Știm cu toții că în acest week-end se sărbătoresc moartea și bineînțeles Învierea lui Isus. Și totuși… De ce în această duminică? De ce nu pe 31 martie precum vesticii? În plus, sărbătoarea se mută de la un an la altul ca dată, cam pe tot parcursul lunii aprilie sau chiar în mai, așa cum s-a întâmplat în acest an.
Care ar putea fi explicația? E destul de simplă. În primul rând pentru că în anul morții și „Învierii Domnului”, anul 33 al erei noastre, evenimentele s-au suprapus cu Paștele Evreiesc. O lungă perioadă de timp, comunitatea evreilor era cea care spunea când trebuie sărbătorit. Apoi, primul Conciliu din Niceea a încercat să rezolve problema fără evrei, dar fără vreun succes notabil. în final, a rămas că Paștele se sărbătorește în prima duminică, de după prima lună plină de după echinocțiul de primăvară.
Și totuși de unde diferența între catolici, protestanți și ortodocși în acest caz? Firește de la reforma introdusă de calendarul gregorian. Dacă în ceea ce privește Crăciunul și Anul Nou, reforma a fost adoptată de noi (deși rușii pravoslavnici nu au acceptat-o), în ceea ce privește Paștele, ortodocșii au rămas uniți. E drept că mai bine ne uneam și acceptam o reformă logică.
Cum tradiția este mai importantă decât astronomia vă urez încă o dată „Paște fericit!”
Deca(b)logul Muschetarilor 
Îmi cer scuze pentru articolul cam subțirel, dar e scris în mașină pe IPad, așa că nu prea m-am documentat. Promit că-l mai completez când ajung la Tismana.
Nu la mănăstire, ci acasă.
” Apoi, primul Consiliu din Niceea a încercat să rezolve problema fără evrei […].”
ConCiliul de la Niceea, scumpule, nu „consiliul” (anul 325).
„O lungă perioadă de timp, comunitatea evreilor era cea care spunea când trebuie sărbătorit. ”
Chiar asa sa fie? 😯 N-am auzit pana acum. Sigur, asta nu inseamna ca gresesti, dar mi se pare atat de aiurea… 😆
„Îmi cer scuze pentru articolul cam subțirel, dar e scris în mașină pe IPad […].”
Sper macar ca nu scrii in timp ce conduci. 😯
Gata, am terminat cu netul, ca m-am saturat de el!
@ Iepurele de Martie
Ai ca de obicei dreptate. 🙂 Însă nu mi-ai răspuns la exercițiul de logică postat pe firul precedent. Hai, că-i simplu.
Aveai posibilitatea să postezi comentariul Intrusului ( pe care ţi l-am sugerat) , la care puteam foarte bine să rezolvăm şi problema ridicată acum de tine !
Mă mir că iepurii şi alte rumegătoare care mai intră pe acest blog ( de pe celălalt) acceptă aşa senini recomandarea de „a rade” pajiştile 😉
Ca să nu cauți:
„Vă propun un banal exercițiu de logică. De ce, anul acesta, diferența dintre Paștele vestic (catolic sau protestant) și cel ortodox e de 5 săptămâni, deși diferența dintre calendarul gregorian și cel iulian e mult mai mică?”
Pai, pentru ca lunile pline din est nu coincid cu cele din vest. Luna noastra plina a venit mai tarziu ca a lor. Simplu, nu? 😆 😉
Aproape… Deși ca metaforă merge. 🙂
Astăzi, Panorama,antena 3,ora 22,00…cu surorile Coposu.
Păi nu ar fi trebuit să fie invitate de „anticomuniștii” de la be unu tv? Nici „comunistul” ăla de Voiculescu nu mai e ce a fost.
Și încă o întrebare: e posibil ca Paștele vestic să coincidă cu cel estic? Aproape că era să mănânc cafteală de la consoartă, când i-am spus că eu cred că e imposibil, în timp ce ea zicea că știe sigur că cel puțin o dată în ultimii ani cele două au coincis.
Voi ce ziceți?
Și totuși consoarta avea dreptate. În 2010 și 2011 au coincis și vor coincide și în 2014. Între timp m-am lămurit singur: e suficient ca echinocțiul iulian (cel greșit) și cel gregorian să cadă înaintea lunii pline. Deși tot am senzația că-mi scapă ceva.
Îmi permiti? Paste fericit pentru toți mai întâi. Din ce imi aduc eu aminte, Pastele ortodox nu are legatura cu vreun calendar, ci se raporteaza strict la echinoctiul astral. Dupa cum stii, ambele calendare au corectii fata de anul astral. Iar consoarta a avut dreptate, ca intotdeauna 🙂
Observator,
Asta-i doar solidaritate feminina. 🙂 Pentru că:
1. Paștele ortodox este legat de calendarul iulian. De aici diferența față de Paștele vesticilor, legat de calendarul mai modern, gregorian.
2. Consoarta a avut dreptate, după cum deja recunoscusem și explicasem și de ce.
3. Doar uneori, sunt un tip îngrozitor, pentru că nu sunt în stare să recunosc că mă înșel, decât dacă pricep de ce.
Ca să nu zici că-s misogin, mulțumesc celor trei doamne care mi-au dat Like la mini-articol.
PS: sunt intr-o dispoziție ultra-relaxată, pentru că stau tolănit într-un fotoliu, pe terasa casei moștenite de la tata, savurând o țigară de foi și clătindu-mi ochii cu priveliștea unei superbe magnolii, în timp ce tot familionul mișună discret în jur. Iar internetul merge mai bine decât în București. Dacă le spun amicilor nemți, presimt că o să-i apuce plânsul.
Porthos, doamnele au intotdeauna dreptate!
Trebuie pornit de dinainte de crestinism cu Pastele, care era principala sarbatoare, marcind un important moment anual, a crescatorilor de animale. De ce Pastele era determinat dupa un moment astronomic si nu dupa o data fixa? Cred ca oamenii din vechime constatasera ca, dupa un anumit moment astronomic cu corespondent calendaristic, fenomene meteorologice care sa afecteze pasunatul animalelor nu mai erau posibile ( de exemplu, ninsoarea la altitudini mai mari, ingheturi de primavara,…Sa remarcam universalitatea sarbatoririi acestui moment (il vom regasi, fara indoiala, la fiecare popor care a avut ca veche ocupatie cresterea animalelor) si normalitatea decalarii sale in timp, de la sud la nord. Nici inainte de crestinism pastele evreilor nu putea fi, calendaristic, in acelasi timp cu pastele din tarile mai nordice, datorita diferentei de clima. Sarbatoarea era, sa retinem, o sarbatoare a mortii si a vietii si totodata, o sarbatoare a sperantei: pentru ca incepea un an nou de pasunat, erau date mortii si mincate animale ierbivore, restrictiile alimentare – necesare ca sa ajunga proviziile – disparind: crescatorii de animale sperau intr-un an „zootehnic” bun in care animalele si puii lor recent nascuti sa se poata hrani bine si sa aduca belsug in gospodarii. Crestinismul a preluat, cu intelepciune, zic eu, dar si cu siretenie principalele momente calendaristice precrestine si le-a dat semnificatii crestine. Pastele a devenit pastele crestin, moment care si-a pastrat semnificatiile de moarte, viata si speranta, si-a pastrat specificul de sacrificiu: astfel a ajuns ca Iisus sa fie sacrificat intr-o zi dependenta de fazele lunii si nu la o data precisa. Altfel, conform calendarului iulian, cele patru vineri ale lunii aprilie din anul 33 (considerind ca Iisus a murit in acel an) au cazut in zilele de 3, 10, 17 si 24; putem translata respectivele zile in calendarul prezent si iata-ne avind zile precise in care sa comemoram moartea lui Iisus si sa sarbatorim Invierea Sa; insa, in acest caz, crestinismul nu ar mai fi putut acoperi momentul anual precrestin al Pastelui. Si remarc ca si pentru decalarea Pastelui biserica a gasit un motiv adecvat, doar ca motivul climateric a devenit unul religios.
Ca micare de Pasti? Carne de animal ierbivor ( precrestinism) sau peste (crestinism, de la Sf. Petru – sunt si azi manastiri in Romania in care de Pasti calugarii maninca peste); desigur, preparate cu brinza (pasca,…) si oua. Amatorii de fripturi de porc, mici si bere, sunt, deci si cam in afara traditiei si cam in afara spiritului crestin. Doar ca romanul abia asteapta sa chefuiasca cum ii place ( cred ca suntem cam singurii care facem chefuri la comemorari, de exemplu sarbatorim Adormirea Maicii Domnului si, de ziua mortii Maicii Domnului, zicem La Multi Ani!).
Dar desigur ca romanii au pierdut, in timp, o parte din spiritul traditional. Astazi, romanii nu mai sunt printre cei mai mari crescatori de animale, romanii sunt astazi poate cei mai mari si mai priceputi crescatori de preturi!
De marți „pătimesc” cu pește: calcan și nisetru, la Vadu, plus midii preparate în diverse moduri (sos picant, sos Roquefort, etc) de admirabilul Denis. 130 de kilograme pe nemâncate… În casa acestuia se poate vedea istoria Bricului Mircea în imagini. De la construcție și până la lansare.
@ Porthos,
acolo sunt adevărații anticomuniști ai nației române acum și n veacul vecilor: băsescu și tismăneanu…pentru proști.
Așa e pierre,așa e mai love radu?…așa e goe sau ziarista ratată care comentează între un rântaș și o ciulama?
Așa e…paște fericit și vouă năcăjiților!
Paşte fericit şi vouă tuturor!
N-am înţeles de ce există acel …şi totuşi în titlu.
E oare „adevăratul” Paște? Sau a trecut de 5 săptămâni?
Oricum, pentru mine e o zi taaare fericită. 🙂
Am sărbătorit-o cu sarmale și piftie (cred că doar la noi, la olteni, se practică combinația), stropite cu Cabernet Sauvignon de Tismana, un pic de drob (doar pentru a respecta tradiția). Viața e perfectă…
#Porthos
😆 este adevărat, doar la noi la olteni se fac sarmale şi de paşte. De piftie nu ştiu.
Dacă eu nu am făcut sarmale, sper că nu am să fiu bănuită că îmi trădez originile 🙂 M-am limitat la salate cât mai variate şi la clasica friptură de…miel, desigur. Ştiu că doar ce am scris pe tema asta că eu nu tai miei, dar uite că am fost „păcălită” până la urmă să ademenesc cuptorul cu un patruped 😳 E bun Cabernetul, nimic de zis, dar prefer să rămân, măcar de Paşte, fidelă Feteascăi. Însă, dacă tot sunteţi oltean bănuiesc că trebuie să fi încercat vinul din podgoriile de la Stârmina şi Vânju Mare.
Cred că nu contează foarte tare dacă acum este „adevăratul” Paşte, ci contează doar dacă noi credem în el. Aici cred că se merită o intervenţie a Intrusului. Asta însă numai dacă domnia sa este prin preajmă sau are timp pentru aşa ceva, tocmai acum.
Ah, şi da, viaţa e perfectă…Să profităm deci, că nu-i decât una!
Vânju Mare am încercat. De Stârmina, cu rușine recunosc că nu am băut nimic. Apropo de vinuri, ați încercat Crâmpoșia de Drăgășani?
Podgoria Corcova, moșia prințului Bibescu, e la doi pași de aici. Cam cât e până la Tg-Jiu.
Așadar: Cabarnet Sauvignon, Fetească Regală, Muscat Ottonel…
@ all
Vouă nu vă e dor de ceilalți trei muschetari? D’Artagnan, Athos, Aramis… Unde sunteți dragilor? Paște Fericit!
http://www.digi24.ro/stire/Turismul-ecumenic-Bucovina-punctul-central-al-iubitorilor-de-traditii_100403
Pun pariu că nu e în Oltenia… 🙂
Porthos, nu scriam eu ca aveti bani?
Râdeți de mine… De unde bani? Am zis că am primit casa moștenire de la tata.
Paște fericit tuturor!
Măi urâtule, așa se vine? Incognito, încruntat și protocolar? Fuga acasă și vino cu șmecheria aia simpatică de d’Artagnan.
Oricum: „Paște Fericit!” și ție, gasconule. Hai, scoate damigeana cu vin și dă-i drumul la povești. Pe unde ai mai fost! Ce ai mai făcut?
#Porthos
Păi dacă nu aţi gustat ori n-aţi auzit de Crama de la Stârmina, aveţi încredere în mine şi încercaţi de acolo, prima şi prima dată, Feteasca Neagră.
Sigur că am auzit de Crâmpoşia de Drăgăşani. Dar oare cine nu a auzit de vinurile de la Drăgăşani? Vă aduceţi aminte? Drăgăşaniul, când eu eram prin clasele primare era recunoscut prin două lucruri: vinurile şi tenişii. 🙂
Pe mine ştiţi ce mă uimeşte cel mai mult?
Că, de cele mai multe ori, lumea crede că noi, oltenii, bem doar zaibăr şi mâncăm praz 😀
Încerc sigur. Iar acum încep să mă documentez.
Am schimbat și titlul. Tradiția contează.
Porthos: Aaa – si precum muschetarii isi „mincau” caii, asa mincati si dvs casa? Am glumit! Trebuie sa marturisesc ca nu am mai rezistat tentatiei si am mincat acum o ciorba de vaca. A fost simplu, miine va fi nitel cam complicat cu meniul, deaorece nu stiu cum s-au brodit niste mincaruri destul de greu de pus unele dupa altele in stilul frantuzesc, adica de la usor pentru stomac la consistent. In fine, mincare sa fie.
@ dlnimeni
Vedeți de ce avem nevoie de ceilalți muschetari? E greu ca Porthos să aprecieze cum se cuvine finețea comentariilor. Tocmai reciteam frumoasele comentarii postate mai devreme și mă gândeam (firește scărpinându-mă ușor în creștetul capului) ce să răspund încât să nu pară că-s prea superficial și nici să nu se vadă cât am înțeles, ca să nu mă fac de rușine.
Mai bine-i mai rog odată pe cei trei amici să-mi sară în ajutor intervenind în discuție.
@ dlnimeni
Char în timp ce scriam micul articol de azi, mă întrebam ce semnificație poate avea postul acesta prelung, urmat de un mini-dezmăț alimentar. Chiar constatam că organismul aproape că „cere” în perioada de sfârșit a iernii și de început de primăvară, un astfel de post.
E precum un reflex exersat de sute, poate mii de generații și a cărui ignorare ne face automat rău fizic. De asta mi se pare extrem de importantă data corectă.
Foarte interesante comentariile dumnevoastră de astăzi. Îmi cer scuze, toate comentariile dumneavoastre sunt interesante, dar cele de astăzi, au fost o adevărată provocare. Mai ales pentru cineva ca mine, mai degrabă obișnuit să acționeze, decât să reflecteze.
HRISTOS A INVIAT !
Adevărat a înviat!
„Paradoxul dragostei spirituale constă în fortificarea
ei, în îmbogăţirea ei cu fiecare act de dăruire. o energie care
sporeşte cheltuindu-se, care se adaugă risipindu-se.”
Hritos a inviat!
Nu e dezmat alimentar, dezmat alimentar il fac unii dintre noi! (apropo, credeti ca un anumit personaj a inviat, la ora asta, din betie, ori o fi, inca, beat-mort?). De fapt, ca sa glumesc, dvs nici nu ar trebui sa sarbatoriti pastele, acesta este un moment social, al comunitatii, care ar trebui sa stirneasca aversiunea unui adevarat om de dreapta, individualist pina in maduva oaselor! Adevaratului om de dreapta ii pune amanta (nu nevasta, deaorece familia este o formula de stinga, socializanta) o bucata de miel in straita, bea un ciocan de tuica, isi face cruce, zice Hristos a inviat, blesteama taxele si porneste cu turma sa faca avere pina in toamna, ca un adevarat antreprenor! Chefuitul cu prietenii e pentru socialisti, care si pun la cale cum sa fure taxele pentru pasunat!
Adevărat a înviat!
Deci un adevărat om de dreapta e individualist? Înseamnă că dintr-un foc dreapta i-a pierdut pe Rockefeller, Carnegie, J.P.Morgan. Sau ca să vin mai spre zilele noastre: Gates, Buffet.
Și s-a ales cu Mazăre, Dragnea, Iordache, Pinalti, Udrea, Oprișan și Băsescu. Tare trist. Mă gândesc uneori că electoratul român are exact politicienii pe care-i merită.
@ dlnimeni
Mă gândesc că dacă oamenii de dreapta arată așa, libertarienii trebuie să fie malefici de-a dreptul. Cu pistoalele în mână, jefuind și violând doar ca să demonstreze cum funcționează darwinismul social. 🙂
Adevara a Inviat!!
Sa Portgis : moartea se comemorealza nu se celebreaza,,
Ceelbram, sarbatorim Invierea (triumful asupara mortii).
Mersoa si eu am avut nevoie s ami se explice – un popa batarm si atinut cam 15 minute!! Noroc ca a avenit la timo .. mielul ca altfel ma „dpxa” de adormeam..
Așa am scris și eu inițial. După care cineva mi-a atras atenția ca e un sir de evenimente: patimile, moartea și învierea. Dacă învierea se celebrează, iar moartea se comemorează, cu patimile ce mai facem? Răspunsul banal e că le comemorăm și pe astea. Dar poate găsim pe cineva care să ne dea un răspuns deștept.
În altă dezordine de idei, e o plictiseală cruntă pe aici. La biserică nu m-am dus, că nu aveam chef să stau de vorbă cu babele satului despre răposații mei părinți și bunici. Am preferat să stau acasă și să citesc.
Azi ar fi trebuit ca „oamenii să se cinstească”, adică vecinii să se viziteze în grup. Între timp au renunțat și la obiceiul acesta. Așa că singura distracție e halitul cozonacului și uitatul la televizor.
Abia aștept să mă întorc la „munca”.
Se comemoreaza.
Scuze da a comemora inseamna a aminti , A pomeni. Prolej si de plans , compasiune, regrete .
A celbra inseamna a sarbatori . Prilej de bucurie. Ma rog poti si sa sarbatoresti o moarte e- moaretea dusmanului (de ex victoria de la Marasesti, caderea bastileie, derscapatanarea regelui Luis XVI samd) . Dar un crestin nu poate sarbatori moartea lui Isus . Choar daca a fpts o preconditie a invierii… Si ca sa nu te plcotisesti ecatea matale pe popa si invita=l la un pahar de vorba eclezisatica ca sa iti explice dieferenta si o sa vezi ce durere de cap te prinde !!! (mersoa ti-m ais am avut noroc ca s-a adus mielul … )
Israelul a bombardat Damascul, capitala Siriei. Pare că s-au săturat să aștepte vreo dovadă palpabilă că regimul sirian ar face ceva reprobabil. Vă mai amintiți povestea cu armele lui Saddam?
Aici au trecut direct la partea cu „De ce n-ai mă șapcă?”. Adică yarmulkă.
Porthos: glumim si noi, de Pasti. Altfel, ati citit, in textele trecute, ca, datorita naturii umane, nu putem avea, in mod normal, nici colectivism total si nici individualism total. Familia, biserica, fac parte din valorile politice ale dreptei (nu si ale dreptei romanesti!). Reintrind in gluma, exagerati cu jaful si violul la libertarieni, insa va puteti imagina ce nastrusnica ar fi o societate compusa doar din oameni care iau si nu dau decit strict pentru ei. Cine stie care trasaturi si profesii ar deveni valori, intr-o societate libertariana? Sa ne gindim ca, in antichitate, tilharia ( ca si camataria) era considerata profesiune (nu doar ocupatie) onorabila! Tilharia era, deci, o valoare profesionala si ocupationala a societatii si vremii respective.
@ dlnimeni
Cred că asta e perspectiva vechii drepte asupra libertarianismului. Care în Anglia i-a costat scump pe Tory.
Libertarianismul nu înseamnă individualism tâmpit. Ci negarea obligațiilor sociale aberante.
@ dlnimeni
Mă gândeam la biserică și familie. Deși respect tradiția, parcă nu le-aș trece pe lista valorilor. Am destui prieteni care nu s-au căsătorit propriu-zis, dar sunt împreună de mulți ani și au și copii. Putem vorbi de familie și în acest caz?
Iar biserica mi se pare mai degrabă dăunătoare decât utilă.
În mod cert nu sunt un om de dreapta „autentic”.
Apropo de obligații sociale aberante: oare ar trebui să fim obligați să plătim prin taxe asigurările de sănătate de stat? Sau învățământul „gratuit”?
Am un prieten care in momentul de fata negociaza un contract de angajare cu o companie ce urmeaza sa ii transferul brutului lunar, ramanand ca el sa isi plateasca lunar ‘obligatiile’ la nenorocitul de stat. Dintre toate obligatiile, in momentul de fata pe amandoi ne scoate din minti asigurarea de sanatate (deoarece amandoi suntem abonati la clinici private si mai platim si asigurari de sanatate optionale). Pentru cei care nu au mai fost demult intr-un spital de stat, sa va pun la curent: nu se pune la dispozitia pacientului decat ‘sfatul specialistului’. In rest, totul se procura singurel de la farmacie sau se aduce de acasa. Logic, ne-am intrebat cum ar putea da ‘skip’ la asigurarea de sanatate, dar in zadar, bine-nteles. Mai mult, acum cativa ani s-a inrautatit situatia, in sensul in care se plateste procent si din drepturi de autor si venituri din chirii (!!!)
Deci, usurel cu drobul pt ca nu avem clinici private in toate catunurile pe unde suntem imprastiati la rude :))
Paște fericit Anansie!
N-am avut de lucru să deschid subiectul și să enervez oamenii de pomană. Uite, prietenul tău ar trebui să gândească pozitiv.
Cum zicea dlnimeni: „ce nastrusnica ar fi o societate compusa doar din oameni care iau si nu dau decit strict pentru ei” – prietenul tău ar tebui să se gândească și la ceilalți, care vor primi câte ceva din ce dă el: Mazăre, Vanghelie, Pinalti, Oprișan, Iordache, Cășuneanu. Cu toții îi mulțumesc anticipat, pentru că din banii lăsați de prietenul tău, de tine, de mine și de ceilalți fraieri ca noi, se vor înfrupta ei, căpușele comunitariene.
Ce frumos sună… Așa-i că am nimerit-o?
O lista care incepe cu Mazare si e incheiata de Casuneanu… Horror 🙂
In alta ordine de idei, tin sa te anunt ca am impresia ca te-am luat la capitolul ‘festin culinar’, daca asa ceva era cu putinta 🙂 Azi s-au perindat prin fata mea 6 feluri de mancare la o masa. Am bagat somn iar acum ma duc sa vad ce a mai ramas din desert si cozonac (nr. 7 si nr. 8 ).
Paste fericit tuturor!
Anansie, o sugestie de urmat pentru prietenul tau: http://m.evz.ro/news/1030194
Pentru cei angajați cu carte de munca insa demersul cu pricina trebuie sa se facă via compania angajatoare si e mai greu.
Va multumesc pentru link! Situatia mentionata seamana foarte mult cu cea a surorii mele, care nu a platit asigurarea sociala in ultimii 5 ani (e platita pe drepturi de autor), iar acum e ‘datoare’ cu o suma frumusica, pe care evident nu vrea sa o plateasca deoarece nu a beneficiat nici de o aspirina intr-un spital de stat.
@ Anansie, Observator
Singura soluție la problema taxelor și contribuțiilor plătite de pomană este schimbarea legislației. Iar primul pas este cel făcut de UKIP în UK. Adică un partid care să-și propună EXPLICIT acest lucru.
Însă mă îndoiesc că majoritatea, cea care se plânge constant de politicieni și de sifonarea banilor publici, va ajunge vreodată să susțină un astfel de partid.
Cel mai bun exemplu este chiar acest blog. Observator, dlnimeni, Radu, d’Artagnan, Aramis, isabel, etc – sunteți de acord cu eliminarea taxelor și contribuțiilor obligatorii pentru sănătate și învățământ? 🙂
Ha! Uite, eu sunt pentru eliminarea taxei pt sanatate ca nu primesc nimic de ea si nici nu ajuta pe alții. Dar la care taxa pentru învățământ te referi? Sa înțeleg daca sunt de acord cu ea
@ Observator
Ai dreptate. Contribuția inutilă pentru sănătate este separată. Cea la fel de inutilă pentru învățământul public „gratuit” nici măcar nu este vizibilă.
Sa înțeleg ca temele de discuție ar fi:
1. Utilitatea finanțarii invatamantului- primar, liceal sau universitar
2. Rolul statului ca asigurator- pt sanatate si, extind eu, pensii
3. Ce taxe sa acceptam sa colecteze statul: impozit, TVA, alte taxe gen cas sau taxe pt somaj etc si ce e „util” a se finanța cu ea.
E corect?
@ Observator
În principiu da. Aș separa sănătatea de pensii la punctul 2. Și la fel la punctul 3 aș reformula: ce servicii ar trebui prestate de stat „la grămadă” și cum ar trebui finanțate:
– TVA: da/nu și diferențiat sau nu;
– impozit pe venit: da/nu și unic/progresiv/deductibilități;
– impozit pe profit: da/nu și unic/progresiv.
Aș prezenta un punct de vedere libertarian pe această temă. E Ok?
Excelent.
@ all
Constatam cu surprindere că cele mai mari salturi în evoluția societăților se produc, paradoxal, după câte un război sau o criză, în perioadele de LIBERTATE economică și socială:
– în Statele Unite în perioada 1865-1900, adică după încheierea războiului de secesiune + perioada Guilded Age;
– în Germania în perioada 1945-1970, adică în perioada definită economic de Ludwig Erhardt și impropriu numită „economie socială de piață”.
Scriu un articol pe această temă sau vă stric tihna sărbătorii?
Ai putea sa il scrii maine seara, cand termina toata lumea cu mielul, ca sa ai si comentatori. Mie mi-ar placea si un articol despre doctrina unui partid libertarian. Oaza fiscala suna foarte bine, dar cum rezolvi problema segmentelor defavorizate? Si aici ma refer indeosebi la copiii din familii sarace ce nu ar mai beneficia de invatamant si nici de ingrijiri medicale. Mai sunt si alte segmente sociale defavorizate care ar merita o sansa, dar in rest nu le plang multor de mila. Cum nu ne putem intoarce la o rezolutie spartana, eu nu vad decat cateva solutii care ar presupune totusi implicarea statului in sectorul privat. Ar fi interesant sa vedem ce optiuni s-ar identifica.
@ Anansie
Excelentă idee. Mâine sunt pe drum, dar cred că seara aș putea posta ceva. Chiar aș începe să lucrez la el din seara asta pe scheletul discutat cu Observator.
Ți-era teamă că nu vom avea comentatori? Uite că nici nu mă lasă să scriu articolul. Doar ce-am spus că vreau să-l scriu și deja au tăbărât. 🙂
Statele Unite în perioada 1865-1900, adică după încheierea războiului de secesiune + perioada Guilded Age;
ma faci sa rad …Cumva crezi ca inainte de 1861 in SUA nu exista liberate economica?!
Sa iti zica mandel : din plin! Mai multa chiar decat dupa 1865!!!
Adica pe poata era mai muta diversitate : puteai cumpara si sclavi!!!
In materie monetara – orice banca usu putea emite prorpia moneda!! Ba chiar si oricare particular putea emite $$$$$$$ (ma rog unele banci erau zise ale „pisicilor salbatice” erau plasate cam in paduri si emisia de moneda era garantata cu plumb .. adic daca le cereai sa isi acopere obligatiile trageau in tine!). Insa in 1865 era deja la putoaere greenbancku emis de guveernu iancheu si garantat cu taxa vamala a portului NY . cam nasol
Iar in materie de comert – aia din Sud erau mult mai favorabili liberatii absolute – de a vinde bumbac in Anglia si a importa fabricate din Anglia (cestie ce i-a defavorizat in timpu lu rezbelu),
Dupa razboi SUA s-au aratat cam protectioniste si presedintele Grant a zis ambasadorului englez – ei bine cand o sa ajungem ca voi o sa fim si npi ptr comertu liber. Da nu anu asta!!
Iar cestia cu capitalismu renan – pai dezvolatrea s-a facut prin implicarea lu Statu si colaborare sociala adica tratarea cu respect a sindicatelor . Sindicatel ca paretener .. cu drept de isi baga nasu in dosarele firmei ca sa stie cer sa discute (cam asa : patraoane felicitari!!!! A mers bine doream sa cerem 5% da aacu vedem ca ee loce de 10%!!! Ma rog , mai rar era si fluieratu a [agiba si baieti nu e cazu sa cerem si sa tragem ceae naibeae eceae edeaecaee dea feirema faliment patronu mai ramane cu catescevada noi cu prafu de pe toba! Arbeit macht frei Genossen!!! Si astfel nemtia avea mai putine greve decat Anglai, Franta, Italia unde patronatu facea infarct numa la ideea sa discute cu catastifele pe masa)
cam invers decat sustii matale.
Si ptr curiosi – da e cam devreme. Da m-am culcat mai dvereme (ora 23:30 ca deh nu mai tin ca acu 5 ani si … )
A uitasem
Si in anii 60 a fost un rezbel – ala din Vietnam… Si ? dolaru a trecut de la 35$ / uncie la 42 $ per uncie si apoi de la satdiul de convertibil (in aur) la lber cobertibil (in alte hartii)
Cestie care placu atar de mult sovoeticilor ca hop si ei in Afganistean. Si URSS in istorie! Alaturi de asirieni si dinosauri.
Gigi Tufis baiatu lu Gicu Securistu s-a dus in excursie la Sadam. Nucleare nu a gasit si nici gaze de lupta. Insa amercanii au gasit ocazia „convenabila” sa prapadeasca o groaza de bani … Io nu crez ca ni au avut nici o lagatura cu criza – de undeva trebuiau sa iasa banii ptr intretinerea trupelor in Irac
Si sezi sa vei ce o sa iasa dupa ce vor fi vizitate Siria si Iran .. Pesemne ca la Teheran se va pune o placa comemorativa : aici a raposat Dolaru Amerlocan $ rapus de cheltuieli nesabuite…
Cestia cu prgresu prin rezbel mise epare o gogomanie sumbra ….. ca pe ici pe colo mai castiga cate unu .. da . Insa per total .. e ca si cum ai aplauda rolul economic al alauia cu alba neagra
Nene Ghita ai pus-o ! Toate palariile jos !
Hristos a inviat !
„Nu putem explica fiziologia istoriei americane concentrându-ne pe simpla povestire a evenimentelor fără a avea în vedere semnificaţiile religioase şi ideologic ale acestora. Coloniile americane au fost create prin valurile succesive de imigranţi protestanţi (de diferite versiuni) europeni, cu o majoritate anglo-saxonă însă. În ciuda diversificării confesional-etnice de mai târziu, republica americană a fost şi rămâne până astăzi un produs al civilizaţiei britanice, cu tot ce derivă de aici.
Scăpaţi de persecuţii, protestanţii sau puritanii vor căută să înceapă o viaţă nouă, una care să oglindească valorile biblice în nordul Atlanticului. Departe de a fi un paradis liniştit, noul lor cămin se dovedea cel puţin la fel de dur precum metropolele pe care le părăsiseră. Adversităţile materiale, atacurile amerindienilor, concurenţa imperiilor rivale Angliei (Franţa şi Spania) întreţineau în sufletele nou-veniţilor ideea că sunt subiecţii unui examen continuu pe care trebuie să îl treacă în drumul spre mântuire.
La data obţinerii Independenţei-sfârşit de secol XVIII- coloniştii americani dezvoltaseră un simţ vag al identităţii. Cunoscutul istoric şi jurnalist neoconservator Robert Kagan ne vorbeşte despre o tânără republică expansionistă şi conştientă de rolul ei în lume, departe de imaginea clasică a unei comunităţi anglo-atlantice timide şi izolaţioniste.[2] ’Naţiunea periculoasă’, după expresia aceluiaşi Kagan se lăsa ghidată de două crezuri: cel al excepţionalismului şi cel al frontierei. Primul oferea principiile iar celălalt direcţia. Mitul excepţionalismului american vorbea despre faptul ca America reprezintă o realizare cu totul inedită pe Pământ, întrupare a Ierusalimului din Vechiul Testament şi care are datoria de schimba întreaga lume (prin exemplu, ca o ’cetate pe o colină’/ sau prin intervenţie directă, militară). Mitul Frontierei, repetat ad nauseam prin genul Westernului a căpătat trei semnificaţii, după cercetările lui Richard Slotkin, profesor de literatură americană: 1) direcţia de extindere spre vest, pentru a îngloba întreg teritoriul dintre Atlantic şi Pacific; 2) trecerea de la o societatea agrară, pastorală către una industrială şi 3) drumul etico-religios pe care fiecare cetăţean/credincios trebuia să îl facă printre greutăţile vieţii.[3] Cele trei semnificaţii se vor contopi în repetate rânduri de-a lungul marilor decizii de politică externă. În relaţiile cu republicile surate din America Latină, participarea în războaiele mondiale din Eurasia, intervenţiile din Vietnam sau Irak va persista mereu, ca un halou, ideea că este de datoria Statelor Unite să restabilească binele în lume şi să aducă teritoriilor ocupate de trupele americane pe un anumit traseu al dezvoltării socio-economice.
Astfel, împletirea între experienţă şi apetenţă, între istorie şi religia colectivă au forjat sufletul american drept unul în căutare de duşmani, în căutare de monştri de ucis, după expresia lui John Quincy Adams, al doilea preşedinte al ţării.[4]
Două afirmaţii, rostite la distanţă de peste 200 de ani mi se par relevante pentru cele de mai sus:
“The tree of liberty must be refreshed from time to time with the blood of patriots and tyrants.” [5]Thomass Jefferson, al treilea preşedinte american (1801-1809) şi principalul autor al Declaraţiei de Independenţă
“I’m running out of demons, I’m running out of villains. I’m down to Castro and Kim Il Sung.”[6] Colin Powell, Şef al Statului Major în timpul preşedintelui Bush Sr
Din cele de mai sus nu trebui dedusă o istorie idealizată a Statelor Unite. Am convenit însă să schiţăm modul cum psyche-le naţional a modelat acţiunile individuale şi colective. Protestantismul, cel puţin în versiunea sa nord-atlantică a reuşit să îmbine fervoarea religioasă cu efortul de a îmbunătăţi lumea materială.[7] Nu are aici rost să recapitulăm întreaga literatură de la Max Weber încoace care studiază compatibilitatea calvinismului cu capitalismul..
Avem aşadar o lume în care Iuda Iscarioteanul şi Iisus rămân împreună
până la final iar Bobby Ewing nu este întotdeauna opusul lui J.R”
(Silviu Valentin Petre).
„Avem aşadar o lume în care Iuda Iscarioteanul şi Iisus rămân împreună
până la final iar Bobby Ewing nu este întotdeauna opusul lui J.R”
Iar unii îşi scot ochii pe motiv de coabitare dâmboviţeanăi.
Adevatat din Banat,”respecta”punctu’ 8 de la Timisoara !(glumeam)
Şi eu 🙂
@ Ghiță Bizonu’
Mi-ai răspuns înainte să apuc să scriu articolul și să detaliez ideile. Sper să revii și să polemizezi și la articol. De altfel o să ți-l dedic. Însă mi-e teamă că va mai dura pentru că în dimineața asta voi pleca de la Tismana și nu cred că voi putea (din nou) să scriu un articol în mașină.
O precizare se impune: nu războiul este cel ce duce la progres. Dimpotrivă este reacția la „metodele” rezolvării cu forța.
Și sunt de acord și cu faptul că intervenția militară din Siria și Iran, dacă va avea loc, va îngropa definitiv dolarul și statutul de superputere unică a SUA, făcând tranziția către o lume multipolară. Dar poate că asta „se” vrea. 🙂
PS: glumesc doar pe jumătate.
nu ti-am raspuns. Am oferit unele informatii… Verficabile.
Petrecere placuta…
Paste Fericit, Mitzaa!
@ Mitzaa, cu mult respect