile, aflate la putere, ar putea sa dispara, pe motiv ca fundamentul actiunilor acestora nu va mai fi ideologia, ci pragmatismul. Iar niste functionari, cu experienta in management, motivati financiar si actionand cu buna credinta, ar avea rezultate mult mai bune decat un guvern animat de ideologia marxist-leninista sau de teoriile profitului marilor corporatii….”
Acei angajati de care vorbeai, pot sa se descurce pe termen scurt si in conditii normale. Pe termen mediu si lung este nevoie insa de un strateg national. Regalitatea este bine venita. Te intreb, insa, asa din curiozitate: cum ai vota la o adica, daca s-ar organiza un referendum pe tema revenirii la
monarhie?
Nu am aceleasi pareri cu Iliescu decat aparent, si m-as pronunta pozitiv pentru monarhie.
@Porthos,
Vrei sa spui ca daca noului guvern, venit la putere in urma unei motiuni de cenzura, cu ajutorul voturilor traseistilor, nu-i place culoarea ochilor presedintelui in exercitiu, atunci il poate suspenda asa, pur si simplu, pe baza faptului ca dispune de majoritate in parlament? Fara sa aiba nevoie de niste probe valabile in acest sens? Ce fel de stat e acela in care argumentul suprem e doar dorinta de rafuiala politica? Ponta si cu Antonescu s-au comportat in iulie-august ca niste aventurieri fara minte: Ponta a fost deranjat la maximum ca Basescu nu i-a dat, prin fax, imputernicirea de a participa la Consiliul European din 28 iunie, dupa ce fraierul de copilot a crezut ca nu are nevoie de acceptul presedintelui. Eu cred ca atunci s-a decis Ponta sa demareze procesul fiindca s-a simtit umilit ca s-a facut de tot rahatul, participand fara sa aiba patalamaua la mana. Iar chiulangiul de crin si-a inchipuit ca la Cotroceni o sa poata dormi cat vrea el ca nu-l va deranja nimic. Exact de functia de presedinte(interimar) avea nevoie cel mai lenes si indolent senator….:D 😀 😀
Si, apropo, in cate constitutii europene este prevazuta procedura demiterii sefului statului de catre un parlament ostil?
Sorry tuturor, am fost plecat toata ziua.
Cateva scurte raspunsuri:
Bibliotecaru
Tot acolo suntem. Fiecare propunere va incerca sa stranga cat mai multe sufragii. Problema este ca sunt suficienti 51% din cei care se prezinta la vot. Si daca se prezinta 51% din 100%, ce se intampla cu ceilalti 49%? Devin victime ale celor 51%? Sa nu mai vorbim ce se intampla atunci cand se prezinta la vot 30%, iar cei 51% inseamna de fapt 16%…
Viata mea nu trebuie sa depinda de faptul ca merg sau nu la vot, sau ca Ghita are o idee care maine devine lege, intrucat a gasit mecanismul sa o faca, si eu ma trezesc ca trebuie sa ma supun unei reguli doar pentru ca iaca, a functionat mecanismul democratic. Iar maine va mai functiona odata, si tot asa. Suntem prizonierii unor obligatii de a face care nu sunt nascute din interactiunea libera intre oameni, ci din aberatii si artificii legislative menite sa creeze solutii la probleme inventate cu acelasi mecanism. Mai rau, nu putem evita sistemul, refuzand participarea la aceasta prostie.
Observator
In tari ca Elvetia, oamenii au reflexul consultarii reciproce si constiinta necesitatii unui consens larg. In plus, federalizarea are marele beneficiu de a face posibile adoptarea de solutii proprii comunitatii mai mici. Elvetia nu va adera foarte probabil niciodata la proiecte gen EU, nu s-ar potrivi cu centralismul din ce in ce mai apasat din Uniune. Daca in Romania sistemul participativ ar rezolva ceva… noi suntem inca la nivelul de stat national, ne fudulim cu prostia si saracia noastre si asteptam mereu ceva de la Guvern. Nu cred ca votul saptamanal ar schimba ceva.
Radu
In tari ca Romania, dezastrul este evident, intrucat latura manipulativa a mecanismului de vot este exacerbata la maxim, iar politicienii vor sa se amestece si sa controleze orice, sub pretextul reprezentativitatii. Vezi chemarea justitiei la raport.
Nu pot sa-ti raspund la intrebarea legata de omul tau, nu l-am urmarit, (mea culpa). Pe mine de fapt nu ma intereseaza politica, insa ma forteaza deseori sa ma interesez de ea, din cauza modului in care imi ameninta existenta.
@ athos
Păi de ce să adune cât mai multe sufragii?
Scopul candidaţilor nu este să „câştige” alegeri. Dacă ei ar lupta să convingă cetăţenii în scopul „câştigării” alegerilor ar însemna că rezultatul alegerilor nu va reflecta voinţa politică a cetăţenilor ci ceva falsificat. Ei trebuie să strângă voturi exact, cât se poate de exact, astfel încât să reprezinte pe cei ce îi votează. Dacă ei înşală electoratul, atunci înşală şi democraţia.
Mai mult, foarte mare atenţie, NU VORBIM DESPRE PARTIDE, fiecare candidat trebuie să fie votat pentru ce prezintă el în campanie, pentru voinţa lui politică. Nu contează cât iese partidul (prostioara cu realocarea locurilor în măsura votului este o chestiune falsă care nu ar funcţia decât la votul „pe liste”, asta pentru că toată lista ar avea aceiaşi voinţă politică asumată). Nu-i musai ca toţi candidaţi care sunt membri de partid la acelaşi partid să prezinte aceleaşi proiecte. Fiecare candidat trebuie să prezinte exact ceea ce alege el pentru el ca cetăţean, respectiv propria voinţă politică. El nu candidează acolo ca membru de partid ci ca sinplu cetăţean. Susţinerea partidului ajută la… cum spune legea… exprimarea voinţei politice a candidatului şi a alegătorului.
Din păcate foarte mulţi dintre noi se raportează greşit la membrul de partid, la parlamentar, la ministru şi premier, la preşedinte… ca şi când ar fi ceva superior. Ei sunt simpli cetăţeni care-şi iau angajamentul să facă o treabă. Membrul de partid nu este niciodată ceva mai mult sau mai puţin decât un cetăţean cu drepturi electorale. Pe de altă parte şi membrii de partid se raportează greşit la preşedintele partidului şi la restul structurii de partid dat fiind că aceştia nu-i sunt şefi, ba dimpotrivă, ei sunt chemaţi să execute ceea ce masa partidului îi însărcinează la congres să facă, conform doctrinei partidului şi a programului său politic.
Dumneavoastra faceti opozitia candidat cetatean- partid, dar nu asta este discutia. Indiferent despre care entitate electorala vorbim, regula votului face acelasi lucru: daca ai reusit sa strangi majoritatea necesara, esti castigator. Pentru ce idei sau actiuni? Ce mai conteaza. Din punct de vedere al mecanismului, este egal. Pericolul votului este acela ca, pe de o parte nu presupune o reala dezbatere a nimic, ci este suficienta stabilirea unor reguli formale de selectie de candidati, iar pe de alta parte impune rezultatul tuturor, indiferent cum s-au intrunit voturile.
Desigur, nu exclude dezbaterea, insa aceasta depinde strict de calitatea comunitatii.
Ideea articolului era aceea ca folosirea votului ca mecanism de selectie a liderilor formali poate fi extrem de paguboasa pentru grup. Modurile in care pot fi castigate voturile sunt numeroase si nu au legatura NECESARA nici cu calitatea liderilor, nici cu optiunile bune pentru grup, ci strict cu strategiile electorale care se dovedesc eficiente.
Imi cer scuze, am completat cu italice fraza de mai sus, care a plecat incompleta initial.
@Bibliotecaru
Scuza-ma maestre, dar ceea ce sustii matale este o mare aiureala: daca s-ar aplica teoria asta n-am mai avea un parlament responsabil ci un Babilon in toata regula. Cum s-ar instala un guvern dupa alegeri daca fiecare parlamentar ar veni cu ideea lui, diferita de a celorlalti? Adio majoritate la votul in parlament, adio consens, adio eficienta: durata dezbaterilor proiectelor de lege s-ar intinde la maximum.
@ Burebista
Vi se pare.
În patru ani sunt… ştiu şi eu, maxim 20 de legi cu adevărat importante.
Dacă toţi vor veni cu iniţiative legislative, aproape toate se referă la cele 20 de legi.
De obicei acestea se negociază la o formă comună încă de dinainte de depunere şi atunci apare câte o iniţiativă susţinută de mai mulţi parlamentari. Apoi legea merge în comisiile de specialitate şi acestea se exprimă şi ele pe lege astfel încât să aibă o formă mai coerentă. Consiliul Legislativ dă şi el nişte indicaţii preţioase în care legea este pusă în concordanţă cu alte legi, cu legislaţia europeană… Plenul votează şi alege.
Dacă variantele de lege nu se pot negocia, atunci va câştiga varianta cu cea mai mare susţinere parlamentară, celelalte variante fiind respinse.
Dacă cineva vine cu o lege a pitulicilor, nu cred că are o problemă să o treacă prin parlament… deci nici aici nu este problema.
Ştiţi care e problema? în 2008, în campania electorală dată la televizor, toţi candidaţii spuneau că se vor rezolva toate problemele societăţii… de exemplu că se va face reformă în sănătate şi problemele se vor rezolva. Aţi auzit pe cineva care spunea că se vor închide spitalele, că se vor comasa, că se vor reduce programele, că nu se vor găsi citostatice…? Aţi auzit pe cineva că vine cu un plan de buget în care se văd rezolvate problemele legislative în implicaţiile bugetare? Nicidecum, politicienii au probleme să facă bugetul şi când sunt în Guvern. Iată, nişte politicieni au legiferat închiderea spitalelor, comasarea lor, tot felul de coplăţi şi aşa mai departe până s-a ajuns la mii de morţi „cu zile” pentru că medicina românească i-a lăsat să moară… şi asta prin ministerul sănătăţii, în numele votului pe care l-aţi oferit. Dacă nu ştiaţi ce înseamnă votul dumneavoastră, pentru ce l-aţi dat? Sau poate ştiaţi, când aţi votat, că acest lucru vor face politicienii cu votul domniei voastre… Eu unul nu am ştiut ce votez, deşi, martor mi-e internetul, am tot cerut astfel de informaţii… dar nimeni nu mi le-a dat. Nu am ştiut că oamenii vor fi lăsaţi să moară, nu am ştiut că jumătate din elevi nu vor promova bacalaureatul, nu aş fi votat în veci reducerea numărului de clase obligatorii, nu aş fi votat patru ani de instabilitate politică, cu siguranţă nu aş fi votat privatizarea Oltchim, a companiei Tarom, a Poştei, a Sării… Nu m-a întrebat însă nimeni.
@Bibliotecaru,
Eu ma refeream la urmatoarea idee, din mesajul dv: „Fiecare candidat trebuie să prezinte exact ceea ce alege el pentru el ca cetăţean, respectiv propria voinţă politică. El nu candidează acolo ca membru de partid ci ca sinplu cetăţean”
Si cum proverbul „cate bordeie, atatea obiceiuri” ar putea fi foarte bine implementat pe malurile Dambovitei, ma intreb cum s-ar negocia prioritatile din Valea Jiului cu cele din Constanta lui Mazare sau cu veleitatile concitadinilor lui Oprisan, etc, etc? Asta, ca sa fim in trendul actual, cu ce ne spun sondajele…
Pe de alta parte, in 2008, cine ar fi fost prostul sa vorbeasca, in plina campanie electorala, de criza economica si financiara, cand, dupa declaratiile oficiale ale premierului de atunci, „economia noastra duduia, pur si simplu”, fiind in pericol sa-i sara toate supapele de siguranta? 😀
Si inca ceva: cine era atunci de parere ca salariile profesorilor sa fie majorate cu 50% si cine se opunea? Ce spunea, de exemplu, d-na Andronescu despre majorarea salariilor in timpul campaniei si ce raspundea dupa ce a devenit ministru al invatamantului? Sau ce spuneau Boc si Geoana in acelasi context?
Nu stiu care este numarul minim necesar de legi pentru ca sa functioneze o societate la parametrii ei optimi. Dar, pot sa spun ca in Romania a devenit o adevarata „fabrica de elaborat legi, OG si OUG”, fara a mai pune la socoteala si HG-urile. Cate dintre acestea au fost adecvate? Cred ca foarte putine, din moment ce au fost periodic modificate, chiar de catre emitent. In plus, fiecare guvern a venit cu contributii proprii si a amendat legea facuta de guvernul anterior, ori chiar a abrogat-o.
Pot, la o adica, sa vin cu o statistica referitoare la cate OUG si legi a promovat fiecare parlament si guvern din ultimii 10-12 ani. Dar nu stiu la ce ne-ar folosi, fiindca pe la guvern si parlament se perinda cam aceleasi figuri…
Bibliotecaru
„Interesant, darwinismul a condus deseori la eugenie…”
Nu cred ca s-a intamplat vreodata ca darwinismul sa conduca la eugenie. Este probabil adevarat ca o parte din cei care au indragit ideea eugeniei sa invoce ca argument ceea ce ei au inteles din darwinism, dar asta este cu totul altceva.
Si eu il consider pe Darwin unul dintre cei mai mari vizionari ai omenirii de care aceasta are azi cunostinta.
@ athos
Stimate domn,
Eugenia induce conceptul de rasă superioară. Rasa inferioară nu poate să provină, din punctul de vedere al celor care sunt adepţii eugeniei, decât pe seama unei evoluţii secundare ratate.
Darwinismul combate de fapt generaţia spontană din Vechiul Testament. Dacă citiţi ceva despre eugenie veţi vedea imediat care este legătura cu darwinismul. Dacă citiţi despre darwinism, veţi ajunge imediat şi la eugenie… De exemplu wikipedia…
http://en.wikipedia.org/wiki/Darwinism
http://en.wikipedia.org/wiki/Eugenics
Eu rămân consecvent cunoaşterii faptului că eugenia şi darwinismul sunt concepte înrudite. Sigur, vorbim despre darwinism şi nu despre faptul că la şcoală se învaţă că fiinţele sunt plante sau animale… darwinismul este ceva mai complicat de atât.
Frumos.
Stricto senso, aveti dreptate, eugenia si darwinismul interfereaza. Si totusi, fara a fi denumite ca atare, concepte eugenice au existat de mult, cel mai celebru fiind cazul Spartei.
Apoi, ceea ce stim despre Darwin, in ciuda relatiei de rudenie cu Galton, nu ne sugereaza ca ar fi impartasit conceptul politico-filosofic al lui Galton si ca ar fi sustinut concepte eugenice, chiar fara a folosi termenul. Nu Darwin a condus la eugenie, in ciuda faptul ca eugenisti au sustinut ca evolutionismul reprezinta un argument stiintific pentru teoria lor.
De fapt, daca Darwin a sustinut ideea selectiei naturale si in societate, aceasta inseamna orice altceva decat o atitudine activa, cum este eugenia.
Cu alte cuvinte, „darwinismul a condus deseori la eugenie…”. Mă bucur că-mi daţi dreptate.
🙂
ar insemna sa sa fiu de acord cu dumneavoastra cand spuneti ca eugenia si darwinismul sunt concepte inrudite, ori eu nu le vad ca atare deloc.
Insa sunt de acord ca multi eugenisti au invocat mecanisme evolutioniste, dar asta nu inseamna ca Darwin ar fi sustinut sau fundamentat eugenia.
Bibliotecaru
„Cu alte cuvinte, “darwinismul a condus deseori la eugenie…”. ”
Păi şi religia a dus deseori la crime…
Darwin este vinovat de eugenie cam tot atât cât este vinovat Isus de Inchiziţie.
D’Artagnan, culmea a fost ca exact asa am vrut sa replic si eu, pe urma m-am gandit ca s-ar putea crede ca fac o opozitie creationism-evolutionism, si am preferat o alta argumentatie.
🙂
@ d’Artagnan
Sigur, şi eu am spus că acest creştinism, o religie a iubirii, se luptă cu musulmanii, o religie a toleranţei… şi încă în numele aceluiaşi Dumnezeu.
@ athos
Uitasem de ce mi-am propus să evit discuţiile cu domnia voastră.
Puteţi face o diferenţă între Charles Darwin şi darwinism?
Eu nu am spus că darwinismul conţine intrinsec sau este acelaşi lucru cu eugenia, dacă reuşiţi să citiţi, ceea ce spun este că „darwinismul a condus deseori la eugenie…”. Şi da, creştinismul a condus la cruciade că doar nu a condus altceva. Nu Iisus a condus la cruciade, ci creştinismul. Nu Darwin a enunţat eugenia, principiile darwinismului a condus spre eugenie. Zău că nu pricep din ce cauză nu pricepeţi exact ceea ce spun. Sau aveţi o problemă ce vă împiedică să înţelegeţi cele ce le spun, sau faceţi mişto de mine. V-am mai întrebat o dată care este cauza, nu mi-aţi răspuns. Sper, pentru domnia voastră, că faceţi mişto… eu mă exprim pentru înţelesul unui copil de 12 ani, tocmai ca să fiu înţeles exact de către toată lumea.
Ca să contraziceţi ce am spus, anume că „darwinismul a condus deseori la eugenie…”, ar trebui să demonstraţi că darwinismul nu are nici o treabă cu eugenia, or este evident că eugenia are legătură cu conceptul evoluţiei. Nu am spus nici că darwinismul implică neapărat eugenia. Dacă aş fi spus aşa, aţi fi avut poate dreptate, eu am spus că darwinismul conduce (nu întotdeauna) deseori la eugenie.
Şi chiar vă rog să-mi spuneţi, faceţi mişto sau nu sunteţi capabil să înţelegeţi… ca să ştiu pentru viitor şi să nu mă mai agit suplimentar.
Bibliotecaru
Nu o luati asa de in tragic. Afirmatia dumneavoastra este de fapt destul de neglijenta. Darwinismul nu are nimic de-a face cu eugenia, nu propune nici o teorie de acest gen.
Darwin si darwinistii au fost acuzati si de rasism doar pentru ca exista rasisti care isi bazeaza filosofia pe darwinism.
Dar rasisti si eugenisti au existat dintotdeauna, chiar daca nu se numeau asa. Mi se pare incorect sa spui ca darwinismul genereaza, in cele mai multe cazuri, opinii eugenice. Sau rasiste, desi asta nu mai e afirmatia dumneavoastra.
Am vrut de fapt sa evidentiez lipsa de cauzalitate, in sensul in care darwinismul genereaza prin teoria sa, eugenie.
😆 😀 🙂 😆
Unde am spus eu „darwinismul genereaza, in cele mai multe cazuri, opinii eugenice”. Afirmaţi că aş fi spus aşa ceva, „în cele mai multe cazuri”… unde anume?
😆
scuzati-ma, ati spus deseori. 🙂
Bibliotecaru, ca sa nu ne invartim in cerc, poate e bine sa specificati legatura pe care ati intentionat sa o subliniati, intre darwinism si eugenie.
@ athos
Este legătura între curentul electric şi motorul electric.
În timp ce darwinismul susţine evoluţia lumii vii de la o formă simplă la o formă complexă, eugenia susţine că evoluţia a condus la forme superioare şi la forme inferioare, inclusiv legat de om. Fără evoluţie, eugenia nu are logică, asta pentru că logica eugeniei este îmbunătăţirea rasei, deci evoluţia spre o formă superioară.
La popoarele primitive eugenia era egală cu selecţia naturală. Copilul nou-născut se arunca în apă. Dacă se zbătea şi ieşea la suprafaţă era un copil viabil capabil să supravieţuiască în condiţii vitrege. Dacă se ducea la fund, era lăsat acolo.
Astăzi există o eugenie mascată, se face o ecografie 4D, sau se poate construi un diagnostic prin biopsii placentare sau amiocenteză… de pot găsi boli grave ale fătului încă din stadii mici ale sarcinii… şi, în cazul unor boli genetice grave… are loc avortul.
Chiar ieri sau alaltăieri am auzit de o femeie care a făcut patru copii cu patru bărbaţi diferiţi, asta fără a avea posibilitate să-i crească… şi care a încuviințat să fie castrată. Este o formă de eugenie, o femeie a fost împiedicată să producă copii pentru că nu corespundea unui standard social. Cam aşa ceva făcea şi dr. Josef Rudolf Mengele.
Eugenia în ceea ce priveşte lumea animală sau a plantelor, respectiv ingineria genetică, este o ştiinţă foarte onorabilă. Acum că plantele modificate genetic se pare că produc tumori cancerigene… nu mai pare OK.
Toate acestea nu pot exista fără teoria evoluţie darwinistă. Sigur că da, în timp ce darwinismul este de fapt o construcţie mai ales filosofică, eugenia, ajunsă în stadiul de manipulare directă a genelor, este mai mult o ştiinţă aplicată decât filosofie pură.
Radu
Uite, drept dovada ca nu ma prea intereseaza politica; am aflat cu totul intamplator ca ieri s-au desfasurat „doua evenimente politice de marca”, cum mi-a spus cineva, in Capitala: Congresul Popularilor Europeni si o adunare USL.
Mi-am amintit insa ca un Congres al Socialistilor programat initial la Bucuresti, a fost in extremis mutat in Africa de Sud… Abia acum a rasunat cum trebuie palma pe care a luat-o Ponta.
Sa se fi vrut oare meetingul USL, organizat exact la aceeasi data, o demonstratie de forta, un fel de „nu ne pasa, uite ce tari suntem”, ca replica? Ma intreb, nu afirm.
In orice caz, sa aduni cateva zeci de mii de sustinatori pe un stadion nu inseamna vreo performanta, asta este limpede pentru oricine, cred. Halal eveniment politic de marca.
Stie cineva daca s-a spus vreun lucru inteligent cu aceasta ocazie? „Jos Basescu” nu se pune, cred ca s-a mai spus.
Athos,
Pai ce fel de exemplu demn de urmat dai tu, in calitate de muschetar, daca te declari neinteresat de politica ? Nu e bine. De fapt eu cred ca esti mai degraba interesat de politica, dar nu intr-atat incat sa te implici personal. Si eu la fel; in plus ii admir pe cei care o fac pentru ca daca am fi toti delasatori ne-am umple cu totii de paduchi becalisti si dan-diaconisti. Din cauza asta ii admir pe Funeriu si pe Nicusor Dan, care ar fi putut foarte bine sa ramana in Franta si Germania, unde s-au realizat profesional, dar au preferat sa se intoarca in Romania ca sa incerce sa faca o diferenta. Multi insa nu inteleg ca ei si-au sacrificat cu buna stiinta cariera, cred precum crede rromica ca s-au intors de prosti ce erau !
Radu
Eu iubesc viata, oamenii liberi, admir pe cei care isi urmaresc visele si ii urasc pe aceia care ii impiedica. Politicienii, ma refer la cei romani in special, fac parte dintre cei ce isi ocupa foarte mult timp cu a distruge vietile altora si nu vreau sa fiu asociat cu ei.
Pe de alta parte, si eu consider ca exista oameni care vor sa schimbe aceasta stare de fapt si intra in viata politica fara a urmari strict puterea ori interese materiale, ci pentru a sluji. Daca Funeriu, (pe care il apreciez) si Nicusor Dan, (pe care nu-l cunosc, dar cat am luat contact cu spusele lui imi pare lipsit de anvergura si consistenta – desi s-ar putea sa ma insel 100%), fac parte dintre acestia, nu pot aprecia.
Athos,
Sau poate nu se ocupa cu distrusul vietii altora, ci pur si simplu atata stiu si atata fac, si poate chiar cred ca ne fac noua tuturor un serviciu. Stiu ca o sa ma huiduiasca lumea pe aici dar cred ca atat Iliescu cat si Constantinescu si Basescu se incadreaza in descrierea de mai sus.
Bibliotecaru
Apropos de candidati si de partide:
http://www.contributors.ro/editorial/votul-meu-se-duce-la-candidat-sau-la-forta-politica-pe-care-o-reprezinta/
Eu sunt, de regulă, cenzurat pe contributors. Întrebaţi domnia voastră autorul dacă ştie cumva ce înseamnă un mandat de parlamentar.
Nu de alta, dar văd că face nişte analize de-i dă cu virgulă. „Astfel votul tău are efecte atât asupra performanţei electorale a candidatului (62,5%) cât şi asupra organizaţiei politice (37,5%), într-o măsură mai mică pentru a doua dar încă importantă.”
Cum o fi obţinut aceste rezultate, a făcut sondaje de opinie… sau cum? Că asta a uitat să spună. Nici măcar nu explică ce înţelege prin performanţe electorale…
Eu i-aş pune întrebarea următoare. Dacă 100% dintre candidaţi ar fi independenţi şi 0% dintre candidaţi ar fi „de la partid” (nici legea şi nici Constituţia nu interzice numai candidaturi independente, deci este ceva posibil)… cam cât ar fi efectul votului asupra organizaţiei politice… tot 37,5%?
Probabil aveti dreptate, eu n-am inteles niciodata nimic din algoirtmii electorali, intrucat nu cred ca m-ar ajuta cu ceva.
Casandra,
Cred ca celelalte state din Vest ar trebui sa se inspire de la Belgia, daca nu au facut-o deja. Romania nu are inca functionari publici pe umerii carora sa cada administrarea tarii, doar gasti de interese si politici de scurta durata bazate pe conceptul revolutiei permanente. Spre exemplu, in invatamant fiecare ministru din ’90 pana acum a „reformat” ce facuse predecesorul, ghidat fiind de convingerea ca el e geniu si cei dinaintea lui erau prosti. In Romania fiecare saptamana aduce noi politici publice asa ca pana nu iesim din chinurile tantalice ale tranzitiei ca mod de viata nu avem nevoie de functionari publici, doar de „baieti cu idei”.
Exact asa este. De aceea am ajuns sa urasc initiativele legislative. Oarecum sunt sigur ca ceea ce este necesar acum, este o scrutare atenta a ce exista, raderea a 80% din legi, reglementari si OUG, si inamovibilitatea politica a functionarilor publici.
Dincolo de Codul Civil, Codul Penal, Codul Comercial, Legea Administratiei Publice si Legea Bugetului de Stat, nu ne mai trebuie nimic, decat judecatori activi in procesul legislativ.
Sunt convins ca sunt ceva prea radical acum, dar nu sunt nici prea departe de adevar…
Păi spuneţi trei legi care ar putea să lipsească. 80% din legi, reglementări şi OUG (care până la urmă înseamnă o lege de aprobare sau respingere)… înseamnă mii de legi, poate zeci de mii. Numiţi-mi şi mie trei legi care ar trebui (ar putea) să lipsească.
Glumiti? Daca as sti ca ati putea face ceva in sensul anularii lor, v-as face o lista lunga…
De altfel jumatate din ele anuleaza sau completeaza altele.
Stiati ca in Luxemburg societatile comerciale functioneaza dupa o lege din 189…, modificata odata acum vreo 10-15 ani pentru niste completari?
Stimate domn,
Pentru început ar trebui să faceţi diferenţa dintre o lege şi o lege de modificare.
Toate legile de modificare a unei legi, oricâte s-ar da pentru legea respectivă, se referă numai la modificarea legii iniţiale. Abrogarea nu se poate face pentru o lege de modificare ci numai pe legile efective. Deci nu-mi puteţi da exemplu de o lege de modificare care să fie anulată, că astea nu se pot anula. Anularea unei modificări se face printr-o lege de modificare tot a legii iniţiale.
Deci încă o dată vă întreb, aveţi trei legi care ar putea fi anulate fără să influenţeze societatea românească?
Nu vă jenaţi, dacă merită anulate… voi lupta pentru anularea lor. Atenţie însă, să nu influenţeze funcţionarea societăţii româneşti… aşa aţi spus, că nu folosesc la nimic.
Iar faceti confuzii si prezumptii: nu am spus ca nu folosesc la nimic. De fapt, sunt convins ca folosesc cuiva. Nici nu am spus ca anularea lor ar ramane fara influenta asupra societatii romanesti.
Pana la urma, constat ca ratati esentialul a ce afirmam: parerea mea este ca nu e cu adevarat nevoie de noianul de reglementari, care decurg una din alta. Si ca devenim prizonierii unui tavalug legislativ, in care prima prostie o reclama pe urmatoarea, care se cere ulterior corectata de a treia, etc.
Legea locuintei, ce este aia si de unde necesitatea ei? Dar cea a performantei energetice a locuintelor? lege privind cresterile salariale? Sau cea privitoare la tinerii supradotati? Dar cea cu privire la tinerii casatoriti? Sau legea moaselor? Ori a taximetristilor? Si astea sunt exemplele benigne.
Credeti ca daca nu am avea o lege a taximetristilor, s-ar desfiinta business ul de taximetrie?
Sau daca n-ar exista o lege a cresterilor salariale, ele nu ar mai creste?
Eu am citit „Dincolo de Codul Civil, Codul Penal, Codul Comercial, Legea Administratiei Publice si Legea Bugetului de Stat, nu ne mai trebuie nimic” şi chiar asta înţelegeam, că dincolo de cele 20% legi necesare, 80% nu sunt de trebuinţă societăţii româneşti.
Legea 114/1996 a locuinţei este foarte puternică.
Fără ea nu ar putea funcţiona asociațiile de proprietari, nu ar fi reglementată nici măcar încasarea întreţinerii…
Ea vă mai dă dreptul să faceţi modificări în locuinţă, vă dă voie să vă închiriaţi locuinţa… Reglementează totodată locuinţa socială, locuinţa de serviciu, locuinţa de intervenţie, locuinţa de protocol…
Nu aţi simţit probabil nevoia ei pentru că înainte de revoluţie reglementările erau susţinute de o Hotărâre şi două decrete. În consecinţă Legea 114 din 1996 a micşorat numărul normativelor cu două. 😀
Legea nr.307 din 28 iunie 2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România nu face altceva decât să reglementeze o meserie. Moaşa este un fel de asistent medical din sala de naştere.
După cum vedeţi, legea este şi pentru asistenţi medicali.
De fapt legea pune în acord sistemul nostru instituţional cu nişte directive europene:
– Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 77/452
– Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 80/154
– Directiva Consiliului Uniunii Europene nr. 74/2001
– Regulamentul Consiliului UE nr. 1612/1968
Este deci parte din acquis-ul comunitar, fără această lege persoanele care exercită această lege nu s-a putea angaja în spaţiul uniunii europene. De asemenea legea are şi o trimitere de natură penală în ceea ce priveşte practicarea meseriei fără calitate.
Cred că este destul de importantă şi această lege.
Legea nr. 17/2007 privind educaţia tinerilor supradotaţi, capabili de performanta înaltă …
În primul rând această lege este lege de înfiinţare şi organizare pentru Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată. Mai vorbeşte şi despre organizarea instituţională a programelor de educaţie diferenţiată pentru tinerii supradotati, capabili de performanţă înaltă.
Ea oferă şi definiţii juridice, cum ar fi ce înseamnă supradotat… şi asta nu e puţin lucru… Asta cu definiţia trebuia să o trec şi la taximetre.
Aş spune că această lege ar putea fi comasată, la un moment dat, cu legea educaţiei… desigur, când va fi o lege nouă dacă le dă parlamentarilor prin cap să facă asta.
Legea tinerilor căsătoriţi… de asta nu am auzit, nu mă pot pronunţa. Poate vă referiţi la Legea nr.396 din 30 octombrie 2006 privind acordarea unui sprijin financiar la constituirea familiei… dar este abrogată.
M-am tot gândit… dar şi la legea creşterii salariale sunt un pic confuz, că nu ştiu exact la ce vă referiţi.
Stimate domn,
Legile sunt de folos societăţii pentru că ne spun cum anume să trăim ca să nu ne certăm. Problema în România nu este că sunt multe legi ci că sunt modificate atât de des încât cetăţeanul nu mai poate să urmărească ce este nou în legislaţie. Am avea nevoie deci de seriozitate în legiferare. Legile nu ar trebui să fie schimbate o dată cu schimbarea compoziţiei parlamentului.
Taximetrie fără Legea nr.38 din 20 ianuarie 2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere poate exista… dar cu „ia-mă nene”.
Această lege obligă taximetristul să aibă autorizaţie de transport sau certificat de competenţă profesională, un autovehicul identificat ca taxi, controlat şi avizat RAR, aparat de taxat, bon fiscal, dispecerat, lampă taxi… chiar şi comutarea din tarif de staţionare şi tarif de deplasare.
Fără lege aţi avea, nu taximetru, ci „autostopism” generalizat.
Dacă nu mă înşel, a rămas cea cu performanţa energetică, respectiv OUG 18/2009 – performanţa energetică a clădirilor. Aici vorbim în primul rând de ceva cerinţe europene. Directiva 2006/32/CE şi Directiva 2002/91/CE. Totodată se schimbă tehnologia obligatorie pentru noile clădiri. Reducerea consumului energetic este şi politică de stat, şi politică europeană. Veţi spune că se puteau construi şi fără lege, numai că fără lege nu exista nici obligaţia anvelopării dar nici obligaţia parametrilor de izolare termică.
Pretul energiei liber si fiecare sa decida. Statul sa decida pentru el, nu pentru altii.
Credeti ca daca ar costa gazul 400 EUR/1000 mc, am avea case prin care se scurge energia termica la cer?
Este asa cum spuneam: o tampenie initiala, cere alte tampenii dupa aceea, pentru a fi corectata, iar sirul nu se mai opreste niciodata. Totul incepe cu problema INTERVENTIEI.
Codurile civile si comerciale au origini in cutuma si conventie. Oamenii au colaborat dinainte ca cineva sa le spuna cum sa o faca. Obiceiul locului era lege, si in caz de litigiu, isi alegeau judecatorul pricinii, inainte sa fi existat o autoritate numita. Viata este mai complexa azi, reguilile ar fi mai complexe oricum, insa cea mai mare parte a legislatiei este generata birocratic si de politica de interventionism a statului.
Cand ma urc intr-un taxi, ma intereseaza pretul si confortul, nu daca are turela si ceas de inregistrat. Statul este interesat de asta, ca sa-i ia taxa pe venit. Ca si orice alta meserie libera, si taximetria ar fi capabila de autoorganizare, asociere profesionala si emiterea unor reguli proprii, care sa puna in fata clientului o alternativa profesionista FARA binecuvantarea statului. Reglementarea de sus mai curand impiedica asta.
Pe la 400 suntem noi, ceilalţi poate că sunt pe la 150…
Nu stiu de unde ati scos 400 EUR/1000 mc
La consumatorul casnic este 0,09631 lei/kwh. Acesta ar fi pretul pe 0,1 mc biogaz, deci pretul pe1000 mc este de 963 lei, ceea ce inseamna ceva pest 200 EUR. La marii consumatori industriali este la 1/2 din acest pret, adica ceva peste 100 EUR.
Lăsaţi cât plăteşte populaţia, aici apare intervenţia statului. Preţul de import al gazelor ruseşti este cu totul altceva decât ce plăteşte populaţia.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Gazele_naturale_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia#cite_ref-pg2011-08-04_20-0
După cum vedeţi, pe 2011 media preţului de import a gazului a fost 500 de dolari pe mia de metri cubi.
Dacă mergeţi ceva mai sus, veţi vedea că avem o scădere importantă a consumului naţional la gaz, plecând de la 37,4 miliarde de metri cubi înainte de revoluţie apropiindu-se de 10 miliarde metri cubi… deci reducerea consumului este o realitate.
Burebista
Noi doi avem o problemă…de ce-ai ars, domnule, viile, de-au murit săracii daci de sete?
S-a întâmplat la Varşovia unde cunoscutul istoric, scriitor şi disident polonez Adam Michnik a susţinut menţinerea în funcţie a Sabrei Daici, preşedintele ICR Varşoviei, pe care Marga a înlocuit-o cu secretara Ambasadei…se întâmplă şi la Paris…http://www.adevarul.ro/cultura/Directorii_institutelor_culturale_straine_din_Paris_o_sustin_pe_directoarea_ICR_Paris_demisa_de_Marga_0_794320772.html#
S-au mai schimbat la Budapesta , la New York, la…
Parcă-s lăcuste, rad tot. Şi nu cred ca toate aceste schimbări să se facă de dragul competenţei.
Ale naibii lăcuste USL-iste… Cum îi înlocuiesc ei pe competenții numiți de PDL-iști.
Un alt exemplu aici: „USL vrea sa schimbe si conducerea CNVM. Carmen Negoita, (fosta sotie a fostului primar al sectorului 3 Liviu Negoita), sefa CNVM, a fost sustinuta anul trecut pentru aceasta pozitie de PDL” (Ziarul Financiar).
Trist de tot… Hai să plângem. Și vorbim doar de fosta soție a fostului primar.
Tot Ziarul Financiar: „De profesie avocat, Carmen Negoiţă lucrează din 2005 în CNVM însă până atunci nu a activat pe piaţa de capital”
Eu am zis aici de ICR. Nu mă intreresează Carmen Negoiță și foarte bine-i face. Evident că sunt o grămadă de sinecuriști pedeliști pe care nu au decât să-i înlocuiască. Ar fi frumos însă s-o facă (în cât mai multe cazuri) printr-un concurs corect. Crezi că așa vor face?
Clientelismul politic nu este monopolul vreunui partid, tinand cont de modul in care PCR si FSN au diseminat. Dar vad ca nimeni nu-si mai pune problema competentei, ci aplica fara ezitare regula alogoritmului politic. din ce in ce mai adanc. Si totusi, ICR a devenise un loc al promovarii valorii dincolo de algoritm – s-a terminat si cu asta.
Din scrisoarea deschisă a Sabrei Daici, publicată în Revista 22: „sunt traducător în limba română al scrierilor cunoscutului istoric şi disident polonez Adam Michnik”.
Bine măi maestre, nu ai găsit și matale altă expresie?
Am înțeles, l-a pupat în fund pe tip…probabil că și aia din Paris a dat vreo șpagă, ceva.
Atunci bine le face.
Cu toate că parcă e una să perii traducându-l pe Michnik și alta să perii ”traducând”. Așa, în general.
Dar îți accept observația. Câtă vreme nu sunt niște mici Isuși, sunt criticabili, deplorabili.
Una care fură o rață poate fi la fel de vinovată ca una care fură un bou. Nuanțe, unghiuri, reflexii…
@ d’Artagnan
M-ai înțeles greșit. Eu nu de ea ziceam, ci de tine. „Cunoscutul istoric şi disident polonez Adam Michnik” – e plagiat de-a dreptul. 🙂
Între noi fie vorba îmi e complet perpendicular cine l-a tradus pe „cunoscutul istoric și dizident”, pe care recunosc cinstit că nu l-am citit cu suficientă atenție. Dacă mă gândesc bine, aș zice că nu l-am citit de loc. Aproape că habar nu aveam că există. Presupun că o fi vreun Patapievici polonez. Inițial am vrut să zic Pleșu, dar am văzut că e copil de comunist, de origine evreiască. Deci rămâne Patapievici.
PS: E frate cu Stefan Michnik, judecator stalinist, vinovat de condamnarea la moarte și executarea membrilor rezistenței poloneze anti-comuniste. Ce valori morale la familia asta… Câtă tărie de caracter.
Porthos
Dar nu de acolo e plagiat…e din altă parte.
Acum ce să zic, dacă cineva ar spune:”deşteptul şi frumosul dArtagnan”, înseamnă că ar plagia? Că doar toţi spun la fel!
Atunci când sunt puţine cuvinte să descrii un om, nu prea e plagiat…sau cum se mai zice, pur şi simplu nu găseşti o altă rimă.
Adam Michnik chiar este o personalitate nu numai a Poloniei, dar a Europei (si ma refer aici la continent, nu la UE ca structura). A fost un dizident adevarat, cu merite incontestabile si este un intelectual de mare anvergura, cu convingeri clare. Este mentionat in multe carti serioase (care se studiaza in universitati serioase) despre istoria comunismului-eu asa am aflat de el.
Ca e frate cu nu stiu cine, nu am date, dar omul acesta a facut dizidenta adevarata, a facut si puscarie pt valorile in care a crezut (peste 6 ani).
@casandra,
Mi-au picat okii pe urmatorul comentariu :”In Belgia, in pofida crizei politice prelungite, a fost posibila o viata foarte asezata tocmai pentru ca de vreo 10 ani ei au facut o miscare foarte intelgienta: Au eliminat din atributiile ministrilor orice atributie administrativa si de gestionare directa a atreburilor publice. Ministerele au devenit, de fapt, doar unitati de elaborare si promovare a noilor politici publice si unitati de strategie. Aplicarea masurilor si legilor le fac, cu deplina responsabilitate, serviciile publice: de ocupare, de educatie, de justitie, de finante, de sanatate etc.
http://www.belgium.be/fr/la_belgique/pouvoirs_publics/autorites_federales/gouvernement_federal/
Doar apararea a ramas sub denumirea de minister”
Scuze, dar esti in mare confuzie. Belgia este un stat federal, compus din trei regiuni: Flamanda, Wallona si Bruxelles, fiecare dintre acestea avand parlamentul si guvernul (: ) sau-cati bani sunt cheltuiti, raportat la aceasta micutza tzara (11 milioane), you do not want to know-tara asta are 4 guverne in total + 4 paralamente (cele 3 regionale + cel federal). La nivel federal au ramas destul COMPETENTE; precum justitia, armata, politia federala, securitatea sociala (pensii, alocatii familiale, alocatii de somaj, etc)-un mar al discordiei intre flamanzi si waloni; datoria publica, politica monetara, politica de preturi si venituri (spre ex, salariile sunt indexaya in raport cu indicele inflatiei si asta e stabilita la nivel federal), intreprindrile publice, etc. :http://www.belgium.be/fr/la_belgique/pouvoirs_publics/autorites_federales/competences_autorites_federales/
Restul competentelor sunt gestionate la nivel REGIONAL, de cater MINISTERELE +PARLAMENTELE regionale. care sunt nu politizate, dar FOARTE politizate, mai ale in Wallonia-aici, de 50 de ani, socilaistii sunt la putere si au fost scandaluri mari, cu coruptie dovedita, deturnate de fonduri, etc. Le copinage politique este la ordinea zilei, nu poti avea o cariera in administratie fara afiliere politica; exista piata libera, evident, dar ai mai multe sanse sa castigi contracte de lucrari publice daca esti prieten cu cine trebuie (in urma cu cativa ani, un scandal foarte, foarte urat care a demantelat toata filiala de la Charleroi) . E mult de povestit, scurtez spunand ca aceste lucruri sunt folosite (coruptia, politizarea) de catre flamanzi in revendicrea lor de a face din Belgia un stat CON-FEDERAL, in locul celui Federal de acum -sa ramana doar armata si politica externa eventual, iar restul sa treaca la regional, in special SECURITTAEA SOCIALA, Acesta e marul discordiei cel mai mare, pt ca flamanzii fac transferuri bugetare la bugetul federal mult mai mari decat walonii si spun ca ii duc pe acestia in carca, ca s-au staurat s aplateasca pt ei, ca sa stea acasa (ceea ce adevarat). Pt waloni, aceasta ipoteza e unthinkable, pt ca ar insemna sa ramana sa se descurce singuri, fara transferuri bugetare, si ce ar face PS (socialistii) cu electoratul lui de sistati, cum sa faca reforme structrale care sa incurajeze munca, initiativa privata, antreprenoriatul? Btw, in Wallonia, taxele ptr persoane fizice („independentii”) ajung undeva la peste 60 la suta, in Flandra sunt pe la 38 la suta-daca ii lasa flamanzii fara bani, cred ca o sa creasca taxeel pe la 80 la suta :))
Una peste alta, acum, ca Baart de Waver a castigat primaria din Antwerpen si paryidul sau, NVA, are cel mai mare scor din Flandra (la alegerile locale), o sa puna presiune pe clasa politica flamanda din ce in ce mai mare pt Confederalizare si lucrul asta o sa intample in cativa ani fara doar si poate-eu il „previzionez” de vreo 5 ani, si la inceput walonii cu care discutam spuneau ca „nu se poate asa ceva”. Uite ca se poate, caci NVA si de Waver nu glumesc, au sustinere mare populara si au si argumente.
PS: O sa revin si cu continuarea „povestii” despre cum au ajuns evreii sa se priceapa atat d ebine la finante :))
http://gouvernement.wallonie.be/
http://gouvernement.wallonie.be/
http://www.flandre.be/fr/autorite/membres-et-competences-du-gouvernement-flamand-2009-2014
Wallonii spun „Fédération Wallonie-Bruxelles” din motive politice si tactice: Bruxelles-ul este disputat si de flamanzi, care fac acum totul sa ‘il incercuiasca” administrativ, si astfel, in cazul autonomiei largite (confederatie) sau al separarii chiar totale a Flandrei (o alta ipoteza, care le place f mult flamanzilor), Bruxelles-ul sa ramana in Flandra sau, cel mult, sa aiba o administrare speciala. Wallonii sa ramana doar cu Wallonia :))
am un comentariu la spam, mi-l scoate si mie cineva? era o completare la raspunsul de mai sus
iata si guvernul Bruxelles-ului :)) http://www.bruxelles.irisnet.be/a-propos-de-la-region/le-gouvernement-regional
@ isabel_allende
Nu vreau să fiu nepoliticos cu tine, ci doar direct. Eu nu dau doi bani pe „dizidenți”. Dacă lipseau, situația era perfect aceeași. Blocul sovietic nu s-a dezintegrat din cauza dizidenților ci din cauza principiilor economice. Iar decizia finală a aparținut lui Gorbaciov. Toți dizidenții est-europeni la un loc nu fac cât Gorbaciov singur.
Dacă în plus dizidenții respectivi fac parte din familii de activiști comuniști precum Tismăneanu, Patapievici sau Michnik, la nepăsarea anterior exprimată se adaugă și o doză de suspiciune. Oare toată dorința de schimbare a lumii acesteia s-a concentrat în câteva familii de activiști în care, obligatoriu, fiul militează împotriva construcției tatălui și fratele împotriva construcției fratelui?
Tatăl ne „educă” în spiritul principiilor juste ale comunismului, ca apoi să vină fiul să mă „elibereze” și să mă învețe piață liberă. Și după cum ușor se observă, nu este un accident, ci mai degrabă o regulă la sus-numiții „dizidenți”.
Foarte bine, nu da. Cauta-ti reperele morale in alta parte. Eu in Romania, ca adolescent in formare, am simtit nevoia unor repere morale: in afara de Tutea , Coposu, Sorin Botez, nu le-am gasit.
Patapievici nu a fost disident, nici Tismaneanu. Michnik, Havel, au fost. Au facut puscarie pt ca au crezut in ceva.
Cat despre de ce a cazut comunismul, e muuult mai complicat. Spre ex, rolul jucat de Papa Ioan Paul a fost enorm de mare (nu il compar cu al nimanui, caci ceea ce a facut el „in culise” e putin cunoscut-cand s-or dechside arhivele, se va vedea). Gorbaciov are rolul sau incontestabil, dar u rol la fel de mare are opozitia/dizidenta din tarile foste comuniste: astfel, la presiunile opozitie, in Ungaria din 1988 s-a dat drumul la mici intreprinderi, a fost reinfiintat partidul agrar, a inceput sa existe un soi de pluralism care era de neconceput in Romania sf de regim a lui ceausescu. In Polonia la fel, din 1988 a inceput o liberalizare slight, e adevarat, dar ea a inceput. Asta datorita DIZIDENTILOR, care erau mult mai numersoi si organizati decat in Romania. Iar sindicatul Solidarittaea a fost poate cel mai mare simbol al rezistentei impotriva comunismului.
Nici eu nu vreau sa fiu nepoliticoasa, dar tu ai convingeri foarte ferme fara sa fi citit :))
am o virgula intre Subiect si Predicat: Havel, virgula, au fost :))
@ isabel_allende
Ce mi-a scăpat? Ce ar fi trebuit să citesc și nu am citit? 🙂
Isabel, Colin Powell relatează discuția sa cu Gorbaciov în care acesta îi spune că are de gând să pună capăt războiului rece. În lipsa deciziei istorice a acestuia, Ungaria sau oricine altcineva putea să se joace de-a democrația doar atât cât îi permitea URSS-ul.
Dizidenții anticomuniști au avut același impact asupra căderii comunismului, cât are efectul zborului muștelor dintr-o mașină asupra opririi acesteia atunci când șoferul frânează. Sunt cel mult enervante.
Domnule Athos si domnilor muschetari,
In spiritul democratiei care exista cu adevarat pe blogul dumneavoastra, va rog sa permiteti unui pensionar amarat de 64 ani, operat cu proteza de sold de 19 ani, cu o pensie de 522 lei dupa 35 ani de munca si care are in ingrijire un copil ranit pe 23 Decembrie 1989 la TVR, ramas handicapat fizic si psihic sa posteze urmatoarele :
Intrebari…
Cum este posibil ca romanul sa aibe tinerea de minte atat de scurta ?
Cum este posibil ca acesta sa mentina la putere, dupa o asa-zisa revolutie, o gramada de oameni care au avut functii de raspundere in PCR, Securitate sau Armata ? Oare am uitat cand cei care erau din Nomenclatura, Securitate sau Armata aveau magazinele lor proprii, de unde se aprovizionau cu carne sau diverse produse alimentare, iar noi ceilalti, ne inghesuiam sa cumparam vestiti “adidasi” ? Cum se poate ca acest popor, atat de incercat in cei 45 ani de teroare, de asa-zis comunism [ De fapt, comunismul este o utopie frumoasa, dar la noi nu exista dacat sistemul mafiot PCR ( Pile, coruptie si relatii )], sa accepte, dupa Decembrie 1989, ca la putere sa vina un bolsevic ce a facut studii la Moscova, cel care pe 22 Decembrie 1989 ne anunta ca Nicolae Ceausescu “a intinat adevaratele valori ale socialismului” ? Si acum, aceasta creatura nefasta pentru romani ( Lumea civilizata occidentala a fost ingrozita si nu uita cele intamplate pe 13-15 Iunie 1990 cand minerii, chemati de cel de mai sus si de oamenii care-l inconjurau atunci, au venit in Bucuresti “sa planteze flori” in fata Teatrului National, continua sa conduca, din umbra sau pe fata, cele ce se intampla rau in tara. Ce caracter avem noi, cei care am permis ca timp de 23 ani sa traim din ce in ce mai rau, sa nu vedem ca la putere sunt inafara de “cinstitul si saracul” I.I. fii sau nepotii celor care de 45 ani stau si acum in “Cartierul Primaverii”, cu pensii babane, fara grija zilei de maine, iar multi dintre ceilalti pensionari au pensii de mizerie, dupa multi ani de munca, printre care ma numar si eu. Au ajuns romanii sa-si vanda sufletul, sa-si de-a votul pentru o sacosa cu cateva produse alimentare ! Un popr tinut in saracie, intuneric, fara posibilitatea de-a putea cumpara o carte, nu poate deschide ochii sa treaca la o mai inalta cultura si civilizatie, este mai usor de condus ( manipulat ). Pe desupra politica distructiva “divide et impera” pe care o aplica cei de la putere, pentru a putea mentine mai departe privilegiile, a facut in acest popor doua parti antagonice, fara posibilitarea de impacare, deoarece acum, din motive electorale si din cauza manipularii ordinare a unor posturi TV asa-zis independente, s-a ajuns pur si simplu la ura intre parti si nu mai exista nicio dorinta de impacare, ma intreb si va intreb : Cine castiga din acest lucru, noi cei multi sau cei o mana ce oameni care pretind, cu atata tupeu, ca ne “reprezinta” ? Cum se face ca cei de la putere, care se schimba permanent intre ei, la fiecare 4 ani, sa prospere permanent iar noi sa saracim pe zi ce trece ? Isi fac concediile peste mari si tari, nu se uita la cat cheltuiesc pentru ca au de unde, NOI ii intretinem in acest imens huzur. Oare cat sa mai induram aceasta nedreptate ? Au distrus tot, toata industria, care asa cum era putea sigura multe locuri de munca pentru toti, au devalizat uzine si fabrici ce au ajuns o gramada de fier vechii trimis si acesta peste hotare, ca acum sa importam fier de la altii. Au distrus, cu buna stiinta, toate sistemele de irigatii iar acum ne miram ca dintr-o tara despre care japonezii spuneau ca daca ar avea tara noastra ar putea intretine toata populatia lor si pe deasupra ar exporta alimente, am ajuns sa importam carne si cereale din tari invecinate. Mai tineti minte Comtimul din Timisoara, porcii care mureau de foame, deoarece se spunea ca nu mai era mancare pentru ei ? Atunci a inceput dezastrul ! Au inchis acest combinat de producere industriala a carnii pentru poporul roman si imediat a fost deschis un altul, dar in Ungaria. Cine era atunci la putere ? Cel care are peste 80 de ani si nu se mai satura de putere si fiul celui sosit pe tancurile sovietice, cu Divizia Tudor Vladimirescu, formata din dezertori ai armatei romane precum si din tradatori de tara, imediat dupa 23 August 1944, acum ajuns, culmea ridicolului si rusinii, liberal. Prostimea in schimb tace si inghite ! La un asa popor asa conducatori ! Cei din politica, indiferent din care partid fac parte, vin pe la televiziuni si ne mint in fata ca vor face, vor drege, dar cand te duci in piata constati, cu durere, ca sau scumpit toate alimentele si combustibilii. Cat poate romanul sa rabde o clasa politica, fara suflet, ce isi urmareste numai interesele ei meschine de putere si inavutire, cu orice pret si prin orice mijloace. Se inghesuie sa intre in Parlament numai si numai pentru a obtine imunitatea mult dorita pentru care nu se uita la banii cheltuiti, iar prostii de noi ii votam sperand ca poate, poate, vom avea o viata mai buna. Speram sa ne vina acasa copii si nepotii nostrii plecati in lumea larga sa munceasca la straini, de multe ori pe salarii mult mai mici dacat meritau pentru munca depusa. Domnii de la putere isi trimit copii la studii la cele mai celebre Universitati iar aici, in tara, copii celor necajiti nu isi permit, din cauza nevoilor, nici sa termine studiile elementare abandonand scoala, in fiecare ani din ce in ce mai multi. Lucrurile acestea nu se spun la televiziunile, toate controlate de moguli cu legaturi stranse intre ei si care propaga pe micile ecrane numai emisiuni de manipulare a opiniei publice, emisiuni de prost gust si de imbecilizarea prostimii care sta cu gura cascata sa auda si sa vada in fiecare zi si Ia fiecare ora numai minciuni si fetite imbracate sumar care au ca unica grija sa-si gaseasca un bosorog sa le intretina, nu conteaza ca acesta are varsta bunicului lor. Nu mai exista cultura, moralitate, bun simt deoarece NU se doreste acest lucru, ca vezi doamne nu este rating. Stau si intreb : Cine a vut interesul ca romanii sa nu mai fie frati ca in Decembrie 1989 si cine profita, cu adevarat, de acest lucru acum ? Cat timp vom mai rabda o clasa politica IRESPONSABILA care permanent da vina pe “mostenire” uitand, de 23 ani, ca au avut responsabilitatea de-a conduce tara cat mai bine posibil ? Se cearta pe fata, intre ei ca la usa cortului, iar in spate au legaturi de afaceri ca de aceea intra in politica, sa parvina si nu conteaza mijloacele. Au adunat averi nemasurate, vile peste vile, masini scumpe, pamant cat vezi cu ochii, bani pe care i-au asigurat in banci straine, iar noi amaratii ne ducem zilele de pe o zi pe alta. Dar pana cand ? Trezeste-te romane !
Va multumesc anticipat si va doresc multa, multa fericire si bucurii in viata. Cu stima si consideratie, Tony Popescu