Unul dintre cei mai grozavi politicieni americani in opinia mea, Ron Paul, s-a retras din viata politica in noiembrie 2012. Unul dintre putinii republicani adevarati, aparator incredibil de consecvent si umil, in acelasi timp, a valorilor societatii libere, Congressmanul Ron Paul a fost o voce singulara in politica americana, devenind in timp simbolul unor vremuri apuse si totusi atat de necesar a fi prezervate si dezvoltate: epoca libertatilor individuale, civile si economice.
Ca un semn al savarsirii unui an, care poate sau nu sa semnifice si savarsirea unei epoci, dupa cum va hotari istoria, va propun aici in traducere proprie, un rezumat al ultimei sale cuvantari in Congresul american, la 14 Noiembrie 2012. In textul meu, am pastrat in anumite locuri expresiile warfare si wellfare ca atare, din cauza insuficientei echivalente a termenelor romanesti. Pentru cei care nu pot scuza stangacia traducerii, propun si un link al originalului.
LA MULTI ANI! UREZ TUTUROR SA AIBA DORINTA LIBERTATII SI PUTEREA DE A O SUSTINE!
Cuvantare Ron Paul, 14 Noiembrie 2012, Congresul American
Cât de mult am realizat?
În multe feluri, in conformitate cu intelepciunea conventionala, cariera mea intermitenta în Congres din perioada 1976 – 2012 a realizat foarte puțin. Nu există legi care sa-mi poarte numele, nici clădiri federale sau autostrazi- slava Domnului. În ciuda eforturilor mele, guvernul a crescut exponențial, taxele rămân excesive, iar creșterea prolifica a reglementărilor de neînțeles continuă. Războaiele sunt constante și purtate fără o declarație a Congresului, deficitele se ridica la cer, sărăcia este larg răspândită și dependența de guvernul federal este acum mai rea decât oricând în istoria noastră.
Toate acestea cu preocupări minime pentru deficitele și datoriile fără acoperire despre care bunul simț ne spune ca nu mai pot merge mult timp. Un mare, dar niciodată menționat, acord bipartizan permite existenta secretului bine păstrat ce menține continua cheltuiala. O parte nu renunță la un penny pentru cheltuieli militare, cealaltă parte nu renunță la un penny pentru cheltuieli sociale, în timp ce ambele părți susțin planurile de salvare și subvențiile pentru sectorul bancar și elita corporatista. Și cheltuielile continuă pe masura ce economia slabeste si spirala descendentă continuă. In vreme ce guvernul isi face astfel de lucru, libertățile si bunastarea noastre ard în flăcările unei politici externe care ne afecteaza siguranta.
Obstacolul major în calea schimbărilor reale în Washington, il reprezinta rezistența totală la a admite faptul că țara e falita. Asta a cerut compromisuri si din moment ce nici una din parti nu a intentionat reduceri, inevitabil cheltuielile au crescut.
Țară și Congresul vor ramane divizate pana cand nu va mai fi nici o prada de impartit.
Fără această recunoaștere, cheltuitorii din Washington vor continua marșul spre un varf fiscal in ianuarie viitor, mult mai mare decât cel anticipat.
M-am gândit deseori de ce aceia dintre noi care cred în libertate, ca o soluție, au obtinut rezultate atat de slabe în a convinge pe altii de de beneficiile sale. În cazul în care libertatea este ceea ce susținem că este – principiul care protejează toate deciziile personale, sociale, economice necesare pentru prosperitate maximă și cea mai bună șansă pentru pace – ar trebui să fie o vanzare usoara. Totusi, istoria a demonstrat că masele au fost destul de receptive la promisiunile autoritariste rareori indeplinite.
Autoritarism vs Libertate
Daca autoritarismul conduce la sărăcie și război și la mai puțină libertate pentru toti indivizii și este controlat de interesele speciale ale celor bogati, oamenii ar trebui sa cerseasca pentru libertate. A existat cu siguranță un sentiment suficient de puternic pentru mai multa libertate in vremea fondarii USA, care i-a motivat pe cei care au luptat in revolutia impotriva puternicului guvern britanic.
În timpul meu în Congres, apetitul pentru libertate a fost destul de slab; înțelegerea semnificației sale, neglijabila. Cu toate acestea, vestea bună este că, față de 1976, când am venit prima oară la Congres, in 2012 dorința de mai multă libertate și de mai putin guvern este mult mai mare și în creștere, în special în America de baza . Zeci de mii de adolescenti si tineri aflati la varsta studentiei saluta cu mare entuziasm mesajul de libertate.
Am câteva gânduri cu privire la motivul pentru care oamenii dintr-o țară ca a noastră, o dată cea mai liberă și mai prosperă, au permis acestor conditii sa se deterioreze în asemenea masura in care au facut-o.
Libertatea, proprietatea privată, precum și contractele executorii voluntare, generează bogăție. În istoria noastră timpurie am fost foarte conștienți de acest lucru. Dar, în prima parte a secolului XX politicienii noștri au promovat ideea că sistemele fiscale și monetare ar trebui să se schimbe daca vrem să ne implicăm în cheltuieli excesive interne și militare. Acesta este motivul pentru Congresul ne-a dat Federal Reserve și impozitul pe venit. Majoritatea americanilor și mulți oficiali guvernamentali au convenit că a sacrifica unele libertati a fost necesar pentru a adopta ceea ce unii au denumit „idei progresiste”. Democrația pură a devenit acceptabila.
Ei nu au reușit să recunoască faptul că ceea ce au făcut a fost exact opusul a ceea ce coloniștii au căutat atunci când s-au despărțit de britanici.
Unii se plâng că argumentele mele nu au nici un sens, din moment ce bogăția și nivelul de trai au crescut pentru cei pentru multi americani în ultimii 100 de ani, chiar si cu aceste noi politici.
Dar deteriorarea economiei de piață, precum și moneda, a fost insidioasa și constantă. A fost nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a consuma averea noastră, pentru a distruge și să submina moneda si productivitatea și a duce obligațiile noastre financiare intr-un punct fără întoarcere. Uneori, increderea durează mai mult decât merita. Cele mai multe dintre bogățiile noastre de astăzi depind de datorii.
Bogăția de care ne-am bucurat și părea a fi fără sfârșit, a permis ca preocuparea pentru principiul unei societăți libere să fie neglijata. Atâta timp cât cei mai mulți oameni credeau ca abundența materiala va dura pentru totdeauna, a te ingrijora cu privire la protejarea unei economii competitive productive și a libertatii individuale părea inutilă.
Epoca redistribuirii
Această neglijare ne-a introdus într-o epocă a redistribuirii bogăției de către un guvern ce se inclina in fata tuturor intereselor speciale, cu excepția celor care au vrut doar să fie lăsati în pace. Acesta este motivul pentru care banii de azi in politica sunt mult mai multi decat cei care merg in cercetare și dezvoltare ori in eforturile antreprenoriale productive.
Beneficiile materiale au devenit mai importante decât înțelegerea și promovarea principiilor de libertate și o piață liberă. Este bine cand abundența materială este un rezultat al libertății, dar în cazul în care materialismul este tot ceea ce ne preocupa, problemele sunt garantate.
Criza s-a petrecut, deoarece iluzia că bogăția și prosperitatea vor dura pentru totdeauna, s-a încheiat. Având în vedere că s-a bazat pe datorie și pretenția că datoria poate fi acoperita cu hartiile unui sistem fiat-money scapat de sub control, constructia a fost sortită eșecului. Ne-am trezit cu un sistem care nu produce suficient nici pentru a finanța datoria și fara înțelegerea fundamentală a motivului pentru care o societate liberă este esențială pentru inversarea acestor tendințe.
Dacă acest lucru nu este recunoscut, recuperarea va intarzia pentru o lungă perioadă de timp. Guvernul mai mare, mai multe cheltuieli, datorii mai mari, mai multă sărăcie pentru clasa de mijloc, precum și o agitatie mai intensă a elitei intereselor speciale, vor continua.
Avem nevoie de o trezire intelectuala
Fără o trezire intelectuala, punctul de cotitură va fi determinat de către legea economică. O criză a dolarului va ingenunchia actualul sistem scapat de sub control.
În cazul în care nu este acceptat faptul că guvernul supradimensionat, banii discreționari, ignorarea libertatii, planificarea economica centralizata, welfarismul si warfarismul au cauzat crizele noastre, ne putem aștepta la un marș continuu și periculos spre corporatism și chiar fascism, determinand o pierdere si mai accentuata a libertăților noastre. Prosperitatea pentru o clasă de mijloc mare va deveni un vis abstract.
Această mișcare continuă nu este diferita de ceea ce am văzut în modul în care criza noastra financiara din 2008 a fost gestionata. Salvare pentru bogati, regizata de catre Congres, cu suport bipartizan. Apoi a fost Rezerva Federala, cu a sa relaxare cantitativă fără sfârșit. Dacă la început nu reușești, incearca din nou; QE1(prima relaxare), QE2, și QE3 si fara nici un rezultat vom încerca QE indefinit, pana la urmatorul esec. Există un cost pentru toate acestea și permiteți-mi să vă asigur amânarea plății nu mai este o opțiune. Legile pietei isi vor impune realitatea si nu va fi frumos.
Criza actuală genereaza o mulțime de pesimism. Și pesimismul se adaugă la mai puțină încredere în viitor. Cele doua se hranesc reciproc, făcând situația noastră mai rea.
În cazul în care cauza principala a crizei nu este înțeleasă, nu putem rezolva problemele noastre. Probleme ca warfare, welfare, deficitele, inflaționismul, corporatismul, planurile de salvare și autoritarismul nu pot fi ignorate. Doar prin extinderea acestor politici nu ne putem aștepta la rezultate bune.
Toată lumea pretinde sprijin pentru libertate. Dar mult prea adesea este vorba de libertatea proprie și nu pentru alții. Prea mulți cred că trebuie să existe limite pentru libertate. Ei susțin că libertatea trebuie să fie condusa și gestionata pentru a realiza echitatea și egalitatea, facand astfel acceptabele limitarile, prin forta, a anumitor libertati.
Unii decid care și a cui libertăți trebuie să fie limitate. Acestia sunt politicienii al căror scop în viață este puterea. Succesul lor depinde de obținerea de sprijin din interese speciale.
Fara alte „isme”
Vestea cea mare este ca răspunsul nu poate fi găsit în mai multe „isme”. Răspunsurile pot fi găsite în mai multa libertate care costa atat de putin. În aceste condiții, cheltuielile se duc în jos, producția de bogăție merge în sus, iar calitatea vietii creste.
Doar această recunoaștere – mai ales dacă ne mișcăm în această directie – creste optimismul, ceea ce este benefic in sine. Continuarea cu politici solide care sunt intelese si sustinute de catre populatie, este necesara.
Există dovezi valabile ca generațiile care se maturizeaza azi, sustin orientarea inspre o mai mare libertate si autosustinere. Cu cat mai mult aceasta schimbare de directie si solutii devine cunoscuta, cu atat mai rapida va fi revenirea optimisimului.
Treaba noastră, pentru cei dintre noi care credem intr-un sistem diferit de cel pe care l-am avut în ultimii 100 de ani si care ne-a condus la această criză nesustenabilă, este de a fi mai convingători că există un sistem minunat, simplu și moral care oferă răspunsurile. Am gustat din el în istoria noastră timpurie. Este necesar să nu renunțam la a promova cauza acestuia.
A functionat, dar am permis liderilor noștri să se concentreze pe abundența materiala pe care libertatea o generează, în vreme ce ignoră libertatea în sine. Acum nu avem nici una nici alta, dar ușa este deschisă, din necesitate, pentru un răspuns. Răspunsul disponibil se bazează pe Constituție, libertate individuală, precum și interzicerea utilizării forței guvernului in a oferi privilegii și avantaje intereselor speciale.
După peste 100 de ani, ne confruntăm cu o societate destul de diferita de cea care a fost intentionata de fondatori. În multe feluri, eforturile lor de a proteja generațiile viitoare prin Constituție, nu a reușit. Scepticii, la momentul Constituției ce a fost scrisă în 1787, ne-au avertizat cu privire la posibilul rezultat de astăzi. Natura insidioasă a eroziunii libertăților noastre și asigurarea pe carea marea noastra abundenta ne-a dat-o, au permis procesului sa evolueze inspre periculoasa etapa pe care o traim.
Dependența de generozitatea Guvernului
Astăzi ne confruntăm cu dependență cvasideplina de generozitatea guvernului pentru aproape orice nevoie. Libertățile noastre sunt limitate și guvernul operează în afara statului de drept, protejand și recompensand pe cei care cumpara sau constrâng guvernul pentru satisfacerea propriilor solicitari. Iată câteva exemple:
• războaiele nedeclarate sunt un lucru obișnuit.
• Datoria este în creștere exponențiala.
• Bunăstarea pentru bogați și săraci este considerat un drept.
• Salvarea publica și garanțiile pentru toate tipurile de hazard comportamental sunt rutina.
• Susținătorii de sancțiuni, manipulare monetara si revansarzii OMC, ii numesc pe adevaratii comercianti liberi, „izolationisti”
• Sanctiunile internationale sunt folosite pentru a pedepsi tarile care nu ne respecta ordinele.
• In mod tragic, guvernul nostru se angajeaza in razboaie preventive, o forma recunoscuta de agresiune, fara ca americanii sa se planga.
• Planificarea economica centralizata, prin intermediul politicilor monetare, reglementari si legiferari diverse au devenit acceptabile politic.
• Economia este suprareglementata, suprataxata si masiv distorsionata de un sistem monetar profund viciat.
• Este astazi legea tarii ca militarii pot aresta cetateni americani si retine pe termen nedefinit fara a fi acuzati si judecati.
• Ostilitatea frenetica impotriva liberului schimb este sustinuta de o majoritate la Washington.
• Razboiul dronelor pe care il purtam va sfarsi rau pentru SUA, alimentand ura construita prin pierderea de vieti inocente si violarea legilor internationale. Cand vom fi slabi financiar si provocati militar, vom suporta rezultatul a o gramada de resentimente.
• Legea Patriot si legislatia FISA trecute fara prea multa dezbatere, au determinat o accentuata eroziune a celui de-al 4-lea Amendament.
Întrebări
Guvernarea excesiva a creat o astfel de mizerie incat naste multe intrebari:
• De ce oamenii bolnavi care folosesc marijuana medical sunt inchisi?
• De ce guvernul federal limiteaza consumul de lapte crud?
• De ce nu pot producătorii americani de funie sa produca și alte produse din cânepă?
• De ce nu au americanii voie să folosească aurul și argintul ca mijloc legal de plata, conform Constituției?
• De ce liderii noștri politici cred că e necesar să se verifice cu atenție aurul nostru?
• De ce nu pot americanii să decidă ce tip de becuri pot cumpara?
• De ce este i se permite TSA să abuzeze de drepturile americanilor care calatoresc cu avionul?
• De ce trebuie sa existe sentinte obligatorii – chiar si sentinta cu moartea pentru crime fara victime – asa cum cere legea noastra anti-drog?
• De ce este Germania, preocupata suficient pentru a lua în considerare repatrierea aurului ei detinuta de FED pentru ea în New York? Este din cauza că încrederea în SUA și supremația dolarului începe să scadă?
• De ce am permis guvernului federal să reglementeze toaletele în casele noastre?
• De ce este sinucidere politică pentru oricine sa critice AIPAC?
• De ce nu am renunțat la războiul drogurilor din moment ce este un eșec evident și încalcă drepturile oamenilor? Nu a observat nimeni că autoritățile nu pot impiedica accesul drogurilor nici macar in inchisori? Cum am putea atunci rezolva problema transformand intreaga societate intr-o inchisoare?
• De ce ne sacrificăm atât de mult intervenind fara rost in disputele de frontieră și tulburările civile din întreaga lume, in vreme ce ignorăm cauza fndamentala a cele mai mortale frontiere din lume, cea dintre Mexic și Statele Unite ale Americii?
• De ce se schimba partidul de la putere si nu se schimbă niciodată politica? Ar putea fi faptul că punctele de vedere ale ambelor părți sunt, în esență același lucru?
• De ce marile banci, marile corporații, băncile străine și bancile centrale straine au fost salvate prin injectii cu lichiditate în 2008, iar clasa de miloc si-a pierdut casele si slujbele?
• De ce atât de mulți acceptă principiul profund gresit că birocrații guvernamentali și politicienii ne pot proteja de noi înșine fără a distruge în totalitate principiul libertății?
• De ce atât de mulți guvernanti și oficiali federali cred că crearea de bani din nimic creează bogăție?
• De ce cedeaza benevol Congresul din prerogativele sale, Executivului?
• De ce nu pot oamenii să înțeleagă că războiul distruge întotdeauna bunastarea și libertatea?
• De ce oare am acordat guvernului un paradis sigur pentru inițierea violenței împotriva poporului?
• De ce consideram patriotismul a fi loialitate oarba fata de guvern și politicienii care îl conduc, mai degrabă decât loialitate față de principiile libertatii sprijinului pentru oameni? Patriotism real inseamna sa contesti guvernul atunci când acesta greseste
• De ce unii membri ar apăra piața libera, dar nu și libertățile civile?
• De ce unii membri ar apăra libertățile civile, dar nu si piața libera? Nu sunt la fel?
• De ce există atat de putina preocupare pentru Ordinul Executiv care dă autoritate președintelui de a hotari uciderea, inclusiv de cetățeni americani, a celor vizați pentru asasinat?
• De ce nu apara mai multi atat libertatea economică cat și libertatea personală?
• De ce se susține că dacă oamenii nu vor sau nu pot avea grijă de propriile nevoi, Guvernul poate face acest lucru pentru ei?
• De ce nu există mai multe persoane care doreasca să influențeze intelectual pe alții pentru a produce schimbări pozitive, decât cei care caută puterea de a forța pe alții să asculte comenzile lor?
• De ce permitem Guvernului și Rezervei Federale sa disemineze informații false in ceea ce priveste atat politica economică cat și cea externa?
• De ce este democrația tinuta la mare cinste si atunci când aceasta este un dușman al minorității și reprezinta doar o dictatura a majorității?
• De ce ar trebui să fie cineva surprins de lipsa de credibilitate a Congresului, cand există o totala deconectare intre ceea ce politicienii spun și ceea ce fac?
• De ce nu contesta nimeni utilizarea religiei pentru a sustine evanghelizarea sociala si razboaiele preventive, in amandoua cazurile fiind nevoie de autoritaristi pentru a uza de violenta? Agresiunea si redistribuirea fortata nu au nimic de-aface cu marile religii ale lumii.
• Există vreo explicație pentru toate dezamagirea, nefericirea, teama de viitor, pierderea încrederii în liderii noștri, neîncrederea, furia și frustrarea? Da, există, și există o cale de a inversa aceste atitudini. Percepțiile negative sunt logice și o consecință a politicilor proaste care creeaza problemele noastre. Identificarea problemelor și recunoașterea cauzelor permit modificărilor adecvate sa devina usor realitate.
De ce oare astfel de voci sunt singulare?
Nu stiu, dar ceea ce stiu este ca majoritatea nu semnifica locul in care se gaseste intelepciunea, ci eventual puterea.
Singura ;şansă de redresare a Americiii ar fi fost victoria în alegerile prezidenţiale a lui Ron Paul !
Aşa, rămâne la mâna unor escroci politici care o vor duce de râpă în maximum 2-3 ani .
Când se ajunge ca profiturile instituţiilor bancare, aflate exclusiv în mâna unor clanuri oligarhice, să fie mai mari decât a companiilor producătoare de bunuri, când cămătăria beneficiază de înlesniri criminale, pe când celorlalţi li se ridică tot timpul piedici, uneori insurmontabile, finalul nu poate fi decât cel arâtat de Ron Paul .
În România, unde se urmează cu stricteţe ordinile iudeo-masonuice venite din afară se va ajunge la acelaşi final catastrofal !
Felicitări pentru aducerea acestui articol în atenţia cititorilor acestui blog ( măcar ! ) .
Multumesc, trebuie sa recunosc ca sunt surprins, (placut)!
@ Radu Humor
Nu am urmărit îndeaproape campania electorală a SUA (deşi am citit câte ceva şi am şi scris despre ce am citit), problema SUA este însă cu totul alta „decât cine iese preşedinte”. Candidaţi ca Ron Paul sunt, după părerea mea, un fel de Dan Diaconeşti ai SUA (sau alt candidaţi exotic, ca domnul Cernea… să spunem)… ei nu au puterea interioară şi exterioară de a schimba ceva.
Problema SUA este ceva mai complexă decât „vine un preşedinte şi rezolvă lucrurile” şi cele câteva filme artistice prin care candidaţi outsider câştigă alegerile afirmă acelaşi lucru. INTERESUL unor giganţi economici grupaţi în conglomeraţi de interese de cele mai multe ori, dictează sistemul politic. Din acest motiv sistemul este nu de tip soluţie, ci de tip albă sau neagră.
Sigur că da, la ei analizele sunt un pic mai în amănunt… nu e ca la noi cu discursuri de tipul hoţul hoţilor, plagiatorul, adormitul, SPA la Vântu…
http://www.diffen.com/difference/Barack_Obama_vs_Mitt_Romney
Iată un model de analiză, pe sute de puncte…
Am văzut o astfel de analiză care îl cuprinde şi pe Ron Paul, dar nu mai stau să caut acum.
Americanii au şansa de a vota democratic, li se oferă această şansă de către presă, ba chiar şi de către politicienii care se supun acestui joc, un comportament electoral deloc plăcut şi care obligă un comportament politic după alegeri.
Ei bine, mă îndoiesc totuşi că măcar 1% dintre electorii americani se constituie după astfel de analize şi reprezintă, în consecinţă, un act democratic, majoritatea aproape unanimă are motive de alegere absolut subiective, fie că sunt democraţi şi republicani din tată în fiu, fie că votează după simpatie, fie votează după aplombul celui care se prezintă în campanie…
Peste toate acestea, Ron Paul reprezintă o voce distinctă, un discurs care scoate cursul alegerilor din strategia lor normală de cumpărare a voturilor cu ajutorul mass-media… mă îndoiesc însă că dacă ar fi ajuns preşedinte ar fi putut schimba (în ipoteza că ar fi vrut să schimbe) măcar un lucru esenţial al SUA.
Societatea Statelor Unite este decadentă şi ei nu vor să accepte acest lucru. Un lider bun ar instaura, cu ajutorul şi aprobarea cetăţenilor, scăderea nivelului de trai la un sfert, un proces de confiscare (prin intermediul impozitelor mari) a marilor averi extra-capital (şi mă refer la averile mai mari de o sumă anume, să spunem 10 milioane de dolari exprimaţi în vile, vaporaşe, case de vacanţă, maşini de ultra-lux…) şi un regim de achitare accelerată a datoriei externe. Nimeni însă nu ar putea ieşi învingător în alegeri cu un astfel de program… astfel că SUA merge spre dezastru din alegeri în alegeri.
Părerea mea, poate greşesc.
Intr-adevar, problema este la electorat, ca si la noi, in sensul in care sistemul politic a reusit sa devina o existenta autonoma si sa „lege” electoratul de interesele sale, prin intermediul dependentei de cheltuiala bugetara. Nu impozitele mai mari sunt insa solutia, nici in State, nici in alta parte, ci acceptarea ideii ca aceasta dependenta trebuie distrusa, ceea ce va opri hranirea sistemului, determinand atrofierea lui rapida. Pentru SUA, exista precedentul unei epoci, de recunoscut inca in textul Constitutiei si a Amendamentelor, in care puterea politica era tinuta la respect, iar societatea avea o viata inafara problemelor politice. In final, a invins corporatismul, zona aceea unde socialistii si oligarhii isi dau mana pentru acces la putere si dominatie. Poporul a fost castigat de partea lui prin programe sociale.
Nu vorbeam despre impozite mai mari.
Cei bogaţi, care trăiesc în lux, şi-au luat banii făcând „afaceri” pe seama simplului cetăţean care „produce marfă în fabrici şi uzine” şi pe seama simplului cetăţean „care consumă marfă”. Când averea este de un milion, două milioane… putem să stabilim că averea este câştigat corect economic şi moral. Dacă vedem la cineva însă 10 milioane avere afişată (şi, repet, nu vorbesc despre averea totală, ci doar despre banii care nu sunt capital la o afacere) în timp ce restul societăţii moare de foame… ceva nu este tocmai moral social. O fi legal, dar nu este moral. Cum cei cu bani nu prea vor să dea uşor banii câştigaţi uşor… un impozit mai mare pe averea afişată ar putea să facă minuni. Nu inventez eu roata, este o soluţie de guvernare care s-ar putea folosi, în curând, şi în România. Deja impozitele au crescut pentru cei ce posedă mai multe case. Mai important decât colectarea banilor este însă faptul că bogaţii vor avea tentaţia să-şi bage milioanele în capital şi mai puţin să-şi construiască palate.
@ Bibliotecaru
„Când averea este de un milion, două milioane… putem să stabilim că averea este câştigat corect economic şi moral. Dacă vedem la cineva însă 10 milioane avere afişată (şi, repet, nu vorbesc despre averea totală, ci doar despre banii care nu sunt capital la o afacere) în timp ce restul societăţii moare de foame… ceva nu este tocmai moral social. O fi legal, dar nu este moral.”
M-am tot întrebat de unde vă vine această idee cu imoralitatea socială. Business-ul nu e un joc cu sumă nulă. De ce aveți impresia că banii se câștigă doar pe seama celorlalți? După părerea mea, pot exista la un loc și Steve Jobs și un milion de tâmpiți muritori de foame. Imorale sunt prostia și lenea.
Cât timp banii sunt produși corect, fără furt sau înșelăciune, averea este perfect morală indiferent de valoarea ei. Poate fi vorba de un milion, cum spuneți dumneavoastră sau poate fi vorba de miliarde (Bill Gates, Steve Jobs sau Larry Elison).
la militie se verifica capacitaile intectuale ale militienilor. Cat fa 2*3?
Primu : 4! Sigur ? 5?! Iesi afara . memtiunea : prost da cu capacitate de progres
Al doilea: 7! Sigur7!!iesi afara. mentiune : prost da constant
Al treilea. 6! Sigur 6!! iesi afara. Mnetiune. Stie. A se verifica de unde!!
Asa si cu Ron Paul – de unde a aflat ca razboiul preventiv este o forma recunoscuta de agresiune? (prin hotararea Tribunalului de la Nuremberg este crima de razboi si se pedepseste cu moartea!!). Suprinzator zau asa!! A se verifica de unde stie?!
Presupunand prin absurd ca Ron Paul ar fi ajuns cumva presedinte al Republicii America sansele sa fi urmat un dezastru de proportii ar fi fost colosale. Ron Paul nu intelege sistemul politic american, nici cat Radu Humor, daca s-a luat in serios si si-a imaginat fie si pentru clipa ca ar putea ajunge presedinte al Republicii, ales fiind de catre poporul american. Cineva care ar fi atat de departe de realitate nu ar avea cum sa indrepte vreo realitate oricat de stramba ar fi ea. Parerea mea (sincera) este ca el n-a mers atat de departe cu visarea. A jucat si el un rol. Si-a propus niste obiective personale pe care in mare si le-a atins. Iar pe alocuri chiar le-a depasit. Nu-i putin lucru sa faci atat de multi oameni sa viseze. Chit ca procentual vorbind sunt atat de putini inbtr-o lume in care a fst propasita democratia.
Celor care au bani si-si permit sa piarda timpul le-as recomanda spre vizionare un film de aproape doua ore si jumatate, ca baza de discutie:
Pentru cine nu, nu.
athos,
Surprins placut ? De propaganda cu ordinele iudeo-masonice venite din afara ? Asta a inteles stimabilul; el viseaza iudei, masoni si in general straini care-l musca de cur. Bleah !
@ athos
Mulțumiri pentru articol și traducere. Îmi cer scuze pentru lipsa de reacție și răspunsul întârziat, dar în locul în care sunt, accesul la internet e submediocru.
PS: felicitări și pentru faptul că l-ai făcut pe amicul Ghiță să comenteze. 🙂
De ce teama de viitor? Ia uite cat viitor mai ai in fata:
http://camarasdelumini.wordpress.com/2012/12/27/speranta-de-viata-la-bloggerii-romani/
@Athos
Nu cred ca publicul american va fi extrem de sensibil la acest tip de discurs, desi pare sincer si simtit. Sunt prea „sistemici”, prea legati de un sistem care multora le pare a functiona. Schimbarea insa este la nivel intelectual, acesta este singurul punct de plecare al oricarei transformari majore.
@All
La multi ani! Un an nou mai bun si multa sanatate. Sa ne „vedem” cu bine in 2013. 🙂
La mulţi ani!
La mulţi ani !
Athos îmi pare rău că ţi-am provocat neplăceri !
Numărul foarte mic de comentarii la o postare atât de interesantă mă scuteşte de alte comentarii !
Dar are şi darul de a explica o mulţime de lucruri !
La Mulți Ani tuturor!
La multi ani, muschetari! Sa aveți un 2013 cu urcusuri line, vise marete si idealuri tangibile!
Noul an să vă aducă mai multe satisfacţii şi o viaţă fericită!