Vă mai amintiți poate despre discuția despre gene, telomeri și despre posibilitatea (deocamdată teoretică) a nemuririi. De fapt nu e chiar atât de teoretică pentru că se crede că sunt cel puțin câteva specii care posedă respectiva calitate. Lăsând la o parte arborii și bacteriile, o să mă opresc la un organism ce aparține regnului animal (deși e cam la limită).
Mă refer la hidră, cea care posedă capacități neobișnuite de regenerare, ceea ce îi permite și să se înmulțească în două feluri: prin înmugurire (asexuat), atunci când condițiile sunt favorabile și prin ouă (sexuat) atunci când acestea nu sunt.
Din nefericire respectivul obicei s-a păstrat și la umani, astfel încât atunci când nu posedă nimic și nici nu se pot întreține singuri, de plictiseală indivizii se apucă de turnat copii. Iar atunci când au reușit în viață, au și ceva avere, casă și bani, specia așteaptă ca respectivul copil să apară prin înmugurire. Din nefericire șmecheria nu funcționează decât la speciile „inferioare”, probabil pentru că pe parcursul evoluției, condițiile „prielnice” au dispărut și cam tot animalul trebuie să se agite ca să facă rost de mâncare, ceea ce îi creează și apetitul potrivit pentru producția de urmași
Bunul obicei cu muncitul pentru mâncare s-a păstrat până în momentul în care a apărut specia, firește superioară, a Homo Socio-Sapiens care a inventat welfare-ul și/sau politica ca mod de existență și trăind (după cum spunea Observator) în simbioză cu exemplarele inferioare de Homo Sapiens-Sapiens, ce încă trebuie să muncească din greu pentru existență. Motiv pentru care ultimii sunt obligați să cotizeze pentru funcționarea liniștită a primilor.
Revenind la nemurire, să renunțăm un pic la nemurirea fizică și să ne concentrăm pe nemurirea sufletului. Ceea ce îmi amintește instantaneu de palma grea a profesorului de tehnologia materialelor, care mă trezea subit din reverie, palmă acompaniată invariabil de cuvintele la fel de nemuritoare precum problema: „Domnu’ elev, la ce te gândești? La nemurirea sufletului?”.
Și pentru că mi-a cam dispărut cheful de a cugeta la problemă, vă las pe voi să dezvoltați admirabilul subiect, în timp ce eu voi dormita la soare, pe malul mării, așteptând să înmuguresc.
Deca(b)logul Muschetarilor 
http://www.videobash.com/video_show/idiocracy-intro-245281
Cred că m-aș înscrie pentru înmugurire! Între timp, m-aș gândi la nemurirea sufletului! Poate că, până înmuguresc, aflu vre-un răspuns!
Acum am înțeles de ce ai spus ca nu poti comenta. Pentru ca m-ai băgat in ceata cu trimiterile la Observator si nici nu poti sa-mi raspunzi daca te-as ruga sa detaliezi.
Dar sa las trimiterile la o parte. Dar mi-e a dracului de greu sa înțeleg cum ai facut legatura intre banii individului si turnatul copiilor. As putea sa-ti dau nenumărate exemple de oameni bogați cu copii „turnati”, ba, chiar turnati si la batranete, mai ales ca avea o situație sănătoasă planta muguri in mai multe ghivece.
Cum pot sa-ti dau nenumărate alte exemple de copii puși la inmugurit.
Uite, eu tocmai analizam un astfel de subiect cu o cunoștință. A devenit o moda in România, si in țările mai puțin dezvoltate ca, imediat ce o femeie a trecut de 30 de ani, e, nu e nevesar, sa i se propună FIV.
Exista in societatea modernă intr-adevar o categorie de oameni care isi propun niște prioritati in viata, oameni care nu concep sa conceapa (sic!) un copil decât atunci cand ei considera ca au cu ce sa-l intretina. Cum pentru a avea cu ce sa-l intretina, nefiind mostenitorii lui Sam Walt, oamenii cu pricina trebuie sa muncească, ajung la un moment dat in viata in care doamna din cuplul respectiv iese plangand de la toaleta cu testul de sarcina negativ in mana, uitand ca pentru a face copii ar fi fost necesar un pic mai mult decât a dormi neintoarsa langa prea-respectatul sot.
Si de aici fuga rapida pentru soluții miraculoase la doctor. Iar doctorul, cum si el are prioritatile lui, ii propune repede cea mai la îndemână solutie: FIV. Doamna poate astfel sa conceapa copilul „in familie”, doctorul sa-si pună si el caramizile necesare prioritailor lui.
Acum sa nu intelegeti de aici ca ceva împotriva ingineriei genetice sau ca sunt pentru conceperea copiilor la tinerete. Insa mi se pare doar un pic cam mult încercarea asta de a generaliza aspecte legate de planurile si obiceiurile oamenilor.
Cat despre nemurirea sufletului… dupa cum bine s-a fazut cred, pornirile mele filosofice sunt foarte limitate, așa ca ma declar incapabil sa trec peste mai mult decât „cred” sau „nu cred”
Vazut in loc de fazut… Sper ca s-a înțeles 🙂
Caz prin 1970 .. o colega de serviciu de-a mamei a venit la servici indignata cu ochii umflati de plans de la ginecologu „ei” .. Care doctor a dat-o afara din cabinet uzitand cuvinte alese precum fa, prosta dracului, tampita, vaca samd si motivand :”25 de ani ai venie la mine ca nu doreai copii!!! Acum vrei?! Ce crezi ca sunt Dumnezeu?! AFARA!!!!” Ma rog au infiat o fetita.
Ca deh se cam uita ca a nu face copii presupune (sau prsupunea) banii, relatii samd pe care sarantocii tampiti de la baza societaii nu au….
Se pare că trebuie să postez încă un articol cu scuze.
Scuze Mugur, nu am vrut să fac niciun banc nefericit.
Scuze Observator pentru că am generalizat obiceiurile oamenilor. Am uitat că există și excepții faimoase. Ups! Scuze din nou. Nu îmi e complet clar câte gafe am făcut, dar numai din comentariul tău am putut număra vreo trei.
Și cu simbioza ai bineînțeles dreptate. Am încurcat simbioza la corporații-stat (pe care nici azi nu am înțeles-o) cu „simbioza” parazitară a welfare-ului.
Referitor la oamenii inteligenți care nu fac copii și idioții care-i produc la bandă, Anansie a identificat perfect sursa de „inspirație”. De fapt un plagiat în toată puterea cuvântului.
Acum vă las, îmi iau zmeul și-am plecat.
Sper ca glumesti
Dragă Portos, eu trebuie să-mi cer scuze! Am impresia că am intrat fără să vreau într-un cerc închis de prieteni ce-și fac șarje amicale.Intenția mea a fost de glumă pe seama apropierii între numele meu și înmugurire! Se pare că am picat în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Este posibil să nu realizez nici valoarea reală la care se fac referințele în acest articol!
Încă o dată scuze!
Mugur,
Ne-am împrietenit aici pe blog. Deci ești binevenit. Mai ales la șarjele amicale. Mi-a fost teamă să nu te fi jignit involuntar și mă bucur ca știi de glumă.
Încă o dată bine ai venit!
PS: scuze pentru răspunsul întârziat. Chiar m-am dus la Vadu să mă dau cu zmeul. Însă numai după calcanul de la Cherhanaua lui Ionuț.
PPS: azi am văzut și eu cum arată rechinul de Marea Neagră. Voi posta o poză mai târziu.
#Observator
Ce-mi place când ieşiţi puţintel din matcă 🙂
Mi-a plăcut comentariul dvs, mai ales tonul lui. La un moment dat chiar mi-am imaginat scena în care domnia voastră faceţi gestul acela de balansare a degetului arătător, în semn de dojană, către dl. Porthos şi pe dl. Porthos pitindu-se în bancă de teama de a nu lua un 4 la tema de azi 😆
Dar pe bune că mi-a plăcut comentariul. Şi trimiterea la faptul că dacă vrei să faci copii cel mai bine e să alegi metoda clasică. A nu se crede că eu mă gândesc doar la prostii 😳
Însă nu-mi vine să cred că nu aţi sesizat ironia paragrafului Bunul obicei cu muncitul pentru mâncare s-a păstrat până în momentul în care a apărut specia, firește superioară, a Homo Socio-Sapiens care a inventat welfare-ul și/sau politica ca mod de existență și trăind (după cum spunea Observator) în simbioză cu exemplarele inferioare de Homo Sapiens-Sapiens, ce încă trebuie să muncească din greu pentru existență. Motiv pentru care ultimii sunt obligați să cotizeze pentru funcționarea liniștită a primilor.
Însă, citind articolul lui Porthos chiar mă gândeam că atinge, în substrat, ideea că doar o anume simplitate, chiar dacă aparent materială, îi ţine pe oameni legaţi mai ales fizic şi nu doar spiritual. Şi că ideea are o anume logică.
Iar politica pare să fie ştiinţa prin care oamenii în nici un caz nu luptă pentru vreun ţel înalt umanitar.
Lucru care duce, din păcate, nu la nemurirea sufletului. Ci dimpotrivă.
Poate că nu am înţeles prea bine ce a vrut să spună dl Porthos, o fi de vină şi faptul că a curmat brusc articolul, dar mie îmi pare că din articol răzbate teoria conform căreia viteza de dezvoltare prin nemurire a unei societăţi, fizic vorbind, este invers proporţională cu viteza de murire a sufletelor.
Da, este posibil ca, fiind prea de dimineaţă, eu să nu fi înţeles o iotă.
Ei, Mitza, Porthos si teama de 4! El si daca-l ia întoarce sistemul de notare si-l transforma in premiul I cu corinita! Parca trebuie sa va spun eu, venită din pribegie, cum sta treaba la olteni:-).
Dar, cum mai ziceam, eu la filozofie stau tare prost si mi-e greu sa înțeleg uneori substratul ascuns daca asta a vrut sa fie. Oricum, pasandu-mi mai mult de mine decât de alții eu de putine ori judec sau generalizez ce vad la altii, preferând sa generalizez ce imi place in mediul meu, asta si cu dorința egoista de a mi-l largi :-).
Oricum, ideea începută de Porthos e interesantă. Poate o sa ceara mai multă aprofundare, insa genetica pare a nu mai fi sci-fi si cine știe ce surprize placute o sa ne mai facă?
Auch! pentru primul paragraf
Ooooo! Pentru al doilea paragraf.
Hmmmm! Pentru al treilea 🙂
A, si uitasem exact esentialul. Cercetarea in domeniul medicinei e extraordinara, insa aplicarea rezultatelor numai pentru ca e mai comod pentru pacient sau doctor si nu pentru ca așa e nevoie cred eu ca mai mult duce la involutie, decât la evoluție. Așa e si cu FIV aiurea făcută unor femei normale, poate doar mai stresate, aflate in plina tinerete, la 30 de ani.
Draga Porthos, dar nu ai de ce sa-ti ceri scuze. Eu constatam doar usurinta generalizarii.
Insa ca tot vorbim de dreptul la viata: daca il are si cersetorul atunci sa înțeleg ca e de datoria mea sa-l fac sa se îndeplinească?
In alta ordine de idei am citit niște lucruri cu privire la „reglementarea” Internetului. Si tot o știre noua vine de la UE cu privire la adoptarea unei directive cu privire la tratarea unitara a plangerilor consumatorilor care s-ar aplica tuturor serviciilor cu excepția invatamantului si sănătății. Se pare ca țările membre au la dispoziție 2 ani pentru a-si pune la punct platforma si mecanismele. Domnul Serios pe unde o fi, ca el părea mai informat cu privire la Internetu’ asta?
Păi nu aţi citit? Domnul Serios l-a anunţat pe dl. Porthos că-şi strânge bagajul şi se relochează acolo.
Probabil că domnul Serios nu s-a simţit luat în serios şi ne-a pedepsit tratându-ne, la modul cel mai serios, cu ignoranţă.
Ce ar trebui sa stii este ca statul asetea utlrasitenntila este o creatie a capitalismului .. o conditie ca EL sfantul Capitalism sa dea iama nestingherit prijn bunurile sociale. Ceva cam in genul alauia care isi convinge matusa batrioarasa il lase sa ii vanda casa ca o oa el in spatiu.. si apoi dupa 6 luni o arunca pe baba afara…
Pai uite numa o cestie – Ratiu a zis ceva pe la televizor ” de ce va este frica de somaj? In Blegia un somer primeste 10.000 lei pe luna!”
Imediat colegii mei mai tineri , aia care frecventau piata cu golani, tzapi si marianmunteni au inceput „behehe ! pai daca suntem someri sa ne dea si noua 10.000 pe luna!!” la intrebarrea cum dracu vor ei ca un somer de calificare mediocra sa aiva un venit mai mare decat leafa unui director mi-au raspuns la fel de inteligent ” jos comunismu! gagagaga!!!”
Ca sa nu mai zic ca nu stiu cati dintre „productivii” sapiens insapiens „produc” vanzand hartie tus si imprimante adminstratiei de stat sau local (pana si ala capialitsm pe paine a incercat sa vanda asa ceva BNR), sunt guarezi particulari care pazesc scolile si licele publice , au fiem care au „externalizat” femeile de servicu din spatiile publice, construiesc terenuir de fotbal in panta sau traiesc binisor vanzand cafele si sendviciuri la bugetari …si toti astia tipa ca de ce platesc impozite
SEi pe total op\bserva ca in gnl cam prea multi dintre presuspusii „productivei” nu produc valaore adaugata .. ci doar remiza comerciala la remiza comerciala ca pretu unui produs ajunge sa fie compus din te miri ce (adaos comercial, taxa de raft, taxa de promovare, cota de publicitate, contributie ptr amantata lu sefu si alta ptr gigoloul sotiei lu sefu) iar producatorul primeste un fabulos 25-30% sau chiar mai putin …
@ Mitzaa:
Scuze, sunt plecat la ai batrani, trebuie sa am grija si de ei. Stii cum e … pana la o varsta viata iti da liniste, e bine sa stii sa iei cu amandoua mainile, dupa aia iti ia si ce nu ti-a dat. Nu scapati de mine.
#Seriously
În cazul acesta nu o să aibă nimeni emoţii că Observator va rămâne fără răspuns la problema ridicată.
Nici vorba, eram dator insa sa-mi scuz „scaparea” de a nu fi participat la topicul anterior:
Eram tanar casatorit, plecat in delegatie in Germania, intr-o noapte pe la 3 nevasta-mea pierdea o sarcina. Nu existau mobile, am ajuns acasa 3 zile mai tarziu. Un bilet pe usa, am fugit la spital, sarcina in 3 luni, o fetita. M-a ajutat Cel de Sus doi ani mai tarziu, am avut un baietel, a facut zilele trecute 20 de ani … Am si acum in rucsac povara absentei mele, probabil n-as fi putut face nimic, dar o fetita mi-am dorit in tot rastimpul asta … Nu s-a putut intrucat eu stateam in Bucuresti punand bazele „capitalismului”, sotia si copilul la 200 km distanta. Mi-am permis sa-i aduc in Bucuresti abia cand copilul trebuia sa mearga in clasa I.
În cazul acesta îmi asum vinovăţia de a mă fi grăbit, agăţându-mă de o prejudecată, în ceea ce vă priveşte.
@ Observator
Datoria ta în ceea ce privește dreptul la viață al cerșetorului e pur morală. Însă mai degrabă cred în șansele îndeplinirii datoriei tale morale, decât în șansele ca politicienii să-și facă datoria LEGALĂ (adică să avem un stat care să funcționeze rezonabil).
Așa că în loc să le dau lor OBLIGAT taxele, mai degrabă ți le dau ție de bunăvoie. Am dreptate?
Nu mi-i da mie. Eu nu dau niciun ban la cersetori.
Păi sunt taxele tale. Cum să-ți dau eu ce e al tău? Dar dacă tu preferi să-i lași statului să-i ajute pe săracii Oprișan, Pinalti & Co, eu nu mai zic nimic.
A fost o zi perfectă la Vadu: soare, mare caldă, un pic de vânt. Nu mult, ci exact cât trebuie pentru a ridica ditamai kite-ul de 17 mp, kite pe care nu l-am mai scos din husă de vreo câțiva ani buni.
Chiar aveam emoții că s-a uscat și o să crape când o să-l umflu. Din fericire, bordul și nervurile s-au întins cuminți și kite-ul uriaș a început să se umple cu o forță neașteptată, la briza ușoară ce bate dinspre mare.
Mă opresc aici cu povestea pentru că se lasă seara și vor apărea țânțarii, așa că strângem lucrurile și ne ducem deocamdată spre casă.
Si? Ai si zburat? Sau doar ai umflat zmeul? :-). Petrecere frumoasa!
Te gândei că scapi de mine? 🙂 Nu, n-am zburat deocamdată. N-a ținut prea mult vântul. Doar cât am testat kite-ul.
Ca libertarian trebuie sa aveti soarele dumneavoastra, precum si mare proprie cu plaja privata; totul scutit de taxe, evident. E bolsevism curat sa folositi acelasi soare, aceeasi mare si aceeasi plaja cu noi. Si de cind suntem noi buni sa scriem atunci cind dumneavoastra dormiti? Tinem blogul cald, pentru solist, sau ce facem?
@ dlnimeni
Sunteți invidios. În semn de protest (și față de ceilalți – că nu au zis nimic) nu vă mai povestesc nimic în seara asta. 🙂
Însă pentru a fi sigur că nu uit, vă spun doar titlurile:
1. Cel mai frumos casă.
2. Pe-o creangă erau doi bufniți…
PS: Nu sunt greșeli gramaticale sau de ortografie.
Waw! Ai învățat ungureste!
Știi și poveștile? 🙂
@Observator:
Cu internetul e complicat … Ca sa-ti dau un exemplu: cati dintre voi au intrat pe Google>Setari>IstoricWeb sa vedeti ce stie Google despre voi. Stie mult mai multe, engine-ul lor coreleaza continuitatea utilizarii calculatorului pe baza de adresa IP chiar daca dai log-out la gmail. Dispune de recunoasterea pattern-ului de cautare al unui utilizator chiar daca va mutati la alt computer sau va cumparati altul. Pana si preferintele in materie de porn. Cati ati citit politica de confidentialitate? Putini.
Acuma problema intimitatii este una, cea a folosirii in scop comercial e alta, grava este insa folosirea impotriva noastra. N-o sa intru in detalii, problema este strict juridica, internetul nu face exceptie. Toti operatorii sunt obligati sa tina log-urile (inregistrarile site-urilor si a IP-urile la care te conectezi tu permanent) pe o durata de minim 6 luni.
Presiuni in vederea adoptarii de legi pentru controlul utilizarii internetului gen ACTA vor fi din ce in ce mai dese. Desi sunt un individ cu multa libertate in cap (am lucrat in tinerete doi ani pentru Ratiu) pana si eu am o opinie nuantata, iti dau si un exemplu:
Am investit 600.000 EUR intr-o carte tehnica, 80 de autori, peste 2200 de pagini, vreo 7 kilograme in patru volume. N-am apucat sa vand 15% din tiraj si era deja scanata si disponibila PDF la vanzare pe okazii.ro sau gratis pe torrente. Paguba de juma de milion, pana si acum am depozitul plin (o sa le donez probabil la universitati).
Tanar absolvent, scanase cartea cu stampila firmei la care lucra. Ajutand politia cu probe nu le-a trebuit mai mult de 4 saptamani sa-i faca dosar (jos palaria in fata organelor), insa tot ce au putut face a fost o amenda modica.
Mi-au spus ca pentru recuperarea prejudiciului trebuie sa-l dau in judecata. Ce sa iei de pe un biet absolvent?
L-am adus la sediu pentru o discutie. Omul era convins ca nu facuse nici un rau. Mai grav, se scuza ca toata lumea face asa cu filme, cu muzica, publicatii etc, doar internetul este un mediu liber. L-am lasat in pace, maximum de pedeapsa era sa-l pozez cu o placuta de gat titrata cu „hot” si sa-l dau la televizor si in presa. Am ales sa n-o fac.
Abia acum incep sa-ti dau raspunsul: am crescut o generatie cu internetul de gat fara a pierde un minut sa facem educatie copiilor nostri. Acum este prea tarziu, pana si cei care au luat contact cu Internetul la o varsta responsabila nu au inteles in totalitate la ce foloseste. Personal pledez totusi pentru o lipsa a reglementarii, in fond si la urma urmei internetul nu este decat un vehicul si pentru tot ce vehiculeaza in scop de consum onest sau furt exista legi acoperitoare privind copy-right-ul, spam-ul, hack-ul si toate celelalte. Pot demonstra oricui ca problema libertatii internetului e una si aceeasi cu cea a libertatii individului in ecosistemul social. Exista si un blocaj mental, vis a vis de log-uri. Cei mai apropiati de varsta mea isi aduc aminte cum rugam operatoarea de la posta sa ne faca legatura cu persoana X. Nu se stia cu cine vorbim? De ce ne deranjeaza acum ca „cineva” stie cu cine vorbim la telefon, la ce canal privim la televizor sau ce site-uri web accesam. Cand ceri un desfasurator de convorbiri la Vodafone, ala nu e un atac la intimitate? Nu e, daca ai telefon dat de firma. Oare? Ma uitam zilele trecute la premiul I pentru presa oferit de Mircea Toma. Cui? SRI-ului ! 🙂 Genial. Tocmai pentru ca a pervertit sarcina de servici (si aia discutabila) in scurgeri „accidentale” de inregistrari catre media. Eu n-am o problema cu asta, nu fur de la stat, nu ma manjesc cu prostii, nu vand secrete de stat, nu-mi insel nevasta. Altii poate au si le dau dreptate. Cum ar fi sa te filmeze politia la un control radar si sa te dea la televizor cu secretara in masina in drum spre mare (Porthos, sper ca esti cu familia … 🙂 ) tocmai cand ai uitat sa-i spui nevestei ca pleci in delegatie?
Ca sa nu ma faulteze Neamtu’ ma opresc aici, reiterand pozitia mea:
Nu-i nevoie de reglementari suplimentare, exista legi direct legate de abateri sau abuzuri sau se pot extrapola centrate pe prejudiciu. Din pacate nu se aplica, iar la noi in Romania asta e o problema nu numai vis a vis de Internet.
Pot sa-ti mai dau un alt exemplu cum e cu legile, un material pe care l-am scris pentru un amic din presa, dar n-a vrut sa-l publice.
Avocatul pieilor rosii
Stateam mai ieri pe terasa. Doi “frizeri” (o sa va povestesc termenul alta data) aveau cumparate litigioase pe drepturi de proprietate si dezbateau aprins. N-am rezistat ca orice roman, mi-am triangulat parabolicele pe maxim de semnal si ce sa vezi?
Cica se da o lege ca rechinii sa nu mai faca banu din jmecherii cu dosare, se impoziteaza cu 85%. Asadar stop joc: pui botu la bani ca sa-i iei in rate dar la valoarea (care o fi aia?) de inventar. Cum ca e normal sa se respecte dreptul de proprietate ca asa scrie in Constitutie (cati or ingrasa acum cimitirele morti de inima de la drumuri le prin tribunale din ultimii 20 de ani nu mai conteaza) dar ca, si aici vine momentul culminant, legislativul a decis sa taie speculatiile.
Se baga si celalalt in vorba cu voce grava si zice: vorbii io cu “legislativul” ala de care zici tu si zise asa, da’ trebuie s-o facem in 15 zile:
Vindeti voi cu plata in rate catre un sarac (legea iti permite) drepturile ca sa generati o noua referinta a calculului. De exemplu ai bagat 500.000 de EUR cand ai cumparat litigioasa, vinzi cu 3 milioane la un om de incredere, depui dosar pe 3 milioane ca sa tranzactionezi pe urma la 3.1 milioane si platesti impozit de 85% numa pe diferenta de 100.000. Statul (noi fraierii cotizanti) o sa-ti dea in rate banii catre proprietarul deghizat care ti-ii da tie conform graficului din contractul de vanzare-cumparare, tot pe baza graficului ala se platesc si taxele notariale sau ce mai trebuie si la final tu te alegi cu un cadou de la Stat de 2.6 milioane din care scazi hangaralele si 85% din aia 100.000. Una peste alta vreo 2.4 milioane profit, buni si in rate daca nu se poate altfel, tu platindu-I statului taxele din banii pe care ti-I da el. Intr-un exces de generozitate ii dai si fictivului o ciorba si treaba-I gata!
Ca tot eram in discutii despre criza, daca e buna o stabilizare si cum trebuie facut sa aiba efect, dupa mintea mea credeam ca legea se da noaptea si dimineata se aplica, nu se povesteste. Ca doar asa se inventau scutiri de taxe la import de piei de pupaza ca si importuri strategice pe data de 27 Decembrie (cand aveau alesii nevoie) iar eu aflam din Monitor abia de Sfantu’ Ion cand imi digerasem sarmalele de la Craciun in timp ce ei isi numarau deja milioanele. Negre ganduri imi venira in minte, vazui fata lu’ Hitler cu blitz-krieg-ul lui si incepui sa-I dau dreptate. Fac aici o paranteza, nu stiam daca sa-l acuz ca a inceput razboiul sau sa il condamn ca nu l-a castigat!
A fost una din putinele dati cand mi-a parut rau, nu ca m-am facut inginer, ci ca am ramas. Dar mai pot sa recuperez: desi consultantii de business sustin ca o afacere despre care vorbesc si taximetristii nu mai e afacere, trebuie sa ma reinventez: imi schimb meseria si ma fac avocat. Cam tarziu imi zic, n-o sa am clienti. Din reprezentari din oficiu nu ies bani, bogatii toti sunt gramada la Avocati de renume & Co, unde gasesc clientela? Si-atunci mi-a venit ideea de geniu: in drumurile mele prin america poate agat vreun indian si-I bag prostii in cap cu apararea proprietatii, cu constitutii, cu retrocedari si alte dume d-astea avocatesti.
O mai avea si el vreo 2 frati si 3 surori, un cumatru acolo, vreun bunic inca neimpaiat la muzeul de ceara. Exista posibilitatea sa detina vreo piele de bivol mazgalita prin care si-a instrainat pamantul la betie s-o dau cu Carbon 14 si s-o autentific la un notar. Daca nu gasesc, sigur pot sa platesc un actor de Hollywood care de altfel ar fi si mult mai credibil, sa initiez un proces contra Statului american si sa ma imbogatesc pe carca contribuabilului, vad ca e la moda … retineti elementul esential, patriotismul: nu fur de la ai nostri, ci de la straini ! Cred ca o sa pastrez si eu macar 25% din continent, drept comision.
Ca la medicamente, o lege are si efecte secundare, doar la noi conteaza numai alea primare: pentru cine o dam? Iar daca e s-o dam pentru toata lumea, noi trebuie sa stim primii, mai corect apropiatii nostri. Apoi o povestim la televizor si toata lumea o sa ne iubeasca: ce le-au mai tras-o rechinilor astia imobiliari! Asta sa fie tot ce putem noi a transmite privitorilor ce inseamna notiunea de proprietate?
Inca una de weekend, lectura usoara:
Jurnal de intreprinzator: Noii indicatori economici
Daca n-am fi trait aici 20 de ani, n-am fi zambit la minciunile guvernantilor care dupa ce si-au exersat indelung la oglinda mutre cat mai convingatoare vin la televizor sa ne spuna cat de bine traim. Ma rog, unii mai decenti ne spun doar ca incepem sa traim bine, in special in anul de guvernare de dupa schimbarile politice. De fapt, chiar daca lucrurile ar sta asa, explicatia valabila este ca in ultimul an de guvernare se parjolesc granele si se otravesc fantanile, succesorii la butoane neavand alt merit decat ca mai strang robinetul. Musai la TV.
Tacticile sunt diferite, unii ne toarna o multime de cifre si termeni ce pentru 99% din populatie nu reprezinta nimic: arierate, balanta de plati externa, inftlatie etc. Unii le prezinta doar pe cele favorabile, de obicei rupte din context, altii au invatat sa asocieze indicatorilor cuvinte care insufla optimism: balanta de plati “pozitiva”, “cresterea” economica, “reducerea ” arieratelor, “stabilizarea” cursului de schimb si care pentru bagatorii de seama suna nemaipomenit de bine.
Nu mi se pare de loc ciudat ca aceasi situatie, aceleasi cifre genereaza reactii diferite in functie de afilierea politica intrucat am inca viu in minte filmul confruntarii politice din ’90 avandu-i ca protagonisti pe Ratiu, Campeanu si Ion Iliescu. Valuri de comentarii a doua zi: FSN-istii ca ce le-a tras-o Nea Ion, altii ca ce bine le-a zis-o Mos Ratiu, ceilalti ca nici nu s-a comparat Campeanu din punct de vedere al ideilor. Parca nu ne-am fi uitat toti la aceeasi emisiune! Asadar pana aici nici o surpriza, stim ce inseamna votul emotional.
Ce e trist e ca nici unul nu-si insoteste rapoartele cu explicatii. N-au timp, ar putea sa-si puna purtatorul de cuvant. Paranteza: n-am nimic cu oamenii astia, unii sunt chiar capabili, insa propunerea mea ar fi sa se desfiinteze postul, e job clar de om platit degeaba, n-am mai vazut unul exercitandu-si atributiile de nici nu mai tin minte cand. Ar putea sa faca Vasilescu un cumul de functii, ca ala se pricepe. Poate doar daca indicatorii ar fi jalnici ar avea si ei sansa sa mai apara la televizor. De fapt indicatorii buni nu sunt, dar daca se gaseste unul favorabil, politicienii tzup la televizor sa le asociem mutra cu vestea buna, nu cumva sa le-o ia altul inainte care sa le confiste meritele, ori sa dea vestea proasta inaintea celei bune, de genul rau e ca v-am taiat din greseala piciorul sanatos, nu pe cel cu cangrena, dar vestea buna e ca cel bolnav se vindeca 🙂
Avem crestere economica. Oare? Motivele nimeni nu le intelege deoarece nimeni nu ni le explica: ar fi crescut exportul, s-or fi redus cheltuielile bugetare, o fi facut Mugur vreo ghidusenie? S-o fi schimbat conducerea la Statistica? Ma uit la cont si vad ca daca-mi da vreun binevoitor un gift de contract de 1 milion de EUR n-am bani sa-l execut. Si mai ciudat, la mine e coada in fiecare dimineata cu angajati carora banca le executa garantiile. Telefoanele suna: n-ai 20.000 RON pentru o luna? Mi-a blocat ANAF-ul contul.
Imi trece prin minte ori ca traiesc pe alta planeta, ori oi fi eu prostul satului, incep sa am complexe. Inainte sa-mi sun auditul si sa ma declar “fraudulos” in insloventa (dupa spusele colegului Ponta) ma simt dator cu o ancheta, asa, din curiozitate. Iau cifrele de la Statistica despre inflatie, salarii minime si medii, energie, combustibili, restante la banci, nivel de colectare al impozitelor, arierate si-ncep sa ma luminez.
Vad imbunatatirea gradului de colectare la ANAF, vad simultan si crestere de arierate in sistemul privat. Vad excedent de valuta, vad si reducere a importurilor si a consumului de energie. Vad cresteri de salarii in sistemul bugetar dar si crescand restantele la credite. Dau fuga la administratia blocului si ma uit pe desfasurator, anul trecut in Aprilie asociatia recupera intarzierile de peste Iarna, suntem in Mai si restanta medie la intretinere atinge 3 luni de zile. Cobor la casieria RCS de la parterul blocului si la o tigara cu sefu imi zice ca ei nu mai fac instalari de mult, echipele de teren comutandu-si activitatea pe deconectari-reconectari. Intarzieri de 2 luni? hop! Ti-am taiat macaroana, luna viitoare faci rost de 100 de RON, ti-am bagat cablul la loc. Contra cost, bineinteles.
Rad putin de bancile care au imprumutat Statul ajutandu-l sa plateasca nemunca si risipa si ale carui politici se rasfrang acum ca un bumerang in dintii bancilor prin volumul de credite restante. Nu prea e rasul meu, intrucat cunosc situatia si nu prea e de ras. Acum 5 ani n-ar fi dat 1000 de Euroi unui SRL, era mai safe angajatul de la Stat. In 2013 ma suna 10 banci pe zi : nu vrei sa-ti cumparam linia de credit? Unii privati mai si depun dosare ca sa afle ca nu se califica, n-au fata. Pierdere de timp.
Vorbeam deunazi de jocurile cu suma nula: pe masura ce ANAF-ul isi creste gradul de colectare, creste neincasarea la banci, cresc si lunile de intarziere la salarii, cresc si arieratele, cresc platile la negru. Concluzia e una singura: atat putem, oricat ne-am invarti in jurul cozii. Pun pariu ca daca o sa se imbunatateasca in sase luni situatia restanelor in banci n-o sa ne mai mentioneze nimeni nimic de cresterea economica sau de gradul de colectare al impozitelor. Parca am trai intr-un balon izolat adiabatic, fara aport de energie. De fapt balonul numai adiabatic nu e, rasufla prin deficitul bugetar in fiecare an si se mai gasesc si suficienti smecheri sa-l intepe doar sa traga pe nas o priza de cash, ca deh, oamenii au nevoi.
Propun asadar un “cos” de indicatori pe care sa-I prezinte Guvernul cand ne povesteste despre bunastare, lasand la latitudinea lor sa-i mentioneze pe cei vis a vis de arierate, cosul zilnic si restul din manualul de economie. La sezonul de pupaturi propun dupa principiul lui Tomitza: nevestele directorilor de la Stat cu secretarele, evazionistii cu Garda, parlamentarii cu ANI, si cu voia dumneavoastra cresterea economica musai corelata cu: intarzierile la salarii, restantele la intretinere, restantele la firma de cablu si internet plus intarzierile mai mari de doua rate la credite. Eventual disponibilul din cont al agentilor economici.
Odata afectat la buzunar si ca orice roman impacat cu ideea, speranta mea era una singura: sa nu fiu mintit. Nu poti miza pe sprijinul agentului economic sau al populatiei daca nu esti sincer. Unii au invatat totusi sa fie si-l dau exemplu pe Copos: cand le spune angajatilor ca luna asta nu le da salariile chiar se tine de cuvant.
Tot jocul ala cu suma nula demonstreaza Guvernului ca absorbtia cash-ului din piata trebuie musai insotita de masuri de relaxare fiscala. Vasilescu ar fi zis ca sterilizam piata de lei ca sa micsoram inflatia. Astia au sterilizat agentii economici de lei. Sper ca i-au marit placuta de pe usa lu Voinea, ca la instalare plangea ca adjunctul o are mai mare :-), asadar odata scapat de problema asta sa iasa din depresie si din cifre si sa nu se mai uite in jos :-), ci in sus, la viitor. Sper sa nu se supere pe mine, ca asa mi-am pierdut primul contabil: i-am explicat care e diferenta dintre un contabil si un director financiar. Pornise bine Base cu imprumutul ala de 15-20 de miliarde la inceputul crizei, doar mi-e necaz ca in loc sa il dea privatilor nostri l-a dat statului care l-a dat tot privatilor, insa la ai lor.
Despre nemurirea sufletului nu cugetam, ci experimentam si intuim. Trairea „eu sunt” („a fi” pur si simplu, a te lasa sa fii liber de determinari), spre deosebire de „eu sunt demn de dispret”, „eu sunt respectabil”, „eu sunt incompetent”, „eu sunt genial” etc. („a avea” o determinare, a te incorseta in ea, intr-o eticheta), ne reveleaza starea noastra de „suflet nemuritor”.
Samanii moderni au un ritual: scriu rolurile lor sociale pe hartiute pe care le ard pe rand, spre a ajunge la trairea starii de „mai mult decat atat”, adica mai mult decat existenta conform prescrierilor acestor etichete, sursa de reinventare personala si de creativitate in toate planurile.
Ne reintoarcem in social dupa o meditatie sau un ritual de experimentare a starii sufletului nemuritor. Ca intr-o experienta zen, muntele care incetase de a fi un munte pe parcursul sedintei de meditatie, redevine…un munte.