Citeam zilele trecute despre explicatiile lui Tim Cook cu privire la “negocierea” taxelor cu statul irlandez si, obisnuita poate cu mesaje romanesti, m-a surprins foarte placut concluzia (sau cel putin asa cum a fost ea enuntata): statul a recunoscut ca trebuie gandit un sistem fiscal modern, Tim Cook si-a reexprimat pozitia ca Apple este si va ramane o companie americana. Cand voi trai sa vad si pe aici asa ceva, o sa zic ca m-am nascut a doua oara.
Banuiesc ca multi dintre voi au un Iphone, Ipad sau un Ipod. Altii sunt poate indragostiti de MacBook. Sunt foarte curioasa sa aflu ce anume v-a convins sa va indragostiti de Apple? Care or fi acele caracteristici care au facut din aceste dispozitive sa fie omniprezente in viata multora dintre noi?
Totodata v-ati gandit vreodata ca fara Google cu siguranta memoria noastra ar fi fost mai scurta?
Ei si uite asa, gandindu-ma cat de multe beneficii a adus industria, sa o numesc din Silicon Valley, am realizat ca traim intr-un paradox. Traim simultan intr-o era a inovarii tehnologice fara precedent care aduce economii extraordinare si beneficii pentru consumatori si de asemenea intr-un timp al unei eroziuni, paradoxal, din punct de vedere educational.
Revolutia tehnologica a dus la o schimbare radicala a culturii in ultimii douazeci de ani, permitand evolutii rapide si cresteri spectaculoase, contribuind la o schimbare de perspectiva asupra valorilor, valorile materiale devenind aparent mai importante comparativ cu cele spirituale, parintii dand din ce in ce mai putina importanta educatiei copiilor lor. Urmariti inca de fantoma limbii de lemn, ne-am obișnuit sa gândim in clisee, ne-am limitat in a pune semnul egal intre” educatie” si “educatie formala”, intre “educatia copiilor” si “scoala” si ne-am lasat antrenati in hulirea CONSENSULUI (acesta fiind ce mi-a placut la forma mesajelor transmise de Tim Cook si Senat-sugerau, macar in forma, echilibru, înțelegere, consens) chiar si pentru o strategie in educatie. Am uitat pe deplin ca educatia uneste si creaza relatii de colaborare, sudeaza acolo unde-I rupt.
Din pacate sau poate din fericire, educatia nu este doar o problema a statului, educatia este si va ramane o problema a cărei solutie trebuie sa o căutăm toți.
Citeam un studiu al AmCham care explica faptul ca o educatie corespunzatoare inca din primii ani de viata ai copilului poate preveni tot felul de riscuri, de la simplele divergente intre grupurile sociale cat si eventualele fapte foarte grave ce pot fi comise de catre acesta. Cu alte cuvinte, un copil bine educat inca de mic, are o probabilitate de peste 90% sa devina un cetatean civilizat din toate punctele de vedere. Acesta a fost si motivul obligativitatii clasei zero, fiind totodata voci care cer chiar si obligativitatea grupei mari de gradinita.
Chiar daca noua lege a invatamantului a incercat sa faca pasi timizi in modernizarea invatamantului, in forma, trebuie sa recunoastem ca sistemul nostru educational este depasit, atat la nivel preuniversitar, cat si la nivel universitar, in fond. Nu mi-e teama sa o spun, dar, in ciuda revolutiei tehnologice de care vorbeam mai sus, invatamantul nostru a ramas la nivelul diodei.
De multe ori invinuim profesorii. Drept e ca sunt si putini profesori cu tragere care mai raman in sistem din cauza salariilor mici, insa sistemul a devenit gresit de la temelie. Uitati-va la proprii copii. Vorbim de o generatie ajutata de tehnologie sa invete repede si multe lucruri deoadata. Copiii nostri sunt focalizati sa obtina rezultate repede. Asta le si cerem de multe ori. Am ajuns sa nu mai avem rabdare. Nu cred ca educatia centrata in jurul invatatorului care este centrul de reper pentru constructia cercului educational mai poate fi eficienta. Iar incercarea de a le imbacsi memoria copiilor cu tehnologii demult depasite intr-o era in care Google ajuta pe oricine sa gaseasca orice informatie isi doreste, cu siguranta plictiseste.
Poate ca o educatia diferentiata, in functie de talente si capabilitati, intr-o stransa legatura scoala – familie, bazata pe o curricula adaptata ultimilor 20 de ani de evolutie tehnologica ar fi un prim pas in construirea unei societati normale. Ma bucura propunerea introducerii manualelor digitale, mai bine mai tarziu decât niciodată, insa tot e un mare păcat ca nu am prins startul. Si mai sper totodata ca acest anunț facut cu tam-tam sa nu se limiteze la niște PDF-uri pe care copilul le va download-a, ci ca vom avea manuale interactive care vor permite simulari si explicație prin joc. Se simte nevoia crearii unui Store educational, dupa model Apple. Poate s-ar transforma intr-un centru de profit pentru MEC.
Nu am nimic impotriva tratarii educatiei din punct de vedere economic, insa ar trebui sa ne propunem niste indicatori mai realisti.
Ce-ar fi sa incercam sa ne imaginam clauzele contractuale intre scoala si parinte. Care e „fluxul de asamblare” al unui absolvent? Daca tot ne raportam economic, sa privim intreg procesul economic.
Pana la urma elevii merg la scoala pentru a primi instructiuni. Adultii, printre care si parintii acestora, contribuie la definirea sistemului la care se va raporta produsul final si totodata a cerintelor produsului final.
De aici rezulta curricula.
De la elevi se asteapta sa respecte sistemul si sa invete. Si daca tot vorbim de model economic trebuie sa avem in vedere utilizarea eficienta a resurselor economice cheltuite. Si bineintels recuperarea „investitiei”. Si cum altfel poate fi recuperata investitia decat prin valorificarea adecvata a creierelor.
Deci elevul intra in „linia de asamblare” la 5-6 ani, urmand ca dupa x ani sa fie la capatul ei si sa devina absolvent. Bineinteles ca pot exista si esecuri. Multe dintre ele se numara printre cei care abandoneaza scoala.
Faceam trimitere zilele trecute la un studiu facut de UNICEF cu privire la rata abandonului scolar.
Totodata citieam si „acuza” unui parlamentar francez care numea Romania „un stat fara scrupule” care-si exporta saracii.
Produsul asteptat dupa acesti x ani ar trebui sa corespunda asteptarilor si regulilor sistemului. Doar ca noi suntem acum intr-un vid, intr-o lipsa de sistem si bine ar fi ca macar parintele sa poata defini care ar fi caracteristicile produsului pe care il asteapta la finalul liniei de asamblare. Necazul e ca inca suntem incorsetati in a gândi ca produsul finit trebuie sa poată fi folosit pe piata muncii (care piata? cea de la inceputul asamblarii, cea de la sfarsit?) trebuie sa știe sa folosească creațiile altora pentru a produce plus-valoare (care „creatii”? multe din cele de acum 9 ani sunt deja invechite) si a reuși sa-si câștige o pâine.
Ne e teama sa gandim produsul finit ca fiind cel ce creaza pentru ca ne e greu sa ne dam seama daca poate crea. Si pentru ca fara o implicare pe parcursul acestor x ani de proces continuu nu ai cum sa stii daca ceea cea a iesit corespunde sau nu posibilitatilor si dorintelor copilului, corespunde sau nu modului prin care noul tanar poate intoarce cat mai bine investitia, ajungem sa ne dam seama ca însasi linia de asamblare este defecta mult prea tarziu.
Si cum implicarea ar cere timp, ne-am reduce astfel veniturile reducand totodata si posibilitatile de fianantare ale sistemului pentru cei ce isi permit. Cat despre cei care nici nu stiu ca ar trebui sa ceara…
Si asa am intrat intr-un cerc vicios: scoala formeaza societatea, societatea formeaza scoala.
De aceea trebuie definita o noua paradigma, un nou set de reguli, o curricula adecvata care sa trateze copiii diferentiat, in functie de abilitatile fiecaruia, care sa-l invete pe copil sa se adapteze la schimbare. Si cum „produsele” pe care le modelam sunt niște copiii nu vad o alta cale decât implicarea unor pedagogi tineri. Sistemul nu poate fi schimbat decât din interior. Insa din acel interior facem parte si noi, părinții copiilor si ar trebui sa ne facem macar puțin timp pentru dezbatere.
Doar ca educatia nu se poate face fara finantare, fara implicarea cel putin a unui filantrop. Si de aceea ma intorc la modelul economic:
– pentru ROI, as propune sa ne luam cel putin cei 9 ani de scoala generală;
– iar la venituri sa contorizam si reducerea riscurilor pe care ni le aduce un sistem educational performant, adica scaderea gradului de infractionalitate corelat cu scaderea cheltuielilor pentru siguranta, scaderea asistatilor sociali, cresterea gradului de incluziune sociala a grupurilor defavorizate. Si, de ce nu, eliminarea etichetei de „stat fara scrupule”;
– si-s de acord sa pun si un factor de NPV acoperitor, dar nu mai mare decat dobanda la banca.
Oricand sunt deschisa sa lucrez cot la cot cu oricine doreste pentru a pune pe hartie acest business plan si daca veti gasi alta sursa de finantare globala decat taxele noastre ale tuturor care sa duca busines plan-ul pe plus, un business plan care sa ne permita sa descoperim „creierele” in orice coltisor amarat, plecaciune! Pana atunci insa sustin cu tarie propunerea lui Cristian Preda de a impune prin Constitutie alocarea de 6% din PIB, sistemului de invatamant.
Deca(b)logul Muschetarilor 
@ Observator
E un articol interesant, cu care în mare parte sunt de acord, dar…
1. Cred că propunerea lui Cristian Preda, de care nu știam, e o aberație din mai multe motive. În primul rând că nu poți împărți ceea ce nu ai. Preda se poate referi cel mult la veniturile bugetare, nu la PIB. PIB-ul e un indicator la care se raportează toți ADEPȚII STATULUI, pentru că permite incomparabil mai multe jonglerii. Dacă îți amintești 3% deficit din PIB înseamnă cam 18% deficit din VENITURILE bugetare. La fel 6% din PIB înseamnă probabil 35-36% din ce colectează statul sub formă de TAXE și IMPOZITE. A stabili prin Constituție că STATUL va cheltui mai mult de o treime din ce colectează pentru învățământ, mie mi se pare complet nerealist.
Am înțeles că tu ești o adeptă a educației. Aș adăuga eu, a educației CU ORICE PREȚ, chiar ignorând faptul că e complet contra-productiv să obligi niște maimuțe maneliste să înțeleagă Teorema lui Fermat.
2. S-a mai discutat aici, dar probabil că a trecut neobservat faptul postulat de Sir Ken Robinson că asistăm la o schimbare de paradigmă în educație. Producția „la bandă” de absolvenți, tinde să fie înlocuită de producția de prototipuri.
Mai postez încă o dată filmulețul, pentru că subliniază ceea ce ziceai și tu.
@Porthos,
Spui: „Am înțeles că tu ești o adeptă a educației. Aș adăuga eu, a educației CU ORICE PREȚ, chiar ignorând faptul că e complet contra-productiv să obligi niște maimuțe maneliste să înțeleagă Teorema lui Fermat.”
Am intr-adevar o obsesie cu educatie. Poate si „cu orice pret”, insa dupa cum vezi sunt adepta invatamantului diferentiat, in functie de capabilitati. Cine are inclinatii matematice aprofundeaza si teorema lui Fermat, cine e mai liric insa, poate ar intoarce investitia in alt mod si atunci mai bine il directionez sa studieze altceva. Numai ca sa gaseasca motivatie si liricul si sistemul trebuie sa-i gaseasca KPI-uri la care poate sa raspunda.
Filmuletul nu a trecut neobservat. Chiar a fost un punct de pornire. Am citit diverse articole de documentare si observam o dezbatere intreaga si in SUA si in Marea Britanie. Americanii erau nemultumiti pentru ca in ciuda celor mai prestigioase universitati, de la lansare Sputnik-ului incoace, invatamantul lor tot in urma invatamantului rusesc a ramas.
@ Observator
Zici tu că „americanii erau nemulțumiți pentru ca in ciuda celor mai prestigioase universitati, de la lansare Sputnik-ului incoace, invatamantul lor tot in urma invatamantului rusesc a ramas” – și asta se întâmplă pe planeta Pământ în zilele noastre? Ai și niște link-uri relevante? Dar nu Vocea Rusiei sau Rusia Today. Mie mi se pare e propaganda penibilă a lui Putin.
Uită-te și tu în topul primelor 100 sau 1000 de universități și compară câte sunt rusești și câte americane sau UK. AU mai început să apară chinezi, dar asta e altă mâncare de orez.
:-). Doamne fereste, Porthos! Eu si Vocea Rusiei.
Eu de la rusi nu apreciez decat muzica, baletul, pe Tolstoi si Dostoieeski, noptile albe si poate pe Nikita Mihalkov. Si nu cred ca-s de pe Vocea Rusiei 🙂
Nu la universitati se refera „americanu'” de rand, ci la copiii lor.
@ Observator
Nu o ziceam cu răutate. De multe ori am văzut că știri aparent curate erau de fapt dezinformări plecate de la ruși.
Revenind la subiectul educației, până la urmă ceea ce contează cu adevărat e rezultatul final. Mie îmi place mai mult rezultatul obținut de americani. Deși în ultima perioadă, mi se pare că au luat-o și ei razna, cheltuind după dorințe nu după posibilități.
@Porthos, trecand peste definitia PIB-ului care e destul de clar exprimata, explicatia lui creaza controverse, se pare. (http://www.investopedia.com/terms/g/gdp.asp).
Vezi, tu, ca sa raman la educatie, poate ca un pic mai multa educatie economica mi-ar fi permis sa intru intr-o polemica sau sa te sustin cu privire la corectitudinea raportarii la PIB. Deocamdata ma limitez sa consatat ca fiind un concept unanim acceptat de catre celelalte state si sa-l iau ca atare.
@ Observator
Însă înțelegi (sper) că 6% la sută din PIB înseamnă peste o treime din încasările bugetare? Adică un procent ENORM din taxele noastre. Aici e problema de bază, nu dacă te raportezi la PIB sau nu.
Porthos, nu stiu pe ce formula de calcul te bazezi cand spui asta si de aceea mi-e greu sa ma prinunt.
@ Observator
Regula de trei simplă. Îți explic mai jos.
Ce-ati spune de un curs / seminar interactiv in care se simuleaza situatii definitorii si esentiale din practicarea viitoarei meserii? Asta se numeste „invățare prin experienta”. Conceptul este al lui D. A. Kolb.
Ce ati zice de un examen la care oamenii stau cu toate materialele pe banca si aplica creativ concepte, utilizeaza inteligent informatii?
Discret si marginal, s-a intamplat in Romania.
Cred ca cel mai bun salariu si cea mai buna, complexa, formare s-ar cuveni celor care lucreaza in gradinite. Copiii ar invata sa comunice intre ei si cu mediul, sa mediteze, sa-si cultive corpul si abilitatile lui, sa vina in contact cu emotiile lor, sa se simta fericiti in pielea lor, sa schimbe ceea ce vor in viata lor, sa invete ceea ce-i pasioneaza, sa inteleaga sensul venirii lor pe aici etc.etc.etc.
@Child, examaneul cu cursurile pe masa ar trebui sa devina o obisnuinta. Ce-i drept am intalnit Universitati in care acesta era modul de examinare inca din perioada cand eram studenta.
Cat despre seminarul interactive pare foarte atractiv, dar cine va ganditi sa-l „produca” sau, mai bine zis sa-l finanteze?
Ca sa reiau idea din postul meu, eu vad implicarea MEC doar prin crearea infrastructurii si regulilor „magazinului”, si as plasa sarcina crearii acestor „seminarii” interactive la angajatori.
S-a trecut prea repede la comentarii si opinii.
Personal ma simt dator sa ma inclin in fata Doamnei Observator pentru textul postat. N-o suspectez de productivitatea adrenalinei generate din imboldul meu sa se grabeasca, dimpotriva, explicatia e simpla: are ceva de spus. Nota 10!
Vai, Seriosly, ma simt ca la scoala!
Mai ia un 10 pentru spontaneitate 🙂
Cunosc pe cineva care folosea astfel de cursuri / seminarii in programul de formare a viitorilor profesori. Studentilor le placea. Veneau in numar mare.
@Child, drept e ca parte a modelului ar trebui sa fie si formarea continua a profesorilor. Degeaba ii formezi dupa acest model doar pe „viitori” daca nu ii transformi si pe „existenti”. Bineinteles ca metodele pot diferi (daca tot vorbeam de tratament diferentiat:-))
Transformi ce poti transforma. Restul moare de la sine.
Mda, ca sa facem rezumatul: Trebuie un invatamant nou. Nou in ce sens ? Adaptat copilului. Bun, bravo, o idee geniala, cum de nu s-a gandit nimeni pana acum ? De fapt ideea cu invatamantul adaptat copilului e veche de cand lumea, atata doar ca nu poate fi pusa cu adevarat in practica decat de cei care-si permit sa-si educe copiii acasa, cu profesori individuali, pe banii lor. In invatamantul public inclusiv copiii cu dizabilitati care au nevoie de invatamant individualizat ca de aer nu cred sa se gaseasca in clase mai mici de cinci elevi.
Da, si uite-asa intram cu buldozerul in invatamantul care exista. Pentru ca trebuie profesori tineri. Cum peste zece ani s-ar putea repeta argumentul . Banuiesc ca invatamantul e destinat celor cu varste cuprinse intre 25-40 ani. Pe urma, alta generatie, alt Apple, alte gadgeturi, ma rog, alta individualizare.
Doamna Observator nu ne spune si detaliile, cum ar fi individualizat invatamantul asta de catre tinerii profesori si invatatori. Ceva, ceva ne lasa sa vedem:
1. Statul ar pompa mai multi bani in invatamant.
2. De preferinta in tablete Apple.
3. Care tablete Apple ar contine tot felul de programe si programele amuzante, si copiii ar putea sa-si petreaca timpul cand cu unul, cand cu altul, de unde ar aparea invatamantul adaptat fiecarui copil.
4. Profesorii ar trebui sa devina un fel de specialisti in utilizarea programelelor Apple, iar cautarea pe Google ar trebui sa fie o competenta obligatorie
5. Nu e clar inca cum s-ar evalua calitatea invatamantului. Cert e ca nu prin examene traditionale. Musai cu tableta pe masa. Carti – nici n-are rost sa mai vorbim – sunt deja depasite, ai tableta ai parte !
Totul este bine si frumos daca aplicam principiile astea la gradinita. Din clasa intai insa copiii ar fi bine sa invete sa scrie, sa citeasca si sa socoteasca, nu ? Cum pot sa o faca si cu creta la tabla, care creta costa 1 ban / bucata, eu unul zic sa tinem mia de dolari cat costa o tableta in buzunar si sa le cumparam un stilou in schimb. Daca putem sa aterizam acasa cu o ora mai devreme si sa le aratam tainele inmulturii si impartirii cu atat mai bine !
@Radu, da, sugerez un invatamnt nou: adaptat copilului intr-adevar pentru ca atata vreme cat scopul final ar fi „adaptarea” ar trebuie sa tratam „cazul” si nu „boala”.
Exclud ideea pregatirii individuale, sugerez doar ca primii ani sa fie pentru identificarea calitatilor fiecarui copil, urmad ca apoi sa fie directionati in functie de calitati.
Pe mine Apple nu m-a fascinate pentru dispozitivul in sine, ci mi-a placut conceptul AppleStore-ului, concept preluat mai apoi si de Google sau Microsoft. Asta sugeram si acum. Nu vanzarea de tablete, ci crearea unui Store in care sa poata fi publicate aplicatii educative verificate de MEC. Am deschide astfel piata producatorilor de continut educational si totodata ar fi si verificata.
Nu mai continui la frazele cu „tableta” pentru ca nu ar mai avea relevanta dupa explicatia de mai sus, nu?
Observator,
Realizezi cred ca in ultimele doua secole fiecare jumatate de generatie cade pe spate cand compara tehnologia existenta cu cea din urma cu 15 ani. Daca ar fi sa revolutionam invatamantul la fiecare 15 ani, sau de fiecare data cand apare un Google, Microsoft sau Apple cred ca am trai intr-o revolutie permanenta. Daca s-ar face economii, daca Apple Store-ul de care vorbesti ar costa mai putin decat manualele traditionale incercate si testate as zice ! Mie unuia imi suna a tichie de margaritar !
Radu, globalizarea a fost grabita de aparitia Internetului. Nu o zic eu. Se vede. Accesul la diverse piete este mai rapid, la fel accesul la informatie.
Toate serviciile publice si administrative trebuie sa se adaptaeze. Educatia ar trebuie sa se adapteze prima, societatea va fi formata asa pe baza regulilor definite de sistemul educational. Daca nu o schimbam nu inseamna ca celelalte servicii nu s evor adapta. Numai ca, din pacate, anumiti indivizi si, mai ales, cei din clasele defavorizate, vor fi inadaptati. Iar daca ei vor fi majoritatea, nu va exista alta cale decat o involutie.
Cum ideea mea de abordare a invatamantului se pare ca nu v-a placut, v-as incita cu altceva. Putem sa-l legam si de educatie, pentru ca ce altceva ne opreste sa vedem mai departe decat ceea ce ni se serveste?
1. Initial mi-am propus sa nu ma aplec peste cazul Gigi Becali – repoteri claie peste gramada la poarta lui, ce face Steaua, ce a mancat in prima zi la Rahova, etc.
Insa se trece cu usurinta peste:
– cu o seara inainte de arestare a vrut sa plece in Israel (de unde pot banui ca stia verdictul ce urma sa se pronunte a doua zi)
– autoritatile au aflat si a aparut din neant un nou dosar penal ca sa poata sa-l opreasca pe aeroport. Deci si autoritatile stiau verdictul si, colac peste pupaza dosarul nou a aparut exact la timp.
Cate stiri ati vazut sa se lege de cele de mai sus?
2. Gandul ne spune http://www.gandul.info/stiri/condamnat-definitiv-pentru-coruptie-adrian-nastase-tine-prelegeri-studentilor-la-drept-pentru-noi-a-fost-o-adevarata-placere-10895474.
Nu vi s epare ipozcrizie sa vorbim de incluziunea rromilor si a persoanelor defavorizate si sa punem cate o pecete de paria unui om care a facut inchisoare? Eu credeam ca societatile evaluate se ocupa inclusiv de incluziunea rau-facatorilor. Olanda, de exemplu are niste programe foarte complexe pentru recuperarea dependentilor. Noi doar vorbim, Si nici atunci nu suntem coerenti.
Un lucru evident pentru toata lumea cred este ca un invatamant diferentiat costa mai mult. Daca luam metafora liniei de productie in cazul copiilor, sa ne intrebam: ce este mai eficienta, o linie de productie automatizata, standardizata, sau o fabrica in care totul se produce individual, la mana ?
Eu cred ca, din contra, ideea postrevolutionara de a permite fiecarei scoli sa adopte un manual propriu a dus :
1. La un haos total, in care profesorii nu mai stiau nici ce manuale sa utilizeze, nici daca sa utilizeze
2. La o scadere a relevantei examenelor nationale. Pentru ca ce masoara examenul X cand la scolile Y si Z se predau lucruri diferite ? Cum mai putem masura lucruri simple, de genul, e capabil elevul asta sa aplice un algoritm (sa zicem al ecuatiei de gradul doi) daca i-a fost explicat in clasa ?
Constat cu stupoare ca si in invatamantul superior se merge tot in directia „informatizarii” si „tehnologizarii” invatamantului. Te doare mintea cum ajung profesori sa-si simplifice existenta trantind prezentari Powerpoint cu demonstratii matematice dificile in fata carora studentii raman „masca”. Tablou, bou la poarta noua ! 15 secunde si pac noul slide Powerpoint ! Ce sa mai asude facand ei demonstratiile, nimic, vreti fraierilor tehnologie ? Va dam ! Noi citim Powerpointul, voi dormiti, la examen va belesc, iar daca iesiti ingineri pe undeva va roadeti singuri unghiile si invatati din manuale ce trebuia sa va invat eu, dar eram prea ocupat sa fiu in pas cu moda !
Radu, e posibil ca un invatamnt diferentiat sa coste mai mult, dar poate ca merita.
Insa daca toata „tehnologizarea” se va limita la pdf-uri si power point-uri ai dreptate, ar fi inutil. Aplicatiile informatice cu continut educative ar trebui sa fie mai mult de atat. Chiar iti sugerez sa vezi (macar pe niste tutorial) material produse pentru magazinul Apple. S-ar putea sa iti placa ce vezi.
Astea erau la moda in 2000-2010. Si atunci se cerea o noua revolutie. Au aparut altele, la fel „revolutionare” si de „utile” (dupa parerea mea subiectiva bineinteles). Cert e ca sunt scumpe. Asta e singura certitudine, pentru ca iti trebuie calculatoare ca sa le poti utiliza, ecrane digitale cum au aparut acum in scoli, etc. De zece ori mai eficient (dupa parerea mea, inca o data) ar fi folosirea banilor astora pentru
1) a determina oameni destepti si instruiti sa aleaga o cariera in invatamant
2) a micsora numarul elevilor din fiecare clasa
Cu siguranță este nevoie de un sistem de învățământ regândit, din temelie, dintr-o altă perspectivă.
Chiar mi se pare nedrept să ne condamnăm copii la ignoranță din lipsă de resurse necesare asigurării unei minime suficiențe cât să nu îngroașe rândurile analfabeților.
Tot așa cum mi se pare nedrept să-i acuzăm ca fiind direct răspunzători pentru rezultatele dezastruoase pe care le-au înregistrat în ultimii ani.
Căci nu putem pedepsi pentru educație un copil trimis la școală tocmai pentru a primi educație. Care educație?
Sigur, sunt conștientă că părerile vor fi și pro și contra, de o parte și de cealaltă a catedrei, bazate fiecare pe argumentări solide. Însă nimic nu justifică decizia unui profesor de a alege să predea, doar prin meditație la domiciliu, materia lipsă deliberat de la orele din clasă. Așa cum nimic nu justifică decizia unei generații care are impresia că libertate înseamnă doar libertatea de a alege să nu înveți. Sunt simple exemple aleatorii, dar care fac parte din tabloul întreg al sistemului de învățământ.
Părerea mea este că toți copii care au intrat în școli după 89 încoace sunt generațiile de sacrificiu ca rezultat direct dintre incompetența ca lipsă de resurse de orice fel și deciziile libere prost înțelese. La acestea se mai adaugă și efectul media de subcultură care vine perpendicular, precum o suliță înfiptă în dosul generației incapabile de discernământ.
Dacă ar fi să decid singură, aș alege donațiile cu limită de minim și maxim, dar fără nominalizarea publică a donatorului, către școlile care dau încrederea unei educații conforme cu timpurile pe care le trăim. Iar ca beneficiu, aș scuti de taxă părinții ai căror copii înregistrează rezultate peste medii, creând astfel stimulentul pentru autodepășire, dar și implicarea simultană a părinților interesați.
Ceea ce nu mi-a plăcut niciodată să aud, tânără fiind, și nu o să spun nici eu vreodată, a fost expresia de genul :ehe, pe vremea mea….altfel era.
Da, așa e, pe vremea noastră altfel era, dar acum copii trebuie să trăiască pe vremea lor și noi suntem obligați să avem viziunea vremurilor lor, nu ei sunt obligați să aibă povara vremurilor noastre.
Nu contest că întotdeauna vor fi școli mai pregătite și altele mai puțin pregătite, așa cum nimeni nu poate contesta că există copii geniali, mediocri sau pur și simplu loaze.
Dar cred că este de datoria statului să asigure sistemul,educațional, legal social, juridic, economic sau cum vreți să-l denumiți, prin care să poată găsi soluția integrării conform nivelului, pentru fiecare tip de elev în tipul școlii căreia i se potrivește.
Și deși am privit tot timpul cu neîncredere, demonstrată de altfel, către sistemul de învățământ de după 89, am optimismul noilor generații care, nerăbdătoare în cunoașterea noului, deja surclasează sistemul actual de învățământ, dovedind că atât timp cât există resurse, mai ales informaționale moderne, ei se adaptează din zbor găsindu-și singuri drumul către ceea ce vor să facă mai departe.
Sigur, și cu ajutorul nostru.
Foarte fain articolul, doamnă Observator. Am crezut că veți fi părtinitoare, nu știu de ce, însă am avut plăcerea să citesc un articol cât se poate de obiectiv în care nu am dat de văicăreli ci de întrebări puse tocmai în găsirea unor soluții adevărate.
Vai, Mitzaa, multumesc. Ma emotionez.
E rolul statului, dar si a noastra ca parinti sa-i facem pe politicieni sa inteleaga ca statul nu e doar al lor.
@ Observator
Îți explic aici cât aberantă este propunerea de a aloca 6% din PIB învățământului. M-ai făcut curios și am verificat cifrele pentru anul 2012.
Produsul Intern Brut estimat de Institutul Național de Statistică pentru anul 2012 a fost de 587499,4 milioane lei. Propunerea de 6% din PIB ar însemna 35250 milioane de lei pentru învățământ.
Conform Legii Bugetului de Stat pe 2012, veniturile bugetare prognozate ar fi trebuit să fie de 95757 milioane lei. Ceea ce înseamnă că ai aloca pentru învățământ cam 36.8% din acestea.
Trebuie să recunoști că ar cam fi o aberație.
Porthos,
Daca tot ai cautat, spune-ne si cati bani a primit invatamantul in 2012.
@ Radu
Am postat link-ul către Legea Bugetului de Stat. Veniturile sunt mai ușor de găsit în hățișul de acolo. Iar nesimțiții l-au publicat ca scan, astfel încât nu se poate căuta eficient prin el.
Pierre,
Daca esti pe faza, sunt sigur ca poti gasi informatia asta primul …
Din pacate Bibliotecarul nu mai e cu noi …
În lipsa lui pierre 🙂 4167 milioane lei.
Educatia inseamna diferite lucruri pentru diferiti oameni. In primul rind trebuie sa intelegem ca statul nu are nici un drept ca sa se implice in educatie. Statul nu are nici un drept ca sa stabileasca standarde si programe scolare. Doar atunci cind parintii realizeaza ca este datoria si responsabilitatea lor ca sa directioneze educatia copiilor lor, educatia poate fi reparata.
Aoleu ce talmes-balmes ar fi daca nu ar exista standarde si programe scolare ! Cum majoritatea romanilor sunt aia de inca au buda in curte (vorba lui Isarescu, am intrat cu el in Europa), daca le plasezi lor responsabilitatea de a directiona educatia copiilor lor o sa ne trezim curand o tara de analfabeti.
Ha ha, citi sint deja analfabeti, cu toata implicarea si standardelor guvernului???
Adica vrei sa spui ca romanii sint asa de imbecili ca nu stiu sa traiasca daca statul nu le asigura educatie, alocatii, concedii maternitate, pensii, asigurare medicala, etc??
Mai multi decat in ’89. Intre timp s-a mers in directia pe care o sugerezi tu. Mai putina implicare, standarde la alegere, examene cat mai putine si de forma. Nu stiu ce legatura au alocatiile, concediile de maternitate, pensiile si asigurarile medicale. Banuiesc ca ele sunt dusmanii de moarte ai unui invatamant de calitate, nu-i asa ?
Cristina, dar care e legatura intre concediu de maternitate, pensie si REGLEMENTARE in scoala? Daca poti detalia, ti-as fi recunoscatoare.
Legatura este ca oamenii sint indoctrinati sa creada ca fara interventia guvernului, omul moare. Trebuie sa fii dependent de guvern ca sa ai o viata fericita, nu?
Nu, Cristina, draga, omul nu moare.
Dar poti detalia exact ceea ce vrei sa spui prin interventia guvernului in invatamant? Poate nu am inteles eu bine si m-am repezit sa critic aiurea.
In principiul libertatii intelectuale, guvernul nu are voie ca sa aiba un minister al invatamintului, care sustine scoli publice si impune o programa nationala. Nu are voie sa spuna nici „pis” in privinta educatiei.
Totul pleaca de la intrebarile: ce este educatia si cine are dreptul s-o ofere?
Cristina, dar acceptati ca e posibil ca parintii sa nu stie, caz in care ce facem? Lasam copiii la voia intamplarii?
Ce anume sa nu știe?
Sa directioneze educatia propriilor copii.
@ Observator
Și e mai bine să le plătim de pomană chiulul? Educație cu forța nu se poate. Dacă părinții sunt idioți, copiii vor fi oricum victime. Mai bine faci cursuri pentru părinți. 🙂
Porthos,
Tu vrei sa spui ca nu esti de acord cu invatamantul de stat pentru ca platesti chiulul altora ? Pai atunci solutia ar trebui sa fie amendarea parintilor copiilor care chiulesc, nu desfiintarea invatamantului de stat.
Numai in cazul in care parintii sint handicapati mintal este posibil ca cineva sa nu stie ca un copil are nevoie de educatie. Majoritatea parintilor din Romania stiu ca este nevoie de educatie. Problema este ca nu stiu ca statul nu are voie ca s-o ofere.
@ Observator
M-am gândit toată ziua, dacă să să-ți răspund așa cum aș fi direct și fără menajamente sau să ocolesc discuția. Cred că e mai util pentru toată lumea dacă vorbesc deschis.
Problema învățământului nostru nu este cantitatea de bani cheltuită, ci modul ineficient în care se face acest lucru. Pentru că banii se cheltuiesc, iar în final ies o mare masă de idioți care nu știu nimic. Unii din ei chiar plătesc pentru a-și lua BAC-ul!
Dacă fiecare și-ar plăti studiile, la școala pe care crede de cuviință să și-o aleagă, banii ar fi mult mai atent cheltuiți, pentru că nimeni nu plătește de pomană. Școlile care livrează nimic, vor primi nimic.
Ar putea fi și un număr mic de locuri „gratuite” (plătite din taxe). Însă competiția pentru acestea ar trebui să fie dură. Cam așa este la universitățile din Anglia. Dacă vrei „gratuitate” trebui să demonstrezi că ești excepțional.
În principiu sunt de acord ca învățământul primar să fie suportat prin taxare, însă tot cred că sumele alocate ar trebui să se facă pe baza rezultatelor obținute la sfârșit (ceea ce presupune examen pe țară).
Bravo Porthos,
Examene pe tara ! Unul la inceput, unul la sfarsit ! Pe urma masuram progresul. Nema progres, canci finantare la anul ! Ei, da cand a spus Funeriu ca inchide liceele cu performanta zero la trecut Bacul au sarit in sus toti uslamistii ! Basca cand s-a pus problema unor standarde nationale pentru acreditarea universitatilor.
Dar cine a spus ca problema e cantitatea de bani?
Insa ai putea sa definesti ce inseamna „livrabil” bun pentru tine c aparinte?
Păi nu-i treaba mea. E treaba cui plătește studiile. Ei decid ce-i interesează și pentru ce vor să dea banii.
Dilema este piață sau stat. Eu zic piața liberă, pentru că statul a distrus tot ce a păstrat. Așa că mai bine lași banii la sursă și fiecare decide ce face cu ei.
Eu ma refeream strict pentru copilul tau, Porthos! Ai platit niste studii pentru el prin taxe, nu? Ce masori a fi „livrabil” bun aplicat copilului tau?
Radu are dreptate. La un miliard de euro cheltuit pe educație nu prea mai ai ce să mai scazi. problema cu taxele e în altă parte. La restul de bani furați. Spre exemplu miliardul furat de Iordache asfaltatorul lui pește prăjit împreună cu ministerul Dezvoltării.
Mie mi se pare buna si metoda evaluarilor pe parcursul scolii, din doi in doi ani propusa de Pricopie. Pana la urma suntem intr-o perioada de constructie, caz in care mai calibram. Sa aplicam asa, un fel de metodologie OUM de implementare software :-), cu testare iterativa.
De aceea spunem „tineri”, Radu. Sa stii ca uitandu-ma la propunerile lui Pricopie sunt o continuarea foarte buna a propunerilor lui Funeriu. Sper sa le si reuseasca.
Se vede si o incercare de adaptare a curriculei, a modului de abordare a scolii, insa nu m-as putea pronunta inca asupra continutului. E prea devreme. Si de aceea va intreb pe tine, Radu si pe Porthos, ce masurati? Care e etalonul dupa care masurati? Ziceti sa se dea finantare numai dupa rezultate. Dar care sunt rezultatele pe care le asteptati dupa ce copilul vostru a terminat clasa a 8-a? Dar dupa ce a terminat clasa a 12-a?
Vrei sa spui la ce discipline sa dea examene lla sfarsitul clasei a VIII-a ? La sfarsitul clasei a XII-a e deja un bac.
Daca sunt in lipsa de idei exista o solutie foarte simpla. Online gasesti examene / teste nationale sau provinciale din saptezeci de tari. De sfarsit de clasa a VI-a, VIII-a, X-a, XII-a, you name it ! Cu bani putini le traducem si gata ! Dar sunt sigur ca nu de idei de examene ducem lipsa !
Spun si cum abordam acele discipline, nu doar la ce discipline.
Observator
Tu mă citești doar din doi în doi? Eu am zis piață liberă și fiecare decide ce școală își alege și plătește. Cu totul secundar am vorbit de locuri „gratuite” din bani publici pentru care statul trebuie să măsoare KPI-uri. Însă îmi dau seama că până și acest lucru e nerealist.
Am inteles, Porthos. Dar cum inca asteptam un raspuns pentru modul in care definesti ce astepti pentru copilul tau la sfarsit, am zis sa nu reiau.
Dar tot mi-e neclar cum alegi scoala aia de pe piata libera. Cum stii ca e buna pentru copilul tau si ce e „livrabil bun” pentru copilul tau.
Asa e, vorbeai de KPI-urile statului abia la sfarsit.
Scoala trebuie aleasa in functie de standardele parintilor. Doar ei au dreptul sa hotarasca aceste standarde, nu statul. Parintii au datoria sa se intereseze ce fel de scoala ofera ceea ce doreste parintele si acolo sa-si trimita copiii.
Cum Porthos,
Si toata gargara banilor aruncati pe fereastra tu o faci pe seama miliardului de dolari cheltuit anual pe tot invatamantul ? Pai fratele meu, mie imi pare ca la asa investitie rezultatele sunt pe masura ! Ia sa vedem, daca tot suntem la capitolul statistici, cati romani (de la gradinita pana la sfarsitul Fac.) beneficiaza de banii astia ? Ca sa ne facem o idee si de cat costa scolarizarea / cap de roman.
Mda… cam ai dreptate. Un miliard de euro e cam cât a furat Iordache de mânuță cu ministerul Dezvoltării.
@ Radu, Observator
Discutând cu voi am realizat că de fapt problema e în altă parte. Lipsa școlilor private. Banii tot se plătesc „privat”, la gri, prin meditații.
O măsură deșteaptă de încurajare, ar fi scutirea pe profit și poate pe impozitul pe venit a profesorilor. S-ar întâmpla ca în IT. În 5-10 ani lucrurile ar arăta cu totul altfel.
Corect. In Romania alternativa privata cvasi-nula. Basca finantarea per-capita care aloca aproape nimic pentru un copil, de unde, poate si costurile foarte ridicate pentru cele cateva care exista.
Profesorii au alarii foarte mici si intr-adevar o parte din solutie ar fi incurajarea oamenilor buni sa ramana in invatamant, insa standardazarea invatamantului tot ramane.
Cristina sugera inclusive eliminarea aceseti standardizari. adica a materiilor care se studiaza, a examenelor care se dau. Eu sugeram doar schimbarea abordarii acestor materii si tratarea diferentiata a copiilor in functie de capabilitatile fiecaruia (deci nu neaparat de dorinta parintilor)
Vrei sa spui ca profesorii nu-si platesc impozitele pe banii de meditatii ? Greu de crezut. Pai cei care platesc meditatiile nu le declara la sfarsitul anului ?
Chestia cu meditatiile tine de traditia romaneasca. N-am mai vazut nicaieri treaba asta, mai ales la scara la care se facea in Romania anilor ’90-’96 sa zicem.
Am sa-ti spun eu care e explicatia (partiala). O explicatie consta in faptul ca in Romania profesorul lucreaza fix 17 ore / saptamana la scoala si liceu. Mai lucreaza si acasa cateodata, dar nu toti: profesorii de sport spre exemplu nu au nimic de corectat. Si elevii au program scurt. Asta inseamna ca si profesorii si elevii au mult timp liber la dispozitie. In alte parti nu se poate asta: parintii si copiii pleaca impreuna la 8 dimineata din casa si intra impreuna la 6 seara. Isi fac o parte din teme la scoala, mai au ceva si acasa, una peste alta, cand mai ramane timp, si cine mai are energie de meditatii ?
Referitor la plata impozitelor intrebarea era la misto, nu? Daca nu, citeste, te rog postul despre Deductibilitate al lui Seriosly si ai sa te convingi si singur ca nimeni nu are ce declara si nimeni nu plateste.
Programul „scoala dupa scoala” cum l-a numit Cati Andronescu, abia abia se implementeaza. In mare parte e in regim privat – si asta inseamna o rotunjire de venituri pentru profesori.
Observator,
Cum predam diverse discipline e o intrebare prea detaliata ca sa-i pot eu da un raspuns fie si partial, si mai ales aici. Dar si aici, daca suntem intr-adevar in criza de idei, nu avem decat sa ne uitam peste umar la modelul preferat. In esenta modelul dinainte de ’89 era bun. Se incuraja mult toceala dar asta se datora formatului unor examene. Azi nici nu cred ca mai e cazul.
Radu, modelul anterior lui ’89 daca era bun, era buna doar pentru formarea celor cu inclnatii realiste. Da, pentru asta era bun. Avea si profesori buni, cu talent, care aveau metoda. Avea si traditie.
Insa uite ca asa am scos chimisti buni pe banda care acum sunt dati afara de la Oltchim.
Tu ai impresia ca Oltchim s-a inchis ca nu erau angajatii competenti ? Pentru ca nu-i formase scoala ? Care-i problema, si in Montreal s-au inchis recent companii farmaceutice care dadeau de lucru unor chimisti. S-au mutat in China, nu le-a falimentat nimeni ! Asta e, traim si mergem mai departe, n-ai cum sa inventezi un invatamant care sa prevada ce uzine or sa se inchida, cand si cum.
Tu ai impresia ca Oltchim s-a inchis ca nu erau angajatii competenti ? Pentru ca nu-i formase scoala ? – nu, Radu. Spuneam doar ca scoala I-a pregatit foarte bine in domeniul chimiei. Si totusi ei acum nu fac altceva decat sa ceara ajutor. Le este foarte greu sa se reconverteasca professional. Niciodata nu au fost pregatiti pentru asa ceva, pentru a fi flexibili. Din pacate le e greu sa gandeasca cu „mergem mai departe”. Gandesc mai curand „asa a vrut Dumnezeu”.
Cred ca raspunsul corect la o astfel de imprejurare (o fabrica da faliment sau relocalizeaza) este educatia permanenta. Este si asta parte din invatamant, dar e aparte. Scoala pentru adulti poate ajuta, sunt sigur. Iar scoala pentru adulti poate avea un format si continut complet diferite decat cea pentru copii. la urma urmei adultii nu trebuie sa reinvete sa fie disciplinati, adunarile si impartirile. Pot fi si simpozioane cu exemple de persoane care si-au pierdut slujba si au gasit alta. Poate fi si on-line, la urma urmei si la experienta lor networkul e mai important decat orice altceva.
Da.. ca ia achir mare nevoie de mai multi filozofarzi, doctori in stiimte „europene” (ce dracu o mai fi si asta!) , granada de absiolventi de dr4ept (care juma nu cunosc nici cestii elemenatre) si hoarde de ziarsiti si filolologi si divizii de absilveti de „stiinte politice” care rpeta ca papabalii „Arendt , Ganrnam , „rasializare” samd samd da nu imteleg pe lume se afla … Dobotoci care cred ca economia se face cu „geranturi” de „cercetare” cercetare care produce vorbe despre vorbe zise de alti palavaragii …
Inainte de a discuta despre reforma invamanatului si cum ar trebui ea facuta, esential ar fi, din punctul meu de vedere, sa se raspunda la doua intrebari (si tot din punctul meu de vedere voi da si raspunsurile). Altfel, sunt doar asumptii teoretice fara aplicabilitate sau cu impact foarte redus asupra calitatii procesului de invatamant:
1. Care este scopul scolii ?
Raspuns: Sa formeze indivizi capabili sa faca fata unei lumi competitive si globalizate si care, la randul lor, sa fie capabili sa integreze societatea si economia romaneasca, cu succes, in aceasta lume competitiva si globalizata
2. Ce trebuie sa faca scoala ? (avand in vedere intrebarea de mai sus)
Raspuns/
2.1. Sa formeze acele abilitati cognitive si sociale care sa permita indivizilor sa se integreze in sensul descris mai sus
Abilitati cognitive: gandire inovativa, gandire creativa (sunt procese diferite), gandire critica (cati dintre elevii din Romania au capacitatea de a formula inttrebari, de a extrage ideile dintr-un text ?) , gasirea de solutii (ceea ce in management si nu numai se cheama „solutions-oriented”), gasirea si formularea de argumente (la fel, elevii romani invata tot felul de prostii sterile, dar nu sunt in stare sa scrie un eseu pe baza schemei simple: ipoteza/argumentare/concluzie), capacittaea de a lua decizii si dea se orienta intr-un mediu plin de uncertainties cum este cel de astazi, plus multe altele
2.1. 2 Abilitati sociale: capacitatea de a coopera (o problema in societatea romaneasca in general, care genereaza costuri economice, caci nu poti sa faci performanta, de nici un fel ar fi ea, nici macar economica, ca free-rider), capacittaea de a lucra in grup (olandezii si tarile nordice pun extrem de mare accent, la scoala, pe dezvoltarea acestei abilitati), capacitatea de a empatiza (fara de care cooperarea si lucrul in grup nu se pot realiza optimal; „da-l dracu de fraier”; „un bou”, „un prost”, „handicapat” ,”asa-i trebuie” : suna cunoscut, nu? ), capacitatea de a comunica (la diferite nivele si diferitelor grupuri) si multe altele.
2.2. Sa transmita acele cunostinte care, la fel, sa permita indivizilor sa se integreze in sensul descris mai sus
Si intrebarea care se pune este, evident, care sunt acele cunostinte: eu as prefera termenul „knowledge”, „cunoastere”, in locul „cunostintelor” si as reformula intrebarea: „Ce tip de cunoastere ar trebui sa transmita scoala? ”
Iarasi , exclusiv in opinia mea (formata nu din studierea amanuntita a programelor scolare a diferitelor state, ci din contactul cu indivizi de diferite nationalitati si trecuri prin sisteme diferite de invatamant si observatia empirica asupra lor) : cred ca pana la liceu ar trebui ca scoala sa transmita un „pachet de baza” de cunostinte, minimal, si sa puna accent in schimb pe dezvoltarea abilitatilor descrise mai sus, mai ales gandirea creativa (ceea ce, spre ex, fac tarile nordice, tari dependente de export, unde creativitatea este chiar motor economic). Si este esentiala dezvoltarea unui invatamant de mase pana la liceu, care sa asimileze perfect acest pachet minimal de cunoastere. La ora actuala, in invamaantul romanesc, programa, la toate materiile, este extrem de incarcata la care se adauga culegeri peste culegeri la nu stiu cate materii: scoala romaneasca scoate cativa olimpici si o masa imensa de analfabeti cognitivi (un procent extrem de mare de aboslventi de gimanziu nu este capabil sa inteleaga un text-sa scoata ideile principale-citindu-l).
Studiul mai complex asupra materiilor ar trebui sa inceapa la liceu, si nu la gimnaziu, iar specializarea foarte serioasa ar trebui facuta la facultate.
@ Insa transmiterea „cunoasterea”, de catre scoala (si aici includ si invatamantul superior) ar trebui corelata si cu un proiect de tara pe cel putin 20 de ani, un proiect care sa nu fie realizat doar de politicieni (care sunt extrem de mediocri intelectuali), ci de catre toata societatea si toti actorii majori din societate. Spre ex, care ar domeniile in care Romania are o sansa si pe care ar trebui sa le dezvolte?
a) agricultura
b) IT
c) industrii creative: film, multimedia, design (Danemarca, Suedia, Olanda fac bani foarte frumosi din home design din industrial design), etc.
d) turism balnear (o nisa foarte, foarte importanta si care exploatata inteligent si global, nu numai la nivelul Europei) ar fi o mina de aur
e) + alte domenii, care necesita o abordare trans-disciplinara si mult mai complexa e adevarat si pt care tari ca SUA, Australia,Germania, Olanda, tarile nordice au pregatit STRATEGII NATIONALE si unde Romania ar putea sa joace. Insa acestea necesita explicatii mult mai complexe pe de o parte si pe de alta nu dau consultanta gratuit 😀
+altele
In functie de acest proiect de tara, scoala ar trebui sa isi adapteze si updateze permanent „cunoasterea” transmisa , astfel incat sa formeze indivizii capabili, prin contributia lor, sa dezvolte domeniile respective, sa le faca competitive si sa le conecteze la economia globalizata.
Intebare esentiala: Ce ar trebui facut pentru ca universitatile romanesti sa fie curatate de toata gloata de profesori plagiatori (in frunte cu baba aceea plangacioasa, Androneasca), rupti de realitate, incapabili sa inoveze si imbatraniti in rele (nepotism, coruptie, etc) si sa se transforme in centre de excelenta intelectuala ?
Cred ca aceasta e o dezbatere extrem de complexa, dar si fundamental de importanta.
@Isabel A. – ai venit cu un comentariu demn de un post pe cinste. Multumesc.
M-as bucura mult ca dupa aceste perioade de disensiuni si negare sa se poata pune bazele unui poiect de tara avand ca tema educatia. Astept un consens, macar pe aceasta tema, de cativa ani.
Si eu mizez pe industriile creative. Agricultura are si ea inr-adevara un potential imens. Numai ca ar trebui sa ne trezim odata din lancezeala pentru a imune spre dezbate astfel de probleme.
Doamna, dar care este scopul educatiei? Sau scopurile? Pentru copilul/copiii care se presupune ca nu vor trai izolati, in comunitati restranse (gen amish sau altele de acest gen) , ci vor trai in societati largi : nationale sau, pentru cei care isi doresc sa aibe un stil de viata global, in societati globale?
Ce ar trebui sa ofere educatia acestor indivizi? : 1, 2, 3 -main goals, cum ar veni
Refuz premiza de la care se pleaca.
@ Cristina
Interesantă observație! Puteți detalia?
Contra-argumente pentru refuz? Care sunt?
Totul pleaca de la a cui este autoritatea ca sa ofere educatia. Se pleaca de la premiza ca statul are dreptul sa decida ce se invata in scoli si ca statul a decis ca copiii trebuie invatati ca sa fie indivizi capabili sa faca fata unei lumi competitive si globalizate
Ca parinte, refuz ca sa accept ca copiii mei sa fie tratati ca o comoditate pe piata de valori pentru a mari dezvoltarea economiei globale. Acesta este visul socialist, nu al libertatii.
Visurile copiilor mei sint determinate de noi, parintii, nu de un guvern care ii doreste dependent de el, din leagan pina la moarte.
Cred ca ati inteles gresit : eu nu am pledat pentru a „mari” dezvoltarea globala, ci de a „face fata” acesteia, de a se integra, de a nu ramane periferici. Din dezvoltarea globala face parte (si ocupa un loc din ce in ce mai important) si protectia mediului, sustenabilittaea, industriile regenerabile, etc. Din dezvoltarea globala face parte reducerea saraciei si a decalajelor sociale, dar si rezolvarea unor probleme care tin de traficul de persoane (daca s-ar face o statistica la nivelul UE, Romania nu ar fi printre ultimele locuri privind traficul de persoane).
Scoala le poate da indivizilor instrumente sa a) recunoasca aceste probleme
b) sa incerce sa le rezolve
Evident, exista si posibilitatea crearii invatamantului alternativ, unde toate cele expuse mai sus pot fi ignorate si s-ar invata ce…. .?
Si mai cred ca visele copiilor nu pot fi determinate nici macar de catre parinti: singurii care pot si au dreptul sa isi defineasca visele sunt copiii/indivizii insisi: „guvernele”, cum spuneti dvs, societatea, asa cum vreau eu sa spun, le pot oferi copiilor, prin dezvoltarea abilitatilor mentionate (empatia, cooperarea sunt chestiuni care transforma indivizii in commodities? eu cred ca nu, din contra) , instrumente care sa ii ajute sa isi construiasca si sa isi dezvolte (urmeze) visele.
Asta este propaganda socialista. Scopul educatiei este determinat de parinte, nu de vreun minister al invatamintului sau de vreun anume guvern. Deci scopul educatiei nu este nici de a „mari” si nici de a „face fata” la dezvoltarea globala. Da, guvernul totalitar doreste acest lucru, dar asta nu inseamna ca este un scop corect din punct de vedere al educatiei.
Un copil de 8 ani habar nu are ce vise are. Punctul pe care am vrut sa-l scot in evidenta este ca parintii, impreuna cu copiii, atunci cind acestia sint destul de amturi, iau deciziile necesare privind in ce domeniu vor sa lucreze sau ce fel de educatie vor sa primeasca, nicidecum „societatea” care este alta forma socialista de exprimare.
In ziua de azi, scolile nu sint formate ca instrumente pentru ajutarea unui copil ca sa-si dezvolte visurile, ci sint centre de indoctrinare ale statului care conditioneaza copiii ce sa gindeasca si ii transforma in commodities de care se foloseste pentru a inainta visul socialist.
@ Isabel.A
Bine ai revenit! Scrii un articol ca guest-post? Sau vrei să transform comentariul în articol? Observator are perfectă dreptate când spune că e demn de articol de fond.
@ Lasa-ma sa ma gandesc pana maine la faza cu guest-postul: am mai multe motive :D, dar cel principal este legat de lipsa mea de timp si de energie de a comenta. In orice caz, multumesc pentru oferta 😀
Chiar ma intrebam cand ai sa vii !
Arata frumos ambalajul asta al reformei invatamantului pentru ca e invelit in intentii bune: nu cunostinte ci competente, flexibilitate, inovatie, etc. Diavolul sta ascuns in detalii insa ! Si in traducerea bunelor intentii in practica !
Reforma asta o fac tot oameni. Mai mult sau mai putin competenti. Inovatia, flexibilitatea, ideile, astea se fura stand in preajma unor oameni inovativi, plini de idei. Cum faci copiii sa fie inovativi cand tu, ca profesor, esti un om normal ? Cunostintele sunt mai usor de transmis, dar si acolo: una e sa-i faci pe copii sa retina date istorice, alta sa le pice fisa la vreo intrebare de logica. Poti sa incerci sa incurajezi toate opiniile, sa ii lasi sa-si dezvolte personalitatea, dar asta faceau si multi profesori inainte de ’89. Iar in ce priveste abilitatile cognitive si sociale, aici scoala e un mic epsilon: daca la TV si pe strada toata lumea vorbeste numai cu „esti un handicapat” mai poate fi ceva schimbat ?
Rezultatele nu ar veni peste noapte: insa iti propui, ca de la momentul T0, sa incepi sa pregatesti institutorii si profesorii numai in acest sens: este ceea ce a facut Finlanda spre exemplu: pregatirea profesorilor a devenit un obiectiv national: profesorii trebuie sa aiba cel putin Master, sunt extrem de bine platiti, etc. La ora actuala, Finlanda are cel mai performant invatamant din lume (la o simpla cautare pe net apar statisticile) si a reusit sa transforme o societate care in anii ’60 era bazata pe exploatarea resurselor naturale (prelucrarea lemnului in specia), avea PIB-ul Ghanei intr-una moderna si care este export-driven. Uita-te la tarile nordice in general ce invatamant conectat la modernitate si globalizare au: facultati unde se preda aproape exclusiv in engleza si care atrag mii de studenti internationali, etc. Am citit un studiu recent al Comisiei Europene si se arata ca Danemarca, Finlanda si Suedia sunt lideri in inovatie in cadrul UE.
La fel a facut Coreea de Sud (PIB de tara africana in anii ’60) , la fel Singapore si asa mai departe: au mizat pe cartea educatiei si si-au propus ca de la momentul T0 sa transforme invatamantul pentru ca, acesta la randul sau, sa transforme societatea.
Isabel,
Sunt complet de acord cu strategia nationala. Invatamantul (de stat) nu poate fi disjuns de o strategie nationala, de o stabilire a prioritatilor. Nu putem fi primii peste tot, dar nea-m putea alege un domeniu. Poate sa sune stupid dar in domeniul gazelor de sist spre exemplu acum s-ar putea face ceva. Pentru ca pana una-alta nu este competitie in UE.
Gazele de sist sunt foarte controversate, eu nu as miza pe ele. As miza in schimb pe toata industria de sustenabilitate si pe cea a materiilor regenerabile, unde Romania, cu putina cercetare si sinergii intre R&D si business ar putea avea un mare (de tot) avantaj competitiv, avand in vedere resursele naturale de care (inca) dispune : teren arabil, paduri, apa, posibilitatea de a produce biomasa, etc.
Cand n-au sa mai fie controversate o sa fie deja prea tarziu.
d’Artagnan parca zicea ceva de biogaz din ce ramane de la porci dupa ce fac treaba mare. Alo, d’Artagnan ?
Nu e numai aceasta aplicatie. Aplicatiile industriilor regenerabile sunt multiple : food, sanatate, energie, productie. Economiile dezvoltate incep sa se orienteze foarte serios catre dezvoltarea aplicatiilor „elementelor” (nu stiu cum sa ii spun in romaneste, acesta mi se pare cel mai potrivit termen) regenerabile.
O sa ma scuzati, sper. Pe drum. Revin un pic mai tarziu
Spre a avea sorţi de izbândă în indobitocirea unui popor este suficient să te faci că faci din fiecare tânăr/ copil un geniu ! Asta dacă te referi la nivelul de predare absolut criminal, cu o tematică stufoasă din care, dacă o iei la scuturat ( să mă ierte doamnele 😳 ) nu mai rămâne aproape nimic de valoare !
O programă tematică şi temporară încărcată până la absurd, care-i cocoşează la propriu, mai ales pe cei mici, de parcă s-ar vrea cu tot dinadinsul schilodirea lor, nu numai intelectuală, dar şi fizică ( n-am văzut nici o tânără mamă care-şi aşteaptă copilul de la ore să-i trîntească în cap învăţătoarei ghiozdanul de cca 10 kilograme pe care micuţii sunt obligaţi să-l care zilnic în spate, ca un fel de supliciu aberant şi inutil !
Japonezii în ciclul I şi II învaţă matematică elementară, limba lor şi încă 1-2 străine, istoria şi geografia naţională, mult sport şi acţiuni educative extrem de diversificate ( muzică, dans, drumeţie, etc.) şi noţiuni elementare de cultură religioasă !
Între timp se face o selecţie deosebit de atentă, dar ultimul cuvânt îl au elevii în alegerea domeniului în care vor să se specializeze !
Despre calitatea dascălilor este inutil să discutăm, această îndeletnicire fiind una dintre cele mai respectate şi bine reminerate !
Iar rezultatele sunt pe măsură…..
Cu largul concurs al unora ( de pe aici şi de pe aiurea 😉 ) cred că acest comentariu al meu referitor la învăţământ va vedea lumina tipasrului când se va discuta despre pensii, dacă nu cumva chiar despre viaţa de apoi
Reiau comentariul, caci nu se intelege cui a fost adresat, a fost plasat intr-un loc nepotrivit:
@Cristina,
Doamna, dar care este scopul educatiei? Sau scopurile? Pentru copilul/copiii care se presupune ca nu vor trai izolati, in comunitati restranse (gen amish sau altele de acest gen) , ci vor trai in societati largi : nationale sau, pentru cei care isi doresc sa aibe un stil de viata global, in societati globale?
Ce ar trebui sa ofere educatia acestor indivizi? : 1, 2, 3 -main goals, cum ar veni
Isabel,
Cred ca vrei sa spui scopul educatiei pentru marea majoritate a oamenilor ? Intotdeauna va exista o minoritate care va considera ofensiva ideea de a nu avea control total asupra continutului actului educativ al propriilor copii. Poate fi chiar si o minoritate religioasa, sa zicem evreii intr-un stat crestin care sa vrea sa studieze cu un rabin, etc.
De unde are statul autoritatea ca sa controleze educatia cuiva?
Sunt sigur ca nu e o obligatie. Home-schooling si in general private schooling exista. Nu educa nimeni cu forta, nu impune nimeni o anumita scoala. Nici parintii nu sunt liberi sa faca ce vor, atata timp cat au ales sa traiasca intr-o tara ii respecta regulile. Care reguli pot in cazuri extreme sa precizeze si in ce conditii parintii nu mai decid educatia copiilor lor.
Nu asta am intrebat. De unde are statul autoritatea ca sa fie implicat in educatie si sa-si impuna propria ideologie? Nu educa nimeni cu forta??? Ce se intimpla azi in scolile de stat?
Intrebati o intrebare gresita. Intrebarea nu este CE ar trebui sa ofere educatia cuiva, ci CINE are autoritatea s-o faca? Abia apoi putem discuta CE.
Deci intrebarea principala este: cine are autoritatea si datoria ca sa directioenze educatia copiilor?
Analizele se fac, in mod logic, pornind de la urmatoarea intrebare: Care este scopul a… ? De ce facem cutare lucru sau nu?
Apoi vine intrebarea „cine”: cine ar trebui sa faca (argumente pro sau contra).
E chestie nu de principiu de analiza fundamental, ci si de common sense pana la urma.
daca puneti intrebarea cu „cine” mai intai, pe mine m-ati pierdut: nu vad logica unei astefl de analize si nici de constructii. Pur si simplu.
Va dau un exemplu. Oamenii au nevoie de imbracaminte si de hrana. Cu ce folos intrebam, „care este scopul imbracamintii si a hranei”?? Cu ce ne ajuta sa stim care este scopul lor? Imbracamintea este pentru a ne apara de frig si de rusine, mincarea pentru a ne apara de inanitie/moarte, educatia pentru a trai o viata decenta. Nu aici este problema, nimeni nu disputa faptul ca nu avem nevoie de educatie. Intrebarea principala este:
Cine trebuie sa ofere imbracamintea, mincarea, educatia?? Common sense spuneti? Pai este datoria guvernului ca sa ofee imbracaminte si mincare? De ce atunci acceptam educatia? Faptul ca guvernul impune propria ideologie in educatie incalca dreptul la libertate intelectuala. Aici vorbim despre niste drepturi naturale, inalienabile.
Sincer, m-ati pierdut. Inteleg argumentatia dvs pana la un punct, dupa care nu o pot urmari. Ceva imi scapa dar nu imi dau seama ce (s-ar putea ca de vina s afie capacitatile mele inteelctuale). No offence.
Oricum, e ultimul comentariu, ma duc la jogging 😀
Statul socialist ne-a conditionat ca sa nu mai stim care ne sint drepturile naturale, inalienabile. Statul ne spune ca el este cel care ne da drepturile si el decide care sint.
Insasi natura ne spune/arata ca copiii sint nascuti unor parinti, nu unui stat, unei societati sau vreunei organizatii. In mod natural, parintii sin cei care au dreptul ca sa isi creasca si sa-si ingrijeasca copiii potrivit propriilor convingeri. Hrana, imbracaminte, educatie, sint lucruri care apartin de autoritatea parinteasca. Statul nu are dreptul sa vina si sa spuna parintelui cum sa-si imbrace copiii, cum sa-i hraneasca si nici cum sa-i educe.
Acest lucru este pierdut in „globarizare”, „sustainabilitate” si alte prostii ale Agendei 21 a ONU.
Cristina,
Banuiesc ca exista optiunea sa-ti scolesti copiii acasa pe banii tai, nu ? Nu cred ca ti-i ia nimeni cu forta sa mearga la scoala. Aici nu-i ca la armata unde serviciul militar era obligatoriu, si cred ca si acolo se putea refuza pe motive religioase sau altceva. Asta nu te scuteste de taxe, asta e partea a doua. Taxe pentru scoala platesc si cei care n-au copii pe de alta parte …
Eh, este problema de perspectiva. In Germania, de exemplu, copiii sint confiscati parintilor care nu-si trimit copiii la scoala. Apoi, prin faptul ca scoala acasa nu este recunoscuta, oare nu inseamna ca te obliga sa o folosesti pe cea de stat?
Germania confisca copiii parintilor care refuza sa-i dea la scolile statului. Apoi, si prin faptul ca scoala acasa nu este recunoscuta si trebuie sa frecventezi scolile statului se vede ca exsti obligat fortat sa-ti dai copiii la scoala.
Nu cunosc cazul Germaniei. Alegerea unei tari va apartine insa.
Ati spus ca „Nu cred ca ti-i ia nimeni cu forta sa mearga la scoala.”. Dovada este ca nu e asa. De ce Romania, de exemplu, nu recunoaste aceasta forma de invatamint? Sau celelalte tari europene?
Inseamna ca nu exista suficienta masa critica in Germania pentru a face presiune in favoarea homeschoolingului. Este de datoria celor care opteaza pentru un astfel de sistem sa reuneasca acea masa critica si sa faca presiuni asupra autoritatilor. Afro-americanii au avut drepturi civile in SUA (un lucru odios in esenta sa, modul cum erau tratati in anumite state) din anii ’60 de abia-1964 mai exact, o data cu Civil Rights Act- dupa o lunga epopee de lupta „de clasa” pana la urma. Cand au reunit suficienta masa critica si cand presiunea a fost mare, au obtinut si drepturile civile complete , inclusiv acela de a integra ce scoala/universitate doresc (lucru care le era interzis).
Deviem de la subiect. Eu nu vorbesc aici despre homeschooling, ci de pricipiul ca statul nu are absolut nici un drept ca sa fie implicat in educatie.
Apoi, cum sa existe masa critica oriunde in Europa cind statul a avut grija ca sa indoctrineze generatie dupa generatie ca Statule ste salvatorul nostru tuturor si ca omul trebuie sa depinda de stat??
Cristina,
In scolile de stat statul e responsabil pentru curriculum. de asta se numesc de stat. In cele private nu e asa decat in masura in care primesc bani de la stat si trebuie pentru asta sa respecte unele conditii.
Ce inseamna sa recunoasca statul home-schooling ? Sa dea o diploma sau ce ? Un aviz ?
Spuneti ca statul nu are nici un drept sa se amestece in educatie. Statul nu e ceva abstract. Legile intr-un stat le face Parlamentul, care e reprezentantul cetatenilor. Dreptul vine de la mandatul de reprezentare. Daca maine ar fi ales un Parlament cu un mandat de a rade invatamantul de stat ar avea dreptul sa o faca. Ca parinti avem anumite drepturi legate de copiii nostri. Parlamentul fiecarei tari a decis si ce responsabilitati avem fata de copiii nostri, si cat de liberi suntem in a decide educatia lor.
Dumneavoastra contestati dreptul majoritatii de a decide aspecte ale educatiei copiilor dumneavoastra. Dreptul majoritatii (in democratie) e absolut cu exceptia drepturilor individuale explicit mentionate in Constitutie. Banuiesc ca exista un capitol legat de drepturile copiilor/parintilor, banuiesc ca dreptul parintilor de a-si educa copiii nu e unul absolut (ca dreptul la viata). Dar poate deveni odata cu modificarea Constitutiei.
De unde are statul dreptul ca sa instituie scoli? Nu este aceasta impotriva legilor naturii si impotriva dreptulor omului??
Eu nu am spus ca „statul” sa recunoasca homeschoolingul. Eu am spus ca, in general, NIMENI din Europa nu recunoaste homeschoolingul ca fiind o alternativa educationala. Prin recunoastere inseamna ca accepta si aceasta forma de invatamint.
Discutia asta despre constitutie si legi limiteaza felul de gindire. Pentru ca exista constitutii care incalca drepturile omului. Doar pentru ca exista, nu le face valide. La fel, se pot da si legi care incalca drepturile omului. Asta nu inseamna ca sa apelam la legile respective spunind ca daca sint legi inseamna ca sint bune.
Un om are anumite drepturi prin faptul ca este om. Drepturile inalienabile, natura, nu vin de la mandatul de reprezentare, ci doar pentru ca este o fiinta umana. Rolul statului este ca sa se asigure ca drepturile inalienabile ale omului nu sint incalcate. Deci statul nu are cum sa-mi dea dreptul sa maninc, sa ma imbrac sau sa ma educ. Poate sa mi le incalce sau poate sa mi le apere, nicidecum sa mi le dea. Parlamentul nu are dreptul sa decida responsabilitatile parintilor, parintele le are automat in momentul in care devine parinte. Rolul parlamentului este ca sa se asigure cadrul exercitarii acestor drepturi.
Votul majoritatii, democratia, este incalcarea drepturilor minoritatii. Drepturile unui om nu sint supuse la vot. Democratia este pasul catre tiranie. De aceea trebuie sa intelegem care sint drepturile noastre si care este rolul statului.
@ Cristina
Excelent răspunsul! Firește, din punctul meu de vedere. De foarte multe ori „reprezentanții” statului, fie ei parlament sau președinte au încălcat drepturi fundamentale înscrise în Constituție. Și nu mă refer la România, ci la SUA.
Am mai postat clipul cu judecătorul Andrew Napolitano, așa că de data aceasta am postat doar link-ul, ca să nu deranjez inutil dialogul.
Off-topic sau on-topic?
Ca tot vorbim de informatizarea invatamantului si rolul calculatorului (telefonului) in educatia copiilor.
Incaierare azi intre scolile 56 si 49 din Bucuresti:
Dupa ore un grup de la o scoala i-a asteptat pe ceilalti si s-au luat la bataie.
Conflictul a plecat de pe retelele sociale, Facebook presupun, motivul fiind gelozia ca una dintre fete avea mai multe prietene in retea de la scoala cealalta.
Incaierarea a pornit paradoxal de la fete si tot ele au fost cele mai agresive cand s-au luat la bataie. Eleve de clasa a VII-a. Au participat si baieti evident, in total vreo 20-30 de persoane.
Tin sa mentionez ca sunt doua din cele mai bune scoli din Bucuresti.
Mandria este una din cele mai intalnite cauze ale conflictului. Si nu ma refer numai la mandria „sinelui” ci si la identificarea cu un grup. Apartenenta la grup ne face de multe ori sa ne coagulam pornirile in sensul pastrarii, protejarii lui, chiar daca, fara a ne raporta la acele „valori” ale grupului, am putea fi prieteni.
O stima de sine se bazeaza in mare parte pe stima pe care o are grupul din care faci parte. Identitatile noastre sunt strans legat de grupurile din care facem parte.
Ai descris un conflict intre grupuri „obisnuit” (dac al-as putea numi asa. Facebook-ul cu siguranta a fost doar pretextul.
#Cristina
Am ajuns mai târziu azi, deşi d-na Observator ştie cât de nerăbdătoare eram să particip la discuţia despre învăţământ, însă am citit cu interes o problemă destul de spinoasă pe care domnia voastră o ridicaţi cu foarte mult curaj.
Neimplicarea statului în învăţământ.
Sunt întru totul de acord cu punctul dumneavoastră de vedere. Statul, oricare ar fi el, are tendinţa, dacă nu chiar interesul nemijlocit, de a îndoctrina, şi oare unde găseşte materia primă cea mai uşor maleabilă, dacă nu întâi şi întâi în păturile de jos ale claselor sociale dependente existenţial de stat şi, mai ales, în învăţământ, acolo unde se formează generaţiile viitoare.
În momentul în care educaţia este liberă, fără vreo orientare atent pregătită dinainte, există riscul pentru stat, ca cei care beneficiază de educaţia privată şi automat de lărgirea altor orizonturi decât cele dictate de stat, să ridice întrebări asupra necesităţii existenţei statului în forma în care el există acum. Ori ar fi ca şi cum statul ar pierde controlul asupra maselor.
Îmi place întrebarea pe care o ridicaţi. şi mai ales îmi place faptul că nu vă cramponaţi de inventatul roţii, ci de cine anume trebuie să construiască roata şi nu în ce scop se construieşte, că doar e clar că roata nu se construieşte altminteri decât ca să se învârtă.
Sigur că şi eu am o mică observaţie. Statul e bine să se implice în educaţia copiilor, a maselor dacă vreţi, dar numai în educaţia minimă obligatorie cea care împiedică analfabetismul.
Dar,cu cât sunt mai multe şcoli superioare private, autosusţinute autonome, cu atât creşte concurenţa,cu atât mai mult creşte calitatea învăţământului superior-rezultat la care orice om normal aspiră.
Implicarea statului în învăţământul superior, nu doar că dictează nivelul de educaţie, dar îl şi coboară prin reducerea standardelor, reducere survenită şi în urma interesului meschin al direcţiunii şcolilor de stat, care pentru a nu fi şterse de pe tabela învăţământului, adună loazele de pe stradă şi le scoate pe bandă licenţiate.
Nu cred, în nici un caz, că o formă superioară de învăţământ,mai ales una de tip privat care are tot interesul să fie concurentă,să nu aibă habar despre ce materii sunt prioritare vremurilor noastre, care sunt tendinţele şi unde se îndreaptă tehnologia. Dimpotrivă. Cred că aceste unităţi de învăţământ sunt cel mai bine ancorate în prezent şi au cea mai mare perspectivă de viitor.
Trebuie insa sa fim consistenti. Daca consideram ca este impotriva legilor naturii si a drepturilor omului ca statul sa taxeze pentru educatie si sa o ofere, atunci nu trebuie sa acceptam aceasta forma nici sub forma de mila pentru cei care au sansa sa devina analfabeti.
Eu sint de acord cu scolile cu control local, adica parintesc. Parintii dintr-un anumit oras, dintr-o zona sa decida in angajarea profesorilor, materia, standardele, etc. Astfel, parintii pot alege ce fel de educatie primeste copilul sau. Astfel, profesorul este respunzator fata de parinti daca nu-si face treaba pentru care este angajat. In prezent, pe cine poti trage la raspundere daca o invatatoare, profesoara nu-si face treaba? SAu ce poti face daca profesorul vine cu o ideologie marxista si-ti invata copilul impotriva ideii de libertate pe care vrei s-o stie copilul tau? NIMIC. Parintele, a carui drept este, nu are nici un drept. Ilogic, nu?
Cristina,
Imi cer scuze mai intai ca intervin atat de tarziu. Dar mi-e neclar de ce spuneti „statul nu are dreptul sa intervina in invatamant”. Ideea mea este antagonica de-a dreptul si era ca statul are obligatia sa se implice in invatamantul general. primar.
Pana la urma, ce as vrea eu sa inteleg, din punctual dumneavoastra de vedere STATUL isi are rostul? Si daca DA, care ar fi rolul statului?
@ Observator
Dacă îmi e permis, te-aș întreba pe ce se bazează ideea ta antagonică. Altfel spus, de ce „statul are obligatia sa se implice in invatamantul general primar”?
Iar la întrebarea ta retorică „care ar fi rolul statului?” răspunsul e banal. Ca să ne poată mulge liniștiți de bani mafioții care pretind că ne conduc. Tu care credeai că e rolul statului? Trăiești cumva în Germania? 🙂
@Porthos, eu eram tare curioasa de raspunsul Cristinei. Cu siguranta daca l-as fi aflat mi s-ar fi clarificat anumite lucruri, ceea ce mi-ar fi permis ori sa incerc sa-i respect opinia ori sa inteleg daca ea considera ca fiecare individ are un de respectat niste reguli atunci cand se raporteaza la societate.
Dar pentru ca m-ai intrebat, uite iti raspund: ca membru al societatii actuale cu oragnizatii statale, am obligatia sa platesc taxe statului roman. Pentru aceste taxe pe care le platesc am niste drepturi garantate prin Constitutie: sau legi unele se refera siguranta, justitie, etc. Ei bine, pentru ca am dreptu; sa traiesc intr-un mediu sigur, pentru ca si copilul meu are acest drept, statu roman, pe langa cheltuielile cu politia trebuie sa se gandeasca si la niste masuri de preventie si astea se fac prin educatia primara.
Dupa aceea putem vorbi si de celelalte Valente ale educatiei. Insa prima dintre ele este sa formeze cetatenii conform regulilor societatii (ale sistemului cum il numeam in postul principal).
@ Observator
Plătești și contribuții de sănătate care teoretic ar trebui să-ți permită accesul la medicamente gratuite și servicii medicale gratuite. Mumu… banii au dispărut, iar dacă ajungi în spital va trebui să plătești tot. Inclusiv branula pentru perfuzii.
Ce naiba măi Observator tu nu înțelegi că statul român doar IA TAXE și nu dă nimic înapoi? 🙂
Porthos, sanatatea e alta poveste. Dar, vorba nu stiu cui de pe aici, putem vorbi si de pensii
Prin faptul ca statul se implica in educatie, acesta impune o anumita ideologie. Deci incalca dreptul al libertatea intelectuala. Libertatea intelectuala include dreptul la alegerea ideilor. Atunci cind statul impune sanctiuni civile daca nu te conformezi cerintelor lor, libertatea intelectuala este grav incalcata.
Adica vrei sa spui ca statul ne da dreptul sa ne avortam copiii, dar odata nascuti dreptul de a-i educa este al guvernului?? Libertatea intelectuala inseamna ca parerile oamenilor nu pot fi facute sa urmeze ceea ce dicteaza statul.
Standardele nationale in educatie nu sint nimic mai mult decit inginerie sociala cu scopul de a transforma copiii nostri intr-un produs care sa indeplineasca standardele statului, nu visurile copilului.
Cristina, vreau sa spun ca orice membru al unei comunitati, al societatii este OBLIGAT sa respecte regulile comunitatii respective, ale societatii respective sau SA PLECE. Nimeni nu va fura copilul de acasa sa-l duca cu japca la scoala. Doar ca daca nu il duceti nu primiti alocatie (cazul Romaniei). Mai apoi, daca vrea cineva sa il angajeze fara diplome pentru ca el e extraordinar, va asigur eu ca il angajeaza – si e un caz fericit, nu?
Doar ca daca e un inadaptat tot eu va asigur ca va fi aruncat ca pe-o masea stricata si, s-ar putea, ca toti membrii comunitatii copilului dumneavoastra sa trebuiasca sa contribuie ca sa-l ajute. – acesta e cazul nefericit.
Pana la urma toti avem dreptul sa facem ce vrem.
In afara de regula pe care trebuie s-o aiba comunitatea este aceea de a respecta drepturile celorlalti, nu exista absolut nici o alta regula pe care sint OBLIGATA ca s-o respect.
Sint tari care fura copilul pentru ca este educat acasa. Vezi Germania, Suedia.
Nimeni nu spune ca un doctor nu are nevoie de diplome, de o calificare. Ceea ce spun eu este ca parintele, pina la vremea mersului la facultate are autoritatea de a directiona educatia propriilor copii. Daca hotareste ca sa-i educe acasa, parintii sint cei care ii dau diploma, fara ca sa fie nevoie de aprobare din partea guvernului. Daca hotaraste sa-i dea la scoala, acea scoala trebuie ca sa predea in functie de ceea ce au hotarit parintii, nu guvernul.
Un copil educat acasa sau sub supravegherea parintilor nu este neaparat neadaptat. Altfel am putea folosi acelasi argument, ca inseamna ca toti copiii scoliti la stat sint adaptati?? Adaptabilitatea nu se face in functie de locul unde este scolarizat, ci de ceea ce este invatat.
@Cristina, perfect. va interzice cineva acest lucru? Doar sa nu cereti sa il dati intr-o scoala in care ceilalti parinti au decis ca merg pe mana guvernului. Nu le puteti impune si celorlalti parinti decizia dumneavoastra. Veti allege o scoala in care sa va permiteti sa decideti curricula de comun accord cu ceilalti parinti (apropos in Romania se practica pentru optionale).
Si apoi, vreti sa il educati acasa, ok – il educati acasa, insa daca vreti ca apoi sa studieze medicina trebuie sa acceptati ca va trebui sa respecte aceleasi criterii ca ceilalti copii. E normal pana la urma. Toti trebuie sa aiba acelasi punct de pornire.
In Europa, statul este cel care impune parintilor sa-si trimita copiii la scoala, deci nu este alegerea parintilor. Apoi, de mai bine de un secol sint conditionati sa doresca sa-si trimita copiii la scolile de stat, deci nu stiu cit de liberi sint ei sa aleaga.
In Europa nu este permisa educatia la domiciliu, si cind spun asta ma refer fara interventii si cerinte din partea statului. Deja am spus, cind este vorba despre o calificare este altceva. Eu vorbesc aici despre educatie, care are loc de la nastere pina in momentul alegerii calificarii.
Porthos a raspuns la prima intrebare. Eu raspund la a doua, desi am mentionat-o in alte comentarii mai sus:
Rolul statului este sa asigure cadrul in care drepturile inalienabile ale omului sa nu fie incalcate. Pe scurt, de a oferi justitie si protectie. Atit.
Subscriu!
Si pot sa va rog sa imi definiti ce inseamna protectie in viziunea dumneavoastra?
Sa va protejeze de vecin, sa va protejeze de boli, de huliganism, de statul vecin?
Protectia drepturilor mele, adica de a mi se lua viata, proprietatea privata si restul drepturilor inalienabile. Deci da, de criminali si de tari vecine care ar vrea sa fure libertatea cetatenilor.
De agresori. E elementar, dragul meu Watson. Adică Observator.
Mai Mr. Holmes, vreti sa reiau exemplul cu irigatiile? Ce faci cu satul vecin? Statul sa-i aresteze pe toti?
Cristina,
Ziceti ca Europa nu recunoaste home-schooling. Ba o face. Eu citesc in engleza si franceza, nu germana asa ca nu pot zice nimic acolo.
Iata cum e in Franta:
http://fr.wikipedia.org/wiki/Instruction_%C3%A0_domicile
In 2006 erau fix 4463 inscrisi in cursuri private recunoscute de stat si 2869 in cursuri in familie recunoscute de stat. Ce mai, aglomeratie de nedescris ! Au posibilitatea sa o faca si nu o fac decat unul la mie.
Iata si situatia in toata Europa: cate bordee atatea obicee, vad ca in Belgia homeschooling e drept constitutional:
http://en.wikipedia.org/wiki/Homeschooling_international_status_and_statistics
Ah, din nou acceptam standardul si definitia a ceea ce statul decide ca este educatia. In absolut nici o tara europeana nu exista homeschooling in adevaratul sau sens. Adica, daca eu, ca parinte, am dreptul ca sa stabilesc standardele in educatia copiilor mei, inseamna ca nu-mi pot expune copiii la examene care vin din perspectiva unui alt standard. Testele respective nu ar avea nici un sens. Un avocat nu poate sa dea examenele unui doctor, pentu ca cei 2 au invatat in functie de alte standarde.
Deci ce se intimpla in Franta si in toata Europa, homeschoolingul este recunoscut atita timp cit te supui standardelor guvernului si dai examenele impuse de guvern. Se poate numi asta libertate intelectuala? In momentul in care parintele este liber ca sa-si educe copiii fara implicatie din partea statului, abia atunci putem spune ca homeschoolingul este „recunoscut”.
De aceea in Europa se spune ca este legal pe hirtie, dar este de nedorit, pentru ca guvernul pune piedici.
@Radu Humor, veniti cu o radiografie a sistemului actual de invatatamant. Programa stufoasa, asa cum preciza si Isabel A., nu pune accent, din pacate, pe dezvoltarea unor capabilitati de relationare, comunicare, adaptare ale copiilor.
@Mitzaa, Internetul a ajutat atat de mult la consolidarea globalizarii incat statul – asa cum e inca definit – e aproape poveste. Nu cred de schimbarea educatiei in bine se tem statele. Educatia e mai mult o necesitate a societatii si, daca privesti cu atentie, de cele mai multe ori chiar statele totalitare au investit mai mult in educatie.
Statele ar putea fi interesate in concenrarea in propriile maini a invatamantului universitar nu pentru indoctrinare, ci pentru ca univesritatile ar reprezenta centre puternice de cercetare. Insa mi-e teama ca nu e cazul Romaniei.
Insa Cristina mie mi se pare ca are aceasta parere radicala despre intreg ciclul de invatamant, incepand de la scoala primara pana la facultate.
O mentionare foarte importanta este de facut. Educatia nu este ceea ce se numeste cei 7 ani de acasa. Educatia trebuie sa se faca sub supravegherea parintilor, in functie de propriile convingeri (cum spune si constitutia Romaniei) pina in momentul in care adolescentul se hotaraste in ce domeniu sa studieze pentru o meserie. In general, asta se intimpla pina pe la 18 ani. Pina atunci, parintele este cel care discuta in familie si iau hotariri despre educatie. In momentul in care acesta alege o facultate, facultatea respectiva detine dreptul de a hotari standardul educational, nu statul. Aceasta nu este o parere radicala, ci foarte acceptata si pe care s-a construit cea care a fost singura tara libera din lume, SUA.
Cristina, uite ca am gasit un punct comun.. Si eu cred ca parintele trebuie sa faca parte din cerc. Implicarea parintelui este foarte importanta pe parcursul dezvoltarii copilului.
Eu spun ca nu parte din cerc, ci CEO-ul cercului. Profesorii sint angajatii parintilor si trebuie sa-i invete pe copii conform dorintelor parintilor, nu dorintelor lor sau ale statului.
@ Observator
Unele din comentariile tale mă lasă efectiv cu gura căscată.
„Statele ar putea fi interesate in concenrarea in propriile maini a invatamantului universitar nu pentru indoctrinare, ci pentru ca univesritatile ar reprezenta centre puternice de cercetare. Insa mi-e teama ca nu e cazul Romaniei.”
Ăăăă… Ce… concentrarea în propriile mâini a învățământului de către state? Unde păcatele mele se întâmplă o așa minunăție?
Și de ce ție teamă că nu e cazul României? Vrei să zici că e de bine? Adică toată lumea, care zice că ar trebui să avem mai multe școli private, iar statul să se ocupe de strictul necesar (adică mai nimic), bate câmpii?
Măi Observator, tu faci mișto de noi? Ce glume nașpa poți să ai. Era să mor de inimă de frică că m-am făcut mangă cu coniacul pe care nu l-am turnat încă din sticlă.
Te rog din suflet, reformuleaza. sa ma prind.Ma prind mai greu, doar stii, nu sunt atat de inteligenta ca tine
Mai simplu de atât nu știu. Reiau: Unde se întâmplă „concentrarea în propriile mâini a învățământului de către state”? Și de ce crezi că-i de bine?
Pai sa luam cu inceputul; in Romania. Invatamamntul universitar e in mare parte de stat. Temerea Mitzei era ca statul incearca sa acapareze acest invatamant pentru indocrinare. Parerea mea e ca nu pentru indoctrinare (sincer cred ca e mai greu sa indocrinez tineri de peste 20 de ani), ci pentru ca Universitatile ar fi centre de cercetare puternice. Si repet. Nu e cazul Romaniei (sa aiba in universitati centre de cercetare puternice). Universitatile noastre sunt fabric de diplome. si atat
#Observator
Educatia e mai mult o necesitate a societatii
Păi şi societatea de cine e formată?
La al doilea paragraf al dumneavoastră şi eu am aceaşi temere, tocmai de aceea cred că învăţământul superior privatizat, fără implicarea statului, are cele mai mari şanse să transforme situaţia actuală.
Poate că, de fapt, Cristina susţine şansa părintelui în alegerea unei forme de învăţământ alternative pentru copii, plecând încă de la primii ani de şcoală.
Nu văd nimic rău în asta.
Am greşit major cu o virgulă 😳
Poate mă ajută Porthos ca să nu-mi atârne tinicheaua de coadă, pentru tot restul vieţii mele de comentator
🙂 ajungem la cercul vicios de care vorbeam initial. Educatia formeaza societatea, societatea decide cursul educatiei. Din „societate” facem parte si noi, iar rolul parintilor este la fel de important ca al profesoului in stabilirea cadrului. Doar ca eu cred ca trebuie sa setam un cadru, sa stabilim un set de criterii, ca mai apoi sa putem evalua.
@ Mitzaa
Am nimerit virgula?
La ţanc!
Nu, nu societatea decide cursul educatiei, ci fiecare familie in parte. Pentru ca este imposibil ca societatea sa aiba o singura parere despre ceea ce ar trebui sa insemne educatia. Nu poti compara ideologia unui musulman cua aunui crestin cu a unui ateu, homosexual, etc.
Cristina, eu am inteles. Am inteles si ca avem pareri diferite. Vi le respect. Insa nu ati reusit sa mi le schimbati pe ale mele
Gata! Mă predau… am amețit încercând să urmăresc conversația acerbă a doamnelor. Apropo, mi-e și frică să număr câte au fost.
O seară plăcută doamnelor! Și bineînțeles domnilor.
1. Ma consider norocoasa ca „statul” s-a putut implica in educatia mea: am avut parte de un mediu competitiv la gimanziu si liceu, pe care familia nu ar
fi putut sa mi-l ofere si din start as fi plecatr in viata cu un dezavantaj
2. Exista „state” care se ocupa foarte serios de educatia cetatenilor/inidvizilor lor , fara ca acest lucru sa insemne ca au monopoul edicational (exista si oferta privata): cum concureaza, pe o piata globala si nu intr-o comunitate amish, un individ care a crescut intr-o familie saraca si cu un nivel de instructie scazut cu indivizii „scoliti” de state dezvoltate?
3. Ce solutie pentru familiile sarace si/sau nivel de educatie scazut, daca „statul” /societatea nu se pot baga in procesul educational? Ce facem cu acesti copii?-o vizita in Romania rurala pentru dna Cristina cred ca ar fi binevenita: fara educatie adecvata, acesti copii vor ajunge la periferia societatii, cu tot ce implica acest lucru: neintegrare, infractionalitate, etc.
Sau mai bine le dam o roata sa invarta si se realizeaza educatia astfel.
4. Cu toata deferenta, „principii” de genul „statul sa nu se bage”, daca nu sunt si insotite de argumente de natura social si economic-si ele sunt enuntate doar asa, dintr-o dimensiune filozofico-juridica : „este impotriva drepturilor omului” /”drepturilor naturale”(scuze, dar este doar o fraza goala, fara argumentare serioasa si valida) sunt discutii pe care le-as asemui dialogului dintr-unul din filmele mele preferate, „Balanta”: „Americanii e cei mai prosti”.
Deci „statul (vazut asa, ca un opresor socialist) sa nu se bage in educatie, caci este impotriva dreptului inalienabil(!), natural (!) al omului” este egal pentru mine, ca substanta argumentativa, cu „Americanii e cei mai prosti”.
No offence din nou. Si din nou ma declar norocoasa ca „statul” s-a „bagat” in educatia mea( imi pare rau ca nu m-am nascut intr-o tara nordica, sa imi dezvolt potentialul si catre domenii despre care in Romania nu se auzise cand imi incepeam eu studiile universitare).
@ Isabel.A
Și-ți place ce a ieșit din implicarea statului în educația ta? 🙂 E o glumă tâmpită. Scuze! Însă chiar m-ai făcut curios. Ce se întâmpla dacă te nășteai într-un stat nordic? Am fi avut propriul nostru Apple? Pardon, ar fi avut (ei, nordicii) propriul lor Apple?
Da, e chiar o gluma tampita, sunt de acord, mai ales ca mie nu mi e rusine cu ceea ce am realizat/devenit si cu modul in care am resusit sa ma adaptez unei alte vieti, nu intr-una, ci in doua tari. Nu pot sa spun ca imi place, pentru ca ar insemna sa ma laud,si prefer s ao faca altii, de aceea prefer „nu mi-e rusine”.
Daca m-as fi nascut intr-o tara nordica, miar fi placut sa studiez fie biotehnologie, fie macroeconomie internationala , fie management organizational in sensul adevarat al cuvantului (la Aarhus, spre exemplu).
Pentru cei sensibili la semnele de punctuatie si editare : „mi-e”, „reusit”, „mi-ar”
1. Si sclavii spun ca lanturile sint usoare. Nu ai cum sa spui ca e bine ca statul s-a implicat in educatia ta, daca nu stii ce inseamna ca sa nu se implice statul si sa fii libera sa-ti urmaresti interesele.
2. Nu exista oferta privata atita timp cit statul impune teste standardizate de stat. Presupui ca daca statul nu se implica in educatie, un copil va trai ca cei amish. Dovezi?
3. Romania nu este un exemplu bun, pentru ca mentalitatea ca statul trebuie sa ofere educatie este impamintenita de 100+ ani si deci nu isi preiau responsabilitatea necesara. Nu stiu cum primii colonisti nu au ajuns la periferie pentru ca statul nu s-a implicat in educatia lor.
4. Absolut toate deciziile socio-economice se fac pe baza filozofica. In functie de aceasta se poate observa directia in care merge o societate.
Americanii sunt cei mai prosti, dar pina cind statul nu s-a implicat in educatie, a fost cea mai libera tara din lume. SI cea mai prospera.
Foarte interesant. Ziceti ca „toate deciziile socio-economice se fac pe baza filozofica. In functie de aceasta se poate observa directia in care merge o societate.”. care e filozofia care sta la baza deciziei dumneavoastra cu privire la educatia copilului? E o decizie socio-economica nu? si cu siguranta trebuie sa fie in trend cu directia in care va merge societatea, ca doar ii vreti binele copilului. Deci care e directia asta?
Dna, ca de la sclav la om liber; mai studiati economie si istorie si vedeti cand, in ce context au ajuns SUA „cea mai prospera tara din lume”, zau asa…. Si care au fost factorii economici, istorici si sociali care au determinat aceasta prosperitate si mai ales CUM a fost ea mentinuta o anumita perioada de timp, mai ales in timpul razboiului rece : de „Seven Sisters” ati auzit? dar de loviturile de stat de prin America de Sud, pentru a proteja monopolurile United Fruit Company ? + multe altele… Zau, duceti-va la biblioteca, fie si la una „de stat”.
Si vedeti si indicele competitivitatii globale (nu ma obosesc sa le caut) si veti vedea ca „statele” care investesc masiv in educatie sunt si cele mai competitive.
Aici era vorba despre deciziile pe care le face statul. Statul doreste contribuabili docili care nu comenteaza, doar executa ce spune statul.
Eu consider ca este dreptul si datoria mea sa-mi educ copiii, deci acest lucru sta la baza deciziei mele. Nu este o decizie economica, pentru ca nu o fac pentru bani si nici ca copiii mei sa devina milionari. In plus, o fac si pentru ca vad ca societatea o ia in jos si nu vreau si copiii mei sa urmeze turma, ci sa lupte impotriva curentului.
Cunosc destul istoria SUA ca sa stiu ce se intimpla. Apoi sa-mi dati cu diferiti indici in functie de standardele ONU este hilarious. Statele care investesc in indoctrinare, nu educatie, nu sint in stare sa-si educe copiii despre ce inseamna libertate. Absolut fiecare din aceasta tara incalca dreptul la libertate intelectuala. Ma intreb de ce le este frica?
@ Isabel.A
Eu trăiam cu impresia că SUA au ajuns cea mai prosperă națiune între 1865 și 1900. Perioada lui Rockefeller, Carnegie, J.P.Morgan, Edison., Tesla. Poate și un pic din secolul XX. Adică exact perioada când statul american era CVASI-INEXISTENT. Stat LIBERTARIAN.
Apoi au apărut șmecherii politici ca să-i învețe cum se poate trăi bine pe spinarea altora sau pe datorie. Și uite ce a ieșit. Un stat POLIȚIENESC, care-și ascultă cetățenii și în pat, pentru a fi sigur că nu ascund ceva bani de taxat și cu toate acestea sunt o națiune supra-îndatorată care atunci când va cădea ne va trage pe toți după ea.
PS: chestia cu mai citiți sau duceți-vă la bibliotecă e sub orice critică. Măcar dacă făceai o glumiță.
Porthos, am inteles NU STAT IN EDUCATIE. Atentie insa, toata discutia de astazi s-a referit in principal la rolul de REGLEMENTATOR la statului. Eu am temerea ca toata incrancenarea asta a ta anti stat are la baza alte considerente. Asa e? Sau ai motive clare pentru care chiar esti impotriva rolului de reglementator al statului in invatamant?
@ Observator
De ce e nevoie de REGLEMENTARE în educație?
Isabel,
I concluzie: Esti o sclava, si nici nu-ti dai seama. Partea naspa e ca daca ai fi avut parinti liberi si te educau in arta de a cersi spre exemplu (cum fac unuii copii romani liberi prin metrourile din Paris la cererea parintilor lor) n-ai fi avut de unde sti cum e sa fii sclava. Ca doar odata avem sansa sa fim copii, nu-i asa ? Statul te-a pus in lanturi, ireversibil si iremediabil si acum nici nu realizezi ca le porti, basca ca le ceri si altora sa o faca.
Istoric vorbind numai bogatii se scoleau. Acasa la ei, pe bani grei. Statul, nenorocitul, s-a gandit sa-l oblige si pe nea Ion de la Cucutenii de Sus sa-si dea trimita copilul la scoala. Si uite-asa a ajuns Niculae sclav, de unde Ilie il tinea liber pe tarlalele patriei sa aiba grija de Bisisica. Mare greseala ! Ca si la americani, vezi bine ! Ce vremuri, cand copil de imigrant fiind aveai libertatea sa scoti carbuni din vreo mina incepand de la 8 ani. Azi, sclavagism total: la 8 ani iti iei ghiozdanul in spate si fuga la scoala !
Aaa, dar am uitat ceva. Tot americanii e fruntea ! Acolo, daca te duci asa spre sud ai libertatea sa inveti la scoala cum e cu creationismul. La cea publica. Intrebarea fundamentala e: sclavii romani cat o sa mai suporte stiintele si toate celelalte lucruri diavolicesti impuse prin curriculum de un stat laic ?
I’m a slave but I act like a free person 😀 Pentru mine e clar, nu ma mai obosesc : insa toata discutia a avut o parte foarte buna: m-am amuzat destul de mult 😀
@ Radu, Isabel.A
Termenul corect nu e de „sclavi”, ci de „dependenți de stat”, ce nu pot trăi liber, ci doar prin redistribuție, pe spinarea altora.
Nu asistența socială a a adus prosperitate, ci libertatea (inclusiv cea economică). Welfare-ul pe care voi îl confundați cu prosperitatea a adus doar supra-îndatorare atât în Europa, cât și în SUA.
Dan Crstina, nu sunt „standardele ONU”, sunt standardele de business: World Economic Forum.
Si daca cunoasteti „istoria SUA”, nu mai afceti afirmatii fara acoperire argumentativa: SUA NU au devenit „cea mai prospera tara din lume” exclusiv datorita libertatii individuale”, ci datorita unei conjuncturi istorico-economice. Ar trebui sa ii multimeasca si lui Hitler pentru crearea acelei conjuncturi. In 1929 SUA era „ceai mai prospera tara din lume”, nui asa?
Din nou, faceti un drum pe la (public) library: gasiti informatii mai valide decat cele de pe net.
„Dna Cristina”, „faceti”, „nu-i”, „multumeasca”
Eh, am alta perspectiva in aceasta privinta.
@ Isabel.A
Ești teribil de enervantă că invitațiile la bibliotecă. În lipsă de argumente valide îți jignești inutil interlocutorul.
SUA chiar au devenit prospere datorită LIBERTĂȚII și au intrat în criză datorită amestecului politicienilor în piața liberă. De ce crizele majore nu au apărut în perioada liberă, de creștere exponențială și au apărut DUPĂ ce nemernici gen Theodore Roosvelt au intervenit cu picioarele limitând INUTIL, libertățile sociale și economice?
T, Roosevelt a fost inceputul. Wilson, FDR, LBJ au intrat cu tancul in Constitutie. Iar azi? Se vede…
@Cristina, spuneti: „In Europa, statul este cel care impune parintilor sa-si trimita copiii la scoala, deci nu este alegerea parintilor. Apoi, de mai bine de un secol sint conditionati sa doresca sa-si trimita copiii la scolile de stat, deci nu stiu cit de liberi sint ei sa aleaga.”.
Ceea ce ma face sa inteleg ca dumneavoastra militati din SUA pentru noi, europenii. Pai nu e cam acelasi lucru cu miltantismul meu pentru educatia unui copil de rrom pe care parintii vor sa-l trimita la cersit?
Cu ce e mai bun militantismul dumneavoastra fata de militantismul meu?
Si cu ce difera atitudinea dumneavoastra de a decide in numele copilului pentru educatie fata de cea a unui parinte care din motive religioase refuza sa-i faca transfuzii de sange, chiar si atunci cand se afla pe moarte?
Ceea ce spun eu este ca drepturile naturale ale parintilor nu trebuie sa fie incalcate. Ca e SUA, Europa sau China, principiul este acelasi. Parintii au dreptul si responsabilitatea ca sa se ingrijeasca de proprii copii. Refuzindu-i mincare, atentie medicala nu se umeste ingrijire, nu? Deci cele 2 nu se pot compara.
Altfel, am spune ca daca statul incalca dreptul parintilor sa-si educe copiii, care fara educatie nu ar muri neaparat, atunci ar trebui ca statul sa hraneasca toti copiii, pentru ca fara mincare acestia ar muri. Daca statul trebuie sa fie implicat in educatie, de ce nu ar fi implicat si in hranire??
@ All:
Ce bine se vede meciul din tribune!
Ma pregateam si eu sa intru la pauza sau macar cu 3 minute inainte de final, sa iau prima de joc, dar m-am razgandit. Motivul nu-i ca n-as avea nimic de spus, dimpotriva, insa am constatat ca unii vorbiti depre invatamant, altii despre educatie. Sorry, nu-i acelasi lucru. De aici si discutiile in contradictoriu. Recititi comentariile si vedeti cine despre ce vorbeste.
Cand vorbim despre invatamant e musai sa o facem in contextul educatiei, in fond si la urma urmei educatie este. Il include, il precede, il succede, il motiveaza si totodata il poate distruge. Echivalarea sau disocierea celor doi termeni e o nuanta foarte subtila, atat de subtila ca ne-a intrat involuntar in vocabular. Invatamantul il intelegem ca ceva ce trebuie sa faca altii, iar educatia mai trebuie s-o facem si noi. De aceea se vorbeste totdeauna de “problemele invatamantului” si sunt altii de vina, si pe de alta parte de „criza privind educatia”, fenomen mult mai amplu, de care ne facem vinovati fiecare dintre noi, nu putem sa-l punem numai in spinarea administratiei.
Unui om educat ii e usor sa invete, pe cand un invatat poate manifesta lacune grave de educatie. Educatia nu se termina, are un caracter cumulativ, si are la baza componente cognitive, afective, coercitive, chiar punitive. Invatamantul are de obicei o durata limitata si ii putem asocia atribute de tip cognitiv si repetitiv, fiind ca un flux de informatie. Putem usor sa-l reducem la cognitiv. De componenta punitiva am scapat cand am eliminat bataia din scoli 🙂
Educatia e un rezervor in care tot adunam, invatamantul e doar procesul care o alimenteaza. L-am pervertit noi cand l-am pus sa alimenteze buzunarul 🙂 de aceea nu-i mai recunoastem menirea.
Originea educatiei este Biserica, pana nu de mult singura Scoala. Problema costurilor suplimentare a aparut cand acestea s-au separat, componenta educativa a populatiei sprijinindu-se in continuare pe Biserica, invatamantul aparand ca atribut al noii institutii – Scoala. Intrucat Biserica avea venituri educatia n-a intrat in memoria colectiva ca o povara suplimentara. Scoala nemaifiind finantata de Biserica a trebuit sa-si gaseasca alta sursa de bani. Putem spune ca Invatamantul a aparut concomitent cu Statul cand intre acesta si Biserica nu s-a mai pus semnul egal.
Parerea mea este ca la noi criza e de la educatie, atentia asupra ei va rezolva si problema invatamantului care e doar o componenta. Educatie inseamna si cei 7 ani de-acasa, ori aici nu mai e problema politicienilor.
🙂 bine punctat. Trebuia sa intri, poate ni se limpezeau gandurile. Acum, cu delimitarea asta clară eu sunt pentru un cadru reglementat de stat (cu curicula definita), dar adaptat la „vremuri” si oameni, in învățământ. Si pentru implicarea statului in finanțarea lui.
Crezi ca ceilalți se gandeau la altceva decât învățământ cand vorbeau de lipsa reglementării, de profesori, homeschooling sau lipsa finanțarii? Eu sunt curioasa care e perspectiva lor. Insa mi-e ca deja e weekend si parca ar merge ceva mai usor.
@ Observator
Nu înțeleg de ce ai nevoie ca statul să REGLEMENTEZE curicula. Altfel nu se poate?
Asta pentru ca este de acord ca libertatea intelectuala sa fie incalcata.
@ Cristina
Nu mi-ați zis nimic despre prezentarea făcută de Andrew Napolitano al cărei link l-am postat mai sus. Cum s-a ajuns de la o națiune liberă, cu un stat minuscul, la ceea ce este astăzi.
Explica foarte bine ce a fost, si de ce s-a ajuns la ce s-a ajuns. Asa cum spune ca a fost la inceputul Americii, cind militarii britanici intrau in casele oamenilor ca sa verifice ce au in case, tot asa consider si testele standardizate impuse de guvern care verifica ce este in mintea copiilor. Ambele sint la fel de inacceptabile.
Oamenii nu-si dau cheile de la masina la oricine, dar dau mintea copiilor lor pe mina unor persoane necunoscute.
@ Cristina
Și eu cred că dată fiind abundența de informație din prezent, învățământul public, standardizat și rigid își cam trăiește ultimii ani. Iar a-i da mai mulți bani pe mână e doar un exemplu extrem de absurditate.
Sunt prieten cu Observator, însă atitudinile de genul „educație cu orice preț”, standardizare și reglementare în educație mi se par greu de înțeles. Mai ales că de obicei „la stat” rămân cei prea comozi să facă ceva singuri. Eram tentat chiar să dau exemplul unor domni și doamne, dar mă abțin ca să nu ne certăm inutil.
Pe mine mă surprinde faptul că d-na Observator a susținut de nenumărate ori să nu ne mai uităm după Stat să facă, să dreagă, să ne dea etc, ci să ne luăm singuri soarta în mâini. Și mie mi-a plăcut atunci hotărârea cu care a spus acele cuvinte, că i-am dat dreptate maximă și vă dați seama că mai ales eu, ca și mulți dintre dumneavoastră de altfel, nu aveam cum să nu-i dau dreptate.
În iată că apare d-na Cristina și propune o treabă cu adevărat radicală, în care statul chiar să nu-și bage nasul, să existe alternativa ca un părinte să se implice singur în educația și învățământul copilului(am notat nuanța dl Seriously .) ). Și d-na Observator ce face? Uită ce a spus altădată.
Sigur, v-am mai spus deja, cred că statul este cel mai în măsură să dispună de resursele necesare pentru asigurarea învățământului primar în școli unde, obligatoriu, absolut toți copii trebuie să aibă acces.
Însă nu este rea ideea ca un părinte să aibă alternativa educației și învățământului pentru propriul copil, dacă el, părintele, consideră că statul prin învățământul pe care îl oferă, nu se ridică la standardele dorite de părinte.
Cred că d-na Cristina vede o pădure pe care alții nu o pot cuprinde din cauza copacilor.
Însă, nici radicalismul de care dă dovadă domnia sa nu poate fi neapărat benefic. Zic numai.
Eu spun ca delimitarea intre educatie si invatamint a fost facuta la scara mare de Hitler, care a mintit parintii ca sa-si dea copiii la scoala pentru a fi pregatiti de catre cei cu cunostinte pedagogice. A facut-o pentru ca a realizat ca cine controleaza mintea copiilor, controleaza generatia urmatoare. De atunci sintem conditionati ca sa credem ca statul are tot dreptul ca sa se implice in invatamint.
Cine spune si unde scrie ca invatamintul trebuie sa-l faca altii??
învățămî́nt n., pl. inte (d. a învăța, v. tr., după fr. enseignement). Acțiunea, modul de a-l învăța pe altul.
EDUCÁȚIE s. 1. instrucție, învățământ, învățătură,
Eu consider ca sint legate una de alta, iar parintii au autoritatea ca sa le directioneze. Problema apare atunci cind parintele ii da copilului o educatie acasa (ca sa folosesc termenii oferiti) iar guvernul ii da o invatatura la scoala care se bate cap la cap cu ceea ce este invatat acasa.
Un parinte, de exemplu, isi educa copilul sa nu fure pentru ca furtul este gresit si ilegal. Apoi, acest copil merge la scoala si i se face propaganda marxista, i se spune ca trebuie sa se fure de la bogati ca sa se dea la saraci, i se spune ca din cauza incalzirii globale tarile bogate trebuie taxate (deci furate), ca parca taxele reduc temperatura planetei, i se spune ca Agenda 21 a ONU trebuie promovata, chiar daca confisca proprietatea privata (deci furt), i se spune ca trebuie sa se faca justitie sociala in lume si sa se redistribuie averile, etc.
Ce sa faca copilul in acest caz? De cine sa asculte? De parinti sau de guvern? Cine are autoritatea ultimului cuvint? Nu submineaza astfel statul autoritatea parintilor?
@ all
Se înscrie cineva pentru următorul articol? Seriously, parcă tu ziceai ceva.
Eu voi fi plecat în week-end-ul acesta, așa că nu voi fi foarte activ. Să nu vă certați și să nu vă scoateți ochii în lipsa mea. Vreau să particip și eu. 🙂
Eu pot sa inventez subiecte pe banda, le pot si scrie, insa a propo’s de audienta blogului trebuie sa-mi fac o strategie: am stabilit niste reguli de bun simt ale consumarii topicului (48H daca nu ma insel) si vreau sa verific daca nu se bat cap in cap cu interesul pentru audienta.
Cand avem un subiect slab degeaba il tinem 48H. Putem sa avem si un subiect pe zi, chiar doua, daca serveste audienta. Trebuie corelata cadenta cu valoarea subiectului si interesul pentru acesta. Faceam azi noapte o analiza pe statisticile blogului, ca de-aia am absentat din dezbateri si am postat pe la 5:00 🙂
Imi fac o idee pana luni, ca sa nu stricam subiecte bune intr-un moment cand mai pot aduce vizite si comentarii si la fel de bine sa gasim o procedura de a interveni in timp real in favoarea audientei daca un subiect treneaza, fara sa suparam autorul si fara sa facem un deserviciu calitatii in detrimentul cantitatii.
Adica de ce sa nu jucam la castig? suntem capitalisti sau nu mai suntem?
Eu cred ca aceasta „criza a invatamantului” pe care o vedem e doar un fragment din marea criza de sistem prin care trece lumea. Si stiu, dintr-o „viata anterioara”, ca o problema de la un nivel gaseste rezolvare la nivelul superior.
Dragi comeseni, n-ar fi bine sa aruncam o privire spre lumea spirituala?
Nu cumva o criza spirituala traim?
Mitzaa, Cristina, Porthos,
Imi cer scuze ca intervin atat de tarziu. Un prieten imi spusese ca uneori am o problema cu structurare a mesajelor si sunt mai greu de inteles. Inclin sa-I dau dreptate. Si de aceea reiau, altfel spus, poate e mai clar.
In viziunea mea, statul ar trebui sa aiba implicari minime in economie si acelea de reglementare. Sunt piete pe care se cere interventia statului. De exemplu atunci cand Romtelecom a pornit cu un avantaj net fata de Orange sau Vodafone, tocmai pentru a ajuta formarea unei piete dereglementate, statul a obligat Romtelecom sa perceapa niste tarife mici celorlalti operatori pentru interconectare.
Deci, in functie de stadiul unei piete, cu scopul de a incuraja sau descuraja anumite lucruri statul poate interveni. Acelasi lucru il reprezinta neimpozitatea veniturilor anumitor categorii profesionale.
Insa mi se pare anormal ca statul sa aiba grija de ajutor de caldura, de venit minim garantat, etc, pentru alte persoane decat cele cu handicap. Nu insist pe aceste lucruri, pentru ca ideea de baza e invatamantul.
Cristina spunea de “libertatile” intelectuale ale individului si ca scoala ar limita aceste libertati intelectuale.
Porthos vorbeste totodata de dreptul la viata, la libertate si la proprietate. Drepturi pe care ar trebui sa le aiba orice om.
Sa luam cazul Romaniei de azi – si eu, si Porthos si Mitzaa ar trebui sa le avem (drepturile), dar si cersetorul de pe scari de la Universitate, si Fane Manelistu’ si nea Gheorghe obisnuit mai mult cu snapsul sau Vasilica, baiatul de la 3 care tocmai isi ia doza de cocaina.
Ei bine, in momentul cand cersetorul, Fane sau nea Gheorghe sunt mai multi decat Porthos, Mitzaa si Observator degeaba au muncit ultimii trei ca sa agoniseasca ceva , degeaba cei trei au facut nu stiu ce reguli de functionare a societatii, legi – nea Gheorghe sau cersetorul pot sa le dea oricand in cap pentru ca in viziunea lor si ei trebuie sa traiasca.
Acum nici nea Gheorghe, nici cersetoru si nici Fane nu sunt sterili. Si nici nu mi se pare normal sa aplicam regulile lui Hitler – la sterilizare sau la Bug cu ei, sau poate in ghetouri. Copiii celor trei (asa cum bine sugera Porthos intr-un post anterior) vor fi mai multi decat copiii lui Observator, Mitzaa sau Porthos (scuze, Cristina, insa ma gandeam la persoane ce locuiesc pentru moment in Romania).
Bun, singurul mod pe care eu il vad prin care copiii lui Fane, nea Gheorghe si…. ar putea fi transformati in oameni utili societatii e scoala. Si mi se pare ca societatea (si asa cum spuneam la finalul postului deocamdata eu nu am identificat un reprezentant mai bun ca statul – dar sunt oricand deschisa la sugestii) trebuie sa fie responsabila si pentru acesti oameni chiar daca parintii lor nu sunt. Mi se pare ca numai asa putem proteja societatea.
Avem si cealalta varianta – sa-I lasam de izbeliste si sa ne segregam (in speranta ca vom mai trai pana la segregare). Putem forma in timp doua “natiuni” diferite. Mi-e greu sa spun daca cea dominanta va fi cea mai numeroasa sau cea cea mai libera.
@ Observator
Apreciez răbdarea de care dai dovadă și-ți mulțumesc. Însă argumentele…
1. „Sunt piete pe care se cere interventia statului. De exemplu atunci cand Romtelecom a pornit cu un avantaj net fata de Orange sau Vodafone, tocmai pentru a ajuta formarea unei piete dereglementate, statul a obligat Romtelecom sa perceapa niste tarife mici celorlalti operatori pentru interconectare” – exemplul tău e ÎNGROZITOR, pentru că statul nu a ajutat piața cu NIMIC. Dimpotrivă, a amânat cu câțiva ani investițiile pe care Mobilrom (Orange) și Mobifon (Vodafone) le-au făcut abia după 2000, adică după DEREGLEMENTARE. Mai bine făceau dereglementarea în 1996 când au acordat licențele.
2. „Deci, in functie de stadiul unei piete, cu scopul de a incuraja sau descuraja anumite lucruri statul poate interveni” – complet eronat! Fiecare intervenție a statului are în final consecințe DEZASTRUOASE pentru piață, pentru că o distorsionează. Uneori mecanismul e atât de bine ascuns încât dezastrele se întâmplă după zeci de ani, ca în cazul STIMULĂRII creditelor subprime.
3. „Acelasi lucru il reprezinta neimpozitatea veniturilor anumitor categorii profesionale.” – nu e deloc același lucru. „Stimulează” prin NEINTERVENȚIE. Dacă ar renunța la impozite și în alte domenii, lucrurile s-ar dezvolta la fel de spectaculos. Însă problema lor nu este cum să dezvolte ceva, ci cum să hrănească CANCERUL numit stat.
4. „Ei bine, in momentul cand cersetorul, Fane sau nea Gheorghe sunt mai multi decat Porthos, Mitzaa si Observator…” – altă gogoriță a etatiștilor: dați-ne nouă banii să avem grijă de cei sărmani. Bullshit! Banii ajung la armata de birocrați inutili. Lasă banii unde se produc și vei avea mai puțini săraci și cerșetori, iar cei care există vor fi ajutați prin CHARITY, care funcționează de 1000 de ori mai bine decât statul, pentru sunt banii cuiva. Și acel cineva îi dă doar dacă vede rezultate.
Chestia cu sterilizarea e o aberație la care numai un etatist se poate gândi. Uneori mă gândesc că pur și simplu nu înțeleg ce înseamnă DREPTURI FUNDAMENTALE.
5. „societatea (si asa cum spuneam la finalul postului deocamdata eu nu am identificat un reprezentant mai bun ca statul – dar sunt oricand deschisa la sugestii) trebuie sa fie responsabila si pentru acesti oameni chiar daca parintii lor nu sunt” – aceeași gogoriță de la punctul 4. Cum e statul responsabil pentru ei? Statul nu e responsabil nici măcar față de cei CE PLĂTESC TAXELE. Ți se pare normal să-ți cumperi branulă și medicamente, în timp ce statul zice că sănătatea e GRATUITĂ?
Am obosit să reiau la nesfârșit aceleași argumente. E un fel de dialog al surzilor. Vrei să plătești TAXE de pomană și să primești în schimb povești și explicații? Treaba ta. Problema mea e că din cauza ta sunt obligat ȘI EU să plătesc nenorocitele de taxe. Cu mine ce faci?
Pothos, dar poti sa nu le platesti. In Romania sunt atatia care au fentat statul si nu au patit nimic. Asa ca, din punctul meu de vedere, nu le plati.
Insa referitor la SOCIETATE – pe care eu o consideram RESPONSABILA. Daca tu poti sa concepi un alt model, prezinta-l. Poate ca ma convingi. Insa pana acum nu l-am identificat. Ramasese ca pui pe hartie programul acelui partid libertarian. Pune-l si apoi vad exact ce inseamna asta si lipsa statului si poate ca argumentele imi pot schimba punctul de vedere.
Culmea e ca eu vad un inlocuitor al statului, in corporatii. Iar globalismul le-a ajutat. Poate ca viitorul nu ne va mai prinde cu pasaport American sau romanesc, ci cu pasaport de Google sau Apple. Insa pentru mine asta nu inseamna nicidecum libertarianism.
Observator,
Nu pot să nu plătesc. E ilegal și aș deveni proscris. Mă mir uneori că poți să dai astfel de „soluții”. Ce pot să fac e să-i conving pe cei care nu sunt complet irecuperabili că sunt furați sistematic și că putem schimba asta.
Însă am nevoie de colaboratori activi și convingători, care să caute argumente alături de mine. Oameni de tipul lui Seriously, Anansie, Mitzaa, Cristina. Discuțiile cu voi, etatiștii (tu, Isabel.A, Radu, etc), sunt utile, dar consumatoare de energie.
Despre pașaportul Apple sau Google, mi-e neclar ce vrei să spui de fapt. „Insa pentru mine asta nu inseamna nicidecum libertarianism.” – poate explici ce înseamnă, nu ce NU înseamnă. Poate că e interesant.
:-). Dragul meu, toti avem nevoie sa ne consumam energia cu placere. De ce sa o consumam aiurea?
@ Observator
În ce mă privește, din motive de utilitate, nu totdeauna de plăcere. Însă discutând cu tine, realizez dificultățile unui partid care să promoveze un stat minimal.
E aproape imposibil să convingi oamenii că plătesc statului, de pomană, jumătate din banii pe care-i câștigă.
Poate că soluția e cea din America secolului XVIII: un start „fresh” cu oameni deschiși la minte. Iar etatiștii pot rămâne să se taxeze între ei până mor de foame. Ca în Grecia.
Din păcate, în nebunia lor îi târăsc după ei și pe nevinovații care nu pot pleca. Adică exact pe cei pe care pretind că-i apără.
@Porthos, spui
„Însă discutând cu tine, realizez dificultățile unui partid care să promoveze un stat minimal.
E aproape imposibil să convingi oamenii că plătesc statului, de pomană, jumătate din banii pe care-i câștigă.”
Cu asat suntem multi de accord. Doar ca in lipsa lui (al statului) mi-e greu sa inteleg ce se poate pune in loc. Si atunci, eu fiind mai grea de cap (dar recunoaste ca nici tu nu ai putut pune pana acum pe hartie ceva sa ma convinga), folosesc politica pasilor marunti. Nu militez pentru eliminarea statului pentru ca nu ma duce capul sa pun altceva in loc, ci pentru reducerea taxelor, transparenta in utilizarea banului public si asa mai departe.
Doar ca pentru tine sau Cristina asta se traduce imediat in etatist, sclav sau cine stie mai ce pana maine.
@ Observator
Te rog scuză-mă, dar ești teribil de inconsecventă. În articol militai pentru alocarea PRIN CONSTITUȚIE a unui procent de 6% din PIB pentru educație. După ce ți-am demonstrat cu cifre că asta înseamnă să aloci 36% din taxe pentru ceva extrem de discutabil, nu ai mai zis nimic. Mai susții aberația?
Și cum militezi tu pentru reducerea taxelor? Ți se pare că ăsta e un mod serios de a discuta?
@Porthos, dar pentru ce sa te scuz?
Reiau fraza:
„Oricand sunt deschisa sa lucrez cot la cot cu oricine doreste pentru a pune pe hartie acest business plan si daca veti gasi alta sursa de finantare globala decat taxele noastre ale tuturor care sa duca busines plan-ul pe plus, un business plan care sa ne permita sa descoperim „creierele” in orice coltisor amarat, plecaciune! Pana atunci insa sustin cu tarie propunerea lui Cristian Preda de a impune prin Constitutie alocarea de 6% din PIB, sistemului de invatamant.”
Cu mare drag, accept sa contureze cineva o contrapropunere. A venit Cristina intr-adevar cu o propunere complet la polul opus: „fiecare parinte pentru copilul sau”, insa eu as fi cautat o propunere si pentru copiii lui Gheorghe, Fane si asa mai departe. Vorbeai de charity – descrie mecanismul si poate ader.
Uite, eu am o cunostinta care a avut un mare necaz acum vreo 10 ani. E paralizata de la mijloc in jos si e in scaun de atunci. Nu traieste din banii statului pentru ca sotul doamnei cu pricina are o afacere.
Insa, din cauza situatiei ei a avut contact cu foarte multe fundatii pentru persoane cu dizabilitati (isi cumpara prin intermediul lor diverse produse care nu se gasesc uzual pe piata gen catetere, scutece pentru adulti, etc, isi repara scaunul.
Ei bine aceste fundatii sunt non-profit. Putem redirectiona catre ele 2% din impozitul nostru. Acum spune-mi ce ai zice daca ai vira banii acestia catre o astfel de fundatie si ai afla ca banii sunt folositi si pentru 2-3 case, terenuri, 4 masini de teren toate ale conducatorului acestei fundatii? Drept e, ca si el e in scaun, paralizat. E bine sau nu?
Si acum despre 6% – calcul tau mi-a aratat ca intr-adevar e cam mult. Pe langa invatamant ar mai fi cateva de finantat. Drept e ca si bugetul alocat pana acum a fost infim, insa daca suma pot sa o consider mare, modul de finantare propus de tine, tot nu mi-e clar
Cat referitor la
“Sunt piete pe care se cere interventia statului. De exemplu atunci cand Romtelecom a pornit cu un avantaj net fata de Orange sau Vodafone, tocmai pentru a ajuta formarea unei piete dereglementate, statul a obligat Romtelecom sa perceapa niste tarife mici celorlalti operatori pentru interconectare” – exemplul tău e ÎNGROZITOR, pentru că statul nu a ajutat piața cu NIMIC. Dimpotrivă, a amânat cu câțiva ani investițiile pe care Mobilrom (Orange) și Mobifon (Vodafone) le-au făcut abia după 2000, adică după DEREGLEMENTARE. Mai bine făceau dereglementarea în 1996 când au acordat licențele.
Poate, inteleg eu mai greu, insa statul, aka ANCOM si ACUM impune tarife maxime pentru interconectare pentru operatorii cu PUTERE SEMNIFICATIVA. Doar ca dupa 2008 (cred) au fost adaugati la in randul operatorilor cu putere semnificativa si ORANGE si VODAFONE.
Crezi ca fara un tariff maxim de interconectare RCS si-ar fi permis sa ofere gratuitati la telefoane si tarife mici dinspre RCS in Romtelecom?
Am fost mai clara cu privire la aspectul la care ma refeream?
Reglementarea nu duce la SCĂDEREA prețurilor, decât punctual. De asta e o idioțenie.
Crezi că RDS nu e un operator cu putere semnificativă? E singurul operator care are 4Play. De ce crezi că nu a fost adăugat? Am auzit acuzații că presta pentru un anumit domn președinte. Și le cred.
Chiar și fără ajutorul POLITIC al statului, RDS ar fi oferit prețuri joase, pentru că asta înseamnă competiție.
Din păcate e foarte greu de măsurat distorsiunea introdusă de stat. Merită un subiect separat.
Prin statut am mai multe intrebari decat raspunsuri.
Putem vorbi de o găunoșenie de la (găunos) a eruditiei?
Cineva m-a invatat ca oric schimbare incepe cu noi insine…
E ceva de schimbat aici?
…orice..
Eu cred ca o mare problema a invătării in sens larg si in sens restrans e aceasta:
Adultii, preocupați intens de soarta copiilor, nu au vreme sa asculte intrebarile copiilor, iar daca le aud, nu au vreme sa le raspunda. Acesta este sensul „experiential” al dialogului adult-copil, in opinia mea.
Interventia mea de azi dimineata incerca sa sublinieze „monetizarea” celor doua notiuni. Educatia cu o „colectare” permanenta in social, servind binelui comun si Invatamantul cu acumulare in individ, abia in planul doi cu decont in social, prin acumulare.
Putem avea o natiune de oameni foarte educati, dar asta nu-i musai sa insemne si bunastarea aceleiasi natiuni. Intr-o exagerare deplina educatia este partea „comunista”, pe cand invatamantul reprezinta „capitalismul” din sistem, numai el are bugete, educatia n-are, e doar beneficiar.
Confuzia apare de la „Ministerul Educatiei, Invatamantului”, ma rog … si „Cercetarii” din al carui obiect de activitate eu nu vad rolul educational.
A punctat cineva bine faptul ca si profesorii trebuie educati, pana si parintii, dar nimeni nu asociaza asta cu invatamantul, caci doar acesta din urma este inteles ca adresat copiilor, tineretului, vad ca asta e in „corul” de fata tonul.
Eu sunt tentat sa cant in alt registru, fara a genera o distonanta alaturindu-mi opinia majoritatii si spun: o societate educata poate pune bazele unui invatamant performant, e un fel de relatie cauza-efect. Abia introducand factorul timp rolurile se inverseaza. E ca oul si gaina, un cerc vicios. Dorinta noastra pentru binele copiilor face presiune pe Stat, responsabil de invatamant, insa Statul asta de la care avem pretentii precum si toata armata acestuia de „invatatori” este ne-educat, aici e capcana 🙂
Educatie inseamna si sa-i asculti pe altii, fie ei si copii, sa le identifici nevoile, cum bine spune copilul (Child) …
@ Seriosly – Inteleg correct? – scoala are rolul sa instruiasca, educatia ar trebui sa vina de acasa?
Vine din mai multe locuri, familie, comunitate, biserica, insa da, intelegerea ta e sensul afirmatiei mele, am postat mai jos un „kilometric” 🙂 ca sa-mi sustin demersul.
@Porthos,
Old habits die hard: trebuie sa revii la vechile obiceiuri,si sa ma faci „etatista”: dupa „basista””, „irecuperabila”, mai adaug una in panoplie.
Mai Porthos, asa etatista cum sunt, mi-am luat soarta in maini, am creat cu Mr Macho un patrimoniu pe care il administram cu succes, platim taxe catre doua state, dar am si profitat de diversele sisteme legislative din UE , vreau in continuare sa dezvolt initiativa privata, si una peste alta nu depind deloc, dar deloc de „stat”.Daca ar fi sa ma laud, as spune ca, pentru Romania, sunt un om bogat: la ce averi sunt pe aici, sunt middle-(very) upper class.
Si acest lucru a fost posibil si pentru ca „statul” s-a implicat in educatia mea, Capsici?
@ Isabel.A
Capisci! 🙂 Nu-mi amintesc foarte precis de „băsistă” și „irecuperabilă”, dar te cred pe cuvânt și-mi cer scuze.
Însă mă îndoiesc sincer că succesul tău s-a datorat faptului că statul s-a implicat în educația ta. Sunt convins că te-ai fi descurcat perfect și în lipsa educației „gratuite” de stat.
Partea bună este că din discuția cu „etatistul” simpatic de Radu, am realizat că avem un sistem public foarte bun. Nu costă mult, ceea ce înseamnă că poate rămâne așa și produce rezultate decente.
Ești și tu de acord cu „etatista” antipatică 🙂 de Observator care vrea să dea educației 3% din PIB = 36% din veniturile bugetare (adică taxele și impozitele noastre)? Și nu oricum, ci prin Constituție.
Am spus clar si sunt capabila sa fac o evaluare: nu m-as fo descurcat, caci familia nu putea sa imi ofere accesul la profesorii si mediul competitiv pe care mi l-a oferit „statul”.
„Statul” mi-a dat posibilitatea sa fac scoala secundara intr-o scoala (unica probabil in Ro) care avea profil artistic: faceam canto si pictura in afara orelor normale, statul mi-a dat posibilitatea sa fac foarte mult sport, caci scoala avea teernuri de baschet si o sala de sport foarte moderna. Deci am avut parte de educatie artistica de inalt nivel si posibilitatea de a face sport fara sa platesc un ban. Apoi, „statul” mi-a dat posibilitatea sa fac un liceu de top si chiar daca eu chiuleam (eram ocupata :D, duceam o viata foarte vesela) , am avut parte de profesori extraordinari: deschisi la minte, liberali in comportament (chiar excentrici, dar in sensul bun), care ne tratau ca pe niste parteneri, etc.
am aflat ziele trecute, parca v-am spus si voua, ca nationala Ro sub 16 ani de fotbal a pierdut in fata Germaniei cu 10-1.
Io zic ca asta-i efectu educatiei, ma rog, invatamintului Ro. Rezultatu educatiei, in acest caz, mi se pare moralu unei echipe care se lasa-n asa hal umilita, fara ca nici unu, nici jucator, nici antrenor, nici functionar sa-si faca harachiri. iar despre invatamint, ce sa mai spun, cred ca-s dau cu stingu-n dreptu si se loveste mingia de ei ca de coltu mesei.
Cine e raspunzator? E statu raspunzator? Hai sa comparam cu Ge, in Ge STATU a finantat, cofinantat, sponzorizat terenuri, spatiii de joc. E drep ca nu STATU singur, mai baga si parintii ceva, mai baga si sponzorii, si mass-media.
Sau altfel spus, ce importanta are fotbalu ca STATU sa-si cheltuie putinii banuti, apropos, STATU are intotdeauna si peste tot in lume bani putini, merita asta? Oare ca baietii si toto mai multe fete in loc sa dea foc la masini ca-n Suedia bat mingea e ceva pt. siguranta STATULUI, sau oare o mentosana in corpore barosana inseamna ceva pt. o colectivitate, hai sa nu-i mai spunem STAT?
Cam asta-i!
Aferim neamțule!
Exact asta-i ideea. Înlocuirea statului cu colectivitatea. Lasă banii la oameni și se vor gândi ei singuri mai bine decât birocrații ce se poate face UTIL cu ei.
Da, dar colectivitatea nu poate singura, fara stat, caci nu are resurse atat de mari: deci solutia ar fi stat+ colectivitate egal Societate.
Eu va propun urmatorul scenariu, aplicand principiile dnei Cristina si ale lui Porthos: altfel, vorbind discutii. Insa, sa nu uitam, articolul era despre Invatamantul ROMANESC, nu cel american, condittiile sociale, nivelul de trai, dezvoltarea socieateii fiind complet diferite intre celed oua state, Romania si SUA; Dar sa facem un exercitiu general zic:
1. -Homeschooling legal, generalizat:nu exista nici un criteriu de evaluare, fiecare invata ce doreste familia; in familiile unde ambii parinti lucreaza, unul va trebui sa renunte, ca s afaca homeschooling (de regula sunt femeile: cele care chiar au o vocatie intr-un domeniu, sa si-o „puna in cui”). Cine nu poate renunta la job sa faca homeschooling, are varianta de mai jos(2)
2. -Scoli private : parintii decid ce profesori angajeaza, ce se invata, fiecare cum doreste si il taie capul. Parintii pun mana de la mana si construiesc scolin (sau renoveaza cladiri existente), platesc profesori, etc.
Cine nu are posibilitati financiare sa faca acest lucru (si in Romania, dar si in destul de multe tari din Europa la ora actuala) asta este, ramane „ne-educat”.
Va fi foarte interesant sa ii vezi pe „parinti” punandu-se de acord asupra
a) curiculei (cine/ce invata)
b) supravegherii profesorilor
3. Dupa ce copiii au invatat doar ce i-a taiat capul pe parinti (cei cu parinti educati si cu posibiliati financiare avand clar un AVANTAJ, ceilalti-Dumnezeu cu mila) se vor duce la universitati, care, la fel, isi stabilesc singure criteriile de performanta.
Exista o sansa foarte mare ca aceste universitati sa functioneze dupa modelul universitatilor private romanesti: standarde foarte scazute. Deci, univ. de medicina poate sa decida ca e suficient sa stii sa scoti doi dinti ca sa fii stomatolog si sa pansezi o rana ca sa fii doctor, cea de ingineria metalelor ca e suficienr sa stii ca metamul se topeste la o anumita temperatura ca sa devii inginer in industria metalelor, si asa mai departe.
Mie mi se pare un scenariu care ar functiona perfect in Romania, ar crea intr-adevar multi indivizi foarte bine educati, ar schimba societatea fundamental si ar avea niste consecinte sociale minunate.
Si aici indexul COMPETITIVITATII GLOBALE pentru 2012-2013: vedeti la pagina 13 clasamentul pe tari (exista si o detaliere pe domenii).
Pe primele locuri sunt statele care investesc masiv in educatie: intr-o educatie moderna si adaptata lumii in care traim si care, inevitabil, se implica si in educatie.
Dna Cristina, inca ceva: dvs ati comparat educatia cu mancarea si imbracamintea: pai doamna, de la profesorul de logica din liceu am invatat (pe la petreceri, ca acolo ne vedeam mai des decat la cursuri) ca NU se pot compara decat elemente cu caracteristici asemanatoare: spre ex, nu poti compara un om cu un peste, o furculita cu cunoasterea, si asa mai departe.
Educatia, cunoasterea, nu sunt „bunuri”, spre deosebire de imbracamintye si mancare: li s-a spus „public goods” ca sa poata fi categorizate mai usor. Eu le spun „transformational effect goods”, bunuri cu valoare transformationala: din acest punct de vedere, trebuie abordate si evaluate altfel.
@ Isabel.A
Nu chiar. La punctul 2 părinții decid doar la ce școli să-și dea copii. Ce se face în respectivele școli, decid proprietarii acestora. Crezi că vor decide idioțenii? Sau vor alege lucruri cu sens astfel încât cei care plătesc să vrea să vină în continuare?
De asta am zis că și tu și Observator sunteți „etatiste”, pentru că aveți impresia că statul are monopolul gândirii logice. Când de fapt e exact pe dos.
Permite-mi să observ că și cele mai bune universități din lume (cele americane) își decid tot singuri ce vor oferi studenților. Și ce să vezi? Studenții dau buzna.
Firește că ai dat exemplul lipsit de sens al pseudo-universităților „private” din România. Dar ai văzut exact partea greșită. Că-s private. LOL.
În realitate sunt fabrici de diplome false pentru idioți. Crezi că se uită cineva la ele? Iar genul acesta de „business” există tot din cauza idiotului de STAT, care „garantează” diplomele.
Sigur că în timp idioții care au plătit de pomană își dau seama că diplomele lor „garantate” de stat nu fac doi bani pe o piață liberă. Noroc cu săracul stat, care-i angajează și pe „intelectualii” aceștia. Însă majoritatea „clienților” au înțeles că e o țeapă și fabricile de diplome se închid una după alta.
Ia citeste tu cu atentie ce vrea „dna Cristina”: vrea ca parintii sa controleze exclusiv profesorii, sa ii angajeze, etc.
Eu sunt pentru invatamant privat ca alternativa, dar intr-o tara ca Ro acest lucru nu se poate face la nivel de mase: si fara o educatie de mase de calitate, tara asta nu are nici o sansa: vei vedea in cativa ani, daca lucrurile vor continua sa se degradeze, nivelul de infractionalitate din Romania.
Eu stiu absolventi de universitati private din Ro care si-au luat examenele cu spaga si lucreaza la banci (stiu vreo trei); mai stiu pe unii care au facut medicina si au facut practica la o ruda apropiata la policlinica sa: mi-a spus ea (proprietara policlinii): „draga, sper sa nu ajung sa ma trateze astia”.
Nu compara universitatile americane cu cele din Romania: e o alta discutie, si daca doresti putem face o discutie separata: nu simplifica, considerand ca succesul lor se datoreaza doar faptului ca sunt „private”.
@ Isabel.A
Și cred că nu ai înțeles ce a zis Cristina. Reiau aici ideea Cristinei, poate că e mai clar dacă pun doar paragraful respectiv:
„Nimeni nu disputa faptul ca nu avem nevoie de educatie. Intrebarea principala este: cine trebuie sa ofere îmbrăcămintea, mâncarea, educația? Common sense spuneți? Păi este datoria guvernului ca sa ofere îmbrăcăminte și mâncare? De ce atunci acceptam educația?”
E mai clar?
„Eu sint de acord cu scolile cu control local, adica parintesc. Parintii dintr-un anumit oras, dintr-o zona sa decida in angajarea profesorilor, materia, standardele, etc. Astfel, parintii pot alege ce fel de educatie primeste copilul sau. Astfel, profesorul este respunzator fata de parinti daca nu-si face treaba pentru care este angajat. In prezent, pe cine poti trage la raspundere daca o invatatoare, profesoara nu-si face treaba? SAu ce poti face daca profesorul vine cu o ideologie marxista si-ti invata copilul impotriva ideii de libertate pe care vrei s-o stie copilul tau? NIMIC. Parintele, a carui drept este, nu are nici un drept. Ilogic, nu?”
Mesajul de la 10:44 pm al Cristinei
Deja m-am plictisit si mai am multa treaba pe ziua de astazi: la dna in cauza ideile ii sunt determinate probabil si de niste convingeri religioase, la tine …. nu stiu.
Ti-as sugera insa sa te duci, fie si in scop turistic, in tari unde „statul” nu s eimplica in educatie ( eu am fost si am vazut): ia-o pri Nordul Africii (nu vorbesc de Africa sub-sahariana, acolo e jale)-tarile magrebine si Egipt-du-te si prin tari mai bogate si stabile, gen Nigeria, Senegal, Africa de Sud si ai sa vezi copii de 7-8 ani care cersesc, te hartuiesc sa le dai un ban, copii care nu au nici un viitor, caci nu vor putea merge nicioadata la scoala. Du-te apoi prin „tari civilizate” si traieste macar trei luni acolo: vezi cum se comporta oamenii, care set nivelul de educatie, ce stil de viata au.
Te asigur ca vei vedea lucrurile diferit.
@Porthos, eu cred ca noi trebuie s aplecam de la definitia statului. Zic asta pentru ca spui: „De asta am zis că și tu și Observator sunteți “etatiste”, pentru că aveți impresia că statul are monopolul gândirii logice”
Nu vorbesc in numele lui Isabel, ci doar in numele meu.
Statul este un cumul de INSTITUTII. Statul nu gandeste, nu ia decizii, statul doar pune la dispozie un cadru, pentru a permite o desfasurare unitara a anumitor procese.
Tot oamenii sunt cei care decid. Putem schimba modul in care se ia decizia daca nu ne place.
Tu vorbești teoretic. În practică, majoritatea banilor noștri se risipesc pe salariile birocraților, proiecte non-sense și furturi.
Când crezi că se poate schimba asta o să fiu și eu de acord că statul ROMÂN poate face ceva util. Deocamdată, prima mea prioritate este să-i reduc capacitatea de a-și bate joc de banii noștri.
Pai totul e teorie.
Dar, inteleg de mai jos ca ai fi de accord cu un dram de stat, acolo, cu reguli schimbate, cu consultare populara pentru diverse lucruri (ziceai sa trecem in Constitutie – referendum pt orice majorare de taxe). E o propunere care-mi place.
Insa te-as provoca la un exercitiu de imaginaie: la cum arata Romania acum (din punct de vedere social) care crezi ca ar fi rezultatul unui astfel de referendum daca s-ar face azi?
Rectificare : indexul competitivitatii globale, pagina 14 (pagina 13 era pentru 2011-2012)
Cum naiba se face ca Elevetia, Finlanda, Danemarca, Olanda, Germania, Japonia (jumatate „stat”-jumatate privat), unde „statul” se implica in educatie, ba chiar a facut din edicatie o prioritate nationala, sunt atat de competitive? !!!
E ELEMENTAR! Au pornit cu taxe mici. Ceea ce a stimulat dezvoltarea economiei. Și în timp procentul acela mic aplicat unor sume mari au însemnat mai mult decât procentele mari aplicate de greci (să zicem) unor venituri tot mai mici.
În plus, în țările pe care le-ai dat ca exemplu, oamenii gândesc cu capul lor, nu lasă statul să gândească în numele lor. Cineva îmi spunea că ori de câte ori vor să ia o măsură mai radicală (cum ar fi o mărire de taxe), se face referendum.
Nu ca la noi, unde Boc a băgat o taxă cum au vrut mușchii lui.
Cred că asta ar trebui să trecem în Constituție: nicio mărire de taxe nu se poate face fără referendum. Și obligatoriu cu participare de peste 50% dintre cei care sunt plătitori neți la buget. ca să nu ne trezim că bugetivorii își vor vota singuri mărirea tainului.
Est in mare eroare, sorry: tarile nordice au cea mai mare rata de taxare din OECD, Olanda si asta are taxe destul de mari. neamtu ti-a explicat cum e cu sistemul de taxare din Germania. Tarile nordice nu au pornit nicioadata cu taxe mici, iar referendum se face DOAR in Elvetia.
Zau, Porthos, argumenteaza-ti spusele mai bine.
porthos, tu ai o obsesie cu taxele, tu crezi ca prin taxe se poate totu reglementa, educatia, economia, etimologia, aia cum ii zice, cind fac muierile plozi si desigur si Isabel_mabel vorbeste-n dodii cind incearca sa compare tari intre ele, tari cu traditii si mentalitati diferite.
Educatia, invatamintu e, in primu rind, o chestie de traditie, ar fi suficient sa amintim de evrei care au o obsesie, in sensu bun al cuvintului pt. educatie.
In acest context nimeni nu poate spune cum e mai bine, exista educatie performanta de stat exceptionala, de ex. China, produce campioni olimpici pe banda rulantaa, si educatie de STAT catastrofala, la fel si aia privata, culmea e ca, de multe ori, nu exista o relatie intre multimea banilor si calitate.
Deci prima chestie ar trebui implantata aceasta mentalitate, necesitatea educatiei, invatamintului, cum spunea nea Lenin, invatati, invatati, invatati, ca altfel va ia mama draqului.
@ Isabel.A
Taxele au fost inițial mici și au tot crescut. Ca și în SUA, cu diferența că nordul Europei procesul a început mult mai devreme. Prima companie pe acțiuni a apărut în Suedia, pe la 1300, dacă îmi amintesc bine.
Nu am timp să detaliez acum, dar voi reveni. Week-end plăcut tuturor!
Recitind comentariile lui Porthos inclin sa-i dau dreptate privind nevoia un grad mai mare de liberalizare al invatamantului. Prea mult ne-am concentrat pe componenta de protectie sociala a educatorilor, personalul din invatamant fiind identificat ca asistat. Programa s-a facut in functie de ce stiau sa predea profesorii, nu de interesele elevilor sau in functie de piata. Nu vad vreo tentativa de a-i valorifica resursele, de a-l identifica eventual ca o afacere. Afacere altfel decat a licentia universitati de o calitate indoielnica, „fabricile de diplome” din ziua de azi.
Colegii mei profesori din Politehnica erau surprinsi de modul cum umpleam eu sala la un curs optional. Simplu, predam lucruri interesante pentru studenti, in plus, aveam un marketing agresiv care incepea cu o alegere fericita a titlului, a subiectului expunerii, lucru foarte important. Invatamantul nu a invatat sa se vanda, daca ma pot exprima asa.
Pana si structura organizatiei in strainanate e orientata altfel. Am copilul la studii in UK, au un fel de pedagog la 8-12 studenti care nu face altceva decat sa-i vectorizeze. Ca un fel de asistent personal, un middle-man in relatia cu scoala, cu profesorii, chiar cu industria. Rolul lui nu-i atat de mentor cat de „first level support”, un 911 al studentului. Un fel de Radio Erevan sau de Google. Laboratoarele sunt deschise 24/24, bagi cardul si poti sa stai cat vrei. Paza nu-i asigurata decat de un registru de evidenta si camerele de luat vederi, fara personal dedicat.
Stau la masa cu prietenii mei cu bani (nu stiu ce caut eu printre ei) care scuipa invatamantul romanesc. Cand ii intrebi daca au facut ceva in aceasta privinta imi spun ca nu e treaba lor, sunt oameni platiti pentru asta. Absolut corect. Daca se distruge, nu-I problema, avem bani de scoli private si studii in strainatate. Sa nu dramatizam, nu consider scoala privata o fitza, nici studiile in afara. A devenit o „fitza” insa nivelul scazut de interes al parintilor, absenta lor din viata de zi cu zi a familiei.
Consecinta? Copii cresc singuri, si atunci de unde mai putem vorbi de “cei 7 ani de-acasa”? Bunicii nu se pun, de obicei ii rasfata pe nepotei si e de inteles, nu-i de condamnat. Evident, copilul se formeaza in astia 7 ani si cei 4 ani de scoala primara, ulterior devine imposibil sa mai poti schimba ceva. Este captat deja de anturaje si devine prizonierul “universului informational”, nu-si mai poate altera informatia de baza. Demersul meu este in a evalua rolul si vina parintilor in educatia copilului ca sa putem vorbi de invatamant. O s-o iau pe rand.
Unii dintre parinti au dus-o greu, este de inteles sa incerce sa le faca viata mai usoara copiilor. Pana si oameni cu studii superioare gandesc: “de ce sa chinui copilul? Destul mi-am rupt eu spinarea”. Grav, caci aceasta mentalitate se aplica si cand copilul trebuie sa invete carte. Ca sa fie siguri ca progenitura beneficiaza de un tratament adecvat (se poate citi si preferential) gasesc drept cea mai inspirata metoda sa acorde “atentii” profesorilor. Am facut o estimare la scoala sotiei: din cadoruri colective si individuale in 5 ani s-ar mai putea construi o scoala. Iar ii dau dreptate lui Porthos!
Si aici e ca la doctor, nu dai, ai o problema; dai, esti servit la fel ca toata lumea. Nici vorba de vreo atentie deosebita acordata copilului. Iar clasele au acum 24 de elevi, pe vremea mea eram 40. Si parintii si profesorii se complac in aceasta mocirla a falsului ajutor. Iar dau exemplul din afara unde fondurile se dau institutiei: copilul tau beneficiaza indirect, de dotari in laboratoare, profesori motivati etc. Foarte important e faptul ca directionand banii catre institutie copii din familii nevoiase beneficiaza de aceste avantaje laolalta cu ceilalti. Problema nu tine de echitate sociala, insusi copilul nostru beneficiaza de un nivel educational ridicat daca banii ii varsam in contul institutiei. Trebuie doar sa-i si administram corect = faimosul PTA (parent teacher association) din SUA.
Una din problemele si mai grave e ca progenitura stie ca “se da”, asadar cum mai putem vorbi de autoritate si respect pentru cadrele didactice? Eu ma uitam la invatator /profesori ca la niste zei, astazi profesorul primeste plicul chiar din mana copilului, parintelui i-e lene sa se deplaseze, n-are timp. De fapt, copilul stie deja de la televizor ca profesorul e un muritor de foame, nu mai trebuie sa deduca el. Acelasi lucru se intampla cu meditatiile, copilul inmaneaza plicul la fiecare sedinta. Odata gasita persoana competenta sa ne pregateasca juniorii nu ne mai preocupa, ne-am facut datoria. Nici macar interesul privind progresul pe parcursul pregatirii nu se mai manifesta, meditatia fiind inteleas ca o problema ce trebuie bifata, ca si cand scopul ar fi meditatiile in sine, nu imbogatirea cunostintelor progeniturii.
Telefonul Mobil? aceeasi comoditate a parintilor. Motive de siguranta (sa stim unde ne sunt copii, desi e o falsa liniste) sau manipularea ce le-o aplica juniorii parintilor pe acelasi subiect. In realitate daca avem nevoie de comunicare cu juniorul scoala are telefon, in plus au toti profesorii in caz ca arde ceva. Odata ce i-am dat telefonul acceptam apriori ideea ca progentitura poate chiuli de la scoala, caci doar in acest caz se justifica mobilul, sa-l localizam. Ca si cand copilul ar raspunde la telefon daca e cu gasca de golani … Nici nu ne dam seama cat de mult punem in pericol copilul atragand atentia hotilor de telefoane.
Achizitia unui telefon poate fi motivata si din nevoia de a ne diferentia copii: al meu are! Nu stiu azi copil fara telefon, oricat ar fi de sarac. Nu-i cumperi, il cresti frustrat. Chiar daca reusesti sa-l convingi ca n-are nevoie il iau la misto colegii, asadar nu ai scapare, alternativa e sa-l desocializezi. Si din pacate „competitia” ii aliniaza pe toti la nivelul telefoanelor scumpe.
Competitia nu-i un lucru rau in economia de piata, faptul ca juniorii iau tangenta cu ea din frageda pruncie nu face decat sa-i pregateasca pentru viitor. Din pacate ierarhia se muta de pe terenul intrecerii la invatatura pe cel al afisarii prosperitatii, un element care nu echivaleaza meritele copilului, ci ale parintilor. Copilul nu percepe calea catre recompensa, echivalentul cubului de zahar la focile de la circ, nu se obisnuieste cu rabdarea, argumentele lui fiind reduse la: colegii au! Parintii cedeaza, decupland recompensa de la situatia scolara sau incheierea cu brio a anului scolar. Ma intreb ce le mai cumpara de Craciun sau la aniversari … e chiar o problema 🙂
Calculatorul? Putini inteleg ca azi computerul e a doua meserie, similar carnetului de sofer, vorbitul limbii engleze. Slaba educatie a parintilor, scuzabila de faptul ca ei n-au avut calculator iar majoritatea nu stiu sa-l opereze, ii face sa creada ca au identificat calea perfecta pentru realizarea copilului: specialist in calculatoare: “uite-l manca-l-ar mama ce repede misca soarecul pe calculator. Barbate! … avem un geniu in casa” ei de fapt neintelegand ce face copilul acolo. Nu condamn saracia spirituala (de obicei insotita de saracia materiala) si dorinta disperata de a nu genera handicap copilului in raport cu ceilalti, cu vremurile, insa urasc ideea ca tinicheaua asta sa devina scop in sine, nu mijloc de a ne castiga traiul.
Meteahna asta nu ocoleste nici familiile instarite. Acum niste ani cu greu vindeam la firmele clientilor mei un calculator de 300$, timp in care imi cereau pentru copii configuratii de 3000! N-are rost sa mentionez de cate ori le-am reinstalat sistemele de operare pe motiv ca “s-a stricat calculatorul si e in garantie” cand de fapt il busisera copii din necunoastere sau prin virusare. Dar cand ai un client de 40.000 EUR pe an, ii suporti si progenitura. De mii de ori le-am zis: daca tot aveti bani ajutati-va copilul facand si o fapta buna: platiti un student nevoias de la calculatoare cu 100 RON pe saptamana sa vina sa va educe kinderul, alta e curba de invatare cand iti explica unul de meserie. Eu vorbeam eu auzeam … Iarasi fac o afirmatie ciudata: era mai bine pe vremea cizamarului intrucat fiind putine calculatoare copii invatau la comun in cluburi sau la Casa Pionierilor, schimband opinii, invatand de la altii mai mari, eventual de la persoane calificate. Azi se inchid singuri in camera si invata de capul lor. Si sa nu-mi spuneti ca al vostru poate invata mai bine singur.
Partea proasta e ca n-am vazut la kinderi vreo cultura a organizarii fisierelor pe foldere iar despre sorcova de pe Desktop ce sa mai zic … N-am vazut multi crescand cu grija pentru a tine computerul in buna stare de functionare: scanari antivirus, compactari de fisiere, back-up etc, ca atunci cand ai o masina (ii mai pui ulei, mai bagi aer in anvelope, o mai speli). Mi-am scuipat plamanii de la jegul din carcase atunci cand imi veneau “la service”. Unii copii mai erau si obraznici. De aceea am si renuntat la piata end-user, comutandu-mi vanzarile pe B2B.
Jocurile? Fara o atenta supravegere nimic mai daunator privind pe de o parte dependenta, pierderea notiunii timpului, mutarea competitiei din mediul fizic, social in cel virtual, constructia de false ambitii, daunatoare pana si sanatatii. Las la o parte minimele acumulari privind constructia unei oarecare indemanari, viteze de decizie /reactie, lucru in echipa (la cele in retea) etc. Un alt pericol il reprezinta diminuarea perceptiei privind greselile: nici o problema, am 10 vieti, le consum dau reset si o iau de la capat. Cand cadeam din pom si-mi rupeam piciorul invatam ori sa nu ma mai urc, ori sa fiu mai atent. Nici aici parintii nu s-au preocupat tot de lene, din comoditate sau chiar nepricepere. Am scapat de copil, i-am luat calculator, sa linistit la el in camera si impusca zombie pe PC, putem sa ne uitam linistiti la meci sau sa iesim in oras. Perversa comoditate!
Internetul? Alta belea. Nu stiu de ce astia numesc Facebook-ul si alte site-uri retele de socializare cand de fapt ele sunt toata ziua de “de-socializare”. Toti ne visam copii programatori, specialisti in calculatoare. Nici unul nu-si viseaza copilul lucrand in fabrica :-). Cati au auzit de filtru parental la browsere, de controlul orelor de acces la Internet? Cei mai nevinovati au scuza ca vin obositi de la servici si sforaie pana dimineata, timp in care copilul pierde noptile la calculator cu sau fara voia parintilor.
Televizorul? Nu-l mai tratez, de bine de rau generatia internet nu-I da atentie. Norocul lor, altfel i-ar otravi Gadea sau Turcescu cum ne otravesc si pe noi. Filmele s-au mutat pe PC, videoclipurile s-au mutat pe mobil. Cartile? Nu mai exista. Nici macar alea de scoala, luam lectiile gata facute de pe referate.ro: download & print.
N-am scris aceste randuri in contra tehnologiei, dimpotriva, sunt un individ care o promoveaza, se hraneste din ea. Nu intamplator mi-am pus si avatarul cu maimutza, caci punand unui individ neinstruit atat informatia cat si puterea in mana, ori in cel mai fericit caz nu stie ce sa faca cu acestea, ori le foloseste in scopuri periculoase. Si pentru el si pentru societate. Revin la subiect afirmand ca o generatie nu poate fi instruita decat de o generatie ea insasi pregatita. Sa nu cumva sa avem impresia ca putem lasa exclusiv pe mana profesorilor soarta copiilor nostri.
Motivul nu e ca sunt incompetenti sau prost platiti. Am colegi (universitari) care castiga fiind profesori la Stat mai multi bani ca mine, deci asta cu salariile e o gogorita. Caci am vazut bugete colosale in Universitati din fonduri proprii sau europene. Vi se pare 7000 RON cash un salariu mic?
O alta manipulare, de fapt tot pe teme de tehnologie, de data asta la nivel institutional si la care noi parintii iarasi suntem victime este informatizarea procesului educational: sute de milioane de EUR in calculatoare, e-learning, proiecte ridicole, nefunctionale, bani furati. Mai bine s-ar aloca masini sa care copii din sate la scoala. Ca nu-mi iese din minte imaginea autobuzului scolii din filmele americane care colecteaza kinderii dimineata.
Si iar a propo’s de avatarul meu, ce poate face kinderul altceva decat ori ce fac parintii, ori ce vede la colegi, ori ce crede de cuviinta? Iar la varsta lor se pune problema discernamantului, problema valabila si la parinti.
Transferul modelarii copilului exclusiv in mana bugetului nu este o solutie, trebuie sa ne implicam noi insine. Am eliminat si sportul, vad fete de 16 ani cu celulita, orele de muzica nu se mai tin, am bagat religie si informatica. Eu nu sustin religia la scoala, locul ei e la Biserica. Ea nu e o moda.
Trebuie sa luam in calcul si ghinionul istoric al tipului de religie, ortodoxismul, in formarea nostra ca natiune. Stiu cat de grav suna afirmatia, poate ar merita un subiect de dezbatere. “Oameni cu frica lui Dumnezeu” nu inseamna oameni educati? N-as vrea sa amestec subiectele caci as fi tentat sa-l leg si cu cel al pierderii rolului mamei ca educator. Asta deoarece tot le amenint pe doamne cu o dezbatere de orientare misogina, cred ca ar putea fi un punct de plecare 🙂
Ma inclin. Frumos punctat.
Apropos, inteleg ca exista o initiava legislative a actualului ministru al invatamantului:
http://www.realitatea.net/schimbare-majora-in-educatie-fondul-clasei-va-fi-legal-parintii-vor-trebui-sa-cotizeze_1182120.html
Seriously
Așa de tare mi-ar place să văd și eu un articol despre orientarea misogină și unul despre religia în școli, că simt că aș fi capabilă să scriu tot felul de comentarii doar ca să intervin pe lângă domnia voastră mai ales pentru cel cu orientare misogină. Că un astfel de articol scris de o femeie poate fi al naibii de subiectiv 😀
„Old habits die hard: trebuie sa revii la vechile obiceiuri,si sa ma faci “etatista”: dupa “basista””, “irecuperabila”, mai adaug una in panoplie.”
A fost odata un tip pe nume Porthos.
Desi baiat bun si nu lipsit de spirit, el vedea lucrurile – vorba unui alt capitalist de forta si prieten de-al sau, Seriously – de la firul ierbii: pozitia lui de patron si de om de afaceri il impiedica sistematic sa priveasca lucrurile in ansamblu. Pentru el, capitalismul era summumul civilizatiei umane, expresia ei cea mai inalta, produsul ei cel mai avansat si cel mai pur, totul pentru cel mai simplu si cel mai natural motiv din lume: el, Porthosica, era PATRON.
Ce este un patron – sau ce era el in viziunea lui Porthos – nici nu mai are rost sa ne intrebam. Pentru acest baiat simpatic, cu nume de muschetar, patronii erau ceea ce erau muschetarii pentru tanarul gascon d’Artagnan, venit la Paris din fundul provinciei sale pentru a intra in randul lor: niste idoli, niste oameni de elita, curajosi si intreprinzatori, niste indivizi care aveau in grija lor si aparau cu strasnicie si curaj onoarea regatului – intr-un cuvant (cuvant folosit ca atare chiar de parintele literar al muschetarilor, Alexandre Dumas – tatal): niste „ZEI”.
De la omul de Neanderthal incoace, specia umana a evoluat lent, dar neincetat, a progresat, s-a slefuit, s-a civilizat, pentru a parveni, in sfarsit, spre finalul secolului XX si inceputul secolului XXI – in fine, calare pe cele doua secole, ca sa nu o mai lungim – la reprezentantul ei ultim, cel mai nobil si mai rafinat: patronul sau, daca preferati, omul de afaceri. In acest scop a luat nastere democratia de sorginte greaca, in acest scop a aparut, s-a dezvoltat timp de milenii, apoi s-a prabusit in haos civilizatia romana, in acest scop a refacut Carol cel Mare imperiul occidental, in acest scop a fermentat, timp de inca o mie de ani de la caderea Imperiului Roman de Apus, uluitoarea cultura bizantina, sincretism intre latinitate, elenism si orient, in acest scop s-a ridicat, din noaptea Evului Mediu, regatul Frantei, in acest scop au avut loc razboaiele religioase, in acest scop au aparut iluminismul, s-a facut Revolutia Franceza, s-a purtat razboiul de independenta al Statelor Unite, s-a facut si desfacut imperiul naoleonian, au avut loc doua razboaie mondiale: pentru ca, din toate aceste dezastre si miracole, sa ia nastere CAPITALISMUL si cavalerul sau, in armura lui de silicon: OMUL DE AFACERI.
De ce este omul de afaceri expresia suprema a civilizatiei umane este o intrebare pur si simplu superflua, daca nu de-a dreptul jenanta: fiindca – evident! – statul este rrrau, iar economiile, tarile, planeta, omenirea nu pot progresa decat eliberate din chingile statului, trase inainte EXCLUSIV de generoasa, altruista si dezinteresata initiativa privata. Statul ar trebuie sa dispara pretutindeni si pentru totdeauna, impozitele asijderea, contributiile cetatenesti la invatamant si sanatate ar trebui sa inceteze, caci, potrivit lui Porthos, capitalistul – dar ce zic eu aici? LIBERTARIANUL!!! – , noi, cetatenii, „suntem oile care se lasa mulse de banditii statului”.
Ajunsi aici, va rog foarte mult: infranati-va intrebarile prostesti, care va vin pe buze in chiar acest moment. Opriti-va cu sacrilegiul. Punct! NU, Porthos nu predica o forma capitalista, nemaivazuta si absurda a luptei de clasa (poporul „muls” contra statului exploatator) si NU, nu mediul de afaceri american, lacom, infractor, iresponsabil, a bagat de doua ori lumea-n faliment (in 1929 si in 2008), ci – da, ati ghicit – tot statul, cel putin a doua oara, prin faimoasele credite subprime. Asa ca daca nu stati cu borcanele la fundul unui Rotschild sau al unui Rockfeller, gata sa-i culgeti basinile si sa le tezaurizati, sa le etichetati cu grija – „Rockfeller, New York, vineri, 25 mai 2013” – si sa le incuiati in seif, mai bine nu va mai bagati in seama cu Porthos, ca fie va trasneste, fie – in cel mai fericit caz – va catalogheaza scarbit drept „etatisti” si-si cheama un taxi.
C-asa e el: e baiat bun, dar nu vede mai departe de propriile interese si are un set de formule stas, prestabiliste, exact ca si basistii. Nu il iubesti pe Basescu? Esti „comunist”! Nu pupi in fund capitalismul, care te fura si te baga-n criza? Gata, taxi! Esti „etatist”! Esti de parere ca, macar in parte, economia ar trebui controlata de stat? Taxi! Esti „comunist”! Nu admiti enormitatea desfiintarii invatamantului si a sistemului de sanatate administrare de catre stat? Taxi! Esti un „asistat social”!
Taxi!!!
Taxi!!!!!!
TAAAXIII!!!!!!!!!!!! 😯 😯 😯
Uite de-aia tin eu la Iepurele de Martie, are talent, combate bine.
Cred totusi ca putem fi prieteni si fara sa-i impartasesc ideile.
De data asta a atins un rating de 68% in ceea ce ma priveste.
Restul de 32% ne neosebeste, slava Domnului ca se intampla asa.
O crestere impresionanta raportat la primele postari. Bravos!
Și mie mi-e simpatic pentru că povestește frumos, Un fel de Hugo Chavez al blogului. Ferească Dumnezeu să ajungă la putere! 🙂
Da’ de ce un fel de Hugo Chavez? De ce nu un fel de Rene Levesque? Spun asta ca sa-ti arat ca, daca ajung eu la putere 😆 , nu se produce nici o catastrofa. Dimpotriva. Au existat cazuri de politici economice precum cea anvizajata de mine de succes. In state civilizate. Dar ce sa stii tu? Ca cultura politica – ioc, cultura istorica – ioc, viziune mare – ioc. 😀 Tu, vorba lui Caragiale, esti de acord ori sa se revizuiasca, dar sa nu e schimbe nimic, ori sa nu se revizuiasca, dar sa se schimbe ceva pe ici, pe colo, prin punctele esentiale. Or: cu sa nu se schimbe nimic sau sa se schimbe doar pe ici, pe colo, vom ramane unde suntem: la pamant. Dar asta nu prea conteaza, ca TU, unul, te descurci foarte bine in situatia actuala. Ce importanta mai are ca economia, in ansamblul ei, e practic inexistenta?
Si a propos de Levesque: spuneam, zilele trecute, ca, dupa ce a nationalizat companiile de electricitate si hidrocentralele (care sunt si azi de stat in Quebec si sunt extrem de rentabile), ca ministru al Bogatiilor Naturale in guvernul Lesage (inainte de a veni el insusi prim-ministru al Quebecului), a vrut sa faca acelasi lucru si cu minele, dar n-a mai apucat. Ce crezi, draga Porthos? Tineam minte prost: a apucat (am verificat ulterior).
Pe langa asta, acelasi guvern Lesage s-a ocupat de educatie si sanatate (contrar a ceea ce pretinzi tu sa se faca azi in Rromanica).
Ei, cum crezi tu ca se numeste perioada de reforme respectiva in istoria Quebecului (unul din statele cu cel mai ridicat nivel de trai din Canada, care, la randul ei, este tara cu cel mai ridicat nivel de trai DIN LUME)? „La revolution tranquille” („Revolutia linistita”).
Ei, ASTA ne trebuie noua-n Romania. Nu aberatii gen capitalism si libertarianism. Asta inseamna VIZIUNE. Asta e ROLUL UNUI STAT, nu sa-si incruciseze bratele si sa spuna: „Eu nu tre’ sa ma implic”. Ca, altfel, dispare insasi ratiunea de a exista statului, iar o tara fara stat devine un chibut mai mare.
HABAR N-AI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 😆
@Neamtu,
Cred ca in dodii vorbesti tu. Mult de tot. Eu nu „comparam”, dadeam exemple de competitvitate, generata de nivelul inalt de educatie: pe de alta parte, daca ai fi citit cu atentie ce am scris ieri, ai fi vazut ca nu e neaparat nevoie de „traditie” ca sa devii o tara cu educatie competitiva pe de o parte si competitiva la nivel global pe de alta (prin efectele pe care le produce educatia): Finlanda, la inceputul anilor 60 avea o economie a-gra-ra, iar 40 la suta din populatie terminase doar SCOALA PRIMARA;
Acum Finlanda este o tara inalt industrializata, export-driven si, conform evaluarilor multor organisme independente, cu cel mai bun invatamant din lume.
Ai dreptate Isabel. Însă meritul nu e a-l statului pentru ceea ce povestești tu. E meritul lui Nokia și al banilor plătiți sub formă de taxe de aceștia. Sau ca să fiu mai precis, meritul e al lui Jorma Ollila, Steve Jobs al lui Nokia. 🙂
Esti à coté de la plaque, Porthos, sau, in traducere, pe campii: in Finlanda nu exista numai Nokia, exista multe, multe alte companii competitive, care, acum 50 de ani, NU existau, caci oamenii prelucrau lemnul si aveau doar 4 clase, intelegi?
Nokia, Elisa, F-Secure, Fortum, Patria, DNA si multe, multe altele, nu ar fi putut sa fie posibile fara ca STATUL (a existat un pact national, urmat de un plan de actiune pe termen lung) sa investeasca in educatie, sa o faca prioritate nationala.
Fara suparare, te suspectez, uneori, de o slaba intelegere (si cunoastere) a fenomenelor economice si sociale.
@ Isabel.A
Mă enervează teribil cei care în cursul discuției își permit, cu multă auto-suficiență să evalueze opiniile altora. Firește nu mă refer la glumițele Iepurelui. El e simpatic și i se iartă.
Ca să nu ajungem inutil acolo, eu zic să rămânem la argumente.
Am mai avut discuția asta cu cineva de pe blogul AN. Ghiță, blogi sau Cârcotașul, nu îmi amintesc precis acum. Firește că sunt multe companii, nu numai Nokia. Însă taxele plătite de Nokia aveau o importanță URIAȘĂ.
Dacă vrei o să caut discuția respectivă.
Fara suparare again 😀
Parerea mea e ca si Porthos si d-na Cristina nu stiu despre ce vorbesc cand fac referire la SUA. Educatia este in sarcina guvernului federal sau a statelor acolo ? 100% a statelor. Cum in Canada e in sarcina provinciilor. Atunci la ce bun amestecam borcanele si ne dam cu parerea ca Roosvelt 1 si 2 si alti presedinti ai federatiei au facut si-au dres ?
Singurul care a intrat cu „tancurile” a fost Lincoln. Peste statele din Sud. Care aveau impresia ca au dreptul sa decida ce vor sa faca cu sclavii. Libertarianismul vazut ca maxima „Fac ce vrea muschii mei pe proprietatea mea” a murit atunci, iremediabil in SUA.
Aiurea au parintii un drept de a decide cat, cum si unde sa-si educe copiii. Dreptul nu e al parintilor pentru ca copiii nu sunt o proprietate, si chiar de-ar fi tot n-ar avea dreptul sa faca ce le trece prin cap (vezi exemplul de mai sus cu Lincoln). Dreptul e al copiilor de a primi o educatie, nu al parintilor de a face ce vor cu ei. Despre ce vorbim noi aici ? Despre asa-zisa limitare a „drepturilor omului” de catre standardele minime impuse de stat chiar si in cazul educarii acasa. Adica: vrei sa-ti tii copilul acasa si sa-l educi ? Sau sa-l trimiti la scoala privata pe care o vrei ? Bun ! Dar sa existe un standard minim ! Eu traiesc inconjurat in cartierul asta al meu de evrei hasidici cu caciula de urs pe cap in miezul verii care-si trimit copiii numai la scoala comunitatii lor. Nimeni altcineva nu intra peste ei, si ei nu vor sa se amestece cu ceilalti. Dar si ei trebuie sa tina cursurile in engleza sau franceza. Ca o fac si in ebraica e treaba lor, da’ engleza si franceza sunt limbile oficiale. Si ce le mai impune standardul minim al guvernului ? Sa afle si ei in ce tara se afla, in ce oras, cunostinte minime despre indatoririle lor de cetateni. Merge nebunia asa de departe incat le cere si cunostinte minime de scris si de socotit, ca de suntem in secolul XXI, te mai rogi, dar trebuie sa poti si sa castigi o paine ! Culmea neobrazarii, pana si indienilor din rezervatii li se cere sa-si invete copiii aceste minime skills-uri de survival !
Eeee, da’ pentru libertarienii nostri asta-i prea mult ! Ei vor sa fie stat in stat ! De fapt ei vor anarhie. Care pe care ! Regula pumnului mai mare sau a banului mai greu. La alegere ! Regula adoptata partial de Romania dupa ’89 unde un guvern exista in teorie, dar nu in slujba unui interes national. Ala a disparut. Interesul e individual si de trib. Atat !
@ Radu
Unde ai văzut tu libertarian care să aprobe sclavia? Alt răspuns nu mai pupi, că e pierdere de timp.
Altfel spus, contraproductiv ?
Te-ai uitat la Napolitană (că așa-i ziceai tu)? Ce e greu de înțeles în ceea ce a zis? Engleza o vorbești… cred.
Deci eu am dreptul sa-i omor, dar nu am dreptul sa-i educ/invat?
Trebuie sa existe un standard minim? Bazat pe ce? Si de unde are statul dreptul sau autoritatea ca sa-l stabileasca?
Pai de ce aveți dreptul sa-i omorati?
Pai este legal sa faci avort, nu?
A fost o discuție foarte interesantă acum câteva posturi. Embrionul nu e copil. Acolo e vorba de drepturile mamei. Dar e alta discuție
Embrionul are toate datele ADN ca fiind o finta umana. Deci eu am dreptul sa omor acel embrion, dar odata ce a trecut printr-un canal de 5 cm, automat mi se ia dreptul sa-l educ/invat?? Daca acel embrion apartine mamei 5 luni inainte, de ce nu ii mai apartine dupa 5 luni? Daca duci la laborator o celula ADN 5 luni inainte si 5 luni dupa, arata ca este aceeasi persoana. Deci mama are dreptul sa-l omoare cu 5 luni inainte dar nu are drept sa-l invete/educe dupa ce trec aceste 5 luni? Statul nu are absolut nici o autoritate sa decida in acest caz.
http://bertmaes.wordpress.com/2010/02/24/why-is-education-in-finland-that-good-10-reform-principles-behind-the-success/
La numarul 9 cum s-au pus de acord ca invatamantul e prioritate (tot textul e hyperinteresant)
tipic Isabel_mabel, se agata de o exceptie si-ncearca sa faca o regula, finlanda s-a dezvoltat in anumite conditii favorabile, sa vedem cit rezista, asa se vorbea acum citiva ani si de Islanda ca noua minue a lumii, pin-a intrat in rahat.
despre invatamintu din Finlanda s-au turnat tone de pixeli p.aici, dupa ce au cistigat niste concursuri PISA, concluzia a fost ca nici macar nu sunt prea moderni, nu tu google, nu tu Ipod, ci din contra sunt extrem de traditoionali.
Acum pa bune, ce draq sa faci in Finlanda, pa ploaia si pa frigu ala, mai ales ca bautura e al draq de scumpa.
Un raspuns foarte adanc si profund, intr-adevar. Va sugerez, domnule, sa studiati si cazul Danemarcei si Suediei si sa vedeti de ce tari mici-mici si fara resurse naturale au reusit sa devina si, mai mult, sa se MENTINA competitive.
Iti raspund eu. Unul din hobby-urile mele este constructia de incinte acustice, boxe, pe romaneste. Unii dintre cei mai performanti constructori de difuzoare din lume se afla in Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca. Ca si in fizica exista si actiune si reactiune. Chiar daca ploua si e frig 6 luni pe an poti sta in casa, sa-ti ascuti urechile si sa scoti un produs competitiv.
Spuneam intr-un post anterior ca tocmai asta e problema noastra, nu ne defineste nimic in afara talentul nostru de a face galagie. Si aia putinii care mai au ceva de spus sunt apreciati doar prin afara, aici le dam picioare-n gura.
Off-topic:
Ma uitam acum la Antena3, Dana Grecu acuzand o firma ca a luat o lucrare cu 300.000 EUR si i-a dat-o alteia s-o faca pentru 100.000. Pentru afirmatia asta intr-un articol la mine la pravalie se pica interviul la juniori, nu la realizatori de emisiuni TV in prime-time. Problema nu e ca a incasat 300.000 si i-a costat 100.000, doar asta e capitalismul, adevarata problema e ca licitatia a fost acordata pe coruptie. Ca tot suntem la sectiunea invatamant, din asta copilul intelege ca e rusine sa ai profit, trebuie sa cumperi cu 10 lei sa vinzi cu 5 iar din diferenta sa traiesti.
N-ai vrea sa ne scrii un guest-post despre educatia in Finlanda ? E frumos cum au ajuns aici, cred ca si mai interesant pentru noi azi ar fi dezbaterile pe care le-au avut ei cu 40 ani in urma cand s-au decis sa schimbe sistemul, cu 30 ani in urma trebuie sa fi avut si ei libertarieni care contestau tot si toate, cu 20 ani in urma cand au inceput sa apara primele rezultate, etc. Ar fi bine de stiut si cum gandesc intreprinzatorii de acolo, si cum au gandit cu o generatie in urma: se vedeau buricul pamantului, gen Jorma Ollila e mantuitorul Finlandei, sau pur si simplu norocosul care a beneficiat de oameni educati si inventivi si care a pus primul pe roti Nokia, ca de n-ar fi fost el sigur ar fi aparut un al doilea in scurt timp ?
Draga Radu, eu am de scris alte lucruri, un fel de intelligence gathering, si le tot aman (de fapt, nu respect intocami si la timp deadlineul, pe care tot eu l-am fixat :D) : asta mi-ar lipsi, un guest-post 😀
Da’ libertarienii astia cum au timp ? Pentru ei ziua nu-i tot 24 h ? Uite doamna Cristina are un blog despre home-schooling. Cred ca si doamna Observator ar fi interesata, desi daca-i adevarat ce spune neamtu tiganu si nu google, nu ipod, s-ar putea sa nu mai fie asa de interesata.
@ Radu
Nu toată lumea lucrează la stat. Ca atare, ne facem programul cum vrem noi. De mirare este cum reușești tu, angajat la stat, să stai toată ziua teleleu pe bloguri. Tu papi de pomană taxele altora și ne donezi timpul și „știința” ta. 🙂
Ce-ar fi să scrii tu un guest-post? Stai și comentezi ce zic alții. Să te văd!
Hai, Radu, tu cu atat ai ramas din postul asta al meu? Google si Apple? 🙂
I-am spus lui Isabel si ieri, ar fi interesant un post despre educatie/ invatamant scris de ea.
Cum, astept si opinia ei cu privire la corporatie vs IMM.
Mira-te Porthos, ai dreptul.
Week-end plăcut tuturor!
@Porthos,
Stiu ca te enervezi repede: nu e bine deloc 😀 Poti sa eviti, fiind mai riguros 😀 Nokia producera 4 la suta din PIB-ul Finlandei in perioada de glorie, acum shareul este mai mic, datorita rezultatelor mai slabe.
Insa ascensiunea Nokia a inceput in anii 70 si ea s-a dezvoltat si a devenit companie multinationala o data cu anii 80, cunoscand un boom in anii 2000. Ciclul ei de dezvoltare a coincis, absolut intamplator, nu-i asa, cu dezvoltarea educatiei in Finlanda: adica creativitatea, inovatia, oamenii pregatiti au venit din neant, nu din educatie.
Finalnda + celelalte tari nordice investesc 3 la suta din PIB („statul”-de fapt, institutiile, cum spunea Observator) anula, in R&D : cel mai mare procent din UE. Si sunt lideri in inovatie, la nivel de IMM-uri. Tot din neant.
Tu amesteci taxe cu politici publice. Nu e totuna. Daca vrei, putem discuta despre eficacitatea politicilor publice si rolul lor in dezvoltarea economica. Despre asta-i vorba.
anual, nu anula
3% sau 6% ? Observator zicea ceva de 6%, poate e un typo sau poate nu se aplica Finlandei.
Si nu uita maxima libertarianului: singura politica publica eficienta este desfiintarea politicilor publice !
6% era propunerea lui Cristian Preda pentru invatamant (nu stiu daca el sugera sa includa si cercetarea)
Isabel vorbeste de cercetare
3 la suta pentru R&D adica Research and Development : cercetare, mai pe sleau
Isabel, Observator,
Mea culpa: asa e cand stai cu ochii in doua ecrane.
Ei, vezi? Asta-i avantajul lui Base: el, ca are un ochi dus, poate sa stea cu un ochi intr-un ecran si cu un ochi intr-altul. Probabil de-aia si e atat de eficient: lucreaza la mai multe chestii dintr-o data.
Il postez si aici, mai la vedere, ca prea va da clasa, capitalistilor:
Si, a propos de Levesque: spuneam, zilele trecute, ca, dupa ce a nationalizat companiile de electricitate si hidrocentralele (care sunt si azi de stat in Quebec si sunt extrem de rentabile), ca ministru al Bogatiilor Naturale in guvernul Lesage (inainte de a deveni el insusi prim-ministru al Quebecului), a vrut sa faca acelasi lucru si cu minele, dar n-a mai apucat. Ce crezi, draga Porthos? Tineam minte prost: a apucat (am verificat ulterior).
Pe langa asta, acelasi guvern Lesage s-a ocupat de educatie si sanatate (contrar a ceea ce pretinzi tu sa se faca azi in Rromanica).
Ei, cum crezi tu ca se numeste perioada de reforme respectiva in istoria Quebecului (unul din statele cu cel mai ridicat nivel de trai din Canada, care, la randul ei, este tara cu cel mai ridicat nivel de trai DIN LUME)? “La revolution tranquille” (“Revolutia linistita”).
Ei, ASTA ne trebuie noua-n Romania. Nu aberatii gen capitalism si libertarianism. Asta inseamna VIZIUNE. Asta e ROLUL UNUI STAT, nu sa-si incruciseze bratele si sa spuna: “Eu nu tre’ sa ma implic”. Ca, altfel, dispare insasi ratiunea de a exista statului, iar o tara fara stat devine un chibut mai mare.
HABAR N-AI!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 😆
Iepure,
Nu credeam ca o s-o spun dar esti frecventabil ! De ce-o fi trebuit tu sa te dai in stamba cu Chavez, Castro, si sa repeti obsesiv cuvantul capitalist nu stiu. Si sa exagerezi: nu e nevoie sa spui ca Canada e tara cu nivelul de trai cel mai ridicat din lume ca nu e adevarat. Si lumea de aici stie. Nici Quebecul nu e provincia cu nivelul de trai cel mai ridicat din Canada. Astea sunt stiute si nu e nevoie de exagerari. Iar Rene Levesque a fost un democrat pana in maduva oaselor, tot ce a nationalizat a fost platit pana la ultimul cent.
O ultima completare: revolutia linistita de care vorbesti a fost facuta de guvernul Lesage, cum spui tu. Ce vreau sa adaug e ca era un guvern liberal ! Ca 80% din guvernele federale in Canada de la infiintarea ei, si ca majoritatea guvernelor din Quebec de la infiintarea provinciei. Asta ca sa punem in perspectiva definitiile liberal vs. socialist vs. conservator. Libertarian nu apare pe harta asta, eu unul n-am intalnit inca libertarieni in carne si oase, doar pe blog.
1. Nu exagerez. Canada a fost tara cu cel mai ridicat nivel de trai din lume pana de curand. Cand a fost surclasata de… Norvegia 😆 ;
2. Nu ma dau in stamba cu Chavez si Castro. Doar ca nu am prejudecati. Ce-a facut Chavez? A nationalizat petrolul. Acum: de ce sa privim niste nationalizari cu ochi buni, doar pentru ca au avut loc in tara cu cel mai ridicat nivel de trai din lume (sau aproape), si pe altele cu ochi rai, doar pentru ca au avut loc in lumea a doua (a treia fiind Africa neagra, inferioara chiar si Americii Latine)? In ce-l priveste pe Castro, da, a fost un erou, care a zdrobit dictatura lui Batista, sluga SUA, complicele mafiei americane, generalul facut de sine insusi din sergent, sub domnia caruia majoritatea covarsitoare a cubanezilor traiau in cea mai neagra mizerie, coruptia, crimele, infractiunile, prostitutia, traficul de droguri infloreau, iar o mana de privilegiati, de neamuri proaste si de mafioti se lafaiau in lux. Castro a cucerit independenta facto a Cubei, care, in 1898, n-a facut decat sa schimbe puterea coloniala spaniola cu cea americana. Aaa, ca si astazi cubanezii traiesc in saracie lucie e perfect adevarat, dar asta din cauza criminalului embargou impus de SUA (pe care Europa n-are curajul sa-l incalce, ca sa nu supere jandarmul mondial), care i-au „pedepsit” pe cubanezi pentru ca s-au scuturat de jugul lor si si-au luat soarta in propriile maini;
3. Sigur ca guvernul Jean Lesage a fost liberal. Si ca tot astfel au fost cele mai multe guverne din Quebec si din Canada. Si ca asta s-a petrecut in contextul liberali versus conservatori. Dar, atentie mare: nu in contextul „liberal vs socialisti vs conservatori”, cum spui tu. Pentru ca exact asta sunt liberalii (sau, in orice caz, au fost, pe vremea lui Lesage si a lui Levesque): socialisti. Si nu e nimic rusinos sau de ascuns in asta. Am avut mai demult o discutie pe aceasta tema cu athos, care credea ca „liberal” = „de dreapta”. La care eu i-am explicat: baiatule, tu habar n-ai pe ce lume traiesti, nu vezi mai departe de lungul nasului, ai impresia ca „liberal” = „de dreapta” pentru ca asa e-n Rromanica, unde valorile s-au inversat de mult. Dar, in realitate, „liberal” = „de stanga”, asa cum ii spune si numele („liberal” insemnand adeptul unor LIBERTATI sociale si economice progresiste, innoitoare, opuse conservatorismului) si asa a fost inca de la aparitia doctrinei liberale, peste tot in lume. In Marea Britanie, partidul liberal a aparut ca un partid de stanga, opus conservatorilor (dar cine mai stie astazi legendara lupta Gladstone versus Disraeli?). In Romania secolului 19, liberalii (numiti, in epoca, „rosii”, atentie mare de tot!) erau tot de stanga si luptau si ei contra conservatorilor („albii”), care s-au opus formei agrare, occidentalizarii institutiilor statului etc. si au devenit „de dreapta” dupa Primul Razboi Mondial, cand Partidul Conervator, prea rupt de realitatile lumii in care traia, prea anacronic, prea reactionar, a disparut de la sine, aparand, in schimb, Partidul National Taranesc; si, evident, in conditiile existentei unui partid taranesc (nici mai mult, nici mai putin), Patidul National Liberal a devenit, prin comparatie si prin reactie, de dreapta. Dar „liberal” = „de stanga”, ba chiar, de multe ori, socialist. Tine minte de la mine.
Erata:
2. Castro a cucerit independenta DE facto a Cubei;
3. s-au opus REformei agrare.
P.S.: Am o tastatura cam butucanoasa, tre’ sa apesi tare tastele ca sa iasa toate literele. 😆
LIBERALÍSM s.n. 1. Doctrină politică și economică apărută în epoca de ascensiune a burgheziei industriale, când aceasta lupta împotriva aristocrației feudale pentru cucerirea puterii, care tindea să lărgească dreptul de vot și să admită în anumite limite libertăți democratice; 2. Atitudine excesiv tolerantă și binevoitoare față de greșelile altora; împăciuitorism. [< fr. libéralisme].
Sursa: DN (1986)
LIBERALÍSM s. n. 1. doctrină politică și economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot și să admită libertăți democratice. 2. atitudine tolerantă; împăciuitorism. (< fr. libéralisme)
Sursa: MDN (2000)
Am uitat:
4. „Nici Quebecul nu e provincia cu nivelul de trai cel mai ridicat din Canada.”
Nici n-am scris ca este. Eu am scris foarte clar: „Quebecul (UNUL din statele cu cel mai ridicat nivel de trai din Canada”.
@neamtu tiganu
Avem prima masura:
http://www.realitatea.net/nationala-romaniei-under-16-ramane-fara-antrenor_1188747.html
E bine?
@Observator,
Referitor la corporatii versus IMM-uri : cred ca este o discutie foarte complexa, pentru ca o corporatie actioneaza diferit in Europa si SUA spre exemplu fata de Asia si Africa; standardele legislative sunt diferite, piata si obiectivele sunt si eel diferite, la fel cutumele si obiceiurile locale (care in anumite parti conteaza destul de mult). La fel si in cazul IMM-urilor (insusi termenul cred ca are o acceptiune diferita in zone diverse ale globului);
Insa saptamana viitoare as vrea sa „produc” un comenatriu legat de management si „knowledge management”: acest din urma termen ii apartine lui Peter Drucker, parintele managementului ca disciplina (un individ fascinant, cu o poveste de viata fascinanta la randul sau): el a exprimat foarte multe idei novatoare si vizionare, a fost un tip cu mult inaintea vremurilor sale.
Astept. Suna interesant. Intre timp caut si eu ceva referinte.
@ Radu, Porthos
Regret, baieti, dar am terminat cu activitatea pe „Deca(b)log” astazi. Am pus bateria Furiei Albe la incarcat, la redresor, si tocmai a inceput sa „sifoneze”, semn ca trebuie deconectata si poate fi pusa pe masina.
Iepure,
Liberalii erau de stanga pana au aparut socialistii, mai la stanga. Acuma sunt considerati de centru, desi e greu de generalizat la scara mondiala pentru ca multe din partidele liberale de acum un secol nu si-au pastrat continuitatea.
In Canada spre exemplu exista un partid de dreapta (conservatorii, la putere azi in guvernul federal), unul de stanga (opozitia oficiala, cel mai mare partid de opozitie = un partid socialist desi nu-si spune neaparat socialist in titulatura) si unul de centru (liberal, si el in opozitie, cam naspa ca numar de voturi pe moment, dar e o chestiune trecatoare). Cred ca Canada chiar a cunoscut si cunoaste lupta socialist vs. liberal vs. conservator. Si Anglia la fel.
Sunt diferente clare si cred ca au fost intotdeauna intre liberali si socialisti, mai ales in ce priveste relatia cu sindicatele. Dar nu in ce priveste existenta invatamantului si spitalelor de stat, aici cred ca au fost intodeauna de acord intre ele si in dezacord cu conservatorii.
Nu stiu ce intelegi tu prin nivel de trai. Daca e pur si simplu PIB/locuitor, Canada nu a fost niciodata nici in primele cinci cred. Era un indicator cu care se lauda Canada, ceva de genul calitatea vietii, masurata subiectiv bineinteles, si acolo parca sa fi fost si pe locul intai.
„Cred ca Canada chiar a cunoscut si cunoaste lupta socialist vs. liberal vs. conservator.”
Acum da. Dar pe vremea lui Lesage si Levesque, practic nu, daca tinem cont ca NDP a aparut in 1961 si ca multi ani nici n-a contat pe esichierul politic.
Deci, pe vremea aia, liberalii erau stanga. Si au facut o treaba excelenta. Ca sa nu se mai isterizeze toti capitalistii si „anticomunistii” cand aud de stanga. Asta ne trebuie in Romania, unde, practic, NU avem o stanga autentica. Avem o dreapta (PNL, PDL) si un partid de centru (PSD).
@Iepure,
Ai omis un detaliu important: Castro venea dintr-o familie bogata de proprietari de terenuri de trestie de zahar si in plus, a nationalizat toate terenurile familiei, mai exact ale maica-sii: fosta servitoare in casa tatalui, care ulterior s-a casatorit cu „the master” si, dupa moartea acestuia, i-a mostenit terenurile. Lina, maica-sa, l-a si afurisit pentru chestia asta.
Dar Castro, sincer, era si plecat cu sorcova mult de tot. Adica o parte din comportamentul si actiunile sale erau determinate de patologie 😀
Si ce relevanta are acest „detaliu important” (nu mai spun ca Fidel a fost copil ilegitim)? Decat, poate, ca a fost sincer si cinstit in convingeri, daca si-a nationalizat propriile terenuri.
Are o relevanta pe care i-o da fiecare : eu gasesc ca e un detaliu interesant: un om dintr-o familie bogata (a fost si recunoscut ultrior, btw) care devine de stanga si „rade” averea familiei: nationalizand-o : e un pic uncommon, cel putin pentru mine.
Mie mi se pare putin patologic, dar este strict parerea mea (nu e nevoie sa imi contra-argumentezi, please :D).
„un om dintr-o familie bogata care devine de stanga si “rade” averea familiei: nationalizand-o e un pic uncommon, cel putin pentru mine. Mie mi se pare putin patologic”
Bineinteleees! Ar fi fost mai bine sa nationalizeze totul, in afara propriei lui averi. Era mai bun si mai normal daca era nepotist, nu?
Nu cred ca Romania are nevoie de o revolutie castriana. Nici macar de una chavezista. Nici nu se pune problema oricum, Romania nu e nici Cuba anilor ’60 nici Venezuela anilor 2000.
Eu nu cred ca Romania are partide de dreapta si de centru. Asta ar insemna sa spui ca in Romania de azi apartenenta la partide si votul se face pe baza de convingeri politice, de principii. M-as bucura, dar ma indoiesc.
Nici nu cred ca guvernul Romaniei ar trebui sa nationalizeze macar o cismea pana nu dovedeste ca poate nu doar in principiu ci si in practica sa aiba grija de ce a mai ramas neprivatizat. Sa inceapa dovedind ca pot angaja un manager capabil la Hidroelectrica (sau cum s-or fi chemand Portile de Fier) care s-o rentabilizeze.
Imi pare rau ca scrii astfel de aiureli, dupa ce ne-am inteles atat de bine. Pentru ca:
1. Eu n-am scris ca Romania are nevoie de o revolutie castrista sau chavezista. TU ai pomenit, azi, de Castro si Chavez. Eu l-am tot pomenit pe Rene Levesque, da’ vad ca de pomana;
2. Ai mare dreptate cand scrii ca, in Romania, votul nu se face pe baza de convingeri politice si de principii. Dar, de bine, de rau, se guverneaza pe aceste principii. Adica, n-ai sa vezi niciodata PNL-ul anuntand nationalizari sau introducand impozitarea progresiva. De-aia spun ca, da, avem partide de dreapta si de centru;
3. Dar cei care detin la ora actuala tot de ce fost privatizat, cum au grija de ce detin? Sau, mai clar: cat de rentabil este patrimoniul privatizat pentru Romania, la ora actuala? Sigur ca statul actual n-ar putea sa aiba grija de ce ar trebui nationalizat. Dar nici nu-i nevoie, pentru ca el nu vrea sa nationalizeze. El vrea sa distruga si sa fure. Daca, vreodata, va veni la putere cineva care va predica explicit nationalizarea, apoi crede-ma ca ala va avea si grija de ce nationalizeaza.
„Sigur ca statul actual n-ar putea sa aiba grija de ce ar trebui nationalizat. Dar nici nu-i nevoie, pentru ca el nu vrea sa nationalizeze. El vrea sa distruga si sa fure. Daca, vreodata, va veni la putere cineva care va predica explicit nationalizarea, apoi crede-ma ca ala va avea si grija de ce nationalizeaza.”
De-aia am si spus ca avem nevoie de un partid de stanga ADEVARAT. Statul de azi, nu, nu poate si nu vrea sa aiba grija nici de ce a ramas neprivatizat, nici de ce ar trebui nationalizat. Indiferent ce partide si ce politicieni il incarneaza.
Cred ca cel mai bun lucru care i s-a intamplat acestui topic
este ca azi e Vineri … odihniti-va si incarcat-va bateriile.
Iata, Iepurele de Martie mai sprinten ne-a luat-o inainte 🙂
Avem ceva voluntari pentru subiectul de weekend?
Pai te laudai cu unul doua subiecte! Te așteptam!
Adica, dupa Sery, caruia eu ii vorbeam de nationalizarea catorva chestii mari, ca petrolul, aurul, terenurile agricole, care au fost de stat si inainte de „revolutie” si care, daca ar redeveni, ar putea renta si ar putea repune economia pe roate, iar el imi raspundea ceva de „munca” lui „de-o viata” si de „mici industriasi” (spoliati de eventuala punere in practica a planurilor mele), dupa Mitzaa Biciclista, care, dupa ce m-a intrebat cu ce vor fi platiti taranii care vor munci pe terenurile nationalizate si, dupa raspunsul meu – „Cu o mica parte din profiturile rezultate ulterior” – , s-a scandalizat ca „trece anul si carlanul, pana vor fi platiti oamenii aia, daca astepti recolta pentru asta”, desi la fel se petrec lucrurile si la ora actuala, cu micii proprietari, care insamanteaza, recolteaza, apoi vand si incaseaza sume derizorii, Radu, caruia eu ii vorbesc de Jean Lesage, Rene Levesque si Revolutia Linistita imi raspunde ceva de Fidel Castro si Hugo Chavez si este de parere ca „Romania nu are nevoie de o revolutie castrista”. Deci, un dialog al surzilor perfect, ce mai incolo si-ncoace.
Acum, spuneti si voi: cum pot io sa fac revolutia nationala cu asemenea oameni? Ca nu pot. Si ma tem ca sunt exponentiali pentru capacitatea de intelegere a poporului rroman.
Asa ca cel mai bine fac si eu ca Sica (Porthosica): „TAAAXIII!!!”.
Good luck cu formarea unui partid si castigarea alegerilor pe baza sloganului: Votati-ma ca va iau terenurile agricole si va fac in schimb cooperative sau mai stiu eu ce. Aurul inca nu l-a vandut Romania, nu ? Petrolul e dat, cam cat ar trebui sa plateasca Romania ca sa-l aiba inapoi ?
Ca fapt divers, Franta are ceea ce se numeste Institutul Francez de Petrol. Dar petrol – ioc. IFP-ul asta e listat la bursa si am impresia ca statul are pachetul majoritar de actiuni. Basca ca e profitabil, face cercetare, depune brevete, le vinde apoi, inclusiv companiilor de petrol. Da, dom’le si ce are nevoie statul francez de treaba asta daca Franta n-are petrol ? Da’ uite ca-i profitabil si nu-l da ! Acuma, ghici ghicitoarea mea: da’ daca ar fi avut petrol l-ar fi vandut ? Ar fi stiut sa-l extraga si sa-l rafineze cu profit ?
„Petrolul e dat, cam cat ar trebui sa plateasca Romania ca sa-l aiba inapoi ?”
Cum spuneam: un dialog al surzilor. Pai nu-ti spusei, bre, ca NICI PRIN CAP NU-MI TRECE sa nationalizez cu despagubiri? Nu, nene! Cum ajung presedinte jucator, cum declar starea de urgenta, pe motiv de dezastru economic, si trec la nationalizari FARA COMPENSATII.
Hai pa! Taxi!
Si mai ziceai ca vorbesti de Levesque si nu de Castro. Bine, vise placute, ma anunti cand depui juramantul.
Pai tu crezi ca e corect sa acord compensatii unei firme care a primit petrolul romanesc de la niste hoti autohtoni? De ce? Doar pentru ca-i o firma austriaca? Ma doare pe mine-n cot (ca sa nu spun altfel) de austrieci si de firmele lor. Da-i in ma-sa, ca traiesc mult mai bine ca noi, se descurca ei. Datoria mea e fata de tara mea, nu fata de Austria.
Contractul e contract si trebuie respectat. Daca poti dovedi ca austriecii ar fi luat petrolul romanesc prin inselaciune … Si chiar si atunci: daca un hot a vandut ce a furat nu cred ca mai poti confisca de la cel care a cumparat cu buna credinta. Ce faci cu kazahii, iei si de la ei desi au platit doua miliarde lui Patriciu, care i-a si baut intre timp ? De unde stii tu ca n-am cumparat si eu, ca individ, actiuni la compania austriaca, poate mi-am pus banii de pensie acolo. Cu ce drept vii tu si-mi iei banii de pensie ? Nu merge, cel putin nu in tari civilizate, care vor sa stea la masa cu restul lumii.
„daca un hot a vandut ce a furat nu cred ca mai poti confisca de la cel care a cumparat cu buna credinta”
Ba cum sa nu. Legea e foarte clara in privinta asta. Sa zicem ca mie imi fura cineva ceasul, in autobuz, apoi il vinde altcuiva si politia il prinde pe hot si afla cui i-a vindut ceasul. Ce crezi ca se-ntampla? Ceasul imi e inapoiat.
Eu ti-am mai spus, mi-e egal, ca n-ai ce sa-mi nationalizezi. Un apartament si-o masina. N-am vile, actiuni la bursa, depozite in banci, nada. Cateva patente si drepturi de autori, plus niste licente software incap intr-o geanta.
Cu geanta asta si ce-am in cap daca ies pe usa zice lumea ca ma mut 🙂
Da datorii ai ? Daca-s mici nu conteaza, da’ daca-s mari te lasa iepurele jucator fara ele.
„Eu ti-am mai spus, mi-e egal, ca n-ai ce sa-mi nationalizezi.”
Nu se va nationaliza decat ceea ce era de stat inainte de 1990, nu ceea ce au realizat diverse persoane, prin forte proprii, dupa 1990. De cate ori e nevoie sa repet? Zau, parca as vorbi cu copii de 5 ani.
Daca nu ma demasca Radu aveam si eu sansa sa scap … Ptiu!
Acuma daca am zis ca te urmez o s-o fac, nu am cum sa mai dau inapoi.
Promisiunea e noblete curata, insa daca-mi si respect cuvantul dat nu stiu
ce o sa te faci tu in cazul asta cu burgehezul din mine.
Ma primesti asa imburghezit? Sau nici tu n-ai blanitza asa imaculata?
Te priiimesc, scumpule, te primesc cu bratele deschise, ca doar am nevoie de bani pentru partid, iar tu esti om de afaceri. Nu te nelinisti: cand vom intra amandoi in cartile de istorie ca salvatorii Romaniei, vei vedea ca a meritat.
Daca din cartile alea de istorie in care intram
putem iesi din ele si cu niste bani eu ma bag.
Esti de un materialism vulgar si mic burghez. 😆 😆 😆
Iepurilă,
„Nu se va nationaliza decat ceea ce era de stat inainte de 1990, nu ceea ce au realizat diverse persoane, prin forte proprii, dupa 1990.” – era cât pe ce să fiu de acord cu tine.
Pe urmă mi-am amintit că Raifeissenul de azi e falita de Bancă Agricolă. Și pe asta vrei s-o naționalizezi? Că dacă îți returnează austriecii gaura și-și păstrează ce au făcut ei, ieși în pierdere.
#Porthos
Puteţi să adăugaţi şi Popeci, hai că sunteţi oltean, trebuie să ştiţi.
Să-i dăm domnului Iepure înapoi I.U.G.-ul aşa cum era? Adică nişte spaţii vechi dotate cu strunguri de prin anii 50?
Adăugaţi şi OLTCIT-ul. Că şi aşa am văzut că domnului Iepure îi plac Daciile vechi. Poate îşi mai schimbă şi dumnealui autovehicolul personal. Îi dăm un Oltcit. Chiar i-aş recomanda TRS-ul, că parcă ăla era singurul model căruia nu i se tuflea repede capacul de delcou cum intra în prima baltă.
Sau…staţi aşa! Cum se numeau maşinile acelea micuţe, micuţe, parcă prin 87-90 s-au făcut, mi se pare că la Timişoara…ah! Lăstun, domne!
Eu zic că se potrivesc domnului Iepure perfect. Nici Tico nu sunt aşa de mici.
Uite, chiar e un păcat că nu mai există fabrica aceea, poate o revigorează dl. Iepure cu ideile dumnealui 🙂
#Iepurele de Martie
Văd că mă tot pomeniţi cu dupa Mitzaa Biciclista, care, dupa ce m-a intrebat cu ce vor fi platiti taranii care vor munci pe terenurile nationalizate si, dupa raspunsul meu – “Cu o mica parte din profiturile rezultate ulterior” – , s-a scandalizat ca “trece anul si carlanul, pana vor fi platiti oamenii aia, daca astepti recolta pentru asta”, desi la fel se petrec lucrurile si la ora actuala, cu micii proprietari, care insamanteaza, recolteaza, apoi vand si incaseaza sume derizorii,
păi dacă dumneavoastră, practic recunoaşteţi că ţăranii tot acelaşi sistem de plată vor avea, cu ce e diferită faţă de situaţia actuală soluţia pe care o propuneţi? Cu faptul că le luaţi terenurile?
Eu să ştiţi că încă mai aştept soluţia de la dumneavoastră privind revigorarea agriculturii, asta ca să vedeţi că sunt tot timpul atentă la comentariile domniei voastre şi nu sunt chiar deloc surdă atunci când îmi vorbiţi.
Că zău că vreau să ştiu cu ce forţă de muncă faceţi treabă în agricultură, că văd că pomeniţi doar de proprietarii de terenuri, dar nu şi de forţa de muncă plătită, neproprietară de ceva, ştiţi dumneavoastră….ăia de care ziceam eu că nu se ridică din pat fără 50 lei/zi, pachetul de ţigări şi porţia de mâncare. Şi pe ei tot cu….plata după recoltă?
„păi dacă dumneavoastră, practic recunoaşteţi că ţăranii tot acelaşi sistem de plată vor avea, cu ce e diferită faţă de situaţia actuală soluţia pe care o propuneţi? Cu faptul că le luaţi terenurile?”
Cu faptul ca vor fi platiti mai bine. Si cu faptul ca va creste economia nationala. Cu tot ce decurge de aici.
Mai Porthos, dar tu scrii mesaje la 2.54 AM???!!! 😯 Ai maaare grija, ca imediat te „diagnosticheaza” Radu drept depresat.
[…] blogul mușchetarilor s-a purtat o discuție foarte interesantă despre soarta învățământului românesc. Aș fi […]
Porthos: „Pe urmă mi-am amintit că Raifeissenul de azi e falita de Bancă Agricolă. Și pe asta vrei s-o naționalizezi? Că dacă îți returnează austriecii gaura și-și păstrează ce au făcut ei, ieși în pierdere”.
Mitzaa Biciclista: „Puteţi să adăugaţi şi Popeci, hai că sunteţi oltean, trebuie să ştiţi. Să-i dăm domnului Iepure înapoi I.U.G.-ul aşa cum era? Adică nişte spaţii vechi dotate cu strunguri de prin anii 50? Adăugaţi şi OLTCIT-ul”.
Iepurele de Martie: „Adica, dupa Sery, caruia eu ii vorbeam de nationalizarea CATORVA chestii MARI, ca PETROLUL, AURUL, TERENURILE AGRIOLE, care au fost de stat si inainte de “revolutie” si care, daca ar redeveni, AR PUTEA RENTA si ar putea repune economia pe roate…”.
Doamnelor si domnilor, ma tem ca, pana nu va faceti un transplant de creier performant, orice dialog cu dumneavoastra este imposibil. 😆
#Iepurele de Martie
Am înţeles.
Am înţeles că la o soluţie pe care v-o cer îmi prezentaţi o promisiune.
Eu vă întreb care e soluţia pentru revigorarea agriculturii şi domnia voastră îmi răspundeţi că ţăranilor, după ce li se vor lua terenurile, vor trăi mai bine ca acum fiindcă va avea grijă Statul ca ei să fie plătiţi corect. Pe româneşte şi în clar, aşa ca la noi la ţară, adică şi xxxxx şi cu banii luaţi. Scuze, ştiu că sunt persoane sensibile la unele cuvinte. Româneşti 😀
Dacă privesc mai atentă către promisiunea pe care o susţineţi, dar fără nici un alt argument practic, îmi aduc aminte de discursurile preşedintelui Băsescu când ne promitea tuturor că o să trăim bine.
Până la urma urmei toate ideile pe care le declamaţi aici au valoare de discurs politic, indiferent de culoare, adică nişte promisiuni deşarte şi atât.
Ţăranii vor trăi mai bine, agricultura se va revigora, industria se va renaşte, bla, bla, bla, bla, bla.
Dar să nu vă supăraţi, susţin totuşi că discursurile domniei voastre, aşa heirupiste cum par ele, tot sunt bune la ceva. Sigur vor exista şi ascultători care, chiar dacă nu au nevoie de transplant de creier perfomant ca noi ăştia de plătim taxe într-o lună cât nu cheltuiţi domnia voastră într-un an, vor aplauda zgomotos şi în urale la soluţiile, care soluţii?, pe care le propuneţi şi care vor avea aceeaşi finalizare ca şi la Băse 🙄
Cum genul acesta de discursuri vizează o anume pătură socială, vă recomand publicul rămas fără televiziunea zerotevistă, că tot aţi pomenit de ea de curând, de unde eu, numai dacă mă iau după tonul discuţiilor dumneavoastră, înţeleg că-i duceţi dorul. Sunt convinsă că şi el, publicul zerotevist, duce dorul unor polemici şi promisiuni de genul cărora doar domnia voastră sunteţi în stare.
Până una alta, eu am să mă zbat în ignoranţa nepriceperii şi am să continui să produc taxe pe care le voi plăti doar ca să mă asigur că cei ca domnia voastră vor avea destulă energie şi de acum încolo, prerorând, nu-i aşa?,
soluţiipromisiuni pentru o viaţă mai bună.Norocul nostru, al celor fără creier performant, este că Statul nu a investit banii noştri şi în medicina performantă, lăsându-vă practic pe domnia voastră fără şansa de a ajunge vreodată în capul trebii. Căci dacă noi nu, atunci cine să vă voteze, sau pe româneşte, cine să pună botul la discursurile domniei voastre?
Dacă totuşi, nah că mă pot gândi şi la imposibilul ajuns posibil, veţi ajunge mare revigorant de agricultură şi, precum marele fost preşedinte al României, fost distribuitor de indicaţii preţioase, deci dacă veţi ajunge la fel, taman şi aidoma, când vă veţi plimba înconjurat de suita de aplaudaci, pe lanurile mănoase ale patriei, mă primiţi şi pe mine în umbra domniei voastre, ca un fel de Espinoza? Nu de alta, dar măcar să vă trag de mânecă atunci când, observând un lan plin de rapiţă, vă va lua gura pe dinainte şi veţi exclama plin de emfază: Ia uite câta câmpul plin de băşina porcului!
N-o sa credeti, dar la fiecare mesaj pe care mi-l adresati ma amuz sincer si copios, fara sa ma convingeti nici o clipa, dar fara ura si fara superioritate. Chiar rad, la propriu, si fara sa ma fortez catusi de putin. Acelasi lucru mi se intampla si in disputele cu Goe. Am zis ca sunteti simpatica si asa ramane.
Ba vă cred. Tocmai din acelaşi motiv, şi anume acela că nu-mi presar comentariile cu ură sau superioritate.
Dacă nu aş fi convinsă că ştiţi de glumă, nu m-aş risipi să vă scriu atâta, dar tocmai că sunt sigură că ne amuzăm amândoi, fiecare de partea lui de tastatură, tocmai asta mă face să-mi doresc să mă amuz şi să vă amuz 🙂 Cu aceeaşi reciprocitate.
Vorba domniei voastre: Nu vă permit să vă îndoiţi vreodată de acest lucru!
Un articol deosebit :
Altă otravă de care m-am săturat: plecatul din țară
Ai nevoie să trăiești decent și criminalii trași de sfori de străini ți-au terminat economia, înțeleg, te duci și muncești aiurea. Nici nu te număr la înstrăinați, deși trebuie să te avertizez că, obiectiv vorbind, riști să te înstrăinezi. Te-ai îndrăgostit de un străin și vrei să trăiești alături de el la capătul lumii, foarte bine. Ești jumătate român, jumătate altceva, ai de ales la un moment dat și alegi locurile de baștină ale celeilalte jumătăți, ok. Anumite situații limită justifică, de asemenea, părăsirea țării în care te-ai născut, crescut, educat, trăit.
N-au nicio justificare snobii, deprimații, ariviștii, îmbuibații, redușii, căcănarii de toate orientările, minoritarii cu moft, internaționaliștii cu leafă sau doar proști. Să se care sau să tacă. Aș prefera prima variantă. Fără autodezrădăcinații ăștia, fără împrăștiabilii ăștia la cea mai mică furtună, toată propaganda care ne indeamnă să devenim zilieri planetari, proprietari de vînt și amăgiri, nefericiți cu rictus de “gîndire pozitivă” s-ar stinge rapid.
Defetismul prin complex de inferioritate indus ar trebui pedepsit prin lege. Dacă tot te plîngi, deși ești sănătos, în putere și, teoretic, egal și stăpîn în țara ta, ori ai gînduri necurate ori te-a ajuns infestarea unei operațiuni de subminare. În ambele situații, un tratament șoc cu o amendă usturătoare ar prinde bine. Glumesc și nu prea.
Cît despre cei ce insistă, public, cu tehnici de descurajare, cu minciuni și descrieri din care, inevitabil, să reiasă cît de bicisnici/e sînt românul generic, cultura română, instituțiile românești, istoria românilor, mentalitatea (o prostie, nici nu există o mentalitate comună pentru milioane de oameni de vîrste și condiții diferite), drumurile, căile ferate (apropo, englezii invidiază eficiența și ieftinătatea – pentru ei – transportului feroviar de la noi), arhitectura, religia, mîncărurile tradiționale, folclorul, tot ce poate fi redus la un clișeu care murdărește, minimalizează, ia în rîs, pentru toți acești zăpăcitori cu program renunț la glumă. Ăștia nu critică, nu descoperă și nu ridică probleme pentru care ar dori o rezolvare. Nu sînt interesați de vindecarea unei răni cînd ea există. Cine recunoaște din prima comportamentul mass-mediot nu se înșeală. Rostul principal al mass-media a devenit cel de mediu de cultură pentru otrava desțărării. Marii tartori politici sau ai intelectualității vîndute (faustian) se dezvoltă perfect în acest bălegar fertil (pentru ei) și împroașcă mult mai departe și mai în profunzime otrava. Sistematic, cu îndîrjire, extirpați pe dinăuntru, încearcă să răspîndească hăul lor peste toți ceilalți.
Mesajul, după ce îndepărtezi bălăriile, e simplu: nu aveți țară, nu vă trebuie rădăcini, dacă le aveți sînt putrede, mizerabile, dezgustătoare pentru “civilizați”, vă țin pe loc, vă trag înapoi, uitați-vă ce autostrăzi au ungurii(!? și?), uite ce olimpiadă au găzduit englezii (lasă că și faliții greci…), uite cum se realizează românii după ce slugăresc în metropole (prea puțini, cu mult chin și cu prețul multor renunțări, dar despre asta nu se povestește), nu contează că totul e un joc de oglinzi și amăgiri, că încep să crape picioarele de lut ale unui model de civilizație prostesc, dacă nu diavolesc. Plecați, aia nu e țară de trăit în ea (pentru ei e bună, pun laba pe toate proprietățile imobiliare și, în curînd, pe terenurile agricole)! Adevărul e că știm că nu veți pleca toți, nici nu-i vrem decît pe cei ce pot fi storși, pe cei ce rămîn vă vom lăsa otrăviți, șovăielnici, cu dezgustul împins dincolo de pragul dorinței de a acționa. Cu capul plecat, cu brațele încrucișate, cuminți. Uite, au o privire aproape inteligentă!
Pe scurt. Vrei să te cari, fă-o ! Ieri, dacă se poate.
Nu vrei să te cari, taci și înghite-ți frustrarea individual !
Altfel devii parte a fierturii rău mirositoare în care ți se dizolvă sufletul.
Iepurila, am impresia ca trebuie sa schimbi discursul, altfel pierdem alegerile.
Tu n-ai vazut cum fac toti? Mint, ajng la putere si apoi fac ce stiu ei mai bine.
Ce te costa sa le promiti fraierilor de intreprinzatori ajutoare si contracte de la Stat? Esti un om care a mai citit istorie, n-ai vazut care-i reteta de succes?
Antreprenorul e un om fraier: plateste impozite, lucreaza 16 ore pe zi, e avid de bani, informatii si cunostinte, isi sacrifica familia, cand are gripa se duce la servici in loc sa fuga la spital sau sa-si ia concediu medical, de fapt nu si-l ia nici p-ala de odihna. Tie ti se pare din descriere un om normal? Dimpotriva, e dus cu pluta. Ori daca e asa ce poate fi mai usor in a-l manipula, e victima sigura intrucat tot timpul e manat de wishful-thinking-ul interior, doar trebuie sa-i spui ce vrea sa auda, nici macar tot textul, doar cuvintele cheie, restul completeaza el in cap: impozite mici, piata onesta, recunoastere, respect etc.
Ca sa nu pierdem restul de electorat eu, cu relatiile din presa, o sa duc o campanie permanenta de turnat rahat pe ei: hoti, evazionisti, securisti, copii de generali, nomenclaturisti, bisnitari, sugatori ai sangelui poporului ori de alte chestii mai putin fluide, devalizatori de banci etc. E suficient sa dau la televizor doua trei cazuri bine comentate de oameni platiti de noi si generalizarea-i gata.
Nu vazusi cu Revolutia Culturala din China ce bine s-au miscat oamenii aia?
Pana si un om simplu de pe strada simtea ca e de datoria lui sa intre in casa peste nenorocitii aia de chiaburi sa le confiste averea, sa le dea foc la camara unde stransesera ca harciogii la vizuina chestii interzise gen: zahar, ulei, faina, malai si alte materiale inflamabile: canistre de benzina, sticle de whisky, ca apoi sa-i lege si sa-i umileasca-n public, obligati sa-si recunoasca lacomia …
Tu te-ai fi urcat sa pilotezi avioanele alea de la 11 septembrie fara un contract clar care sa-ti asigure 20 de fecioare in rai? Eu nu. Ma pricep la contracte, cunosc si vreo 2-3 notari. Cu nationalizarea e simplu, nu trebuie sa reinventam roata. Adunam toti betivii satului care si-au baut pamantul plus toti incultii si toate putorile, ii punem Primari, Sefi de Post, la unii le dam o sapca si o haina pe umar si-i facem presedinti la colectiv. Crezi ca astia nu-i urasc de moarte pe oamenii gospodari care muncesc, au hambarele pline, cotetze cu gaini si alte ouatoare? Si care obiecteaza am si relatii la CFR. Ai impresia ca oamenii aia din Siberia n-au nevoie de gospodari? Tu nu vezi in ce stare au ajuns minele?
De ce sa platesti in alegeri consultanti americani? fii patriot, nu instraina banii, stiu eu sa-ti scriu discursuri, am ideologii fundamentate si verificate in practica, cunosc o gramada de manipulatori, ziaristi morti de foame pe care-i cumperi cu un pachet de Kent si-un telefon celular, eventual cu-o tombola de Logan etc.
Ca sa fim si mai credibili, am un bomfaier prin magazie: taiem tevile de incalzire la iarna, brusc oamenii au nostalgii si se trezesc din dulcele vis al prosperitatii, isi aduc aminte de datoria patriotica, ii aliniem si-i ducem la vot.
Te las pe tine sa negociezi cu restul de formatori de opinie: Gadea, Ciutacu, Turcescu, Cristoiu, Morsa competenta. Ai griga cu cetepeu, vezi ca ala-i dus, are coada taiata si e negru-n ceru gurii, trebuie intai sa-i bagi un bat printre gard sa-l intarati, ca dupa aia intra in bucla singur. Si mai ai grija cu Becali Diaconescu si Vadim. Eu o sa ma ocup de fete: Dana Grecu, Andrea Pora, Oana Stanciulescu, Catalin Marutza.
E totul clar sau il tocmim pe Hrebe si pe Cosmanca sa ne organizeze?
Domnule Seriously, domnule Seriously, păi se poate?
Păi ce facem aici?
Îi suflaţi domnului Iepure soluţiile? Păi e frumos? 🙄
Tocmai ca nu e foarte clar… Intai zici ca sa-i mintim pe intreprinzatorii particulari, pe urma ca sa turnam rahat pe ei, apoi bagi ceva despre avioanele de la 11 septembrie, continui cu pusul betivilor sefi la CAP si cu taierile de tevi, ca si cum asta ar ne-ar castiga simpatizanti, si inchei cu „Hrebe” si Cozmanca (mai ramanea sa zici ceva si de „lovitura de stat” de vara trecuta 😉 )…
Acum: lasand la o parte ca abordezi fiecare din aceste probleme in mod fals, nu inteleg ce legatura au toate astea intre ele.
Aaa, ia stai putin! Te pomenesti ca tu ai vrut sa scrii ceva nostim, gen Mitzaa Biciclista sau Iepurele de Martie. Pai, scumpule, iarta-ma ca-ti spun, dar chiar si cand glumesti trebuie sa ai o anumita logica si coerenta in idei. Ceea ce, dupa cum te-am cunoscut eu de cand prestezi pe blogul asta, tie iti lipseste. Cam cu desavarsire
Scrii mult si lung, dar cu coerenta, logica si unitatea de idei esti la pamant. Un singur exemplu, dintre multe altele: dupa ce, in prezentarea pe care ti-ai facut-o la sosire, ai scris ca ori emigrezi, ori intri in politica, i-ai scris Mitzei, la postul despre IMM-uri, ca esti apolitic si nu vei face politica niciodata.
Acum, spune si tu? Cine te poate lua in serios, chiar si cand glumesti? 😉 Adica, cine se poate amuza de niste glume atat de prolixe? Fa si tu un efort, aduna-te, ca te rade lumea, ce Dumnezeu! 😆
Am uitat: bagi ceva si despre revolutia culturala din China. Cine te mai intelege? Esti expert in talmes-balmes.
Stai linistita Mitzoo, ca daca ajunge Presedinte am eu grija sa nu faca prostii.
La sinceritatea, energia si patriotismul de care da dovada oricum o sa fie mai bun decat toti politicienii din ultimii 23 de ani.
Mergi pe mana mea, eu am incredere, mai rau n-o sa fie.
Iepure, n-ai inteles nimic.
Pai cu tevile nu atragem ura pe guvernanti? Ca sa para ca nu sunt in stare sa manageuiasca problema …
Doar l-ai vazut pe Coposu cum dadea iarna cu zai pe la gurile de canal sa ramana oamenii fara apa curenta …
Si daca o sa-ti fiu tie sef de campanie asta inseamna ca intru in politica?
„Si daca o sa-ti fiu tie sef de campanie asta inseamna ca intru in politica?”
Nu, draga, altceva am spus: ca, in prezentarea pe care ti-ai facut-o singur, ai scris ca ori emigrezi, ori intri in politica (de l-ai alertat si pe Neamtu Tiganu), iar intr-un mesaj adresat Mitzei la postul despre IMM-uri ai scris ca esti apolitic si nu vei intra in politica niciodata. Iti dai seama ce neserios pari?! 😆
Ca, atentie, lasand gluma la o parte, si prezentarea aia, si comentariul adresat Mitzei erau doua mesaje serioase, nu glumete. Deci nu pot decat sa repet: aduna-te si tu, daca vrei sa faci impresie buna, si scrie mai succint, mai coerent, mai logic si mai organizat.
#Iepurele de Martie
Mie ideea d-lui Seriously, aceea de a vă fi şef de campanie, mi se pare nemaipomenită. Mai ales că stăpâneşte bine, bine (de ce să nu recunoaştem?) arta scrisului. Ştie să spună exact ceea ce vrem să auzim. Ori asta e cel mai bine pentru electoratul cu drept şi dorinţă de vot.
Dacă îmi daţi voie să particip şi eu la campanie, mă ocup de propaganda prin muzică, să ştiţi că doar cu promisiuni şi discursuri nu facem atâta treabă cât facem cu un cântec bine plasat, la orele de maximă audienţă. Important să fie tonic iar mesajul să fie moralizator şi să se potrivească promisiunilor care le facem
Ce ziceţi, ăsta merge?
Ups! Cred că am extras de lângă…. 😳
Primesc orice ajutor dezinteresat, va multumesc mult pentru spiritul solidar.
Acum, serios vorbind, il stiu pe handicapatul care a postat cantecul asta pe youtube, cu precizarea „Mai actual ca niciodata in Romania anului 2009”. E un basist retardat si irecuperabil (scuzati dublul pleonasm), care, in mod sigur, a postat asta in ajunul campaniei pentru prezidentiale, cand, ca atatia alti oligofreni speriati de bombe si rupti de orice realitate, era sigur suta-n suta ca o sa castige Prostanacu’. Eu pe astia i-as executa. La propriu. Ca tot este vorba de executii in cantecul asta.
@ Iepurele de Martie:
Cand voi avea timp o sa-ti fac un material despre cum se scrie un discurs politic. Exista oameni scoliti special pentru asta. Si nu-i mare diferenta fata de cum trebuie scris un articol de presa sau un post pe blog.
In SUA sunt librariile si bibliotecile pline de carti tip „how-to”. Cand am fost prima data in ’92 am citit vreo 2-3 despre cum sati faci un MLM (Caritas, FNI, SAFI etc), cum sa vinzi piatra lui Dagon, trifoiul cu 4 foi si alte prostii de care n-are nimeni nevoie. Pana si cum sa strangi bani fara sa dai nimic la schimb.
Foarte inspirata interventia Mitzei cu muzica, mi-a amintit ca intr-una din carti citisem ceva despre relatia dintre muzica si matematica. Asa e si cu discursul, are muzica si matematica in el cat cuprinde iar coerenta /incoerenta aia de care vorbesti tu depinde si de ce urmaresti 😉
Spre exemplu, stiai ca exista un studiu despre relatia dintre gradul de depresie /tristete al tarilor care au imnul de stat in gama minora si cele care il au intr-o gama majora? Ghici al nostru cum este? Pe la petreceri cand incepe lumea sa cante „cand s-o-mpartit norocu” pentru mine e semn ca trebuie s-o tai acasa …
Io de-aia ti-am zis ca nu trebuie sa te mai las sa citesti carti decat in prezenta mea, ca trebuie sa ti le explic. Pe tine te ajuta si mintea si cultura, insa judeci cu inima, de-aia iti trebuie un meditator. Daca nu m-asculti e problema ta, insa nu uita cum a inceput sa-i scada popularitatea lui Base dupa ce si-a dat consilierii afara. Tu nici macar n-ai ajus Presidinte si deja ti s-a urcat la cap.
Scumpule, ITI JUR ca aveam de gand sa-ti propun EU tie sa-ti dau lectii de literatura, ca scrii ca o cizma. 😳 😆 Da’ acum nu-ti mai propun, c-o sa zici ca ma iau dupa tine cu lectiile.
P.S.: Basescu a avut nevoie de consilieri pentru ca e si incult, si idiot, si mitocan. Eu nu sunt nimic din toate astea.
Iepure,
Ca sa inveti pe cineva trebuie sa ai aptitudini, nu sa stii numai pentru tine. Trebuie sa poti oferi, sa simti, sa ai tact, metoda, rabdare. Tu nu prea le ai.
In plus nu trebuie sa strivesti elevul prin orice mijloace cu personalitatea ta.
Trebuie sa fii si documentat si riguros in afirmatii, ia exemplu de la Isabel.A
Pun pariu ca ori e profesoara, ori ziarista, ori si una si alta.
Literatura aia de care vorbesti tu as prefera s-o invat de la Mitzaa, are infinit mai multa sensibilitate ca tine, modestie, caldura, umor si scrie si mai bine.
Exista aptitudini pentru fiecare meserie: profesor, judecator, sofer. Uite, ca tot e asta cu justitia la moda zilele astea: Stii de ce Sfatul Batranilor judeca drept?
Iti spun eu: in primul rand nu mai erau sexual activi 🙂
NIMENI nu scrie mai bine ca mine-n blogosfera. De fapt, nimeni nu scrie in adevaratul sens al cuvantului, in blogosfera, in afara de mine.
Uite, ia de-aici un text care s-a postat ca guestpost si pe Deca(b)log: http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2013/03/31/traian-basescu-sau-atlasul-modern/.
Ia si de-aici (alt text de-al meu postat pe Deca(b)log; asta si precedentul au spulberat toate recordurile de audienta anterioare, dinainte sa scriu eu aici; daca nu ma crezi, intreaba-l pe Porthos): https://decablogulmuschetarilor.wordpress.com/2013/04/26/al-patriei-erou-intre-eroi-sau-despre-prostie-guestpost-iepurele-de-martie/.
Si acum ia de-aici o selectie de articole de pe blogul meu. Daca esti la fel de rapid cu cititul ca si cu scrisul, le vei termina repede:
http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2011/09/14/noi-date-istorice-despre-imparatul-traian-elena-din-troia-si-dacia-felix/
http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2011/10/03/idiotul/
http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2011/09/21/ciinii-de-paza-ai-javrei-ordinare/
http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2012/02/10/sobolanul-de-canal-si-soarecele-de-biblioteca/
http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2011/12/22/cum-am-convins-o-pe-curvistina-udrea-sa-nu-mi-mai-ureze-sarbatori-fericite/
http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2012/10/02/cateva-rondeluri-geniale-de-mine-bineinteles/
http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2012/10/19/javra-si-cainii/
http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2011/09/14/lovitura-de-stat-permanenta/
http://ascutirealupteideclasa.wordpress.com/2013/04/03/triumviratul-guvernatorilor/
P.S.: Bizar, am mai trimis asta o data, dar a ramas in asteptare.
Nici macar in spam, in asteptare. Foarte suspect.
Copiii au mai multe intrebari decat raspunsuri.
Aici se scrie inspirat si sensibil despre invatamant.
Ma intreb daca nu cumva in real sunt oameni care fac – inspirat si sensibil invatamant. Si daca da, de ce tac?
Ar fi intersenta, pentru mine, povestea lui Uli Hoeness.
Apropos de ce spunea Isabel cu privire la industriale creative- si din showbiz sau sport se pot construi afaceri. Si pentru acestea ar fi potențial si la noi din plin.
O poveste pentru adultii preocupati de invatamant si educatie:
Mergeam cu tata prin parc. Pe o banca, un pusti mai mic decat mine, tipa la un melc: Arata-ti coarnele! Melcu’, nimic. Si tot asa… M-am asezat pe banca langa el, i-am explicat ce simte melcul, l-am intrebat ce simte el cand adultii striga la el. Apoi l-am invatat cum sa se imprieteneasca, cum sa-i vorbeasca animalului pe limba lui.
Dupa o jumatate de ora am trecut iar pe acolo. Pustiul meu, in tandrete cu melcul, ii spunea dragastos: Ce mai faci, prietene? Iar ăluia ii tremurau cornitele de placerea conversatiei.
O mica intamplare despre modele, invatare prin experienta, asociatii, ganduri, trairi, viata de familie, relatii profesor-elev etc.etc.etc.
Iertare daca am deranjat o discutie serioasa. Trec la colț si tac.
Iepurila,
Ti le-am citit de mult dragule.
Un sfat daca-mi permiti: daca nu poti inventa un subiect original e bine sa te cocoti pe audienta si interesul acordat unor personaje la moda cum sunt Basescu, Udrea, etc. Te trag si pe tine dupa ei. Din pacate Base & Co nu mai sunt la moda, tu ai ramas cuplat la remorca lor tragand-o inutil dupa tine.
In al doilea rand dai dovada de o agresivitate gratuita, fortezi idei pe care ar trebui sa le accepte sau sa le respinga cititorul. Lasa-l pe el sa se bucure ca a descoperit talcul povestirii. In acest fel pana si cei ce nu sunt de acord cu tine te vor agrea si te vor citi in continuare.
Un articol de calitate nu forteaza concluzii cu tot dinadinsul, doar prezinta fapte, idei, asocieri mai mult sau mai putin naturale, altfel efectul e slab in mintea omului. Trebuie sa lasi 10-20% doza de incertitudine, de mister, o tema de casa, nu trebuie sa fii lacom. In caz contrar omul oboseste si rasufla usurat la finalul textului bucurandu-se ca si l-a scos din memorie.Nu-l mai proceseaza ulterior intrebandu-se ce a vrut sa zica autorul.
N-ai ruperi de ritm, care sa trezeasca cititorul in caz ca se plictiseste. Un eseu nu e concurs, tu vrei ca toti sa traiasca in ritmul tau si nu obtii rezonante, armonia specifica muzicii. Esti ca un orgasm mecanic, care nu produce nostalgii. Nu cred ca esti fluent in engleza, de accea iti si dau textul tradus al melodiei Andante, Andante -Abba (traducerea nu-mi apartine). E o lectie de cum ar trebui sa se poarte un barbat cu o femeie …
1: Iama usor, atinge-ma usor ca briza unui vant de vara
Fa-ti timp si nu te grabi doar lasa sentimentul sa creasca
Fa-ti miinile usoare si catifelate, lasa-ti corpul sa fie catifeaua noptii
Atinge-mi sufletul, tu stii cum
Si fa-ti timp sa ma iei usor.
R: Eu sunt muzica ta si cantecul tau
Asculta-ma din cand in cand
Asta ma face mai puternica
Fa-ma sa cant fa-ma sa rasun.
2: Paseste usor pe pamintul meu
Te rog nu ma dezamagi
Ai o stralucire in ochi care imi da un sentiment de fluturi in stomac
Nu vorbi continua, joacate
Si lasa-ma sa plutesc mai departe.
R: Eu sunt muzica ta si cantecul tau
Asculta-ma din cand in cand
Asta ma face mai puternïca
Fa-ma sa cant fa-ma sa rasun.
O doamna imi povestea ca ea, pe vremea cand avea vreo 12 anisori, urmarea cu interes o emisiune pentru parinti.
Murea de curiozitate sa vada daca ai ei o educa bine.
Asa si eu, trag cu urechea de la colț…
Copile, nu stiu cati ani ai, dar cu siguranta vorbesti ca unul cu cel putin 10 ani peste varsta biologica. Protejeaza-ti insa copilaria, puritatea, gandul curat, nimic nu-i mai frumos pe lumea asta.
Noi, adultii, reusim sa provocam rani adanci pana si cu o floare …
Eh, sunt precoc. Mi-au mai spus. Asa ne nastem noi acu’.
Secret: copiii invata mult mai usor ceea ce domniile voastre, adultii, nu intentionati sa-i invatati.
Uf, mi s-a inchis. Voiam sa va mai spun ca de la dvs. invata, cand nici cu gandul nu ganditi ca-i invatati ceva.
Atentie, Adulti, la ce sunteti, la ce vreti sa fiti ori la ce vreti sa pareti ca sunteti!
PS. „Sa nu rupeti flori, copii, ca si ele este vii”! (Canticel din parc).
Asta mai zic, si ma intorc la coltul meu: Noi, copiii, invatam mai usor „by doing” decat „by told”.
Ce i-ati facut copilului din voi? Cum l-ati protejat? Ce a mai ramas din el? Eu cu cine pot dialoga?
@ Sery
„In al doilea rand dai dovada de o agresivitate gratuita, fortezi idei pe care ar trebui sa le accepte sau sa le respinga cititorul. ”
Scumpule, te-am citit din prima, de cand ai aparut aici: esti basist. Pentru ca esti „de dreapta”. Si esti „de dreapta” pentru ca esti patron. Numai un „anticomunist” eroic, ițit dupa caderea comunismului, poate sa scrie chestii gen „Doar l-ai vazut pe Coposu cum dadea iarna cu zai pe la gurile de canal, sa ramana oamenii fara apa curenta…” (aaa, Coposu, marele, „Seniorul”, cel respins si nevalorificat de natiune, spre catastrofa ei). Si numai un basist poate sa bata moneda pe „Hrebe si Cozmanca” (a propos, astia or mai fi de actualitate?), sa scrie ca, daca ar fi gestionat un chiosc de tigari, Ponta ar fi avut mai multa experienta de guvernare si sa califice articolele mele drept gratuit agresive. Scrii ca Base & co. nu mai sunt de actualitate. Cand scriam eu despre ei erau. Plus ca articolul „Al patriei erou intre eroi sau Despre prostie” nu e despre Base & co., ci despre basisti. Care vor fi de actualitate pana in ultima clipa a vietii lor. 😉 Ca doar de la niste manifestari recente de-ale lor in blogosfera (vezi mottourile) l-am si scris. Atat mai zic si ma intorc, si eu, in coltul meu.
P.S.: Cu sfatul dat lui Child ai perfecta dreptate. Nimic, absolut nimic nu e mai frumos pe lume decat inocenta.
@ Sery
Totusi, inca ceva: trec peste presupunerea ta, tipica pentru un inginer si un patron, ca a fi fluent in engleza este mare branza si ca el, fluent in engleza, este un intelectual rasat, dar nu pot sa trec peste asta:
„N-ai ruperi de ritm, care sa trezeasca cititorul in caz ca se plictiseste. Un eseu nu e concurs, tu vrei ca toti sa traiasca in ritmul tau si nu obtii rezonante, armonia specifica muzicii. Esti ca un orgasm mecanic, care nu produce nostalgii. Nu cred ca esti fluent in engleza, de accea iti si dau textul tradus al melodiei Andante, Andante -Abba (traducerea nu-mi apartine). E o lectie de cum ar trebui sa se poarte un barbat cu o femeie…”.
Adica, cum sa o iau? Cum sa o inteleg? Cum sa te scot din situatia, mai mult decat penibila, in care ai intrat singur? Sa inteleg ca tu esti o femeie, care tanjeste dupa un orgasm NEmecanic, producator de nostalgii, si-mi dai lectii despre cum trebuie sa ma port cu tine? Pai, imi pare rau, da’ io nu-s pe invers. Stiu ca homosexualitatea nu mai e pedepsita prin lege, stiu ca, intr-un numar de tari din Occident, s-a legalizat si casatoria intre homosexuali, ba in unele si adoptia de copii de catre cuplurile homosexuale, dar mie nu-mi plac barbatii. Si nu aspir sa le produc nici un orgasm. Mecanic sau nemecanic. Sper ca nu te superi, nu?
@ Sery
Gata, am terminat. Te-am pupat! (Aoleu, da’ ce zic eu aici?! Tu ai putea s-o iei in serios!!! 😯 )
Eu sa înțeleg ca Invatamantul, Educația, e bine să aibă ca obiectiv central „păstrarea inocenței copilului”?
La adulți ar fi „învățați să vă iubiți semenii”?
Clisee … cat de usor e cand nu-ti convine de un interlocutor sa-l faci „basist”.
Cred ca termenul asta o sa ajunga in curand si in DEX, ca si calificativ al unui individ pe care nu poti sau nu vrei sa-l combati cu argumente si il urasti doar asa, ca nu-ti impartaseste opiniile. De cand „de dreapta” inseamna basist?
In rest … ce sa zic? Ai stricat momentul sensibil initiat de Child. Un blogger cu experienta se abtinea sa mai posteze. In numele generozitatii, insa asta e numai apanajul oamenii mari, nu cei impatimiti in cercuri stramte. Ai fi putut sa lasi topicul sa curga, doar era vorba despre educatie …
Citisi ce scrise copilul acolo? „Atentie, adulti, la ce sunteti, la ce vreti sa fiti ori la ce vreti sa pareti ca sunteti!”.
Dar nu, tu te-ai repezit sa-ti rezervi ultimul cuvant. Cel mai greu in viata e sa inveti sa pierzi, sau cand sa cedezi, caci daca stateai sa analizezi atent si taceai observai ca nu pierdeai nimic, dimpotriva. Crezi ca bomboana aia cu care ai incercat sa-l cumperi la final, fraza cu inocenta, a avut vreun efect?
Tarziu, te incadrase deja la colerici fugind plangand spre casa …
Eu ti-am aplicat o lectie: partea de final a postului meu era o constructie capcana sa te invat cum insistenta ta de viitor Presedinte iti poate distruge 90% din sufragii, in special pe segmentul feminin. Eram sigur ca o sa si musti.
Aveam si doua texte pregatite, unul laudativ daca te abtineai si asta de fata.
Nici macar n-am postat cu conotatie sexuala, doar ti-am dat un exemplu despre cum poti sa atragi simpatii, care trebuie sa fie discursul tau ca sa-ti atragi masele de partea ta, deoarece cu electoratul trebuie sa te porti la fel ca si cu o femeie, bland. Tu ai dat-o in vulgaritate, cu homosexuali …
Un adversar politic ti-ar fi servit urmatoarea replica: rog doamnele sa spuna daca s-au simtit ofensate de postul meu sau de reactia ta si daca vreuna mai crede ca tu ai habar de notiunea de preludiu? 🙂
Declinul lui Base a inceput dupa ce s-a luat de Arafat. Pai in loc sa te tragi in poza cu Nadia Comaneci, Ilie Nastase, sa faci eforturi sa ti se asocieze mutra cu oamenii apreciati de mase, sa vii pe val, tu vii si-i critici? Curata sinucidere politica. Asta faci si tu, nu asculti, crezi ca esti in posesia adevarului absolut, in plus manifesti toate elementele componente specifice caracterului unui dictator.
Cand i-am raspuns lui Child am asezat cuvintele de asa natura incat sa te atentionez si pe tine sa nu raspunzi, incercam sa-ti fac un favor. Puteai sa eviti ranile pe care raspunsul meu de fata sa ti le provoace. Ma opresc aici, m-ai perturbat si nu-ti mai raspund. Lasa-ma sa scriu tema de Luni.
@Seriously
Nu ati nimerit-o: rigoarea nu o datorez nici faptului ca as fi ziarista, nici celui ca s fi profesoara. De fapt, nu sjunt nici una, nici alta: cand am spus ca „trebuie sa csriu un articol”, m-am exprimat mai lar: poate fi vorba si de „report”, „brief”, „op-eds”, etc.
Rigoarea o datorez sistemului de invatamant occidental pe de de o parte (nu pui ghilimele, nu citezi exact- nu mergi mai departe) si activitatilor prestate ulterior pe de alta (inter-disciplinare, ca si pregatirea mea si care ranged de la consultanta la organizatii non-guvernamentale: sau invers,caci au fost multe momente cand au si jonctionat; dar si aici rigoarea este importanta: un procent poate schimba o perspectiva uneori).
Am fost ziarist(a) in Romania cativa ani, pe vremea cand presa scrisa (inca) conta si eu eram foarte tanara: as putea spune, cu modestie, ca am avut si succes (rapid), insa acesta nu imi tinea de foame, caci, spre deosebire de unii fosti colegi de breasla (aflati pe lista de plata a partidelor si/sau a unor politicieni) nu am luat niciodata nici un leu: asta ma feca si foarte incomoda, de altfel.
Mi-ar place sa fiu profesoara si cred ca poate voi si deveni, peste vreo 10 ani si dupa ce voi fi trait si pe alt continent: mi-as dori foarte mult sa infiintez un Laborator de Idei Aplicate care sa studieze tendintele sociale si economice si sa le anticipeze si, mai mult, sa : creeze idei care sa vina in anticiparea tendintelor, sa dezvolte si sa implementeze acele idei si ,de ce nu, sa le comercializeze 😀 Mi-ar placea si mi-as dori sa fac acest lucru in Romania, sa ii invat pe tineri sa fie creativ, dar mai ales sa gandeasca anticipativ; insa poate ca am s ail fac in alta parte, who knows.
Si nu in ultimul rand, ma preocupa foarte mult educatia deoarece cred ca este factorul transformational cel mai puternic pentru o societate : traim intr-o lume a cuboasterii si economia insasi, globalizata, este una a cunoasterii. De aceea, o educatie puernic racordata la cunoastere si modernitate poate schimba repede si profund o societate, asa cum lipsa acestei educatii este un factor contributor puternic si accelerant la decaderea acelei societati.
Wow, ce ai iesit : corect este: „ma facea si foarte incomoda”; „lume a cunosterii”. Restul se intelege,
@ all
Aș fi zis că subiectul se va epuiza după două-trei zile, însă se pare că m-am înșelat. Îl mai lăsăm o zi – două? 🙂
Nop, s-a consumat, poate gasim ceva in afara de politic /economic sau care sa n-aiba tangenta cu programe si strategii de guvernare.
Rămăsese că scrii tu ceva în week-end-ul acesta. Cum nu ai făcut-o, o să vă plictisesc eu cu economie și strategii guvernamentale (lipsă). 🙂
@ Isabel.A
Am ratat de putin, urmatoarele pe lista era NGO sau consilier pe probleme economice /strategii. Oricum, ti-am apreciat interventiile. Esti in vizor 🙂
Oricum, mai exista si altceva in viata in afara de politica, starea economiei, cearta, ura … Suntem atat de preocupati de lucrurile colaterale, cele care ni se servesc spre a ne tine mintea si sufletul ocupate, ca uitam sa ne mai bucuram, uitam sa traim autentic.
Ca pasionat de muzica sunt un mare fan al show-urilor de tip X-Factor, Country got talent, The Voice etc. Nu le urmaresc la televizor intrucat n-am timp. De fapt ce as putea vedea la noi este o palida copie a ceea ce se intampla intr-o tara cu resurse, si cand ma refer la resurse nu inseamna bani, ma raportez doar la populatie, numericeste vorbind si logistica. Plus lipsa de inhibitii. De asemenea n-as vrea sa neglijez nici credinta lor neobosita in Mos Craciun, faptul ca poti oricand sa devii dintr-un anonim un individ de succes.
Il stiti toti pe Simon Cowell, initiatorul genului asta de concurs, un badaran care pe la secunda 10 afirma: “tocmai cand eram gata sa spun ca lucrurile nu pot merge mai rau”. Doi copii de 16 si 17 ani timizi dar hotarati reusesc sa capteze audienta cu performanta lor. Nici sala nu crede in ei, se vede usor cum pe la minutul 1:40 niste fete din public se stramba sub influenta prejudecatilor, numai pentru faptul ca unul din interpreti este gras si, recunoscut de el insusi, complexat.
Sa ne bucuram pentru cei doi ca si cum ar fi succesul nostru. Cred cu tarie ca inca suntem recuperabili … de dragul copiilor nostri.
Nu-i tarziu nici la varste mai inaintate. Stacy Francis, casnica.
Una din favoritele mele. In locul lui Prince m-as retrage la pensie:
Fratele meu! 🙂
Pe asta il stii?
Am doua mai tari, pregateste-ti batista:
Copiii au încredere. Copiii pot ierta ceea ce dvs. vă vine greu să iertați la domniile voastre inșivă și la ceilalți. Copiii își pot permite să spere și să uite chiar faptul că au un handicap. Își dau voie să caștige. Ce v-ar putea invăța copiii? Aici și acum, să fiți fericiți în papucii domniilor voastre…
Iertare că am ieșit de la colț să dau lecții. Da’ mi-a spus o doamnă care a avut disponibilitatea sa stea de vorba cu mine că profesori buni sunt aceia care invață „shoulder by shoulder” cu elevii lor. Și cine știe mai bine decât un copil cum sunt copiii? Precocitatea mea e un „handicap”, și asta e bine s-o știți.
Mulțumesc pentru film. Știu înțelege cum te poate complexa faptul că ești ALTFEL.
„Declinul lui Base a inceput dupa ce s-a luat de Arafat. Pai in loc sa te tragi in poza cu Nadia Comaneci, Ilie Nastase, sa faci eforturi sa ti se asocieze mutra cu oamenii apreciati de mase, sa vii pe val, tu vii si-i critici? Curata sinucidere politica.”
Sunt destept. Arat si bine, sunt si cult, dar, daca ma da o calitate afara din casa, asta-i inteligenta.
Cum te-am mai citit, scumpule, si inca din prima clipa. Adica, ce scrii tu mai sus? Ce sugerezi? Ca Base, in calitatea lui de adevarat barbat de stat (nu de politician oportunist), a facut ce era mai bine pentru tara, in loc sa se asocieze, populist, cu oamenii apreciati de mase, sacrificandu-si astfel, constient, dar cu deplina maturitate politica, popularitatea. Pe scurt, un om politic mare, responsabil, care-si face datoria cu pretul popularitatii. Esti basist pana-n maduva oaselor.
Vrei si alt argument? Acum vreo doua zile, cand l-am tachinat pe Porthos, ai scris ca de-aia ma iubesti tu pe mine: ca sunt talentat si combat bine. Astazi, cand ti-am semnalat articolele mele antibasiste, te-ai ofticat: nu sunt originale, sunt agresiv-gratuite, au concluzii fortate, sunt plicticoase. Cu alte cuvinte, tii la mine, esti de parere ca sunt talentat si combat bine cu o conditie sine qua non: sa nu-l combat pe Basescu. Pana aici. Ce Dumnezeu, chiar nu mai exista respect pentru nimic? Nici pentru cele mai sfinte lucruri? Tu esti basistul clasic: plin de convingere, dar care nu are curajul sa-si recunoasca public convingerile.
Un al treilea argument: numai un basist putea sa scrie ca „Declinul lui Base a inceput dupa ce s-a luat de Arafat”. Un om cu capul pe umeri stie ca a inceput cand a luat (el, ca sef de facto al guvernului) masurile se austeritate. Ceea ce, evident, denota imbecilitatea extrema a acestui popor, care a adulat un mitocan retardat, lipsit de orice viziune despre cum trebuie condus un stat, doar pentru ca semana cu el, cu poporul, si s-a trezit abia dupa ce a fost atins la buzunar (punctul cel mai sensibil al plebei). Eu, unul, n-am votat cu asta never ever, nici la primarie, nici la presedintie.
In rest, ce sa-ti zic: scrii in continuare mult, kilometric si ca o cizma 😆 , amestecandu-l in discutie, complet aiurea, si pe Child, scriind ca, intr-un mesaj adresat lui, ai incercat sa ma atentionezi de ceva si pe mine, ca am stricat efectul creat de el etc. Ca de obicei, talmes-balmesul e PERFECT. Ai o fuga constanta de idei, nu reusesti sa fii coerent, nu transmiti un mesaj clar. Tu esti genul de scriitor pe care publicu-l citeste, apoi se intreaba: „Si ce-a vrut sa spuna? Despre ce-a fost vorba? Ce transmite?”.
Eu cred ca NIMIC. Pur si simplu. 😉
„In rest, ce sa-ti zic: scrii in continuare mult, kilometric si ca o cizma , amestecandu-l in discutie, complet aiurea, si pe Child […].”
Adica, sa nu ma intelegi gresit: Child merita toata atentia. Dar, ca pe orice blog, si aici exista, concomitent, discutii diferite, pe teme diferite. Numai tu le puteai amesteca.
Si mi se pare deplasat sa-mi spui tu mie ca am „stricat momentul sensibil initiat de Child”, in conditiile-n care, dupa momentul asta, prima ta grija a fost sa te repezi sa-mi replici mie (care nu mai postasem de aseara) si abia a doua sa remarci ce precoce e Child.
Metaforic vorbind, adultii se pot molesta aruncand unii intr-altii cu copii.
Metaforic vorbind, adultii se pot molesta aruncand unii intr-altii cu copii.
Sper sa apara de data asta. Prima oara m-ati pedepsit?
Sery a aruncat primul. 😉
Gata, chiar v-am lasat pe toti, aveti grija de voi.
Nu faceti prostii in lipsa mea. 😆
La revedere Iepurilă! Du-te plimbă-ți Furia Albă! 🙂
Of, of, iar mi se intampla sa ma simt COPIL-ADULT printre ADULTI-COPII.
Grea povară educatia asta…HELP!
Sa fiu atent cu acesti Copii-Adulti…îi pot răni și cu o floare!
Da. Învățământul încotro?