„Coaliția Europei este o iluzie, o iluzie foarte atractivă, dar ea nu există. NATO e istorie. Când mă uit la România văd ca interesele sale fundamentale să fie în siguranță față de Rusia.
Nu fiindcă rușii sunt monștri sau agresivi, ci pentru că sunt o putere imensă și voi sunteți una mica. America a călcat pe țări pentru ca nu le-a observat și așa fac și rușii. Iar rușii v-au călcat în picioare și înainte.
Vă văd îngrijorați din cauza Rusiei, în timp veți fi îngrijorați și referitor la Turcia. Însă problema voastră este construirea propriei coaliții, nu adăugându-vă unei coaliții. Iar ea este Intermarium, singura capabilă să vă asigure promovarea propriilor interese.
Un mare pericol e dacă Germania își creează o coaliție pe la spatele vostru cu rușii, sunteți în capcană de această dată. Dar România a fost mereu prinsă între mari puteri, călcată în picioare în drumul lor spre o alta destinație. Provocarea pentru România este să învețe sa devina mai periculoasă pentru a exista.”
George Friedman, CEO Stratfor – interviu Hotnews
Un coșmar? Sau realitatea pe care ne încăpățânăm să o ignorăm? Semnalele că rușii și nemții se înțeleg tot mai bine se înmulțesc pe zi ce trece. Deja s-au înțeles cu privire la prețul gazelor, lăsând România, dar mai ales Polonia la mila lui Putin. Mă întreb: dacă Rusia ar ataca Polonia membrii alianței NATO i-ar sări în ajutor ultimei? Are dreptate CEO-ul Stratfor când spune că fiecare va trebui să se descurce pe cont propriu? Cred că răspunsul la această întrebare depinde și de rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA.
Deca(b)logul Muschetarilor 
@Porthos,
foarte dens interviul si o mostra de jurnalism competent din partea drei Blajan.Tipul e direct si spumos,cu exprimari fruste.Raman de descifrat mesajele secunde.De pilda,ce parere ai despre indemnul de a ne intari armata si in context,aluzia deloc subtila la F16 ? Dar avertizarea reluata insistent cu privire la vecinatatea Rusiei si la problemele istorice pe care ni le-a provocat? Este cumva serios preocupat cineva in US ca Romania ar putea lua cap compas est in politica externa?
O să citesc mâine !
Ai niște imagini cu Sandy :
!http://www.theatlantic.com/infocus/2012/10/hurricane-sandy-after-landfall/100396/
http://www.theatlantic.com/infocus/2012/10/hurricane-sandy-in-photos/100395/
Interviul face parte din categoria încercărilor viclene și disperate de a ne menține într-un conflict din ce în ce mai avansat și păgubitor cu Rusia, o țară creștin ortodoxă ca și noi .
De la care vom avea întotdeauna o înțelegere mai prietenească decât se screm alții să ne-o propună. Să nu uităm că toate relele pe care le-au făcut rușii asupra românilor au fost de fapt comandate și operate atunci când puterea în Rusia o aveau evreii.
Exact cum o au acum în UE și America (NATO), iar dacă vom cădea din nou în vraja lor, ne vom merita soarta !
Profund!
Mai ai frati pe acasa ? Basarabia a fost furt-gasita pe vremea Imperiului tarist, si pe atunci tot evreii iti produceau cosmaruri ? Nu pot sa nu ma abtin sa-ti spun ca ai o mentalitate de loser: Ti-e frica sa intri in competitie cu cei mai buni, declari ca strugurii sunt acri si te auto-sugestionezi ca e mai bine in liga cu perdantii pentru ca fac cruce de la dreapta la stanga.
Un interviu slab, plin de soparle si de inexactitati, mai ales din partea dlui Friedman. Nici cea care pune intrebarile nu e mai prejos: „siguranta economica” (pe care trebuia sa o asigure integrarea in UE) -asta doar in stupid mind a unora + ca intrebarile sunt reclama mascata la analizele
Stratfor- „o alta analiza Stratfor spune ca”…
Iar tipul ar trebui sa stie ca Germania NU a fost in recesiune (in timpul acestei crize)-e pe aratura rau de tot, ca Turcia e e hub energetic in devenire dar nu e vorba numai de proiectul AGRI, ci de o multime de alte proiecte: TANAP, ITGI -care concureaza pt a deveni supplieri pt gazul azer de la Shah Deniz. Ca sa nu mai vorbim de competitia dintre Nabucco (sprijint de UE), North Stream si South Stream pt cine „aduce gaz i Europa” : ultimele doua proiecte sunt promovate de Rusia si musiu ar fi trebui sa le aminteasca pt ca da, Germania si Rusia „si-au at mana” si colaboreaza f bine, cel putin in domeniul energetic: North Stream este join venture Gazprom +companii germane (+ altele, dar in mai mica masura EDF, etc). Iar South Stream este mainly Gazprom +ENI+OMV (devenit player global dupa achizitia Petrom, da) + altii (printre acre ar trebui sa fie si Ro, daca ne mai baga rusii in seama).
Si mai am observatii, dar nu mai am timp sa le pun pe toate pe hartie: concluzia este una, din punctul meu de vedere: tipul are o gandire mainly tip „razboi rece”: securitate/armata/etc. Nene, esti un pic outdated.
Inca ceva: Finlanda, vecina cu Rusia mai mut decat suntem noi si cu o relatie daca nu mai tumultoasa decat a Ro cu Rusia, cel putin egala ca intensitate. Finlana nu este membra NATO -participa la Pareneriatul pt Pace dar nu este membru. Pai in Finalnda nu isi d animeni okii peste cap ” ca vai, securitate, cine o asigura, etc”. Sunt bine mersi, fac o politica „neutra” zic ei (dar nu e asa, e doar o politica cu nunate si de bun simt) si se ocupa de DEZVOLTARE in primul rand, nu de umorile rusilor fata de ei. De ce? pt ca au depasit faza „razboi rece”. Demult.
In Finlanda, o tema importanta a politicii este anti-UE (al treilea partid), nu anti-Rusia si vai! se-cu-ri-ta-tea.
Inca ceva: probabil ca nr clientilor companiei dl analist s-a micsorat, mai ales ca „razboiul contra terorismului” s-a cam pierdut din intensitate si nu mai e prioritatea nr 1 a pol externe americane (datorita multor factori, nu ii analizez acum). Si dl analist e in cautare de clienti noi si in acest scop face si el niste self-promotion. Am vazut pe site ca fac si discount (serios) la analizele furnizate.
@ isabel_allende, pierre
Cu scuzele de rigoare pentru clișeele folosite: George Friedman exprimă extrem de direct punctul de vedere al „complexului militaro-industrial”. Intrebarea este dacă chiar știe ceva și acesta este sensul în care vor evolua lucrurile sau este doar „wishful thinking”.
Sunt convins că dacă l-ar fi întrebat cineva în ianuarie 1989 despre Gorbaciov și terminarea războiului rece ar fi răspuns pe loc cu o analiză privitoare la imposibilitatea terminării și că schimbarea lui Gorbaciov e iminentă. Și nici măcar nu s-ar fi înșelat prea tare. Puciul generalilor i-a șubrezit puterea lui Gorbaciov, iar Vladimir Putin ne-a întors după 20 de ani la războiul rece.
Revenind la zilele noastre, omul are dreptate că nimic nu-i gratuit pa lumea asta. Cu atât mai puțin securitatea. Așa că F16 sunt obligatorii, ceea ce implică acel 5% PIB pentru forțele armate. Adică aproximativ 9 miliarde euro pe an. Partea proastă este că de banii aceștia ne-am putea face cam toate autostrăzile programate în următorii 5 ani.
Tocmai am citit azi in Gandul cum ca Ungaria s-a înțeles cu Rusia pentru construirea tronsonului ungar al South Stream. South Stream va tranzita Bulgaria, Serbia, Ungaria şi Slovenia, urmând să ajungă până în nordul Italiei.
Eu i-am rasfoit si cartea lui Friedman (cea la care face reclama in interviu). Fata de alți „futurologi” el merge in continuare pe mana SUA, insa introduce in ecuatie tari ca Japonia (ce eu stiu ca e bine tinuta in frau dupa WWII, si de aceea nu o vad decât strâns legată de SUA, cel puțin militar), Turcia si surpriza: Polonia. Acum dacă ne uitam la Turcia si Polonia dezvoltate extraordinar „prin ele insele”, capabile sa asimileze fonduri pentru dezvoltare, capabile sa negocieze, nedispuse sa se prostitueze, il inteleg
@ Observator
Și mie mi s-a părut că Orban merge pe mâna Rusiei. Adică mâna naționalismului, anti-globalizare, anti-bănci. Din punctul acesta de vedere, Băsescu a fost mult mai moderat. Însă mai are doi ani de mandat, așa că are timp suficient să se răzgândească. Greu cu licuricii ăștia mari…
Observator, Porthos,
Eu cred ca petrolul si in general resursele naturale sunt cea mai mare pacoste ! Cu una-doua exceptii tarile cu multe resurse naturale au devenit oaze de conservatorism si lipsa de initiativa. Din contra, tarile fara resurse si in plus, friguroase, au devenit moderne, inventive, liberale, capabile sa se adapteze oricaror conditii. Eu zic ca nici nu merita sa ne gandim la Rusia si resursele ei. Sa le exporte cui vor, pe unde vor ! Noi ar trebui sa ne gandim cum sa facem o economie dinamica, competitiva si moderna, bazata pe creier, nu pe resursele subsolului. Rusia ar putea fi un partener interesant, dar o Rusie care sa doreasca sa intre in UE, nu Rusia lui Putin ! Mai degraba ar trebui sa ne uitam la Finlanda, sau la tarile baltice, la Cehia, la Austria. In fine, sunt multe exemple bune.
@ Radu
Bună observație! Mă refer la „petrolul si in general resursele naturale sunt cea mai mare pacoste!”. Deși există și excepții (Norvegia). Probabil din cauza faptului că-i o țară friguroasă. 🙂
În ceea ce privește Rusia, problema nu este dacă ne gândim noi la ea, ci dacă se gândește ea la noi. Eventual împreună cu Germania. Ultima dată când s-au gândit împreună a ieșit pactul Ribbentrop-Molotov. Iar obiectul pactului au fost exact țările din „Intermarium”:
„Germany and the Soviet Union invaded, on September 1 and 17 respectively, their respective sides of Poland, dividing the country between them. Part of southeastern (Karelia) and Salla region Finland was annexed by the Soviet Union after the Winter War. This was followed by Soviet annexations of Estonia, Latvia, Lithuania, Bessarabia, Northern Bukovina and the Hertza region.”
Nu înţeleg de ce-ar trebui să cumpărăm de atâţia bani avioane. Ăia care sunt de mărimea noastră n-or să ne atace pentru că se vor opune SUA şi UE, iar ăia care sunt mai mari ca noi or să râdă de flota noastră.
Mai bine am face autostrăzi. Problema e că nici pe ălea nu suntem în stare să le facem.
Nu ştiu dacă există vreun precedent, dar cel mai bine am rezolva problema siguranţei naţionale (şi a economiei) înaintând pur şi simplu o cerere ori către SUA, ori către Germania, ori către Anglia, pentru a deveni ori stat american, ori land german, ori regiune engleză. De ce să dăm noi banii pe care oricum nu-i avem?! Să dea ei.
Suntem in UE. Si avem dreptul sa folosim bani europeni, cateva zeci de miliarde. Dar posmagii nu’s muieti asa ca avem „coeficienti de absorbtie” de 3-5%. Ce te face sa crezi ca am „absorbi” mai mult daca am fi un land german ? Vom invata sa jucam dupa cum canta restul Europei, dar nu suntem japonezi sa ne reinventam intr-o generatie. O sa invatam in ritmul nostru molcom, cam in vreo 3-4 generatii. Dar ai sa vezi, daca ramai prin preajma, ca in 2112 vom avea si autostrazi.
Dacă puteam, ştiam, învăţam să le luăm banii, nu mai eram fan anexare. Dacă am fi fost land german, ne băgau ăia în traistă, nu mai trebuia să „absorbim” noi.
Vorbind serios, nu dau două parale pe teoriile lui nenea ăla. Coaliţia Europei nu este o iluzie, tipul probabil nu ştie că suntem martorii celei mai îndelungate păci din istorie pe continentul european.
Cea mai bună apărare a noastră depinde de noi acum, cum dezvoltăm economia, ce trebuia făcut în privinţa alianţelor a fost făcut.
Un pericol cu mult mai mare mi se pare sărăcia din ţară.
d’Artagnan,
Si mie mi se pare ca americanii, voit sau nu, minimalizeaza rolul si durabilitatea UE. De fapt de vreun deceniu tot prezic ruperea UE sau federalizarea ei pe model american, desi ultima varianta tot ei o resping pe motiv ca nu e aceeasi limba, aceleasi traditii, etc. Gandire procustiana !
Pentru ca acesta este pretul aliantelor.
pt ca, vorba poetului, sa „manance si gura” celor care le produc: complexul militaro-industrial, cum zice Porthos; eu le zic baietii destepti din domeniul inarmarii.
Athos
Toate statele din alianţă au avioane de genul lui F16? Şi Ungaria? Şi Bulgaria? Şi Albania?
Eu zic că preţul alianţei îl plătim în Afganistan.
Nu stiu ce fac ceilalti, dar fiecare trebuie sa ofere ceva.
Una dintre cele mai grozave pozitii pe care o tara mica o poate castiga, este neutralitatea.
Eu zic să le oferim o țară dezvoltată economic, cu multe autostrăzi.
Noi avem războiul nostru:
http://dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-opinii/articol/romania-rupt-contractul-social-elita-sa-politica
Până la Rusia ne mănâncă corupţia…
D’Artagnan,
Coruptia ne-a mancat demult crescand gradual de la an la an. Nici nu mai are sens sa ne uitam in urma sa vedem cine a initiat procedeul, important e ca acum a atins cote de calamitate si ar trebui oprit. Ce e mai important acum e sa definim CUM se poate opri acest fenomen?
Pe de alta parte Friedman am mai gasit un interviu al aceluiasi Friedman dat ziaristilor de la Mediafax in 2010 si vorbeste de istoria noastra scurta ca stat unitar care ne cam incurca.
Gasisem ceva similar si intr-un interviu al lui Breban: vorbea de Romania ca un stat tanar cu 3 regiuni aflate sub influenta a trei imperii complet diferite: polonii, turcii si ungurii, imperii ce au impreimat cetatenilor fiecarei regiuni conceptii despre lume si viata diferite, uneori antagonice.
Tu îmi știi părerea, anticorupția a crescut gradual, de la an la an.
Văd că nu e numai părerea mea:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/un-pachet-fierbinte-pentru-justitia-uselista-10271124
S-ar putea sa fie ca la rabin: si tu sa ai dreptate si eu sa am dreptate. Problema e ca, din păcate, corupția a crescut cu un pas mai mult decât anti-corupția si a ajuns sa ne domine.
🙂
”a ajuns sa ne domine.” ?!
Corupția ne domină de secole, iar vârful ei nu-i acum. Acum este doar mult mai vizibilă pentru că a început să se miște Justiția.
Și probabil că și clănțăneala isterică a Antenelor dau senzația de Apocalipsa Corupției.
Dragul meu d’Artagnan, zic sa nu ne mai contrazicem, pana nu știm dacă vorbim fiecare cu aceleași cărți in fata.
Dacă fiecare trebuie să se descurce pe cont propriu… aici îmi dau seama de greşeala mea, nu am cont. 😀
„Un pachet fierbinte pentru justiţia uselistă” e un articol de o fină imbecilitate. O mostră ridicolă de senzațional amestecat cu apă plată.
„Ultima zi a cuplului Morar-Kovesi la conducerea Ministerului Public se încheie spectaculos: procurorii DIICOT destructurează cu surle şi trâmbiţe o reţea de „gulere albe”, acuzată de fraude bancare şi spălare de bani.” – cei doi papițoi cu ifose de justițiari de benzi desenate au „destructurat” „gaura de la covrig”.
În primul rând că sesizarea a făcut-o sistemul bancar. Adică BCR-ul care a observat că nu se plătesc ratele la credite. NICIUNA!
Rețele de fraudare a procesului de creditare există de cel puțin 7 ani. Autori sunt de obicei prinși și arestați relativ rapid. Doar că până acum nu s-a făcut din asta un spectacol televizat.
În acest caz, cei doi papagali (Morar-Kovesi) aveau misiunea să separe vinovații de nevinovați. În loc să-și facă treaba, au preferat să-i aducă la audieri pe TOȚI, vinovați și nevinovați la grămadă. Având grijă să cheme și presa pentru a da încă o lovitură de imagine. Încheierea perfectă pentru cei N-șpe ani de telejustiție ridicolă și absurdă. Spectacol tembel destinat unui public la fel de primitiv și tembel.
PS: Și un articol scris cu mai mult bun simț despre același subiect:
http://www.zf.ro/eveniment/bcr-a-sesizat-diicot-de-falsuri-in-dosarele-a-patru-firme-din-calarasi-oltenita-si-bucuresti-10270262
„BCR a sesizat DIICOT, în trimestrul II 2012, că a descoperit, prin divizia antifraudă specializată a băncii, existenţa unor falsuri în dosarele de credit a patru firme din Călăraşi, Olteniţa şi Bucureşti. Cei câţiva salariaţi ai băncii implicaţi în aceste cazuri au fost concediaţi. Banca a depus plângeri penale împotriva acestora şi a altor persoane din afara băncii. Banca îşi continuă activitatea normal, ca principal finanţator al economiei româneşti. Eventualele prejudicii vor fi recuperate după finalizarea cercetărilor. BCR a reuşit să prevină producerea de noi fraude în caz având proceduri antifraudă complexe şi personal specializat”, se arată într-un comunicat al BCR”
De unde stii tu,sau oricine altcineva in aceasta faza a cercetarii,cine este vinovat si cine nu?Nu acesta a fost criteriul aducerilor,ci,probabil,indiciile si dovezile adunate de procurori in cele 7 luni,asa s-a declarat,de filaj.In context,cine este autorul sesizarii,BCR,SRI sau mama Omida,nu are nicio relevanta.Nu este datoria Parchetului sa descopere posibile infractiuni,ei le instrumenteaza juridic si penal.
Dar ai si tu dreptate,a existat o tentatie de spectacol media facil.Desi,daca te raportezi la anvergura personajelor „saltate”,poate este de inteles.
PS Porthos,mai este in articolul respectiv o formulare despre care ma asteptam sa-ti provoace indignarea 🙂 ,cea in care se spune ca singurul domeniu care a facut progrese in ultimii ani a fost „justitia basista”.
Pierre, uneori imi dai senzatia ca stii bine despre ce vorbesti. Si nu numai mie. Si Radu are încredere. De ce incerci atunci sa arunci vorbe ca mai sus, complet pe lângă subiect? Hai sa acceptam ca fiecare avem un domeniu in care suntem specialiști si chiar știm ce vorbim. Asta cu fraudele bancare chiar nu e al tau.
@Observator,
si eu am impresia despre tine,de cele mai multe ori,ca esti o persoana judicioasa.
Primul,aspectul de forma:noi,aici,ne dam cu parerea toti,cate in luna si stele.Nu e nevoie pentru asta sa fim la subiect,nici sa fim doctori (fara plagiat) in domeniul respectiv.Asa incat aprecierile tale ca vorbesc pe langa subiect sunt ele insele fara subiect.Daca cineva de pe aici te-a insarcinat sa tragi comentatorii de maneca cand o iau „pe langa subiect”,anunta-ma,voi fi mai prevazator.
Al doilea aspect,de fond:In fapt,nimic din ce spun nu este pe langa subiect.Nu obisnuiesc sa bat campii,tu o stii prea bine,probabil ai avut doar un puseu trecator de criticism exagerat.Porthos spune asa:
„În acest caz, cei doi papagali (Morar-Kovesi) aveau misiunea să separe vinovații de nevinovati”.
Eu spun,perfect la subiect,ca nimeni nu poate stabili vinovatii in aceasta etapa a cercetarii.Ai ceva impotriva?
Porthos spune asa:
„În primul rând că sesizarea a făcut-o sistemul bancar. Adică BCR-ul care a observat că nu se plătesc ratele la credite. NICIUNA!”
Eu spun,perfect la subiect,ca nici nu e treaba Parchetului sa sesizeze diverse infractiuni.Ai ceva impotriva?
Si atunci,draga colega de suferinta bloggeristica,unde am vorbit pe langa subiect?
PS Ma fac ca nu observ „fitilul” cu enumerarea persoanelor care au incredere in ce scriu eu pe blog.Observator,uneori,Radu,mai des.Doar ma prefac,sa stii. 🙂
@ pierre
Doar că m-ai citat trunchiat, eliminând exact propozițiile care răspundeau la întrebarea ta, care astfel devine inutilă. Asta ca să fiu politicos. Citatul complet este:
„În acest caz, cei doi papagali (Morar-Kovesi) aveau misiunea să separe vinovații de nevinovați. În loc să-și facă treaba, au preferat să-i aducă la audieri pe TOȚI, vinovați și nevinovați la grămadă. Având grijă să cheme și presa pentru a da încă o lovitură de imagine.”
Problema mea cu telejustiția lui Kovesi și Morar este că mai degrabă crează probleme decât le rezolvă. Aducerea VP-ului SocGen la un loc cu infractorii sugerează implicarea acestuia. Mai ales că a urmat și o perchiziție la HQ-ul SocGen. Sper că cei doi papagali nu au făcut acest lucru doar pentru rating și că au probe INDUBITABILE că respectivul VP e vinovat.
Update: acum am văzut știrea că a fost reținut. Deci au probe indubitabile. Sau măcar așa cred ei.
Pierre – meritul acestor „dezvaluiri” e cu siguranta al bancilor. Dupa cum banuiesc ca stii exista o lege a securitatii bancare prin care bancile sunt obligate sa isi ia toata masurile de securitate (ai vazut, cazul a inceput la denuntul BCR). Sunt convinsa ca ele vor mai mult ca toti sa-si faca ordine in curtea proprie. Cred eu ca de cele mai multe ori dovezile pe care le prezinta sunt ultra tari si sustenabile.
Insa, eu inteleg din ceea ce spui tu (cel putin de aceea m-am indignat) ca procurorii ar trebui sa audieze pe oricine si-a luat un credit, asa, poate e si ala suspect – ceea ce e absurd. In principiu, pentru autoritati, daca banca nu se plange, nici nu ar trebui sa fie important ca o companie si-a luat un credit. Sunt convinsa ca si aici a fost similar. Fraudarea Fondului de Garanntare – subordonat Ministerului Economiei e altceva.
@Porthos,
ba nu,dragul meu muschetar,nu ai raspuns la nicio intrebare.
Asta ca sa fiu politicos.
Treaba procurorilor nu este sa stabileasca (ne)vinovatii,judecatorul face asta.Procurorii nu audiaza si nu stabilesc categorii de vinovati sau nevinovati,ei formal audiaza NUMAI nevinovati.Cel putin pana la judecata si pronuntarea unei sentinte.
Asadar,intrebarea mea subzista,dar,sincer,nu mai astept niciun raspuns.
@ pierre
Îmi permiți să nu fiu de acord cu tine? Din momentul în care sunt trimiși în judecată, cei audiați devin ÎNVINUIȚI. Adică procurorii sunt convinși de vinovăția lor, dar trebuie să o probeze în fața instanței.
Mă amuză că nu ai înțeles singur sensul formulării „cei doi papagali (Morar-Kovesi) aveau misiunea să separe vinovații de nevinovați”. Am presupus că o minte ageră ca a ta nu are nevoie de explicații elementare. Scuze pentru presupunerea nefondată.
@Porthos,
exact asta-i spilul,o minte agera ca a mea sesizeaza ca o formulare de genul“ cei doi papagali (Morar-Kovesi) aveau misiunea să separe vinovații de nevinovați” este un non sens.
Hai sa nu lungim discutia,vad ca incepi sa amesteci deliberat categoriile.Acum ai introdus una noua,cea de „invinuit”.Nici macar asta nu inseamna „vinovat”,asa cum ai scris tu initial.Nu te infiebamta,n-am s-o fac nici eu,chiar nu merita subiectul.
Apropos de Polonia, aceasta tara face o politica inteligenta, in acord cu contextul in care se gaseste si nu umbla dupa fantomele trecutului: http://ecfr.eu/content/entry/commentary_why_poland_is_the_new_france_for_germany
In urma cu cativa ani, am cunoscut un tanar analist polonez: ce retorica anti-germana pe d eo parte si pro-americana avea, era de speriat: foarte hard. Dar Polonia a inteels ca trebuie sa construiasca o politica articulata, care sa raspunda nevoilor , interesleor tarii , dar si contextului global;
Ca sa nu mai vorbom de Turcia, care de la NATO si UE ca singurele obiective majore a ajuns la „Strategic Depth”-doctrina politicii externe turce, care spune ca Turcia trebuie sa fie o punte intre Est si Vest, sa aibe zero problems cu vecinii, diplomatie multilaterala si activa (ritmica, etc). E un caz extrem de interesant, care ar trebui poate o discutie separata.
Unii insa vaneaza fantomele trecutului si cred ca daca , virgula, cumpara nu stiu ce echipamente militare rezolva problemele de…. se-cu(r)-i-ta-te :))
Isabel,
Ceva echipamente militare trebuie cumparate, nu-i asa ? Proportional cu marimea, ambitiile si economia Romaniei. Nu cred ca Romania se gandeste sa-si puna la punct o armata care sa-i asigure neutralitatea; dar sa-si aduca partea corecta de contributie la bugetul NATO, asta da ! Nu cred ca e corect sa te lasi complet in grija aliatilor NATO, sperand ca o sa te apere ei la greu chiar daca tu i-ai ignorat pana atunci. Si nici nu trebuie sa devenim cu asupra de masura de zelosi si sa cumparam avioane cat Elvetia spre exemplu, pentru ca nu avem nici pretentia sa fim neutri, si nici bugetul Elvetiei. Trebuie sa fie o cale de mijloc.
Si ce ar putea sa fie inteligent in a face o politica hard anti-germana ? Avem noi ceva de impartit cu Germania ? Trebuie sa cautam harta cuiva si nu ne-am gasit sacul de box ? Polonezii au fost cam intotdeauna cu coada pe sus, dar asta nu inseamna ca Franco-Germania o sa aiba la nesfarsit rabdare cu ei, si nici ca noua ne-ar permite macar jumatate din fitele lor.
Radu, tu ai citit cu atentie ce am scris? :))
Eu am spus ca polonezul acela (care era analist de pol externa pt un partid) era foarte hard anti-german si reprezenta un punct de vedere destul de raspandit in randul opuniei publice poloneze (trauma ocuparii Poloniei din 1939 exista in mentalul colectiv polonez) . cativa ani dupa, Polonia este capabila sa lase de o parte sentimentele anti-germane si s faca realpolitik (citeste si articolul care e conctinut in linkul de mai sus).
Polonia, la ora actuala,este capabila sa aibe si initiative PROPRII : vezi Parteneriatul Estic (impreuna cu Suedia initiat, dar la care Germania e f co-interesata, din motive care tin de geografie economica): http://eeas.europa.eu/eastern/index_en.htmAtunci cand l-au initiat, autoritatile poloneze spuneau ca, prin acest parteneriat, Polonia va juca un rol mai important in UE.
Isabel,
Acum da.
Linkul cu Parteneriatul Estic : http://eeas.europa.eu/eastern/index_en.htm
Si ce mai face Polonia (impreuna cu Germania)? : cer relatii mai stranse cu Rusia ? -vaaai, nu se poate asa ceva … :))
De dragi ce le sunt rusii ? Nu, din contra, e bine sa-ti tii potentialii dusmani (sau competitori) aproape, sa nu miroasa nimic. Pe plan energetic Germania s-a specializat in materiale de constructii care minimizeaza pierderile termice, plus in termopompe (prin care fortezi apa sa calatoreasca cateva zeci de metri sub pamant inainte de a o circula prin casa) si care iarasi o sa-i ajute sa-si castige independenta energetica. Rusia ori nu stie, ori nu vrea sa creada, ori nu intelege, dar intr-un deceniu sau doua cererea de gaze pentru incalzire in Europa de Vest va fi muuult mai mica.
Tot asa, nemtii (+ polonezii, ca la ei ne refeream) colaboreaza cu rusii din motive de georgrafie and economie: vezi Geography and Trade de Krugman.
Nu e vorba de dihotomia prieten/dusman, ci de cea colaborare/necolaborare (economica)
Observator,
In Pierre we trust. (we e persoana intaia imperiala aici). Nu l-am auzit sa vorbeasca fara sa se documenteze, nici sa exagereze gratuit. Uite, afirmatia „De unde stii tu,sau oricine altcineva in aceasta faza a cercetarii,cine este vinovat si cine nu?” e cat se poate de corecta. Daca vrei sa demonstrezi ca Pierre s-a pripit in afirmatiile lui, trebuie sa aduci argumente; taci din gura ca esti prost si nu te pricepi nu se califica drept argument. Nu tu spuneai ca-ti displace argumentul pumnului in masa, ca nu ai fost crescuta asa ? Sau al capului in gura, ca sa folosim o expresie folosita de AN inaintea campaniei din 2004 cand se lauda ca a invatat multe pe strazile nu stiu carui cartier rau famat din Bucuresti.
@ Radu
Regret, dar nu sunt de acord. Pierre m-a citat trunchiat deformând ceea ce am spus. Probabil că se grabea. I-am răspuns mai sus.
@Porthos,
ti-am raspuns si eu mai sus.
Am citit știrea mai cu atenție:
„Gruparea Stan-Ruse, a câştigat „un loc aparte” în cazuistica penală din cauză că a reuşit să cuprindă peste 80 la sută din sistemul bancar românesc şi o parte importantă a instituţiilor statului, precum şi pentru amploare şi complexitate, arată procurorii DIICOT în referatul cu propunerea arestării”
„Peste 80% din sistemul bancar”!? Trebuie să fii dobitoc (adică procuror DIIICOT) să poți emite o astfel de enormitate fără să roșești.
După Adrian Năstase a venit rândul „bancherilor”. Urmează Mugur Isărescu?
Porthos,
Trebuie ca e dobitoc procurorul care a dat declaratia (sau cine a dat-o). Nu toti. Vezi ca si tu faci aceeasi greseala de generalizare si pui semnul egal intre 0.8% si 80% !!
@ Radu
„80 la sută din sistemul bancar românesc” e un citat din articolul din Ziarul Financiar. Eroarea nu îmi aparține.
Sunt pe fugă, dar mă bucur că am agitat spiritele cu articolul postat.
Pierre, și eu cred că afirmația ” singurul domeniu care a facut progrese in ultimii ani a fost “justitia basista”” l-a făcut pe Porthos să ia foc.
Porthos, e o constatare.
@ d’Artagnan
E o constatare/presupunere nefondată. Afirmația unei ziariste oarecare îmi e perfect indiferentă. Din partea mea nu are decât să creadă și că Băsescu e cel mai iubit președinte.
Ceea ce mă deranjează cu adevărat e mediatizarea excesivă a unei prostioare, transformată de mașina de propagandă în problemă de importanță națională. Mă deranjează că Traian Băsescu a declanșat încă o vânătoare de vrăjitoare ce va produce daune tuturor și atâția oameni inteligenți (inclusiv tu și pierre) pot lua în serios o asfel de idioțenie. Din conversațiile precedente am exclus posibilitatea ca voi doi să fiți băsiști. 🙂
Vrei să spui că ”Gândul”, adică și Rodica Ciobanu, adică și CTPul, fac parte din ”mașinăria de propagandă” a lui Băsescu?!!
Părerea mea este că mașinăria de propagandă a lui Băsescu e vax pe lângă mașinăria de propagandă a USLului.
Foarte bine,exclude-o definitiv.
@Observator,
te rog,citeste inca o data pe indelete ce am spus eu,dupa care,la fel de pe indelete,ceea ce spui tu ca am spus eu.
Sfinte Sisoe!
Ce înseamnă Sfinte Sisoe de fapt!? Înțeleg că este o nedumerire, o indignare, dar de unde vine de fapt expresia? Nu te-aș întreba dacă nu aș ști că ești foarte bine pregătit. Vorba lui Radu. 🙂
Crede-ma,in momentul in care tastam „Sfinte Sisoe”,exact aceeasi intrebare mi-o puneam si eu.
Hai sa cautam.
Am gasit o pilda frumoasa cu Sfantul Sisoe:
„Intr-una din zile, un om se indrepta cu fiul sau spre chilia Sfantului Sisoe pentru a lua binecuvantare. Pe drum, copilul muri, insa tatal, fara a se tulbura si-a continuat drumul pana la batranul Sisoe. A intrat in chilia acestuia cu fiul sau in brate. A cazut la pamant pentru a fi binecuvantat. Dupa acest gest, tatal s-a ridicat, lasandu-l pe copil la picioarele Sfantului Sisoe.
Batranul, necunoscand ca fiul acestuia este mort, i-a spus:
– Ridica-te si du-te afara!
Dupa ce a rostit aceste cuvinte, copilul s-a ridicat si a iesit. In urma acestei minuni, tatal i-a spus Cuviosului Sisoe cele petrecute cu fiul sau, iar batranul i-a spus sa nu vesteasca nimanui despre cele petrecute pana la moartea sa.”
Porthos
Să nu uit: mulțumim pentru grija pe care ne-o porți, ca eu și pierre să nu fim fraieriți de Băsescu. Apreciez chestia asta. Ca răsplată, și eu și Pierre ne vom strădui ca nici tu să nu fii tras pe sfoară de USL, deci te vom atenționa de câte ori vor greși.
🙂
@Porthos,
cu ceva timp in urma,un bun amic imi povestea ca nu a mai putut plati ratele la un credit de nevoi curente de firma,ceva mic,vreo 25 mii lei.Avea creditul garantat de FNGCIMM,pentru care platise o prima initiala de asigurare,asa incat,la momentul in care dosarul sau a ajuns la executor,banca a solicitat de la Fond rambursarea creditului restant.
Operatiunea a avut loc prompt,banca si-a luat banii inapoi,drept care a oprit executarea firmei restante.Amicul meu era incantat.Pe de o parte nu se astepta ca in Romania mecanismul de garantare la Fond sa mearga atat de eficient,repet,lucru rar in Romania,pe de alta parte,intr-o discutie cu directorul bancii,la intrebarea „Si acum ce urmeaza ?”,primise asigurari de genul „stai linistit,nu cred ca Fondul se indreapta prea curand catre tine pentru recuperarea sumei,suma e prea mica si oricum mai tragi de timp”
Dar,semn ca in sistemul bancar romanesc lucrurile par a fi puse la punct,nu a trecut nici o luna de zile si firma amicului meu a fost notificata de Fond si a inceput din nou executarea.
Acum,Porthos,sa ne inchipuim ca in cazul unor smeckeri cu credite restante de mil de euroi,Fondul nu este asa prompt cu recuperarea,mai mult,constata ca nu poate recupera nimic de la debitor,si asta e !Altfel spus,spre deosebire de un amarastean cu un credit de 25 mii lei care este executat la piele,in cazul lor banii se evapora,banca nu pierde nimic,iar singurul pagubit ramane statul roman.Si asta cu implicare la cel mai inalt nivel,chiar seful FNGCIMM,cu protectie politica si guvernamentala de varf.
Acum,sincer,chiar poti sustine ca mecanismul asta de frauda este doar „o prostioara”?
@ pierre
Problema este din nou statul, nu sistemul bancar. O pagubă de 22 de milioane de euro este eroare de rotunjire pe lângă un miliard și jumătate de euro la Hidroelectrica. Sau sumele deturnate de Blejnar.
A transforma prostioara în „risc sistemic pentru sistemul bancar” este adevărata mârșăvie. Pură prostie? Nu cred. Mai degrabă dezinformare efectuată profesionist.
Iar „jurnalista” care a scris „Ultima zi a cuplului Morar-Kovesi la conducerea Ministerului Public se încheie spectaculos: procurorii DIICOT destructurează cu surle şi trâmbiţe o reţea de „gulere albe”, acuzată de fraude bancare şi spălare de bani. Imaginile descinderilor la sediile a trei bănci comerciale şi la Ministerul Economiei, cu mascaţi ducându-i de braţe, la audieri, pe zecile de cercetaţi… bla, bla, bla” e parte a acestei dezinformări. Doar răspândacii nevinovați ca d’Artagnan pot fi acuzați de naivitate. 🙂
D’Artagnan naiv ??? Oh,nu…
@ pierre
Am zis eu că d’Artagnan e naiv? Am spus doar că are dreptul să se bucure de prezumția de inocență pe acest subiect. 🙂
In tara bananiera Romania, atat de bogata, stim! , o paguba de 22 milioane de euro e un mizilic, nu-i asa? Pot sa va asigur ca pt o paguba similara, in tari mult mai bogate ca Romania (gen Franta, Germania, Olanda) , nu numai ca s-ar fi lasat cu pedepse grele, dar si opinia publica (mai ales) s-ar fi scandalizat rau de tot.
Pe malul Dambovitei, se fac comparatii : „in comparatie cu …” nu e prea mult, etc.
Porthos,
Si eu gasesc ciudata atitudinea asta de a spune ca un furt e scuzabil atata timp cat altii fura mai mult, poate chiar mult mai mult. Furtul e furt si nu e scuzabil. Asta nu inseamna ca s-a dovedit ceva in cazul prezent, dar vad ca incerci sa spui ca actiunea DIICOT nici nu trebuia sa aiba loc pentru un mizilic de 22 milioane euro.
Foarte bine ca DNA si-a facut treaba (si si-o face) in cazul lui Blejnar si Hidroelectrica, vom vedea si care sunt pagubele acolo. Dar e foarte bine ca se investigheaza si problemele din sistemul bancar. Imaginile la TV raspund nevoii de senzational cu care se hranesc romanii din pacate; atata timp cat este cerinta va fi si oferta de mascati filmati. Atata timp cat se va castiga bine dand ponturi TV-urilor cand si unde sa fie pe faza, se vor gasi destule cartite.
In tot cazul de ce te-a inversunat atat de mult actiunea de azi ? Defavorizeaza USL ? Sau pur si simplu DNA ar trebui sa se rezume la a-l interoga pe Blejnar si eventual la cei din Hidroelectrica, si sa ia o pauza in rest ?
Dacă eu am început, hai să și termin:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/caracatita-cu-mandat-de-cate-patru-ani-10273374
@ d’Artagnan
Cu totul altceva! E un articol excelent! Abia acum am apucat să-l citesc.
@ isabel_allende, Radu
Dragilor, unde am spus eu că e scuzabil furtul? Am spus doar că e o mârșăvie să târăști sistemul bancar în noroi pentru o idioțenie. O escrocherie de 22 de milioane nu poate fi numită „risc sistemic pentru sistemul financiar” sau că „afectează 80% din sistemul bancar”.
Poate că VP-ul de la BRD e vinovat de ceva, dar mă îndoiesc. Se ocupa de trezorerie, nu de retail (IMM-uri). Mie îmi miroase a făcătură securistă în stilul lui Băsescu. Cum a fost și „răpirea jurnaliștilor”.
Și cred că de fapt ținta sunt „corporatiștii” din bănci, care reprezintă o foarte bună alternativă la jegul din politica românească. De aici „înverșunarea”.
nu ai spus ca e scuzabil, dar nu ai fost nici explicit. acum, esti :))
@ isabel_allende, Radu
Și uite așa, uriașa escrocherie PDL-istă a lui Blejnar a dispărut în noianul de infracțiuni financiare „deosebit de grave”: „mafia gulerelor albe din bănci”, „evaziunea fiscală a „omului de afaceri” Constantin Bădescu” din Strehaia”, etc.
Poate acum e mai clar mecanismul dezinformării băsisto-securiste. Pentru că orice comparație între statul mafiot al lui Băsescu și Blejnar și găinăria lui Șaramet (adică tot statul mafiot al lui Băsescu) ar fi condamnată chiar și de oamenii de bună credință ca voi. Mai are rost să mai zic de băsiști? 🙂
PS: mai lipsește „omul de bine” care să mă întrebe dacă am vreo dovadă că tot circul a fost organizat de Băsescu pentru a ascunde problema infectă cu Blejnar. Un cap al crimei organizate numit șeful ANAF. Și despre care șeful statului a declarat că nu-l cunoaște (declarație în direct la TVR1), deși vorbea cu el la telefon.
PPS: „infractorul” Năstase condamnat printr-o decizie istorică încă nu a primit justificarea sentinței. Completul a fost format din șefa ÎCCJ, judecătoarea care l-a eliberat pe Omar Hayssam (cel „scăpat” de serviciile președintelui) și trei tzutzerițe numite cu câteva luni înainte de decizia „istorică” în pofida atenționărilor repetate din rapoartele MCV ale Comisiei Europene.
Ce țară! Dar ce Președinte Jucător!!!
Uriasa escrocherie a lui Blejnar se investigheaza. Poate ca tu stii deja in ce consta, ai si probe ? Vad insa ca te deranjeaza orice alta investigatie, indiferent in ce ar consta.
De fapt te deranjeaza condamnarile lui Adrian Nastase (ca sunt doua). Restul sunt acolade. In prima condamnare nu mai putin de 7 (sapte !) judecatorii ICCJ l-au gasit vinovat ! Ce-i drept o judecatoare a gasit ca probele nu sunt suficiente. In al doilea caz chiar nu-mi amintesc, a fost 3-0 sau 2-1 ? In tot cazul cel putin inca doi judecatori ICCJ l-au gasit vinovat. Ma refer la amenintarea cu deconspirarea agentului SIE Paun. Ce-i drept in speta a doua a fost condamnat, dar fara executare. De prima instanta. Ramane sa vedem ce zice si completul de cinci. Pana in prezent cel putin noua judecatori ICCJ i-au pus eticheta de infractor. Cati au mai ramas la ICCJ, sectia penala ? Chiar a reusit Basescu sa-i imbarlige pe toti ? Cum, ma rog, ca nu are nici o putere asupra lor, sunt inamovibili.
@Porthos,
Sugerez ca, de acum inainte, la sarsitul fiecarui mesaj pe care il scrii sa inserezi, la sfarsit, si chestia asta cu necomunicarea sentintei lui AN. Si poti sa incerci si in mesajele private. Cine stie, poate aude cineva.
No offense, dar e obositoar (asa, dpdv mental, inteectual) acelasi si acelasi reminder pe care il faci la acest subiect.
completare: ce-i prea mult strica, spune un proverb-e valabil si pt situatia la care ma refeream in mesajul precedent. daca nu e clar, pot elabora
@ isabel_allende
Îmi pare rău că reamintesc periodic de lipsa justificării sentinței principalului oponent politic al actualului președinte. Sunt de acord cu tine că este (poate) obositor. Din păcate este cel mai flagrant exemplu că nu mai suntem într-o democrație. „Sistemul” cum foarte bine i-ai spus tu a preluat din nou controlul. De data asta, la vedere.
Ieri am reușit să înțeleg și de ce era nevoie de un dosar al „bancherilor”. Pur și simplu „sistemul” încearcă să controleze și acest segment.
Cu câteva săptămâni în urmă am asistat la o scenă de coșmar. Directorul STS în fața unei săli pline l-a apostrofat pe reprezentantul Asociației Române a Băncilor ca nu dorește interfațarea cu Fiscul „printr-o interfață securizată”. Acesta i-a replicat că dimpotrivă dorește, dar că nu este posibil să se dea acces liber STS-ului la informațiile financiare ale TUTUROR clienților așa cum a solicitat STS-ul la „interfațare”.
Atunci, în fața unei săli înfuriate, directorul STS a dat înapoi. Până astăzi, când a apărut dosarul „Bancherilor”, deși este un singur „bancher” căruia i se poate imputa vreo implicare. Și aceea discutabilă.
Un articol pe această temă: „Bancherii pică testul antifraudă: nu pot depista date false prezentate ca având girul Fiscului” – titlul zilei (pagina întâi sus) în Ziarul Financiar de azi.
Porthos,
Alo, despre care sistem vorbesti ? Suntem in noiembrie 2012 nu 2011, Ponta guverneaza, USL detine controlul Parlamentului, practic a toata mass-media care conteaza, practic al tuturor judetelor. Care sistem ? PDL a pierdut si guvernarea, si parlamentul si localele. Basescu tocmai a luat o palma de-i tiuie urechile de 7 milioane de ori / secunda. Esti de-a dreptul ridicol sa spui ca „sistemul” (dai de inteles ca prin asta intelegem Basescu) controleaza tot ce misca si acum s-a gandit sa se amuze hodoronc-tronc, cu bancherii !!! E atat de deplasat incat ma faci sa citesc printre randuri ceva de genul:
Sistemul basist este cel prin care procuratura isi poate baga nasul peste tot si aici e problema fundamentala care va mai dura si dupa ce Basescu va fi plecat. Vrem inapoi sistemul aNastasist cand procuratura avea limite clare si bancherii / antreprenorii care cotizau aveau doua drepturi inalienabile:
1. Castigau 100% licitatiile pentru care cotizasera
2. Dormeau foarte bine noaptea chiar si daca mai piscau vreo ilegalitate pentru ca se aveau ca fratii cu procurorii
@ Radu
Cât timp Băsescu rămâne președinte, va avea controlul serviciilor și în primul rând al STS-ului. Iar accesul la informațiile bancare e o mină de aur. Asta e miza principală scandalului. Iar miza secundară e decredibilizarea bancherilor (mai ales a lui Mugur Isărescu).
Poate că de acolo unde ești tu nu se vede tot circul. Din nou audieri cu sute martori, din nou proces „istoric”.
PS: „Alo” !?
@ Radu
Nu am chef să polemizez la nesfârșit pe această temă. Problema de bază este LIPSA JUSTIFICĂRII SENTINȚEI FINALE. Care face ca întreg procesul „istoric” să se transforme într-un proces politic.
Te rog încearcă să argumentezi cum este acceptabil să nu prezinți justificarea sentinței. Dacă poți să faci acest lucru, eu mă înclin.
Si ce treaba are BASESCU aici ? Si cand pica toamna frunza tot el e de vina ?
La intrebarea ta cel mai bine ar trebui sa raspunda unul care se pricepe: trebuie data o motivatie scrisa ? face intotdeauna ICCJ asa ceva ? In medie la cat timp ? Institutia care ar trebui sa se sesizeze (sau sa fie sesizata, poate de Avocatul poporului) este Consiliul Superior al Magistraturii daca intr-adevar se tergiverseaza motivatia peste ceea ce s-ar numi durata normala. Basescu insa chiar n-are nici o treaba aici, si tu il vezi peste tot !
1. Daca nu ma goneati din tara, voi si acolitii vostrii, astazi ati fi avut supersonice de lupta. http://la-neamtu-tiganu.blogspot.de/2011/01/iar-95-1.html
2. „Analiza” Friedemann e vrajeala de doi bani.
3. Este evident ca Ro trebe sa-si dezvolte economia cu pivotu ei, cum ar spune impuscatu, agricultura, pamintu, bha, pamintuuu, vezi aici http://la-neamtu-tiganu.blogspot.de/2012/11/noi-vrem-pamint.html
cine crede ca prin construirea autostrazilor iese Romania din criza habar nu are ce vorbeste. Uitati-va la Spania a trait mai multi ani din constructia autostrazilor, are, azi, autostrazi mai bune si mai misto decit in Germania, o mare parte pe bani EU. Si la ce le foloseste?
Porthos,
Uite si un articol referitor la consecintele intarzierii motivatiei sentintei pentru AN:
http://www.romanialibera.ro/actualitate/justitie/amanare-in-procesul-lui-adrian-nastase-fostul-premier-face-plangere-la-cedo-283042.html
Poate ca ar trebui schimbata legea si pus un termen clar prezentarii un motivatii la o sentinta de condamnare.
Porthos,
E drept ca nu sunt acolo sa aud scandalul, dar hai sa-i intrebam pe ceilalti de pe blog. Pierre, d’Artagnan, Observator, Athos, etc. vedeti vreo legatura intre scandalul bancherilor si Basescu ? Cauta Basescu nod in papura lui Isarescu (!?!) prin scandalul asta ?
Nu.
Nu.
@ d’Artagnan, pierre
Hai să pun și o întrebare mai simplă: vedeți vreo legătură între eticheta aberantă „Dosarul Bancherilor/Caracatița Bancherilor” și declarațiile iresponsabile ale procurorilor DIICOT?
@Porthos,
spuneai mai sus asa:
„Ieri am reușit să înțeleg și de ce era nevoie de un dosar al “bancherilor”. Pur și simplu “sistemul” încearcă să controleze și acest segment.”
Iti marturisesc ca in speta asta,eu am o abordare mult mai putin subtila.Ma gandesc ca era intr-adevar nevoie de un dosar al „bancherilor”,dar dintr-un motiv mult mai prozaic:in sistemul bancar romanesc s-a furat si se fura in continuare.La greu.
Nu-ti rapesc insa placerea (si dexteritatea) de a specula consistent despre „sistem”,STS,ARB si oricine altcineva.Pana una-alta,indiferent de ce crezi tu ca puna la cale „oculta”,ma bucur ca vreo cativa hoti in plus nu-si mai imbraca gulerele albe.
@ Porthos
Nu.
@ Pierre
Da.
@ Radu
Întrebarea corectă este „vedeți vreo legătură între ‘scandalul bancherilor’ și dorința STS-ului de accesa informațiile despre conturile bancare?”.
Răspunsul lui d’Artagnan este (foarte probabil) tot „nu”. Însă asta nu înseamnă că răspunsul lui d’Artagnan este cel corect. E vorba pur și simplu de accesul la informații (în acest caz participarea la conferința despre ciber-securitate, despre care a apărut doar un scurt articol în Hotnews și care nu menționa cearta între STS și ARB).
PS: eu spun că deocamdată ar trebui observată ciudățenia declarațiilor procurorilor DIICOT, care menționau că 80% din sistemul bancar e afectat.
Fratele meu, ti-am zis si vineri, ce declara sefii STS sau DIICOT e responsabilitatea lor. Nu a lui Basescu. Daca vrei sa spui ca merita schimbati pentru declaratiile lor, putem discuta. De fapt nici nu stiu ce au declarat, pe cine au lezat, sau cine i-ar putea schimba daca au facut rau.
Da.
@ Radu
De fapt nici nu înțeleg de ce ne (îmi) pierdem timpul cu discuții inutile. Bancherii trebuie arestați pentru că în bănci „se fură la greu”.
Frauda bancara – Isărescu cere moderație: Nu exista o caracatiță a bancherilor!
+++Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR), Mugur Isarescu, a comentat, vineri, cazul anchetei legate de frauda bancara, in urma careia au fost retinute de procurorii DIICOT 33 de persoane. El a insistat ca evenimentul sa nu fie meditizat excesiv, deoarece nu este vorba de o „caracatita a bancherilor”.
„Aceasta situatie este exagerata, trebuie moderatie, noi nu protejam pe nimeni, legea trebuie sa fie aplicata. Justitia se aplica si in cazul sistemului bancar, insa trebuie evitate exagerarile pentru ca, dupa aceea, toata lumea va avea de suferit dintr-o instabilitate bancara”, a precizat Mugur Isarescu, intr-o conferinta de presa.
„E vorba de trei banci, iar situatia nu e clara in cazul uneia. Nu exista o caracatita a bancherilor, e mai degraba un grup infractional din afara bancilor”, a adaugat guvernatorul BNR.
Isarescu a mai spus ca institutia pe care o conduce nu se ocupa cu investigatii de acest gen, care intra in atributia Politiei.
„Ii lasam sa isi faca datoria si salutam actiunile de aplicare a legii”, a punctat guvernatorul BNR.
De asemenea, el a dezmintit informatia aparuta in presa, conform careia 80% din sistemul bancar a fost compromis de reteaua infractionala.
„Cum sa fie vorba de 80%? Probabil 0,08%. Cred ca cele trei banci au impreuna vreo 2.000 de unitati sau chiar mai mult si sunt doar 16 filiale implicate, nu are cum sa reprezinte atat de mult”, a explicat Isarescu.
El a aratat ca suparvegherea bancii centrale „este tare si isi face datoria”, mentionand ca trebuie evitata confuzia ca Directia de Supraveghere a BNR verifica fiecare credit in parte.
„Supravegherea bancara nu da credite si nu supravegheaza creditele bucata cu bucata, si nici fraudele. Altfel, revenim la sistemul monobanca, cum era inainte de ’90, daca ne dorim asa ceva”, a adaugat Isarescu.
„Acordarea creditelor este responsabilitatea totala a bancilor comerciale. Ar fi si total anormal ca cineva sa dea creditele si responsabilitatea sa fie la altcineva. Acesta este sistemul economiei de piata. Supravegherea bancara se ocupa de faptul ca, daca bancile greseasc in acordarea creditului, sa plateasca actionarii, nu depodentii, daca apar credite neperformante acestea sa fie provizionate pentru ca banca respectiva sau sistemul bancar sa nu intre in dificultate, deoarece asta ar crea o mare problema pentru toata economia, inclusiv pentru deponenti”, a mai mentionat Isarescu.+++
Isarescu e un tip foarte inteligent, cred ca desteptul care a vorbit de 80% trebuie sa-si dea o palma in public. Basescu ar fi o greseala sa intervina, iar s-ar specula ca face si desface …
Aș mai observa o „ciudățenie”. În timp ce punctele de vedere pertinente ale BNR trec cvasi-neobservate de către presă, aberațiile despre „Mafia Bancherilor” sau „Caracatița Bancherilor” se propagă cu o viteză rar întâlnită. Un elegant exercițiu de dezinformare.
Pai declaratiile lui Isarescu nu tot in presa au aparut ? E drept ca titlurile de scandal iau prima pagina, dar asta pare sa fie rolul mass-media in ziua de azi: sa creeze si sa intretina scandalul !
Da.
(on subject)
Un excelent articol al domnului Năstase despre geopolitică: „Lumea, americanii şi noi (VII)”
Un scurt citat:
„Mai recent, doctrina intereselor esenţiale s-a dezvoltat în timpul mandatului preşedintelui Obama – spune George Friedman – şi ea se bazează pe ideea că intervenţia Americii în lume are loc doar atunci când sunt afectate interesele sale esenţiale, fiind o recunoaştere a limitelor puterii şi ale intereselor sale, decurgând dintr-o nouă realitate (George Friedman, The Emerging Doctrine of the United States, http://www.stratfor.com/weekly, 9 octombrie 2012).”
@Porthos,
fara nicio rautate,dintr-o curiozitate banala,te intreb in calitatea ta de specialist,cum se poate,dpdv tehnic,sa redactezi si postezi in conditii de detentie un material de asemenea complexitate,laborios,cu trimiteri bibliografice minutioase,cu citate extensive? Just asking…
In rest,dupa gustul meu,aceeasi meteahna a blogului respectiv,un egocentrism deplasat.
@ pierre
Specialist în ce? Că la condiții de detenție nu mă pricep. 🙂
🙂
@ pierre
„Ma gandesc ca era intr-adevar nevoie de un dosar al “bancherilor”, dar dintr-un motiv mult mai prozaic: in sistemul bancar romanesc s-a furat si se fura in continuare. La greu.”
E posibil să ai dreptate. Însă cred că ar trebui să fii mai specific. „S-a furat și se fură” e un pic cam impersonal.
@Porthos,
ai dreptate,afirmatia poate parea cam usuratica.Asa incat reformulez:
„In Romania s-a furat si se fura in continuare.La greu.”
Mai specific de atat nu am cum fi. 🙂
Dacă tot vorbim de corupţie, încerc să fiu şi eu on topic:
„România a rupt contractul social cu elita sa politică
În iulie 2002, o procesiune ciudată se desfăşura la sediul partidului de guvernămînt: liderii filialelor locale erau plimbaţi prin faţa conducerii centrale pentru a da raportul. „PSD nu va oferi protecţie politică pentru nici un fel de acte de corupţie, pentru nimeni care este certat cu legea“, spunea Adrian Năstase atunci.
Ironia istoriei face ca, după exact zece ani de la această declaraţie, el însuşi să intre la închisoare pentru acuzaţii de corupţie. Dar să nu anticipăm. E încă iulie 2002, termenul de „baron local“ făcea carieră. Baronii locali trec umili prin faţa lui Adrian Năstase iar declaraţii ca aceasta de mai sus au produs senzaţie prin presă. Într-unul dintre acele momente în care speranţa pare să triumfe asupra experienţei, ziariştii au crezut, scurtă vreme, că se va întîmpla ceva, că Partidul va arunca nişte baroni în mîinile procurorilor, că se va da verde pentru anchete. Nu s-a întîmplat aşa ceva. De ce nu – ne explică tot Adrian Năstase, după cîţiva ani. În 2006, într-un interviu pentru Evenimentul zilei, fostul prim-ministru este întrebat de ce nu a dat atunci drumul la dosarele „marilor rechini“. Răspunde candid: „Pentru că n-am vrut, pentru că n-am vrut în perioada cît eram la guvernare să dezechilibrez guvernul sau echipele, sau guvernarea, sau economia, sau partidul, sau…“ (…)
Cu alte cuvinte, ideea asta de anticorupţie este una destabilizatoare, care încurcă bunul mers al lucrurilor. Convingerea lui Năstase nu este deloc singulară în România, şi nu mă refer acum doar la politicieni. Din păcate, trăim într-o cultură în care şpaga se mai numeşte şi „drept“. Dai „dreptul“ la poliţist ca să nu îţi ia carnetul, dai „dreptul“ la medic ca să te opereze, te duci cu „dreptul“ la Primărie ca să iei autorizaţie de construcţie sau, şi mai bine, construieşti fără autorizaţie şi, dacă vine vreun control, dai „dreptul“. Cuvîntul în sine m-a fascinat şi am mai scris despre el. Cum a ajuns şpaga să fie „un drept“? Ne-am obişnuit atît de mult cu corupţia încît o acceptăm social, o îmblînzim prin cuvinte ca să o facem suportabilă. Cînd bunica mea s-a îmbolnăvit, mama a vrut să dea şpaga de rigoare la medic. Medicul a refuzat, drept pentru care bunica s-a pus pe plîns: făi, mămică, eu o să mor, doctoraşul ştie că nu mai scap şi de asta n-a vrut să primească. Grav este că aşa am crezut cu toţii pe moment, abia cînd au venit rezultatele analizelor ne-am dat seama că bunica nimerise un doctor care nu primea „dreptul“. Cine să-l înţeleagă?
În acelaşi timp, ne plîngem mult de corupţie. Dar doar aşa, ca fenomen general. Oamenii care acceptă în mod natural să dea „dreptul“, pe unde se duc, îţi spun tot ei în faţă că nu e nimic de făcut, că toţi fură, că toţi sînt corupţi. Tratăm corupţia ca pe un fel de fenomen meteorologic: ni se întîmplă tuturor, nu depinde de noi, nu are autor cunoscut. Iar cînd avem în faţă oameni reali care ne cer şi iau şpagă, atunci aceştia au „dreptul“ să ia, circumstanţele devin explicabile.
Povestea se repetă aproape identic la nivel politic. Discursul politic este impregnat de tema corupţiei. Cînd însă vine vorba despre cazuri concrete, vehemenţa se înmoaie. Se găsesc mereu scuze. Sau corupţii nu pot fi decît de la alte partide. Pare că sîntem un popor care urăşte corupţia cu patimă, dar manifestă înţelegere pentru corupţii ca atare. Fenomenul „corupţie fără corupţi“, despre care am vorbit atît, este de fapt simptomul acestei stări de spirit: în ce priveşte corupţia, nu există ticăloşi, doar fatalitate.
În interviul cu Laura Ştefan publicat în acest volum facem un fel de mic recensămînt: cine sînt cei care susţin, de fapt, anticorupţia în România? La drept vorbind, nu foarte mulţi. ONG-uri, dar nici măcar ele toate, unele au fost mereu mai preocupate ca nu cumva să fie încălcate drepturile omului, decît de combaterea corupţiei. Presa – mai degrabă izolat. De fapt, cum au început să-şi facă treaba instituţiile anticorupţie, cum s-au pus tunurile mediatice pe ele. Cîtă vreme vorbea despre corupţie fără corupţi, presa era într-o poziţie comodă. Cînd au apărut marile cazuri, cu sentinţe, a trebuit inventată o nouă naraţiune: politizare, justiţie televizată.
Cine a susţinut totuşi politicile anticorupţie? Mai degrabă politicieni individuali, cîţiva experţi încăpăţînaţi, jurnalişti curajoşi, magistraţii (dar nici acolo nu a fost majoritate, nici nu era nevoie, din fericire). Şi Comisia Europeană, dar despre asta în subcapitolul imediat următor. A fost o luptă inegală. Tocmai de aceea, schimbarea de peisaj faţă de acum zece ani este totuşi spectaculoasă. Astăzi putem vorbi despre anticorupţie, avem despre ce să vorbim. Avem instituţii, avem cazuri, avem reguli.
Cum s-a întîmplat asta? Printr-o permanentă gherilă instituţională şi mediatică. Fiind o luptă de gherilă, nimic nu a fost sigur, nimic nu a fost lin şi nimic nu a fost stabil. Nu mai puţin de cinci proiecte de legi au încercat să castreze Agenţia Naţională de Integritate de cînd a devenit funcţională în 2008, interviul cu preşedintele ANI, Horia Georgescu, explică această saga. De fiecare dată, a fost nevoie de scandal public, de intervenţii de la Comisia Europeană, de returnări ale legilor de către preşedintele Traian Băsescu. A scăpat mereu la limită şi niciodată definitiv. Cum a devenit funcţional Parchetul Naţional Anticorupţie, cum i-a fost atacată la Curtea Constituţională legea de funcţionare – de către acelaşi Adrian Năstase care trecuse această lege cînd era şef al Guvernului. Motivul era că în Constituţie se spunea că parlamentarii pot fi anchetaţi numai de către Parchetul General. PNA avea rang de parchet general, dar nu era Parchetul General. O chichiţă genială despre care unii cred că fusese special pusă în lege de la bun început. Decizia Curţii a fost că PNA poate rămîne independent, dar nu mai are dreptul de a ancheta miniştri şi parlamentari. Daniel Morar spune, în interviul pe care îl veţi citi în carte, că acesta a fost cel mai greu moment trăit în fruntea instituţiei. Cînd legea s-a întors în Parlament, legislatorii ar fi fost bucuroşi să rămînă aşa: un PNA independent, un Daniel Morar cu titlu de procuror-general, dar fără putere să-i ancheteze pe parlamentari. Atunci s-a decis transformarea în Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), parte din Parchetul General, dar cu autonomie funcţională. Nu vreau să vă plictisesc cu amănunte, am încercat să rezum un caz foarte complicat. Şi doar pentru a înţelege atmosfera de gherilă despre care am vorbit anterior.
Imediat după aderarea din 2007 a venit, probabil, şi cel mai dificil moment dintre toate: crezîndu-se cu sacii în căruţă, politicienii au trecut la contramăsuri. Un bilanţ negru al acelui moment a fost făcut de procurorul belgian W. De Pauw, trimis ca expert independent angajat de Comisia Europeană să evalueze situaţia din România. Raportul său nu a fost publicat de către Comisie, rapoartele tehnice nu sînt de obicei publice, dar o ştire despre existenţa sa a apărut în The Economist şi raportul a fost obţinut de presă. După ce trece exasperat în revistă tergiversările legate de ANI sau cîteva Ordonanţe de Urgenţă care pur şi simplu schimbaseră traseul dosarelor instrumentate de DNA, procurorii trebuind să ia de la capăt sau să refacă dosarele, De Pauw trage o concluzie seacă, într-o singură frază: „În cazul în care capacităţile anticorupţie ale României continuă să se evapore în ritmul curent, în aproximativ şase luni România va fi înapoi unde se afla în 2003“. Titlul sub care a publicat revista britanică povestea poate fi tradus: „În plin proces de negare – Uniunea Europeană acceptă regresele privind corupţia din România“. Doar că nici procurorul belgian, nici ziariştii britanici nu aveau antrenamentul de gherilă al activiştilor şi experţilor români şi nici experienţa funcţionarilor de la Comisie care se ocupau deja de ani buni de România. Uniunea Europeană nu a acceptat; dimpotrivă, a intervenit energic, iar România nu s-a întors în 2003. Aşa cum nimic nu e cîştigat definitiv, nimic nici nu e pierdut definitiv în această hărţuială reciprocă de gherilă. Evident, asta pînă cînd nu va fi pierdut, sau cîştigat, definitiv.
Într-un fel pe care nu l-a bănuit, Adrian Năstase avea şi el dreptatea sa: anticorupţia afectează armonia unei societăţi. Anticorupţia nu este o chestiune drăguţă, nu s-ar putea face emisiuni duminicale pe acest subiect. Ecuaţia este simplă: pentru ca o politică anticorupţie să aibă succes, anumiţi oameni trebuie să meargă la puşcărie. Cultura politică modernă îndeamnă la moderaţie şi la consensualism. Societăţile mai puţin conflictuale (vedeţi Scandinavia) sînt mai bogate, mai stabile şi mai bine aşezate. Problema e că domeniul despre care vorbim aici nu prea poate funcţiona pe baze consensuale. Într-o ţară coruptă, nu poţi ajunge la un fel de pact cu corupţii, care să se ceară singuri la puşcărie.
Atunci, cum se poate întîmpla? Poate că termenul de „război civil“ este prea dur în context, dar în esenţă cam asta este: un război deschis între forţe care vor să aplice legea pentru toţi şi forţe care nu vor. Am asistat la ruperea unui contract social tacit. Un contract care funcţiona nu doar de pe vremea comunismului, ci chiar dinainte. Poate vi se pare că povestea asta cu corupţia e un fenomen recent, dar fapt este că niciodată în România nu au fost trimişi miniştri, prim-miniştri, magistraţi sau generali la puşcărie pentru corupţie. Elitele erau protejate. Acesta era pactul social. Care a fost alterat. Laura Ştefan spune chiar în conversaţia noastră că, într-un fel, înţelege contrareacţia politicienilor: aceşti oameni, cei mai mulţi dintre ei, în orice caz, nu şi-au dat niciodată acceptul pentru ruperea acestui pact. Schimbările au venit treptat, impuse extern, s-au trezit în faţa faptului împlinit. Dacă Adrian Năstase s-ar putea întoarce în timp ar mai înfiinţa PNA? Ar mai propune şi impune Parlamentului, prin asumare de răspundere, legile privind conflictele de interese, cum a făcut în 2003, la presiunea UE?
La asta asistăm în România, din ultimul deceniu, la un conflict civil provocat de ruperea pactului vechi cu elita politică: „noi nu sîntem niciodată anchetaţi“. Schimbarea radicală a sorţilor a venit după 2005. Monica Macovei a rupt acest pact, de aceea e atît de nepopulară printre politicienii din România. Traian Băsescu i-a ţinut spatele, nu ştim cît de sincer, dar a făcut-o. Macovei a profitat inteligent de un concurs de împrejurări în care România trebuia să intre în UE, ceea ce a afectat dramatic echilibrul intern. Dacă era vorba doar despre contextul intern, ar fi fost o bătălie fără şanse. Şi ajung astfel la Uniunea Europeană. Dar pînă atunci, o ultimă remarcă: am rupt pactul vechi, l-am înlocuit cu altul nou? Am făcut trecerea spre aplicarea acelui articol din Constituţie: „nimeni nu este mai presus de lege“? Încă nu, asta este miza acum.” – Cristian GHINEA | Atitudini mic-burgheze
(fragment din volumul Eu votez DNA! – De ce merită să apărăm instituţiile anti-corupţie, Humanitas, 2012.)
@ d’Artagnan
Vorbim și de imunitatea lui Traian Băsescu? În lipsa ei, acesta ar ajunge destul de repede după gratii. Spre exemplu pentru casa din Mihăileanu.
Cred că mi-au scăpat referirile la Traian Băsescu din articol (cu excepția expresiei „ținut spatele”). Așa că opinia mea este că e doar „full of shit”: „un război deschis între forţe care vor să aplice legea pentru toţi şi forţe care nu vor”.
Mi se pare ca dosarul Mihaileanu are deja un NUP.Deci imunitatea nu actioneaza aici.Cand dosarul s-o redeschidea,imunitatea s-o ridica,la puscarie l-om vedea.Cam fortata rima,recunosc.
Excelent fragmentul. Merita mai multa vizibilitate si trebuie comentat pe indelete.
In topicul discuțiilor? Voi ați citit reglementarile Basel III? Eu mi-am făcut un conspect (deh, de-ale meseriei). Interesante aspecte sunt referitoare la gradul de recunoastere a „iesirilor” si „intrarilor”. Precum si interesant modul nou de calcul al capitalurilor reglementate si al gradului de îndatorare. De exemplu, mi se pare (zic mi se pare pentru ca mi-ar plăcea sa consult si un bancher- poate traducerea mea nu e foarte buna) ca statele din zona euro (PIIGS included) sunt dpv rating mai bine decât corporatiile. Nu mai spun ca se pare ca se dorește o detasare a industriei financiare de „cealaltă economie” ca sa nu se mai contamineze si o mai mare apropiere de… Statele suverane. Oare bancherii ce spun?
Basescu azi,pe Facebook: „I’ll be back !”
Si tot in topicul discuțiilor, mă întorc la vorba lui Athos- si dacă o fi sa fie o lege aiuristica, tot mai susțineti atât de mult căile de rezolvare a disputelor pe baza de drepturi – adică in justiție. Mi-e greu sa înțeleg încrederea in justiție (adică in „aplicator”) si neincrederea in legiuitor (adică Parlament). Dacă aveți încredere ca justiția se aplica ok, ar trebui sa aveți încredere atât in lege cat si in cel ce o aplica, nu?
Nu.
Nu, ce?
Nu,nu am incredere in Legiuitor.
Pai sa înțeleg ca tu esti de părere ca buna- rea legea trebuie aplicată, nu?
Adică nu exista alta metoda de rezolvare a conflictelor decât de maria sa, justiția (pentru ca in ea crezi, nu?), adică pe baza drepturilor (indiferent dacă ele sunt justificate sau nu. Am înțeles corect?
Exista si alte metode,dar nici nu vreau sa ma gandesc la ele.Desi suntem pe blogul muschetarilor… 🙂
Pierre, exista si metode pacifiste. Negocierea e cea mai cunoscuta. So? Repet: am înțeles corect? Sau nu raspunzi la întrebări incomode?
Daca-s incomode,mai degraba le-as evita.In fine,daca-i musai,cu placere. 🙂
As prefera ca legea sa fie buna,da’de-i rea,oricum trebuie aplicata.Nu cred in rezolvari amiabile,nu acum,nu in Romania.Si,in fond,gandeste-te ca o rezolvare „pacifista”,cum o numesti tu,trebuie sa fie tot in limitele…legii.
[…] (și pentru Intermarium): “Gigantul energetic rus Gazprom a acceptat o modificare a formulei în baza căreia se […]