Vă mai amintiți cu siguranță povestea tristă a lui d’Artagnan, despre femeia care care vindea ziare într-o intersecție semaforizată și cum prin transformarea intersecției în sens giratoriu și desființarea semafoarelor a dispărut și pitorescul dar inutilul „job” al doamnei cu pricina.
Astăzi vreau să vă povestesc povestea și mai tristă a unui băiețel, redactor la un foarte cunoscut ziar de business și care probabil va avea aceeași soartă din cauza dispariției așa-numitei „presă scrisă”. Din nefericire pentru el, oricine dorește și nu pretinde bani pentru articolașele pe care le scrie, poate deveni jurnalist on-line pe loc. Un blog poate fi creat astăzi cu un click de mouse. Și din acest motiv competiția on-line este teribilă, iar presa scrisă și tipărită pe hârtie își trăiește, dacă nu cumva și-a trăit deja, ultimele zile.
Acestea fiind spuse mă întorc la băiețelul cu pricina, un tip simpatic, absolvent faimoasei facultăți numite SNSPA. Poate că nu l-aș fi remarcat și nici nu aș fi avut ocazia să reflectez la problemele cu care se confruntă un tânăr absolvent de facultate, devenit „jurnalist”, dacă nu aș fi citit un articol despre cum şi-au îngroşat bancherii marjele de câştig din dobânzi. Citind titlul articolului m-a cuprins imediat revolta împotriva lăcomiei acestei specii de sub-oameni și curios am citit pe nerăsuflate articolul.
Și… nimic. Articolul e o cruntă platitudine și denotă o totală neînțelegere a modului cum funcționează creditarea. Băiețelul a observat că dobânzile la depozite tot scad, în timp ce dobânzile la depozite, tot cresc. Și cu mintea lui ageră a ajuns la concluzia că diferența se regăsește în marjele „îngroșate” de bancheri. Nici vorbă să se gândească la cantitatea de bani din piață, care a tot crescut grație băncilor centrale (Fed, ECB, etc) care au „tipărit” bani cu nemiluita. Încercând astfel să acopere „pseudo”-criza de lichidități generată de foamea dementă de bani a celor doi coloși economici, SUA și UE, care au deficite tot mai greu de susținut și altfel decât prin împrumuturi.
În oglindă, cei care dau împrumuturi, fripți cu ciorba subprime, suflă acum și în iaurtul creditării normale de „retail” sau „corporate”. Pentru că nu ai siguranța că cel care are astăzi un loc de muncă îl va avea și mâine, sau că o companie care arată bine din punct de vedere financiar acum, va mai fi solvabilă și la anul. Și ca atare se feresc să mai dea credite fără garanții. E începutul unui foarte frumos balon, alimentat de banii pompați cu osârdie de băncile centrale, dar care nu se scurg către cei care pot face ceva profitabil cu ei. Acest balon ne va face peste câțiva ani să ne aducem aminte cu plăcere și nostalgie de criza creditelor subprime sau a datoriilor suverane, iar explozia lui va mătura și ce a mai rămas în picioare acum din economiile vestului.
Însă lăsând la o parte uraganul care începe să sufle, deocamdată ca un vânt de primăvară, să ne întoarcem la tânărul nostru redactor și articolașele lui plicticoase. De curiozitate am mai căutat și alte articole, sperând că bazaconia cu marjele îngroșate a fost doar un accident. Din păcate, nu-i așa. Articolul de ieri numit „Banca Transilvania a trecut în categoria băncilor cu capital majoritar străin. 90% din activele bancare din România sunt controlate de străini” e la fel de inutil. Mi-a plăcut mai mult singurul comentariu postat de un oarecare mircea: „Era suficient titlul. Restul cuvintelor sunt fara sens. Credeam ca aflu din articol cine este acționarul majoritar. Este secret?”
Îmi pare rău că articolul de față este (la prima vedere) atât de răutăcios, cu un băiețel nevinovat. Însă grație unor astfel de „nevinovați” presa scrisă va deveni istorie. Ca și profesia doamnei care vindea ziare la semafor, cu diferența că aceasta din urmă, chiar nu are vreo vină.
Una peste alta, eu mă bucur că anul acesta nu am mai reînnoit abonamentul la ziarul cu pricina, deși am păstrat abonamentul la Business Magazin (pe care îl primeam ca supliment gratuit). Și am păstrat abonamentul pentru un singur editorial, cel al domnului Dorin Oancea, pe care-l citesc săptămânal cu o uriașă plăcere. Sigur că-l citesc on-line. Însă mi se pare „fair” să plătesc talentul și efortul unui adevărat om de presă.
Și dacă tot am vorbit de domnul Dorin Oancea, aveți aici un link către articolul dânsului pe o temă apropiată: „Noua limită a bogăției”
Și un alt articol, mai mult sau mai puțin de Paște: „ALTFEL DE LUMINĂ”
Mă întreb uneori ce este mai rău: să ai o presă inutilă și ușor bătută în cap sau o presă partizană? Că presă imparțială și de bună calitate mai rar…
Mă întreb unde se încadrează trustul de presă SRI, premiat de Mircea Toma. 🙂
Repostez aici comentariul de pe firul anterior:
+++Premiile „SRI – cel mai puternic trust de presă”, „Toţi pumnii noştri” şi „Cură de repaus TV” s-au numărat printre distincţiile acordate, miercuri seară, la Cheful Presei, organizat de FreeEx – ActiveWatch cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei. Mircea Toma, preşedintele ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei, a fost unul dintre prezentatorii galei, care a ajuns la cea de-a 13-a ediţie.
Astfel, primul premiu acordat la Cheful Presei de miercuri seară a fost „SRI – cel mai puternic trust de presă din România”, care a revenit Serviciului Român de Informaţii. „În 2012, SRI a recunoscut public că a avut un agent infiltrat în redacţia Jurnalul Naţional. În precaritatea în care se zbat companiile media, singura agenţie de presă fără probleme financiare a rămas SRI”, a spus Mircea Toma. „Salutăm iniţiativa Serviciului Român de Informaţii de a pune la dispoziţia redacţiilor ziarişti cu o dublă competenţă, care-şi permit să scrie fără teama că şi-ar pierde celălalt salariu, şi îi acordăm premiul SRI – cel mai puternic trust de presă din România”, se arată în motivare.
Renate Weber a ridicat premiul „Toţi pumnii noştri”, „pentru curajul de a proteja informarea publicului de informatori”. ActiveWatch a propus un amendament la iniţiativa eurodeputatei Renate Weber privind libertatea mass-media în UE şi anume să se ia măsuri legislative de interzicere la nivelul statelor membre a infiltrării în redacţii a agenţilor sub acoperire din serviciile de informaţii. „Pentru curajul de a proteja informarea publicului de informatori, îi acordăm Renatei Weber ‘Toţi pumnii noştri’. O să-i ţinem strânşi la votul în plenara Parlamentului european”, a spus Toma.
Preşedintele Traian Băsescu a primit premiul „Cură de repaus TV”, deoarece „a găsit un nou argument pentru a include presa în rândul vulnerabilităţilor la adresa siguranţei naţionale, demers la care trudeşte deja de trei ani”. „Pentru că nici noi nu vrem o Românie dezbinată, îi recomandăm politicianului o ‘Cură de repaus TV’. Să verifice dacă, după o lună fără B1 TV şi fără Antena 3, fără Badea, Gâdea, Turcescu şi Mircea Marian, va descoperi că Dan Voiculescu şi Crin Antonescu sunt, de fapt, nişte băieţi de treabă”, se arată în motivaţie. […]+++
Ca presa scrisa dispare eu nu cred ca se supara cineva. Poate doar gospodinele care obisnuiau sa foloseasca ziarele la sters geamuri.
Insa presa trebuie sa ramana o „putere” si in mediul online.
Eu, in ultima perioada citesc presa numai on-line (inclusiv Ziarul Financiar sau Dilema care au si acces contra cost). E nasol rau ce zic acum, insa, din pacate, noi avem putini jurnalisti adevarati. Mai sunt pe ici, pe colo si, tot din pacate, din ce in ce mai putin tineri
Exact asta ziceam și eu… Îl citești pe maestrul Oancea? În fiecare săptămână abia aștept editorialul.
Însă n-ai zis nimic de „acoperiți”. Crezi că exagerează Mircea Toma?
Nu stiu ce sa zic. Or fi. E interzis? O fi si Ciutacu?
Asta încearcă Renate Weber. Nu știu de Ciutacu nimic. Ai auzit tu ceva? Eu auzisem de Turcescu sau chiar de Mircea Toma.
Nu, dar am si eu o problema cu Ciutacu. Cum necum s-a teleportat de la nu stiu ce minister la Jurnalul si, apoi, cand a inceput scandalul cu astia s-a dus repejor la RTV (care nu e altceva decat un OTV politic).
Nu imi place Ciutacu. Il consider inspid, incolor, inodor si… arrogant de arrogant, daca m-as putea exprima asa. Acum stiu si vorba aia cu … daca nu e fudul…. insa m-as limita deocamdata la atat.
Nici mie nu-mi place Ciutacu. E un constipat. Îmi e profund antipatic. De fapt cam toată gașca de la Antena 3 îmi e oarecum antipatică. Mi se par cam tâmpiței.
Mai ales Zaharescu, metamorfozat în purtător de cuvânt al Guvernului.
@ Observator
Dacă mă gândesc bine sunt chiar greu de găsit vedete de televiziune simpatice.
Poate Florin Busuioc de la ProTv… 🙂
O, mie mi-s simpatice cateva vedete TV. Una e Esca. Apoi mi-e tare draga fata (sic! – Isabella) aceea care face niste reportaje ultra tari si premiate la Antena 3 (Carmen Avram parca), mai e si Dedu (de la Pro TV) pe care il ador.
Nu ma pune sa fac lista celor antipatici ca nu stiu nici cu cine s-o-ncep (se bat prea multi pe ea)
Da, ai dreptate și Esca, dar mai ales Dedu îmi sunt simpatici și mie. Și l-am uitat tocmai pe Andi Moisescu. Pe el l-aș pune în top cu siguranță.
Pentru Andi Moisescu şi eu votez.
Înseamnă că-ți place și Bogdan Naumovici? Ok, el nu e om de presă, dar publicitatea încape și ea la discuțiile despre media.
Nu mi-ai zis nimic de reclamele Mac vs PC. Ți-au plăcut?
Da, este adevărat, îmi place şi Naumovici, un tip extrem de interesant de altfel.
Mi-au plăcut reclamele, mai ales că tipul care a fost ales pentru Mac, l-am văzut în câteva comedii haiioase, are şi faţă de calculatorist din ăla pentru care calculatoarele înseamnă totul, genul de hacker dedicat, copilul teribil care face praf orice program, orice parolă etc.
Apropos, de discutia de ieri:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14771887-victor-ponta-despre-confiscarea-averilor-ilicite-tendinta-nivel-european-foarte-utila-romania.htm
Si, ca sa revin on-topic: eu am cateva surse pe care le consider credibile (cum ar fi mediafax, hotnews, zf, gandul, adevarul, blogurile caorva ziaristi), insa niciodata, dar nicodata nu iau de bun ceva dat numai in publicatiile arondate unui anumit spectru politic.
E imposibil, daca ceva e adevarat, sa nu apara si in cealata parte, poate in alta forma. Insa informatia apare.
Ziarele au fost intotdeauna cu „inclinatii” politice. Greu de crezut ca exista sau a existat vreodata presa obiectiva, insa important nu e ca un ziarist are simpatii, ci ca minte si denatureaza.
Mi-e teamă că serviciile și mai ales SIE, nu SRI, au capacitatea de a distorsiona media. O să revin pe această temă, aș mai vrea să mă documentez.
Si inca ceva de rontait, Porthos, acum cat mai pot, ca apoi fara curent electric nema internet:
http://www.puterea.ro/articol/isarescu_cere_scaderea_dobanzile_la_credite
L-am văzut pe Isărescu la TV (cred că la știri la ProTV, dar nu bag mâna în foc) zicând că ar trebui ca băncile să scadă dobânzile la credite și că acesta e semnalul pe care l-a dat BNR prin scăderea dobânzii de referință. Apoi a revenit imediat, spunând totuși că BNR-ul nu le poate CERE acest lucru și că e treaba fiecărei bănci, dar a subliniat mesajul dat de BNR.
Ah, şi îmi place Moise Guran!
Şi iată-l că azi, ridică problema independenţei punând în mod elegant, semnul egal între independenţă şi demnitate naţională.
Dap, chiar îmi place Moise Guran. Sunt fan
Hmmm… 🙂
Hmmm… ❓
Nu sunt fan al lui Moise Guran. Vorbește pe teme economice, subiectele sunt interesante, dar nu totdeauna înțelege despre ce vorbește. Sau poate că pur și simplu avem opinii diferite. Cum eu nu mă înșel niciodată… 🙂
Ah, vreţi să spuneţi că nu vă place că-şi pierde răbdarea când dl. Vasilescu nu reuşeşte să se bâlbâie mai repede la întrebările care i se pun?
😛
Săracul domn Vasilescu… trebuie să răspundă la întrebări, fără să spună prea multe pentru a nu influența piața. Nu e chiar ușor. La Mugur Isărescu e și mai dificil.
Am realizat cât de complicată e viața bancherilor centrali, citind cartea lui Alan Greenspan, „Age of Turbulence”.
E acolo o fotografie celebră cu el mergând spre casă cu servieta în mână. Iar presa economică încerca să ghicească „trendul” pieței după cât de burdușită era servieta.
@ Mitzaa Biciclista
Am găsit articolul CNN (1999): http://money.cnn.com/1999/06/29/economy/fed_briefcase/
Aici încercau să ghicească dacă Greenspan va ridica dobânda de referință, o va păstra sau o va coborî.
În România, săracul Mugur Isărescu anunță că o scade, iar apoi explică ca pentru tâmpiți și ce înseamnă. Și… nimic. Așa arată începutul uraganului de care vorbeam.
Sistemul financiar așa cum îl știm va face accident vascular (banii nu mai circulă). Noi putem să ghicim dacă e cardio, cerebral sau de alt tip.
Vai, vai, vai, sărăcuţii bancheri. Mereu au, sărăcuţii de ei, dificultăţi şi nimeni, nimeni, nu vrea să priceapă cât de greu este să răspunzi la întrebările adresate de depunători, când vor şi ei, ca tâmpiţii, depunătorii adică, sa afle cam ce se va întâmpla cu banii lor, aşa e?
Huh, sunt chiar răutăcioasă, dar nu mă pot abţine.
Pe bune că am glumit, sper că nu v-am supărat.
De ce să mă supărați? Bancherii chiar trebuie să răspundă în fața depunătorilor. Cu bancherii centrali e mai greu. Ori de câte ori deschide Mugur Isărescu gura să răspundă la câte o întrebare, se mișcă piața valutară. Dacă nu-i atent ce spune, ne putem lesne trezi cu un atac de panică, cum sa întâmplat în timpul lui Ciorbea.
Vă m ai amintiți? S-a trezit deșteptul prim-ministru să spună că în opinia lui cursul a fost menținut artificial la o valoare mică și până a doua zi, cursul s-a dublat, o mulțime de companii, în general importatoare, au dat subit faliment. Din câte îmi amintesc de Petrol Export-Import a intrat atunci în incapacitate de plată (sau a avut probleme la plata unor datorii la externe în valută) trăgând după ea o mulțime de garanții ale Bancorex-ului, executate pentru neplată.
Nu spun că așa s-a falimentat Bancorex-ul (mai ales că lumea trăiește cu impresia că s-a „furat” și de asta au falimentat), dar prostia lui Ciorbea a cântărit greu în prăbușirea băncii.
Aici nu vă pot contrazice, şi îmi aduc aminte că acum vreo 10 ani am participat, ca observator,la o licitaţie a fermei avicole de la Potcoava şi a trebuit să studiez istoricul ei. Fusese o bijuterie în care doi fraţi investiseră totul, bineînţeles că au avut şi nişte credite uriaşe în dolari pentru a înzestra cele 33 de hale de producţie, plus abatorul etc. Şi pe urmă s-a ales praful.
Chestia este că exista o casetă cu nişte filmări din acele vremuri când ferma producea şi abatorul lucra non stop iar la poarta abatorului, tirurile făceau coadă la încărcare. Sincer, mi s-a părut impresionant să urneşti aşa ceva.
Ca pe urmă să vezi cum, din cauza cursului valutar, lucrurile să o ia razna şi să se aleagă praful de tot, Nu vă spun în ce paragină arăta ferma la momentul licitaţiei. Trist.
Spre surprinderea mea, am constatat că se poate și mai rău decât la noi. Pentru că la noi serviciile se mulțumesc să-și infiltreze „acoperiții” în presă. În SUA, conform a ceea ce spune bunul prieten al lui Radu, judecătorul Napolitano, FBI „fabrică” cazuri de terorism pentru a-și justifica existența. De fapt m-am grăbit. Răpirea jurnaliștilor oare ce a fost. Întrebarea este cine de la cine a învățat. Băsescu de la americani sau americanii de la Băsescu?
Subliniez încă o dată că Andrew Napolitano este un critic fervent al Big Government, dar nu este o personalitate contestată.
Poate că și în România vreunul din judecătorii care nu au fost niciodată acuzați sau suspectați de corupție se vor decide să devină comentatori de presă și să prezinte mizeria prezentată drept luptă anti-corupție din perspectiva unui judecător.
„Lumea de azi un camp de lupta…
La ora actuala in lume se disting doua mari strategii, doua linii de abordare a viitorului: metoda americana care pastreaza linia ideologica clasica, aceea a controlului si dominatiei armate si noua linie, metoda chinezo-germana care merge pe o cale nonviolenta, pe o cale pasnica, dar incununata de succes.
America plateste un greu tribut lipsei de istorie, de cultura, de civilizatie, de intelepciune – America nu a reusit sa invete de la istorie ca popoarele nu pot fi cucerite prin forta, ca nicio cucerire prin forta nu rezista timpului.
Restul aici: http://www.meritocratia.ro/ultima_solutie_inca_o_revolutie_-pagcarte.html
@ Radu Humor
Îți respect opinia, dar te rog publică și tu un fragment relevant nu toată cartea.
Apropo de asta, cine-i autorul? Dacă e iarăși vreun neînțeles care se luptă cu toată lumea (cum e dr. Rath), permite-mi să-ți atrag atenția că astfel de exemple mai mult strică decât ajută.
Și cărțile lui Coruț sau Brown sunt interesante ca ficțiune, dar nu trebuie uitat că vorbim de ficțiune. Dacă cineva chiar le ia în serios înseamnă că e ușor deranjat la mansardă.
PS: Materialul publicat de tine are și multe lucruri Ok, dar are și câteva aiureli. Parcă nu le-aș detalia pe toate, ca să nu zici că-s prea critic, dar „mlaștina subjugării” și „furtul ca artă” pe mine m-au impresionat profund. Negativ firește.
@ Radu Humor
Am găsit cartea:
„MERITOCRATIA de Primo Laurentiu, 2008-2009
O carte editata la Editura Antet la inceputul anului 2010
Cititorule, copiaza (copy-paste-word) si da mai departe !!!”
Te superi dacă las doar link-ul către ea? Înțeleg că autorul ne dă voie să-i facem copy-paste. Însă parcă văd că mâine o să apară anunțurile de tipul „trimite acest mesaj la zece prieteni altfel te vor paște toate nenorocirile din lume”.
PS: Îți modific mesajul lăsând începutul și link-ul. Cine are chef să citească se duce acolo și citește.
Porthos esti din ce in ce mai frenetic… Tu centrezi, tu dai cu capul acela… Tu faci pase cu toata lumea, inclusiv cu spectatorii de la galerie… Si te bucuri ca un copil mare cand inscrii in ambele porti, goluri. Goluri dupa goluri, nebagand de seama ca joci singur, fara adversar. Esti tot un gol. Plin de gol. Eee, da’ tot e mai bine aici sa faci mase cu d-na tanti Mitza Biciclista decat sa stai acasa si sa joci table singur. La televizor. Pari mai intelectual chiar decat daca ai juca sah. La o singur poarta. Cu piciorul. Goooool. Un cacac, stimati telespectatori… Noroc cu doamna V. ca pune piciorul in prag si da stingerea la ora fixa altminteri ai da in stenahorie cu viciul asta intelectual care a dat peste tine. Fara motiv si fara pretext.
Uite Goe, pentru că mesajul a fost aproape civilizat, l-am scos din spam. Însă tot nu înțeleg de ce îți place să te cerți gratuit cu toată lumea.
Chiar voiam să-ți spun că mi s-au părut interesante ultimele articole ale blog-ului tău. Nu sunt complet de acord cu ce zici, însă merită o dezbatere pe această temă.
Povestea cu manipularea forumurilor mi se pare subțirică, în sensul că se ignoră influența moderării. E foarte simplu ca atunci când se detectează un comportament „suspect”, neconstructiv, comentatorul/comentatorii să fie puși în moderare.
Tu, aici, ești cel mai bun exemplu. Indiferent cât de mult te-ai strădui să perturbi funcționarea blogului, efectul final este unul pozitiv. Ești mai degrabă sarea și/sau piperul decât vreo substanță otrăvitoare.
Pentru că asta-i frumusețea blogurilor și forumurilor. Nu e o democrație tâmpită care să poată fi abuzată de escroci.
Hai să vă amuz un pic, fiindcă tot faceţi comparaţii între maeştrii şi băieţeii cu ziarele.
O scrisoare ce nu s-a pierdut de Dan Mihăescu.
În seara aceasta am dat peste această scriere şi mi s-a părut extraordinară.
Las de o parte orice alt comentariu, cuvintele mi-ar fi inutile, aşa că am să vă postez linkul direct
http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2013/04/15/o-scrisoare-ce-nu-s-a-pierdut/
Genial maestrul! Mare păcat că s-a prăpădit. Anul acesta, la sfârșit de ianuarie, cu câteva zile înainte de Bibliotecaru. De asta era să fac infarct când am văzut data publicăriii.
@ Mitzaa Biciclista
Dl.Goe ne ia peste picior. Însă o face aproape civilizat, încât am zis să-i las comentariul să apară. Nu îmbunătățește atmosfera, dar nici nu e insuportabil.
Și ca să fiu sincer, mi se făcuse lehamite să tot șterg zeci, poate sute de comentarii cu înjurături. Poate reușim totuși să avem un dialog civilizat.
Dacă vă deranjează ce zice sau cum zice, vă rog să-mi spuneți.
@Porthos
Personajul despre care vorbiți face astfel de lucruri și pe alte bloguri unde comentez, nu doar aici.
Probabil mă iubește. Și eu pe el. Muuuuult
Porthos, mi-e neclar unde vrei sa bati. Articolul cu bancherii e o opinie. Ca tu esti sau nu de acord cu ea…. Cat despre BT- e o știre. In presa exista reportaje, exista opinii, dar exista si simple știri. As spune ca marea majoritate a informatiei e simplu, știre. Ca pentru stirea cu pricina au fost folosite niște informari ale BNR si atât, ca omul de presa din România nu mai are obiceiul terenului, verificării- asta ar putea fi un subiect de discuție, da!
Uite, eu am o alta problema: bancile pe care tot le iau astia la puricat, sunt obligate sa trimită notificari peste notificari, sa afiseze cu litere de-o schioapa DAE, sa justifice ca a primit clientu’ notificarea. Insa o companie ca Enel, cu statul de monopol pe zona, are niște termene foarte laxe impuse de ANRE pentru rezolvarea sesizarilor, basca nu plătește nimic pentru ca m-a deconectat de la rețea fara notificare chiar daca eram buna platnica, cu facturi la zi, chiar daca are punctele mele de contact (primesc lunar factura si alte info de la ei).
Ca sa va dau niște exemple:
– termen de remediere cadere: 12 ore, indiferent de cauza
– termen pentru semnare contract acces rețea- 15 zile
– termen de racordare: 30 de zile
Ei, ce spuneti? Pai daca e monopol? Așa făcea si Romtelecomul pe vremuri. Sa-l vezi acum cum aleargă dupa clienți!
Si, in alta dezordine de idei… Observ un ping pong intre bloguri. Se răspunde dincolo, la teme de aici. Mi se pare o prostie. Pana la urma v-ați supărat intre voi, numai ca cearta s-a transformat intre „comunitati”. Exista o strangere de oameni in jurul unuia sau altuia. Pierre face zid la d’Artagnan, isabell si restul de doamne la Aramis (doamne, curtat mai e Aramis; nici nu ma pot supara ca nu mai vorbeste cu mine; mi-e sa nu fie doamnele pe geloase; sunt mai tanara, mai jovuala, mai desteapta:-)).
Si de aceea va întreb, de data asta pe toți: ați fi vrut sa candidați cumva la alegerile următoare.
@ Observator
1. Articolul puștiului – eu zic că am fost cât se poate de clar. Nu reiau că-i inutil.
2. Enel și monopolulurile create artificial de stat și menținute prin privatizare – ar merita un articol, subiectul e interesant.
3. Ping-pong-ul (!? Alt termen nu putea fi găsit?) între bloguri – în ultimul timp în afara unor discuții cu Isabel, nu prea a fost nimic. Fiecare și-a văzut de blogul lui. Însă nu văd de ce ar fi o problemă. Fiecare răspunde când și unde are chef și se simte mai confortabil.
4. Chestia cu „strânsul” în jurul oamenilor, eu nu am prea văzut-o. Pierre are perfectă dreptate cu atacurile suburbane. Cred că le-am tolerat și unii și ceilalți în numele unei false libertăți de exprimare. Radu, care îmi ținea lecții despre Goe, văd că amenința cu greva dacă nu e banat neamțul.
Aramis, un „pițiponc” cu ifose „aristocratice” se ia și de mine și de Mitzaa. Dacă de mine mi se cam rupe, la Mitzaa aș zice că e pur și simplu mârlan. Ziceai că Isabel și alte doamne s-au strâns în jurul lui? Mie mi s-a părut că l-au îmboldit să pună osul la muncă că moare blogul. Ceea ce era perfect adevărat.
Hello, mi-e ca ma jignesti inutil. Nu crezi?
Nu am avut intenția să te jignesc. Dar, ca între prieteni, am zis să-ți spun direct când îl confunzi pe Tulli Pompadur cu Șerban Cantacuzino.
@Porthos
Eu nu cred că Aramis a vrut să fie nedelicat. Poate doar i-a scăpat un pic de subiectivitate fiindcă eu sunt comentator aici pe decablog.
Comentariul meu s-a vrut unul on-topic la articolul zilei, nicidecum vreo intromisiune în scopul perturbării voite al bunului mers. Eu nu cred în diviziuni, partide, bisericuțe, clanuri, găști, bande etc. Doar în rase și clase.
Și mai cred în libertatea de exprimare. Cu condiția ca acea exprimare să fie cenzurată totuși. Dar doar de bunul simț al celui ce se exprimă. De aici apar diferențele de rasă și clasă în care eu cred.
@ Observator, Mitzaa
Mi-am cenzurat răutățile. E bine așa? 🙂
PS: Îmi cer scuze, dar la „pițiponc” nu am găsit înlocuitor.
A, si inca o întrebare, de data asta pentru lingvistii de pe aici: Paște sau Paști?
Eu nu am spus niciodată Paști, că nu-mi place cum sună, dar etimologii spun că e corect. Uite că mi-ați dat trimitere, cu ocazia asta, la wikipedia și acolo scrie că pleacă de la forma bizantino-latină Pastihae care pleacă de la ebraicul Pasah.
Deci ar fi corect și Paște și Paști. Da nu sună bine să spui Paști fericit!, așa e? 😉
Initial eu am crezut ca Pasti e doar deviatie genetica, data de sanatatea extraordinara a moldovenilor. Apropo, stiati de ce moldovenii sunt mai sanatosi? Pentru ca ei mananca fara „e-uri”. Doar carni, salati si alte lucruri din astea.
Apoi am vazut ca e o ditamai bataia intre forme: ba sunt amandoua, ba numai una. Inteleg ca biserica spune clar: Pasti si atat.
Cat despre cum suna urarea – la mine se zicea doar Hristos a inviat.
Si iar intreb: Hristos sau Christos?
Waw:http://m.gandul.info/politica/guvernul-anunta-majorarea-de-la-1-iulie-a-venitului-minim-garantat-si-a-alocatiei-de-sustinere-a-familiei-10868521
Ce e aceea alocație de susținere a familiei? Dragilor, dar mai avem multe lucruri de felul asta?
Ibserv o usoara inconstanta.
Pe de o parte va plangeti ca statu intervine in ,loc sa lase sa cada bancile. Ipoteeza in care titi banii ar fi „evaporati” (sau s-ar mai restiui doar o parte pnana la suma de X. A da…. Ati citit Morometii? E acolo unu zis Marmoroshc .. unu care si-a oerdut banii in falimnetu lu Marmoroshcbank… Si axiliar em acvunoscut pe unu care a fots parlit rau de tot – famelia sa tinea banioi tot la Maromorsch … si a pierdut tott! Plus niste datorii care nua au mai putt fi achiatet ca urmare a familemntului bancii – ruina totala.. Din oameni instariti au ajuns „proletari” – casa cu chirie copii neviuti sa abandoneze scoala .. ma rog „norocu” lor ca dupa 48 trageau o linie sau scriau „nu este cazul” la rubroca averea inainte de ba se puteau da si victime inocente ale .. capitalsimului)
Si apoi va plabegti ca see autorizeaza cam o bucatica de falimnet si sumele de peste 100.000 de euori sunt tunse (nu de tot ci in parte) de praca nu ar fi mai bine ca sa ti se restituie doar 120 din 140 decat sa primesti ZERO barat.
Ma rog ce este scarbos ca bancherii nu trag si ei ponoasele :”misca ba incompetentule! AFARA!!!” su o trecere discreta pe o anume lista – bun la contanilitate da sa nu fie sef !!!
Ghiță,
M-ai pierdut. În ce constă inconstanța? Cred că athos a blamat sistemul cu rezervă fracționară, ca fiind incorect și demagogic. Demagogic, în sensul în care garantarea celor 100000 euro este o poveste de adormit copii. În realitate, nimeni nu garantează nimic. Opinie la care subscriu și eu.
Articolul meu se referea doar la superficialitatea interpretărilor date de tinerii noștri jurnaliști de business. Care iau pur și simplu două date și le trântesc într-un articol cu o concluzie ușor tâmpițică, ratând esența fenomenului. În cazul de față că banii NU CURG.
Ah, și ca să fiu în ton cu ziua de ieri, o zi importantă zic eu, dar peste a cărei importanță națională, jurnaliștii noștri au trecut cu indiferență, substituind importanța ei cu cea a zilei Europei, nu că și acea nu ar fi importantă, dar vedeți? e o chestiune de nuanță aici care mie îmi scapă.
Deci, cum spuneam, ca să fiu în ton, am să vă reamintesc că azi e 10 Mai, ziua regalității, și la 1866 la 10 Mai precis, Carol I este proclamat domnitor al României.
Interesante vremuri, așa e? 🙂
Interesante cu siguranță. Ați văzut parada militară de la Kremlin și pe țarul Putin? Parcă-l văd pe Hitler la începutul lui 1938.
Ah, nu înțeleg comparația.
Doar între Hitler și Putin. 😛
Dar să știți că mie Putin mi s-a părut interesant. De studiat adică. Cu toate că, ori de câte ori îl privesc, simt un fior rece pe spinare.
Hmm, până la urmă știți vorba aia că fiecare popor are conducătorul pe care și-l merită.
Uite că aici am vrut să fiu răutăcioasă. Dacă noi ni-i merităm, fiți convins că și rușii și germanii și i-au meritat pe ai lor. Este o regulă general valabilă.
Vai, am observat și comentariul pe care l-ați postat la 10:29.
Știți ce îmi place la acel comentariu? Faptul că ați înțeles perfect nuanțele cenzurii la care fac referire. Asta înseamnă că, între noi ca și participanți la dialog, nu e cazul de nici o redundanță (sic!)
@Observatori
Ceea ce ziceți despre moldoveni că ar fi sănătoși este perfect adevărat. Uite, dacă stau să mă gândesc bine, aproape că îi invidiez. Odată fiindcă mănâncă fără e-uri, pe urmă fiindcă se spune că sunt și foarte antrenați. Că știți de ce fug moldovenii după salvare? Ca să pupe crucea. Și adică sunt și creștini convinși. Vă dați seama? Am putea spune că-s napoleonici, că fac mai multe lucruri deodată. Hmm, sper să nu mă certați pentru termenul folosit, napoleonic, dar având în vedere contextul, jur că e folosit ca un compliment.
Cred că e bine și Hristos și Cristos, probabil unul e grecesc, nu mă mai duc să caut.
Aaaa, mi-am adus aminte de ceva, că tot am pomenit de greci și de biserică.
Vă aduceți aminte de secularizarea averilor mânăstirești?
Ia uite! Am scris Observatori.
Cred că iar m-am intimidat
Ei, Mitzza, la omieoptsutesaizecisiceva aveam oameni de stat, nu …, cum le zice, Porthos? Pulifrici?
Pai suntem 2. Un observatory verde – de pe mobil si unul roz de pe PC. (adresa de email e aceeasi, insa e o chestie a wordpress-ului dupa ce mi-am facut cont pe wordpress din motive de guest post)
Da eu nu m-am referit neapărat la dedublarea avatarului domniei voastre pe motiv de cont, wordpress și etc… 😉
Pai la ce v-ati referit la altceva? Ca io azi mi-s obosita si înțeleg greu
Era doar un joc de cuvinte. Dumneavoastră sunteți Observator, o singură persoană, dar observatori sunt mai mulți aici pe blog.
Am profitat de propria-mi greșeală de scriere ca să fac o glumiță.
– Veniți des la mănăstire?
– Daa,vin în fiecare an de departe,să mă rog pentru sănătate,pentru belșug în casă,pentru copii,pentru nevaștă, să avem înțelepciune și înțelegere…da’ mai stai dracu stafidito,te caută moartea p’acasă și tu umbli…băi câtă lipsă de educație că d’aia am ajuns noi românii aşa…nesimțito!
Promoție la aghiazmă…coadă…cald…nervi.
Feteasca mea regală nu e sfințită. Ei și?
@Elmmar
Nici la cina cea de taină nu s-a servit apă, parcă așa îmi aduc aminte 🙄
Ce mai faceți Elmmar, bine sănătos? 🙂
Ai niște bancuri Elmmare… 🙂
@ all
Ce zi… și nu s-a terminat. Mă învățasem să stau liniștit pe blog și să fac conversație. Aproape că uitasem că mai trebuie să și muncesc. Noroc că vine week-end-ul și o să am și eu timp să urmăresc povestea transformării Statelor Unite, dintr-o oază de libertate așa cum fusese gândită la început, în jandarmul mondial de azi. Cu accent pe rolul „Marilor” Președinți.
Sunt convins că la fel e și cu Uniunea Europeană. Un proiect formidabil transformat într-o monstru birocratic. UESSR.
@Porthos
Vă aduceți aminte anul 2006, anul preaderării la UE, când toate firmele de producție au trebuit să se alinieze la noile norme? Ce a fost mai prost, în toată afacerea asta, în ramura zootehniei au trebuit refăcute toate autorizările, chiar dacă unele nu aveau nici un an vechime, și au ridicat ștacheta, în mod lamentabil aș zice, prin implementarea forțată a unor norme și reguli care nu aveau legătură în primul rând, cu tipicul geografic al țării noastre, cu tradițiile, cerințele de piață etc.
Nu mai spun, că toate aceste implementări forțate de norme au dus, în mare parte, la faultarea pe la spate a economiei din sector. Fără să mai precizez evidența faptului că toate costurile de schimbare birocratică impusă, s-au suportat tot de firmele private.
Creierele spălate din aparatul bugetar, in calitatea lor de inspectori cu burți umflate și funduri crescute pe scaunele care deja scârțâiau sub greutatea corporală de la lipsa de mișcare, veneau precum portăreii de odinioară umflându-se să li rupă și cureaua de la ultima gaură, și agitând ultimele legi și normative pe care nici ei nu le pricepuseră bine, dar având calitatea de inspectori plătiți de la buget, adică tot din banii noștri, își arogau un fel de suficiență dementă, cretinoidă și incurabilă. Incapabili să priceapă că erau întorși cu cheia împotriva celor care le plătesc salariile, începeau să preroreze aberațiile impuse de o Europă care nu are interesul ca România să producă, ci doar să consume scarturile de la supraproducția îmbâcsită de subelementele sau subansamblele importate din China.
Un an mai târziu am ajuns, prin grația sau dacă vreți norocul de a avea colaboratori deschiși la minte, într-una din țările demult intrate în Europa, la un mic congres pe teme de norme, integrare, bla, bla, bla.
Să vă spun că am rămas ca proștii, toată delegația, realizând că România, prin obligativitate și impunere de norme, ajunsese mai catolică decât papa-la figurat vorbind-și că frumoasa țară europeană unde aterizasem, nu respecta, nici pe departe minimele reguli, măcar alea de protecție? Și asta o spun fiindcă vedeam cu ochii mei, pe viu cum s-ar spune, cum în acea țară, firme cu activitate similară cu cele din România nu treceau, nici pe departe prin furcile caudine ale noilor norme europene la care erau supuse ale noastre?
Infatuarea, prostia, suficiența dar de cele mai multe ori, lipsa de pregătire profesională a celor din sistemul bugetar, aciuiți în posturi de comandă în baza nepotismelor sau a șpăgilor grase plătite pentru un loc călduț la STAT(adică stat), transformă într-o criză perpetuă dorința de realizare a celor care pun osul la treabă cu adevărat în România.
Birocrația enormă și hățișul de legi care, multe din ele, nici nu au legătură cu specificul zonei noastre, sunt proptele economiei, însămai trist în toată această poveste a mea, este că am concluzionat că din spaima de a nu-și pierde scaunele de sub fundurile întărite de grăsime, unii din funcționarii bugetari sunt în stare să scuipe și să lingă fix în același loc.
Dar am totuși o bucurie, în toată această tristețe personală.
De felul cum muncesc bugetarii în general, nu contează în ce țară. se plâng și alți oameni de afaceri. Adică nu doar nouă ne moare capra.
Globalizarea nu face decât să idioțească oamenii, cu scopul precis de a transforma în turmă, ușor de condus-mai bine zis de mânat, către cocina permanentă a conviețuirii prin așa zisa uniune.
Birocrația este făcută pentru pierderea timpului productiv și îndobitocirea maselor care aderă sub protectoratul impus de bățul Europei.
Pfoai, abia acum mă uit în susul paginii și văd cum m-a luat valul discutând de lucruri care există, și care dor fir-ar să fie, monopolizând, nepermis de mult, spațiul în care mă găzduiți.
Fiindcă sunteți un fan al vremurilor aventuroase, dacă ar fi să mă iau după nickul folosit, v-aș aduce aminte de papa Clement parcă (corectați-mă vă rog, dacă greșesc) cel care-i spunea Caterinei de Medici că masele creștine trebuiesc considerate ca niște turme de porci, dacă dorește să le mâne așa cum trebuie în drumul lor. Papa despre care vorbesc, fusese porcar în tinerețe și vorbea, pasămite, din experiență.
Așa și cu Europa asta a noastră, toiagul și l-a luat, turmele există, cocinile trebuiesc stabilite, odată pentru totdeauna.
@ Mitzaa Biciclista
Excelent comentariu! Cred că ar trebui să-l transformăm în guest-post. Din păcate eu sunt încă la birou și mai am întâlniri. Aș putea să fac acest lucru ceva mai târziu astă-seară. Dacă sunteți de acord, ne gândim împreună la un titlu?
Mitzaa, dar ce credeti ca i-a lipsit României si romanilor dupa ’89 de am ajuns in halul asta de degradare? Viziunea, ne-a fost prea teama sau, din contra, am fost prea indrazneti?
Acum ceva timp (imi fac din cand curatenie in gânduri) am realizat ca avem un mod aparte de a ne raporta la străini.
#Porthos
Dumneavoastră sunteţi prea bun cu mine şi, mai cred eu, că mă răsfăţaţi prea tare când eu, de fapt, răbufnesc câte ceva din experienţele proprii.
Unora le-or semăna a frustrări astfel de comentarii, fie ele scrise şi sub forma unor pamflete câteodată, şi nici măcar nu aş putea face vreun reproş de neadevăr. Căci cel mai tare mă necăjeşte incompetenţa izvorâtă din lene, iar, din păcate, la noi încă nu există legislaţia necesară pentru stârpirea acestei leneviri pe banii statului.
#Observator
Sinceră să fiu, nu cred că e vorba de viziune neapărat, ori de îndrăzneală, cred că e mai degrabă de ghinion la neşansă. Ghinionul de a fi plasaţi prea aproape de Rusia şi prea departe de SUA.
Apoi lipsa, înainte de orice, a unei educaţii politice în adevăratul sens al cuvântului. Lipsa cu desăvârşire a unei materii din clasele primare, numită educaţie civică şi mai ales a educaţiei de cetăţenie democratică. Atenţie, eu fac referire la perioada imediat următoare de după revoluţie. Gândiţi-vă numai că imediat după 89 nici nu existau analişti politici, adică în afară de Silviu Brucan, destul de contestat la acea vreme pentru adevărurile crude pe care le arunca rece, pe cine mai ştiaţi?
Lipsa educaţiei pentru democraţie şi spre democraţie, cunoaşterea drepturilor cetăţeneşti dar mai ales ale îndatoririlor, duce la prelungirea ba chiar îngreunarea perioadei de tranziţie. Ori toate aceste lipsuri au dus, inevitabil, la decădere, întâi morală prin neînţelegerea corectă a fenomenului de libertate. Pe urmă, eu cel puţin aşa am senzaţia, că a urmat o perioadă de îndobitocire şi de spălare a creierelor prin confuzia, special creată, care se făcea şi încă se mai face, între a fi şi a simţi naţional şi a fi şi a simţi naţionalist.
Îmi aduc aminte, că în perioada studenţiei-asta se întâmpla în anii 90-mereu mă gândeam că străinii, mai ales cei din vest, sunt un fel de extratereştrii, frumoşi deştepţi, culţi etc, etc, etc.
Abia după 2000 când am început să bat Europa şi am început să am legături directe cu cei pe care îi vedeam ca pe nişte zei, am realizat că nu sunt cu nimic mai presus, nici mai deştepţi, nici mai frumoşi, nici măcar mai inteligenţi, cât despre cultură nici vorbă. În schimb legislaţia lor, destul de riguroasă mai ales în privinţa anumitor norme de comportament în societate i-a educat, ca să zic aşa, dar mai ales cunoaşterea drepturilor şi în special a îndatoririlor, le-a deschis altfel de orizonturi. Doar că, vedeţi? aici vorbim de diferenţele venite din educaţie democratică. Nu vorbim de moralitate, de cei 7 ani sau de faptul că te obligă comunitatea, vrei nu vrei, să te duci duminca la slujbă, sub ameninţarea că eşti exclus din comunitate dacă nu semnezi condica la rugăciunea în grup.
Este diferită gândirea în primul rând. Nu-i poţi cere unui individ care a crescut în libertăţi depline să priceapă ce înseamnă să fii cetăţean într-un regim totalitar, comunist şi mai ales abuziv. La un moment dat, tocmai din acest motiv, al abuzurilor asupra libertăţii, se pierde noţiunea de naţiune, de patrie, de mândrie naţională. Din abuzuri se nasc apatrizii.
După 89 libertatea greşit înţeleasă a dat naştere ruşinii de a te declara naţional fiindcă erai asociat cu cei care, în vremea regimului ceauşist, recitau poezii patriotice. De aici şi până la a fi apatrid nu a mai fost decât un pas.
Sigur, nu generalizez, însă mă cutremur să văd români care spun că le e ruşine că sunt români. Păi de ce le e ruşine? Mint, fură, ucid? Credeţi că în alte ţări nu se înfundă puşcăriile de criminali sau hoţi?
Pe urmă, mai sunt frustraţii apatrizi. Aceştia nu sunt doar simpli apatrizi, nu, aceştia sunt cei care nu sunt mulţumiţi că ei nu mai au gândire naţională şi patriotică, vor ca şi tu, român simplu căruia nu-i este ruşine de cum s-a născut, să simţi ca ei, să-ţi fie ruşine de valorile naţionale, să-ţi declari, eventual public şi cât mai tare, scârba faţă de patrie, jignindu-te prin tot felul de măscări, scâlcindu-ţi limba, nerealizând că de fapt, toată falsitatea lor, lipsa lor de mândrie naţională, nu-i transformă decât în copii nimănui. Ei nu mai sunt români, dar nu sunt nici italieni, nici greci, nici americani, şi nici un fel de altceva, indiferent de ţara în care şi-au câştigat cetăţenie. Fiindcă uită un adevăr absolut: putem avea câte ţări vrem, dar patrie nu avem decât una, iar ei, renegându-şi propriile valori, devin doar nişte renegaţi.
Probabil că o să credeţi că am ceva cu cei care au plecat prin alte ţări, au emigrat sau mai ştiu eu ce. Nu, chiar nu am nimic. Cred că fiecare cetăţean are dreptul să-şi aleagă locul unde doreşte să trăiască şi să muncească. Nu cred că datorează ceva cuiva, în fond şi la urma urmei.
Deranjant este că, dintre cei care pleacă, nu se întorc ăia care au reuşit cu adevărat în alte ţări, ca să îţi dea lecţii de democraţie sau de educaţie cetăţenească. Se întorc căpşunarii de pe plantaţii sau îngrijitoarele de la fundul italienilor sau grecilor, şi după ce că încă nu le-a ieşit pământul dintre degetele cu care adunau căpşunile, încep să-ţi dea lecţii de managment, folosind o limbă amestecată şi o dicţie proastă, dar nu fiindcă ar fi din cauză că şi-au uitat limba, nu frate, ci doar ca să-ţi arate că ia uite, ce deştept/deşteaptă sunt eu, deşi sunt agramat/agramată, şi nu ştiu bine nici limba maternă dar nici pe cea de adopţie, dar le folosesc pe amândouă ca să nu care cumva să se uite, fie şi pentru o clipă, cât de umblat/umblată sunt şi ce mare sculă pe basculă sunt.
Şi uite aşa mi-am adus aminte de Emil Cioran sau Gheorghe Zamfir, ori câte alte personalităţi cu adevărat marcante, care deşi au trăit ani mulţi pe meleaguri străine nu şi-au uitat nici originile, nici valorile, dar mai ales limba.
Limba noastră-i o comoară/În adâncuri înfundată/Un şirag de piatră rară/Pe moşie revărsată.Limba noastră-i foc ce arde/Într-un neam, ce fără veste/S-a trezit din somn de moarte/Ca viteazul din poveste./Limba noastră-i numai cântec,/Doina dorurilor noastre,/Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.
Vă daţi seama că mulţi, din cei la care fac referire în acest comentariu, mă vor blama, probabil, simţindu-se caraghioşi din faptul că am curajul, dar mai ales dorinţa, de a nu fi ca ei?
Căci aşa cum spune Horia Rusu: Este moral sa afirmi cu voce tare ceea ce esti, este moral sa fii consecvent in afirmarea crezului propriu, este moral sa gandesti pe termen lung, este moral sa-ti afirmi propria ta identitate. Este moral sa ai curajul sa spui ca esti altfel decat altii, chiar daca acesti altii sunt deocamdata mai multi. aşa şi eu cred.
Cred că tocmai de la lipsa acestor crezuri, pleacă toate neajunsurile noastre.
[…] nu, plimbandu-ne sau doar descoperind ce minunaţi sunt copii noştrii totul e matematică. Şi scriind toate formulele, adevărata ştiinţă se relevează. Se începe prin elaborarea de […]
@ Mițaa,fato
cu sănătatea stau prost. Pe 17 revin în sud să rezolv niște acte pentru o internare de câteva luni.
@ Porthos,
nu e un banc e un interviu de la o mănăstire parcă pe Tvr…și nu l am redat în toată splendoarea lui…sunt f f obosit.
# Elmmar
Să-ţi ajute Cel de Sus! Dar dacă ai nevoie şi de altfel de ajutor, spune.
@ ELMMAR
Nu e banc, dar e genial. Îmi pare rău să aud că ești obosit. Inima?
Vezi ce înseamnă sufletul de femeie? Dacă ai nevoie de ajutor…
Mă simt ca un rinocer. Dacă ai probleme cu diabetul am un doctor în familie. Însă trebuie să ții dietă.
„Ancorarea de euro nu oferă o stabilitate monetară, ci antrenează o dependenţă de creditarea externă, creditare care vine la pachet cu bine-cunoscutele criterii de austeritate. Aceste criterii amintesc, oarecum, de timpurile ceauşiste, când tot prin raţionalizarea alimentelor şi a consumului aferent utilităţilor casnice s-a încercat, pe spinarea populaţiei, să se realizeze anumite tranzacţii externe. Astăzi, sub paravanul democraţiei, se uzitează un vocabular nou în care cuvântul “austeritate” este frecvent uzitat. Dacă în regimul comunist sacrificiul era impus (prin raţionalizarea alimentelor şi limitarea furnizării energiei electrice şi a agentului termic între anumite repere orare) astăzi măsurile de austeritate autodetermină limitarea consumului individual din raţiuni de insuficienţă a venitului (care, chiar dacă nu a fost diminuat ca o consecinţă a măsurilor de austeritate impuse, a fost considerabil afectat de nivelul sporit de fiscalitate). Cu alte cuvinte, în regimul anterior sacrificiul era cerut pentru a asigura stingerea anumitor datorii externe (în condiţiile unei balanţe comerciale rezonabile), astăzi sacrificiul este făcut pentru a asigura pata consumului (în condiţiile unui deficit comercial cronic, diminuând progresiv şansele de redresare). Tocmai această austeritate are menirea de a menţine România într-o stare de dependenţă faţă de creditele externe pentru a finanţa (culmea!) comerţul exterior. Oare acesta să fie rostul sacrificiilor ţării, respectiv, finanţarea produselor de consum străine, dezindustrializarea ţării şi devastarea agriculturii? Analizând integrator întreaga problematică se poate lesne înţelege că nu există nicio dovadă empirică, validă, că un anumit nivel al PIB-ului sau al inflaţiei ar avea efecte favorabile pentru creşterea sau stabilitatea economică. Cifrele sterile care au fost sau sunt impuse de politicieni şi au fost şi sunt preluate ca nişte cutume fără a fi mai bine analizate. Redresarea balanţei comerciale prin deprecierea leului ar scumpi produsele de la import, ar ieftini forţa de muncă în ţară, ar crea noi locuri de muncă, ar spori competitivitatea economică, ar atrage noi investitori şi ar avea o contribuţie favorabilă pentru dezvoltarea agriculturii româneşti (chiar dacă adepţii teoriei monetariste nu ar îmbrăţişa pe deplin acest scenariu, considerăm că este cel mai realist şi mai avantajos decât continuarea îndatorării externe). Conchizând, se poate spune că cea mai mare îndatorare a cetăţeanului la nivel european este un “merit considerabil” atribuit BNR-ului. Un alt “merit” îl reprezintă regimul privilegiat asigurat băncilor străine şi asigurarea de locuri de muncă în ţările care tratează România ca piaţă de desfacere. 130 de ani de existenţă şi “multă ştiinţă” subliniază deosebitele realizări ale acestei respectabile instituţii care s-a străduit mai mult să-şi construiască o imagine caracter sacrosanct. Cine se aseamănă se adună: o vizită a lui Trichet la Bucureşti şi sincerele felicitări la adresa BNR-ului nu pot decât să încânte sufletele dornice de admiraţie occidentală ale administraţiei acestei autorităţi (deşi, practic, au fost încălcate cu bună ştiinţă toate regulile de stabilitate). Estimările privind eventualitatea intrării României în UEM sunt superflue. Oricum, actuală politică îndepărtează perspectivele de introducere a monedei unice europene, urmărind ca România să fie – în continuare – o bună piaţă de desfacere (pe spinarea populaţiei!). Toate acestea ne determină să provocăm cititorii acestui articol să răspundă la o nouă întrebare: de ce nu schimbă strategia?”
+ Sursa http://asymetria-anticariat.blogspot.ro/2013/05/colonialismul-monetar-al-bnr-de-radu.html
Radu Golban este aceaşi persoană care a adus la lumină creanţa cu Germania !
Mi se pare că nu de oameni inteligenţi şi stăpâni pe domeniile lor ducem lipsă, ci de o punere a piciorului în prag de către mulţimi !
– Până aici, nenorociţilor ! Avem o ţară ( şi încă ce Ţară !), pe care o vom apăra cu orice preţ !
„Mai înainte de tihna personală, avem datoria sfântă de a ne apăra fiinţa şi teritoriile strămoşeşti ! ”
Dovadă că şi pe timpul lui Ştefan cel Mare se încerca de către alte lifte distrugerea sau subjugarea neamului !
Spre deosebire de acuma, ceilalţi spurcaţi, au simţit pe pielea lor ce înseamnă mânia unui popor care are de partea lui nu numai dreptatea divină, dar şi solii ei pe acest pământ !
P. S.
Excepţional comentariul Doamnei cu velociped 😉
Nu-ţi sugerez să-l postezi, că ai fii în stare să refuzi doar pentru a-mi dovedi…ceva !
Fiinţei de dincolo, învăţată să stea tot timpul cu-n crac acolo şi celălalt pe umărul acestui blog, specialistă în scurturi ocazionale de pase prin ricoşeu, i-aş recomanda ( ea preferă- sugera 😳 ) să lase drumurile lungi, cu toate urmările fatale ce decurg de aici, pe seama celui mai bun prieten al omului ( de ăsta cred că are, s-au mai văzut asemenea cazuri de satisfacere…) sfătuind-o să n-o frece şi grija de cei de aici ! ( nu-i ajunge patrupedul ?!)
Nu de alta, dar s-ar puteaa să fie, în ce o priveşte, o ultimă satisfacţie 😉
Şi e păcat!
De ea. De satisfacţie …. 🙄
Domnule Humor,
Imi plac patrupedele, ati gichit. Tocmai de aceea: vreti sa fiti iubitul meu? 😀 Ma ofer sa va platesc intretinerea si medicamentele, nu numai pe lunile de iarna.
Daca ma refuzati, sa stiti ca voi plange trei zile si trei nopti, voi suferi enorm.
Deci nu ma dezamagititi cu un refuz, va rog mult. Love you so much :X
As sugera sa veniti si pe celalalt blog, sa ne imprietenim, sa ne cunoastem mai bine… Numai si numai mesajul dumneavoastra m-a adus aici, ceea ce spune multe. Va astept cu drag 😀
Scuze, nu am citit comentariul cu suficientă atenție. Acum am realizat despre ce era vorba și îți mulțumesc pentru răbdare și diplomație.
@ Radu Humor
Ai sărit calul și prima oară. Nu pot șterge comentariul pentru că a răspuns deja Isabel. Hai să încercăm să fim politicoși sau măcar civilizați. Și nu e vorba de „cucerit” nimic. E pur și simplu decență în exprimare.
Poate ai observat că și noi ne-am certat. Însă există o limită, care în caxul celor trei comentarii ale tale a fost depășită.
@ Mitzaa Biciclista
Acum am citit mai pe îndelete comentariul. Nu sunt tocmai sigur că globalizarea e de vină pentru îndobitocirea oamenilor. E adevărat că schimbarea regulilor dă ocazia dobitocilor adevărați să se manifeste plenar.
Însă sunt convins că astfel de specimene, oricum nu au nevoie de niciun motiv pentru a demonstra cât de capabili sunt. Și mă gândeam la un anume personaj.
@ Radu Humor
Am citit ceea ce zice dl. Radu Golban. Din păcate lucrurile sunt ceva mai complicate decât simpla devalorizare a leului. Ceea ce nu spune explicit domnul respectiv este că astfel se MICȘOREAZĂ salariile ce nu sunt sunt raportate la euro sau dolar, scăzând puterea de cumpărare. Asta înseamnă de fapt „creșterea competitivității”.
Ești de acord cu asta?
Iarăși, ceea ce nu spune domnul respectiv este că unii dintre cei ce au credite în valută și salarii în lei tramvai, se vor trezi în incapacitate de plată. Băncile au cam trecut de vreo doi ani pe pierdere. Noi credite restante s-ar putea să însemne picătura ce umple paharul, adică să avem ceea ce nu am mai văzut de mult. Falimente bancare.
De asta, în ceea ce mă privește, sunt de acord cu politica BNR de țintire a inflației și de păstrare a predictibilității economice.
@ Mitzaa Biciclista
Impresionant și acest al doilea comentariu. Să știți că eu mă simt mândru că sunt român. Și nu sunt naționalist.
Momentul cel mai plăcut pentru mine a fost când în un neamț, director tehnic la o mare companie de telecom nemțească le-a spus subalternilor, de față cu mine că ar trebui să meargă în România să vadă cum se muncește cu adevărat. Și că până atunci le va aduce români pentru comparație.
Piață liberă (BTW liberalizată în perioada domnului Adrian Năstase). A fost nevoie de doar câțiva ani. De asta sunt un fan al piețelor libere. Rezolvă natural cele mai dificile „probleme”, cum ar fi cea a competitivității economice.
PS: Nu mi-ați spus dacă vreți să postez comentariul sub formă de guest-post.
#Porthos
Nici nu am crezut că aţi fi naţionalist. Ar fi însemnat să vă acuz, fără să vreau, de alte minuni. Dar nu este cazul.
Şi credeţi-mă, oricât de neserioasă par uneori, sau frivolă după cum vedeţi că mi-au ieşit vorbe, nu aş comenta aici, dacă nu aş simţi o anume afinitate în părerile afirmate, nu doar de domnia voastră, dar şi în cele afirmate de musafirii dumneavoastră permanenţi. Dar mai bine neserioasă sau frivolă, decât ridicol de ipocrită ori stăpânită de frustrările incapacităţii proprii de a nu face diferenţe după simpatiile politice ori cele de grup sau clan.
Comentariile pe care vi le las, sunt texte de care puteţi dispune după cum vă este voinţa, că rămân în locul specific comentariilor, sau că le transformaţi în posturi de sine stătătoare, cred că înseamnă acelaşi lucru, având în vedere că sunt aici, pe acest blog. Dar ne uşurează munca în sensul că nu-mi mai plimb atâta degetul pe touch ca să ajung în josul paginii. 🙂
Geniala, intr-adevar, aia cu promotia la aghiasma. 😆 😆 😆 (Rromanii intre ei.)
Si nu uitati (ca v-am mai spus): si eu sunt rromanas sadea. (Un alt „rromanii intre ei” sunt cei de pe „Hanul boschetari…” aaa… „muschetarilor”. :lol:)
Măi dar rău ești… Lasă-le mobila în pace și nu-i mai ronțăi. Hai să ne vedem fiecare de bucătăria noastră. Dacă te mai prind pe la han, tocăniță te fac. 🙂
Si eu care tocmai am dezmintit minciunile lui Goe in ce te priveste, acolo, la „han”. Nerecunoscatorule! 😆
Iepuras nu mai ai aripioare. Domnul Porthos ti le-a retezat…