În fiecare sat un om dăruiește celorlalți o făclie: este învățătorul. Și un altul suflă în ea ca să o stingă: este preotul.
Victor Hugo
Giordano Bruno, Copernic, Galileo, D. Strauss, B. Bauer, J. Turmel-oameni de știință care prin mintea lor pusă în slujba învățăturii, au aprins făclii pentru omenire, luminând astfel noi cărări spre progres. Dar au existat și preoți care, în numele Domnului și mai ales al Bisericii, au încercat să stingă aceste făclii:exemplul lui Lucilio Vannino-liber cugetător, ars de viu la doar 33 de ani, nu înainte de a-i fi fost tăiată limba și apoi sugrumat din ordinul preoților.
Porunca 6: Să nu ucizi!
Romani 13:10 Dragostea nu face rău aproapelui, dragostea este deci împlinirea Legii. Legea lui Dumnezeu este cuprinsă în dragoste.
Probabil că preoții creștini nu au considerat ca fiindu-le apropiați liber-cugetătorii, filozofii, oamenii de știință etc. din moment ce creștinii botezați de astfel de preoți erau ”învățați” de aceștia să se teamă, să respingă ideile sau conceptele filozofice considerate a fi ceva satanic, instaurând prin exemple de teroare ceea ce li se întâmplă celor care nu ascultă de cuvântul preoților și considerați eretici. Smulgerea organelor, tăierea membrelor, jupuirea pielii, scoaterea ochilor, arderea pe rug, erau metode menite să-l facă pe creștinul de rând să înțeleagă ce înseamnă să nu te supui poruncii Domnului.
Este scris în Biblie, Matei 22:37- Isus i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul Tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprinde Legea și Proorocii. Datoria noastră este să ascultăm Legea lui Dumnezeu.
Cine se face primul vinovat de a nu fi ascultat porunca lui Dumnezeu? Individul obligat la creștinizare la o vârstă mult prea mică să înțeleagă religia și rostul ei sau preotul considerat puntea de legătură între laic și divinitate?
Cum pot înțelege eu, ca și individ care nu mă opun divinității ci doar încerc să simt divinitatea ca pe alfa și omega, rostul și minunea în același timp, dacă așa zișii trimiși ai lui Dumnezeu, de-a lungul istoriei, au pedepsit crunt și fără milă pe orice individ care și-a pus întrebări asupra propriei existențe?
Cum poate fi considerat păcat originar simplul fapt de a te fi născut?
Este scris în Biblie: Iacov 2:10 Cine păzește toată Legea și greșește într-o singură poruncă se face vinovat de toate.
Legea aceasta clar nu este făcută pentru preoți.
Pentru a ține populația sub control este nevoie de „spectacol” evoluând astfel noțiunea de sacrificiu, pedepsele prin chinuri fizice groaznice umplând piețele de lume dornică la vederea sângelui curgând pe eșafoduri construite precis pentru acest scop.
Anul 313: Constantin dă Edictul de la Milan prin care acordă creștinilor libertate de cult. Mai apoi, Teodosie I va face din religia creștină singura religie autorizată. Iată cum religia îmbrățișează politica, iată cum divinitatea propagată de preoți ia drumul mercantilismului. Pământul devine imagine pentru împărăția terestră a lui Dumnezeu, iar împăratul devine locotenentul acestuia. Cine și cum decide asta? Are această decizie a face cu divinitatea?
Creștinarea, conform definiției, este procesul de convertire al indivizilor prin convertirea practicilor, locurilor de închinăciune sau a calendarului păgân. Dacă inițial s-a plecat de la emiterea unor legi care să interzică sacrificiile sau vrăjitoriile, dorința de convertire a indivizilor a fost împinsă de preoții creștini mai departe, ajungând până la preluarea(cu japca am putea spune) a templelor construite de politeiști și transformarea lor în biserici.
Încă nu-mi este clar ce anume condamnă zeii păgâni la statutul de diavoli, dar este evident că nu poți face creștinizare bruscă eradicând complet practicile religioase păgâne. Așa că aceste practici au fost readaptate. Însuși Papa Grigore I recunoaște într-o scrisoare că este mai ușoară convertirea la creștinism dacă li se permite oamenilor să practice unele obiceiuri precreștine, pretinzând că aceste tradiții sunt întru slava lui Hristos. De aici rezultă clar intenția păstrării ritualurilor păgâne dar să se facă uitate rădăcinile păgâne.
Să înțelegem că preoții creștini au înțeles prin creștinizare o formă nouă de dominație și supunere prin obediență?
Dar oare este drept să arunc în spinarea creștinismului toate victimele rezultate din cauze religioase?
Religiile ne-au oferit de-a lungul timpului cele mai sângeroase spectacole jucate în numele unei/unor entități cu statutul de zei/zeu/dumnezeu/alah/budha/etc.
Anul 1000-Afganistanul este cucerit de musulmani și populația hindusă decimată. Timur ucide o sută de mii de oameni într-o singură zi, iar aceștia nu sunt singurii. Victimele sale sunt într-un număr mult mai mare. Pagini negre din istorie înregistrează vreme de 5 secole, mai exact până în 1525 aproximativ optzeci de milioane de hinduși omorâți de către musulmani, în numele crezului sfânt.
Anul 1126 Piere de Bruys este ars pe rug fiind vinovat de următoarea declarație: Dumnezeu poate fi găsit mai degrabă în piaţă decât în Biserică; ritualurile cu care atât de mulţi oameni înlocuiesc religia sunt total lipsite de sens; nimeni nu trebuie să se roage Crucii…Preoţii mint atunci când pretind că au făcut trupul lui Iisus pe care îl dau oamenilor să-l mănânce pentru a se considera salvaţi.
Anul 1252: Papa Ioncențiu al IV lea emite bula papală Ad extirpanda. Câtă ironie! Unsul lui Dumnezeu, pastorul sufletelor, păstrătorul legilor sfinte, omul mai presus de orice păcat lumesc, ființa cea mai aproape de Dumnezeu, emite acest edict prin care autorizează tortura asupra tuturor celor care îndrăznesc să cârtească împotriva practicilor preoților creștini sau, și mai grav, se opun religiei creștine. Iar ca ironia să fie și mai mare, edictul interzice vărsarea de sânge sau omorul, așa că metoda de tortură este suspendarea trupului de mâinile legate la spate care duce, automat, la fracturarea brațelor. Să fie asta lucrătura Domnului? În timp, preoții intervin cu ”îmbunătățiri” : legarea unor greutăți de picioarele nefericitului astfel suspendat. S-or fi gândit să-i ușureze chinul prin scurtarea perioadei de fracturare a oaselor.
Anul 1568: Tribunalul Inchiziției Spaniole ordonă exterminarea a trei milioane de oameni, populație aflată atunci pe teritoriul Olandei de azi. Să vi-l mai amintesc pe celebrul inchizitor Torquemada care, în numele Domnului, își înregistrează în răbojul personal cel puțin zece mii de suflete? Toate sunt victimele propriilor convingeri sau doar victime colaterale în această luptă neobosită dusă în numele creștinizării cu orice preț.
Jihadul islamic…musulmanii, mare parte din ei, sunt îndoctrinați de religie până la fanatism, ajung să facă orice pentru a-l mulțumi pe Alah. Dar Jihadul se află înlăuntrul ființei musulmane tocmai pentru a-l ajuta să aducă dreptate și să înlăture răul din societate. Fără îndoială că această dogmă exprimă atât de clar dorința de biruință a binelui asupra răului. Însă această dorință de biruință s-a extins asupra necredincioșilor. Nu ești musulman? Ești necredincios. Ești necredincios? Înseamnă că ești dușmanul jihadului. Și ca în orice război, dușmanii trebuiesc înfrânți, eliminați.
Coran, Sura, mult prea discutatul verset 52: Nu cedați în fața necredincioșilor ci luptați cu îndârjire asupra lor.
Timp de 12 secole, războiul sfânt înregistrează aproximativ două sute de milioane de victime.
Să mai pomenesc de cruciade, de puritani contra quakeri, de persecuțiile romane, de sacrificiile umane făcute de azteci, mormoni, budiști. Să mai pomenesc alte perioade de represiune?
Represiunea în numele religiei nu înseamnă doar violența fizică, înseamnă și umilință, pierderea încrederii în existența umanității, sexism (femeile nu pot gândi fiindcă au uter-extras din Ciocanul de zdrobit vrăjitoarele-manual de referință pentru inchizitori; sigur că nici nu pot trece nici peste binecuvântările evreiești cu caracter sexist: baruh șelo asani isa sau binecuvântat fie Dumnezeu că nu m-am născut femeie).
Represiunilor în numele religiei le datorăm, de-a lungul secolelor, pierderea bibliotecii din Alexandria, analfabetismul , îndobitocirea, îndoctrinarea, războaiele religioase, practic îngenuncherea omului de către om în toate formele: fizic, psihic, spiritual.
Dorința de divinitate nu poate îngenunchea prin obligarea la ritualuri împănate de suferință. Nu te poate obliga să te târăști făcând ocolul unei biserici, nici să stai întins cu fruntea în țărână în umilință absolută, nu te poate îndemna să duci la buze osemintele vechi ale vreunui semen presupus sfânt, dar în același timp să faci foamea. Dorința de divin nu te poate îndemna la fapte reprobabile, la crimă sau batjocură, la schingiuiri ale trupului sau ale sufletului ori chiar automutilări. Dorința de divinitate nu poate provoca nici un rău, fie el și de scurtă durată. Însă tocmai din nevoia omenească de a crede în existența divinului, oști întregi de lideri religioși în numele credinței și al ființei spirituale au purces la exterminări în masă.
Divinitatea nu a mai fost sublimul absolut, ci arma perfectă cu ajutorul căreia masele sunt stăpânite și mânate precum turmele de animale.
Ochi pentru ochi și lumea va deveni oarbă.
Mahatma Ghandi
@ Mitzaa Biciclista
Am dat deja „like”. Aștept cu interes și punctul de vedere al celorlalți. 🙂
@ all
Poate că este cazul să ne uităm din nou cu atenție la ce înseamnă „bine” și „rău”.
Porthos,
sinceră să fiu, mi-am „periat” foarte mult articolul, mai ales de părerile-mi proprii, destul de subiective, aş zice. Tocmai fiindcă din subiectivism pot cădea în greşeala de a face confuzii între „bine” şi „rău”.
De asta l-am şi construit mai degrabă ca pe o înşiruire de evenimente, ocazie cu care am căutat să vin cu exemple care pe mine, cel puţin, m-au impresionat la momentul citirii.
Recunosc însă că articolul în sine este doar o faţă a monedei.
Ca o coincidenţă poate, în acest moment pe History este un episod din Extratereştrii antici-oraşul hindus Vijayanagara.
P.S. Ultimul citat, care încheie articolul, cel al Mahatmei Ghandi, v-aş ruga să-l treceţi în alineat, ca şi celelalte. Mi-a scăpat acest amănunt când am făcut postarea.
Am văzut și eu câteva episoade din Extratereștrii antici… mi se pare o glumă îngrozitoare. Doar la Pavel Coruț am văzut elucubrații mai ample. 🙂
PS: Nu înțeleg ce trebuie să fac cu citatul din Mahatma Ghandi. Cum adică să-l trec în aliniat?
Gata m-am prins! „Italic”… copiasem fără „formatări”. Scuze!
@ Mitzaa
Să știți că avem probleme. Nu prea e nimeni religios pe aici. Era intrusul, dar nu cred că are chef să-și susțină punctul de vedere.
Nu e nici un bai, Porthos.
Mie chiar mi-a plăcut să scriu articolul, prilej cu care am citit săptămânile astea cât nu am citit tot anul 🙂
Da, așa e in numele religii s-au facut si se fac multe abuzuri.
Dar eu ii inteleg si pe cei care pot sa privească detasat aceste lucruri. Oricare dintre noi daca știe, simte ceva sau pe cineva foarte bine trece detasat peste ceea ce aude in jur ca fiind un rau facut, repet, in NUMELE, ceva-ului, cineva-ului respectiv.
Pana la urma religia, in evoluția ei, a avut un rol constructiv in formarea civilizatiilor. Lucrul negativ pe care eu il vad, cel puțin la crestinismul ortodox e incrancenarea in nemodernizare si neimplicarea socială. Mi-a placut inițiativa lui Daniel de a face business. Dar parca mi-ar fi placut si mai mult daca ar fi finantat cu banii rezultati niște proiecte sociale. Trinitas nu cred sa ajute prea mult societatea.
Observator,
Dacă vorbim la general, da, se poate spune că religia a ajutat în formarea civilizaţiilor. Dar dacă vorbim în particular, cred că începem să realizăm şi cât a putut să piardă o civilizaţie în raport cu alta, la momente de timp date.
Îmi este imposibil să nu văd cum unele religiile au rămas închistate în trecut, blocate în prejudecăţi, cu impresia greşită că ritualurile sunt cele care ţin adeptul legat spiritual de zeitatea pe care o servesc. De parcă nu mai au forţa de a mai schimba ceva pe plan ideologic. Unele culte există parcă doar cu numele. Nu mai au nimic de spus.
Pe de altă parte, numai dacă privim către lumea orientală, către confucianism de pildă, la taoism, nu ai cum să nu observi ce evoluţie a însemnat adoptarea unor astfel de ideologii spirituale.
Mitza,ii ofensezi pe catolici,despre greselile Bisericii ortodoxe nu ai spus nimic.
Sau marea schisma a insemnat separarea graului de neghina?
„Scara valorilor umane contine: sfîntul, eroul, geniul si omul obisnuit – dincolo de acestia situîndu-se infractorul. Sfîntul, eroul si geniul sînt fără voia societătii, care e obligată să-i recunoască. Nimeni nu-ti contestă dreptul la existentă dacă esti om obisnuit, dar nimeni nu trebuie să facă confuzie între tine, sfînt, erou si geniu. Oamenii sînt egali în fata legii, adică trebuie respectati ca atare, dar nu confundati, nu făcuti identici, că e o gogoasă… Nimeni nu-ti contestă dreptul la o viată normală dacă porti masca de om…. Sfîntul stă în fruntea tablei valorilor pentru că el face posibilă trăirea absolutului la scară umană. Eroul se consumă făcînd istorie si nedepăsind sfera laicului. Eroul este admirat – asa cum este si geniul – dar nimeni nu i se închină, chiar dacă fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfîntul se situează dintru început în eternitate, eroul moare în istorie, pentru că urma pe care o lasă el, ca om împlinit, este fixată doar în timp si în spatiu.”(Tutea)
Intrusul
Adevărul nu poate ofensa. Dar ca să fiu corectă, biserica ortodoxă merită o atenţie aparte, nb.
Nu cred că separarea grâului de neghină este cauza schismei. Desigur, dacă mă poţi lămuri care-i grâul şi care-i neghina.
Ca să vorbim despre marea schismă ar trebui să vedem, înainte de orice, toate evenimentele care au avut loc în acea vreme, apropo, tu chiar crezi că motivele au fost pur religioase? Şi dacă da, cum se face că diferenţele teologice între Răsăritul Grec şi Apusul Latin sunt atât de mici? Nu cumva vorbim de mândria arogantă a liderilor de atunci? De diferenţele politice, sociale şi geografice? Are asta legătură cu religia?
Aseară, după ce Porthos a postat articolul, m-am gândit că ai să apari. Şi nu mint când spun că am fost sigură că ai să-mi sufli în ochi vreun citat al lui Petre Ţuţea.
Dar nu prea văd legătura între citat şi articol. Tu ce vrei să spui, că trebuie să mă închin sfinţilor doar pentru că ştii tu că ei există? Şi închinarea trebuie făcută ca o acţiune de umilinţă a sufletului sau e destul să mă izbesc cu rotulele de podea cu faţa către răsărit?
Dar extratereştrii există? Dacă noi existăm în galaxia noastră, eşti convins că nu există şi alte entităţi în alte galaxii? Dacă noi nu am ajuns la ei, ai argumente să mă convingi că ei nu au ajuns la noi?
ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colectie_RO/Occidentali%20convertiti%20la%20Ortodoxie.pdf
Trebuie precizat ca in esenta ei existenta Divinitatii nu poate fi confirmata de stiinta.Divinitatea se poate revela(descoperi,arata)omului.Prin stiinta omul poate descoperi
profunzimi ale naturii,”intimitati”ale materiei si acestea ii pot indrepta mintea catre
existenta a Ceva misterios,catre Cauza cauzelor,catre Cauza existentei a toate cate sunt.Rezumand putem spune ca Divinitatea se afirma nu se confirma.Astazi se petrece ceva cu omul,se petrece ceva in om,ceva rau,poate ireparabil.omul se demiurgizeaza, pune centrul existentei in sine insusi ,incearca sa puna stapanire pe natura,pe cosmos.
Demiurgizarea prin tehnica ne aminteste de basmele populare in care era un personaj care vroia sa zboare in soare sau sa se lupte cu zeii,sau alte grozavii
Dragă,
te îndepărtezi de subiect.
Am pus eu la îndoială existenţa Divinităţii în articol? Sau, mai bine zis, ţi se pare că Divinitatea este personajul principal al articolului?
Astăzi nu se petrece nimic cu omul. Nimic mai mult faţă de ceea ce s-a întâmplat în trecut. Poate că azi, în sfârşit, Omul evoluează, liber de constrângerile ritualurilor religioase.
Considerând viaţa ca dreptul cel mai de preţ, este imposibil să nu pui centrul existenţei în sine, pentru că viaţa, în fond, este un drept individual. Iar drepturile individuale trebuie respectate.
Aaa, că un individ poate, prin acţiuni deliberate, să-şi dedice timpul operelor de binefacere, ar trebui să fie o filozofie de viaţă, Însă asta se poate întâmpla prin educaţie, fără legătură cu religia neapărat.
Dacă religia ar fi una singură pe tot Pământul, poate că aş începe să am anumite îndoieli, dar religiile sunt multe şi de cele mai multe ori distincte una faţă de cealaltă. Dacă eu sunt creştin ortodox nu pot considera că este păgân un budist sau un taoist numai fiindcă are alte concepţii sau fiindcă pur şi simplu s-a născut în altă parte a lumii şi de la naştere a fost obligat la asumarea unei religii. Şi am folosit cuvântul păgân aşa cum este el folosit în forma peiorativă, cea mai uzitată de creştini.
Dacă Isus a fost botezat la o vârstă matură, de ce un copil abia născut e băgat în cristelniţă? Nu ar trebui lăsat acel copil să ajungă la vârsta maturităţii şi să aleagă singur dacă şi ce religie va îmbrăţişa?
Cum e posibil ca un copil de sex masculin să fie tăiat împrejur, personal o consider o mutilare forţată într-un moment în care individul supus unui asemenea ritual barbar nu poate avea nimic de spus.
Tu pomeneşti de tehnică, de parcă tehnica ar fi ceva rău. Nu, tehnica e cea care ne-a ridicat ceaţa de pe ochi.
Prin intermediul tehnicii comunici cu mine acum, în timp real, deşi te afli la o distanţă considerabilă.
http://ro.stiri.yahoo.com/presiuni-pentru-ca-elevii-s%C4%83-vin%C4%83-la-ora-171610805.html
[…] Divinitatea-arma religiei? […]
Mitzo esti nedreapta cu Timur. O fi fost el musulman da ucidea la gramada fara implicatii religioase!! De fapt muslmanii au fost cu precadere victimele sale . Si nu este vorba doar de flecustete de gen 100.000!! Erau 3 orase care se pare ca aveau cca 1 milion de locuitori fiecare : Horezm , Khorasan, Merv . Dupa ce au fost cucerite de Timur … doar lupii au urlat printre ruine!!!
Despre altii s-a zis ca ar fi fost „biciul lui Dumnezeu” .. el nu s-a invarti de nici un supranume din asta grandios ramand doar Schiopu . Si asta findca performanteloe sale sunt … neegalate. Trista ruina care este azi Orientul Apropiat este opera sa !!! Sa dau un exemplu : Irac , vechea Mesopotamie , cu 2 recolte pe an, 4000 de ani de agicultura cultivata se pare ca avea in preajma nasterii lui Emaniul ben Iosif (zis si IIsus si Hristos) o popul;tie de cca 10 miliioane de locuitori, majoritar plugari , La 1900 mai erau vreo 3 milioane , f multi beduini (pastori mai plimbareti sa nu zic seminomazi) . Asta ptr ca Timur a trecut pe acolo si au ramas lupii sa urle printre ruine!!!
Da sa revin – Timur cel mai performant asasin, acest „artist al genocidului” , nu ucidea din motive religioase ci doar ptr prada!! (o singura data motovele au fost mai mult religioase.. S-a simtit obligat sa disturga Caffa cea crestina. Ca sa nu fie acuzat ca doar musulmani!!! Da prada a fost nesatisfacatoare asa ca ….)
Ghiţă Bizonul,
Nu am vrut să fiu nedreaptă 🙂
Dar Timur Lenk chiar asta declama maselor când visa să-l depăşească pe Ginghis, că pământul întreg trebuie să aibă un singur conducător, precum în ceruri, şi doar Alah e cel care va guverna. Sigur că nu a fost decât un criminal isteric şi cretinoid cu accese de furie incontrolabilă, asta ca să vezi ce poate însemna puterea în mâinile unui criminal în serie, tocmai de asta am dat exemplul celor o sută de mii de vieţi într-o singură zi. De altfel, cică movilele uriaşe de cranii în oraşele pe care le cucerea, ajunseseră un fel de semnătură pentru Şchiop.
Dar aveţi dreptate, ceea ce a făcut el nu avea nici o legătură cu crezul în Alah nici cu învăţăturile Coranului, cu nimic, doar cu plăcerea lui de a omorî oameni şi de a prădui. Ca de altfel cam toţi ostaşii care au avut în fruntea lor vreun popă cu cădelniţă, doar că nu s-au remarcat prin atâta cruzime.
Însă recunosc că eu nu am făcut niciodată legătura între acţiunile lui de atunci şi situaţia de acum din Orientul Apropiat, drept pentru care vă mulţumesc pentru comentariu şi completările, ca de obicei, deosebit de interesante.
Cel puţin prin titlu, nu se poate spune că nu-i la temă :
„Cand bordelul e o mînăstire”
de Ileana Vulpescu
Despre cât de rău sîntem percepuţi noi românii, în afară.
A cui e vina? Vina este a noastră. Avem nişte trimişi diplomatici trimişi în afară care nu-şi fac datoria. Nu fac nici un fel de propagandă pentru poporul român, pentru ca se şti că româna e o limbă de origine latină. Eu am întîlnit o profesoară de franceză, care absolvise la Sorbona şi care nu ştia că româna e o limbă romanică! M-am oferit să-i spun eu care sînt cele 10 limbi romanice, dacă la Sorbona tot nu învăţase. S-a mirat:
„Da, dar e atît de înrudită cu slava!”
– „Ştiţi cît e de înrudită cu slava? Tot atît cît o să fie şi franceza cu chineza, cînd vă vor ocupa chinezii!”.
Alt caz: o fostă colegă, eminentă cunoscătoare a limbilor clasice, Lia Lupaş, lucra la o bibliotecă din New York. Trebuia să fie avansată şi a completat un formular, în care spunea ce limbi cunoaşte: printre altele, franceza, engleza, rusa. D-na care o examina a întrebat-o de ce a trecut şi rusa, doar limba ei maternă nu e slava? Ea a zis că nu, că româna e o limbă romanică. Motiv pentru care n-a mai fost avansată. Alt om cu multă carte, Dan Grigorescu, aflat la New York într-un post oficial, se duce la Biblioteca Municipală şi găseşte o singură carte în română, care era trecută la sectorul de limbi slave. I-a explicat directorului că româna e, o limbă romanică, s-o mute unde-i e locul. A doua zi, a găsit cartea tot la sectia „Slave”. Deci, vina nu e numai a noastră, ci şi a încăpăţînării lor cretine, chiar dacă-s filologi.
O întâmplare văzută de mine la televizor: un ambasador al Germaniei la Bucureşti povestea cum vin gazetari din Germania, cu articole gata făcute despre România, de obicei denigratoare la adresa poporului român. I le dădeau să le citească şi el le spunea:
„Nu e adevărat ce spuneţi! Eu trăiesc aici şi ştiu că nu e aşa!”.
Iar ei se duceau în Germania şi publicau articolele exact aşa cum le scriseseră.
Deducem că e o rea voinţă internaţională manifestă faţă de această ţară, cu sprijin şi din România. Înţeleptul chinez Sun Tzu a spus, cu mult înainte de Hristos, „Nici o ţară nu poate fi cucerită fără o complicitate din interior”. Or, la noi, complicitatea e mai mult decît binevoitoare faţă de tot ce se-ntîmplă din exterior. Nu ne pune nimeni în capul mesei şi nici alături de marile puteri, chiar dacă ne-am zbătut să intrăm în NATO, în Shengen. Probabil că nu sîntem decît o ţară consumatoare, aşa cum spunea primul trimis al FMI la noi, domnul Paul Thomson. Mă-ntreb cu ce? Producătoare nu mai sîntem, e limpede.
Cu ce să ne mai lăudăm noi, românii? Cu copiii care iau Olimpiade prin străinătate, cu oameni care fac o carieră strălucită tot în afară, pentru că dacă ar face-o aici, ar fi şanse f. puţine să se ştie despre ei. Avem foarte buni specialişti în toate domeniile, dar la televizor apar doar ştiri că românii au furat, au omorît, au escrocat. Oare numai românii fac asta? Vuiesc agenţiile de presă cînd un român face o nelegiuire, dar nelegiuiri se-ntâmplă în toată lumea, făcute de oricine. Sînt scoase în evidenţă insa cele făcute de ţiganii plecaţi din România, ca şi cînd n-ai putea să deosebeşti un ţigan de un român. Cine le-a dat voie să treacă în ţările lor? Îmi spunea cineva avizat, că din satelit îţi vede şi culoarea şireturilor de la pantofi. De ce li s-a dat voie să treacă graniţa? Ca apoi să-i poată expulza, spunînd: „Uite ce-au făcut ticăloşii de români!”. E o demagogie de mult pornită. Aşa cum demagogia internaţională se practică şi în alte domenii, în funcţie de interes. Exită campanie anti-drog, dar nu există una similară anti-tutun, în nici o ţară. Pentru că de pe urma comerţului cu tutun se scot averi imense. Ipocrizia e că pe pachetele de ţigări ţi se spune ca tutunul e dăunător sănătăţii, dar nu e scos în afara legii! Eu sînt absolut convinsă că şi comerţul ilicit cu drogurile e dirijat de foarte sus. De ce nu se poate stopa comerţul cu drogurile? N-au nici un interes, pentru că aduce beneficii uriaşe. Doar China face excepţie. Acolo, dacă eşti prins cu droguri, te împuşcă şi familia mai plăteşte şiglonţul! Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini şi fără leac. De cînd cu această notiune noua de „corectitudine politică”, s-au găsit unii în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi”, pentru că nu mai e „politic corect”.
Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale şi să intervii în textul lui?
Tîmpenia din America, cu „cioroii” lui Mark Twain, transportată în România, ar deveni. „Romiada”, în loc de „Ţiganiada”? „Cînticele ţigăneşti” ale lui Miron Radu Paraschivescu sînt „Cîntice rome?” Ce-o zice şi săracu’ Garcia Lorca, cu ale sale „Cîntece ţigăneşti” ? Ce are insultător cuvîntul „ţigan”? E numele unei naţii. Care e deosebirea între rom şi ţigan? Gitan, bohemian, tzigan, tsigan.”
Degradarea morală e direct proporţională cu cea lingvistică? Mai deunăzi, la televizor, am auzit o cititoare de prompter spunînd „În liceu se aflau doisprezece fete”.
„Se învaţă foarte prost româna-n şcoli, dacă nu reuşeşti să-i înveţi pe copii că „doi” şi doisprezece au feminin. E singura limbă romanică în care se-ntîmplă acest lucru. Doisprezece femei, doisprezece ceasuri. E o epidemie, o avalanşă de incultură. Nimeni nu mai zice azi „loc”, zice „locaţie”, fără să-i treacă prin cap să se uite într-un dicţionar francez sau englez să vadă ce înseamnă. Am citit într-un ziar acum cîteva luni ceva referitor la Camilla Parker Bowles, care la a nu ştiu cîta aniversare a căsătoriei cu Prinţul Charles, şi-a fracturat „perineul” de la piciorul stîng. Altcineva, la televizor, spunea, dorind să se refere la perigeu, tot perineu! Dacă nu ştii, nu vorbeşti! Am mari dubii în privinţa absolvirii unor şcoli. După părerea mea, îmi pare rău c-o spun, dar nu eşti neapărat intelectual dacă ai o diplomă universitară. Profesor, Iorgu Iordan, imi spunea :
„Ai să vezi dumneata c-or să fie mai mulţi doctori decît miliţieni! „… Se merge pe linia minimei rezistenţe. Nu le mai pasă nici profesorilor, nici elevilor, nici studenţilor! E un dezinteres din partea ambelor părţi. Primii zic: ce să ne mai batem capul cu ăştia, că tot nu-s buni de nimic!?, ceilalţi: ce să mai învăţăm toate prostiile astea, dacă poţi deveni miliardar doar ştiind să te iscăleşti?
Nu pot să nu fac comparaţie între ce se auzea înainte de 89 la tv şi la radio şi ce se aude acum. Tu, ca angajat al unui post de televiziune, ai nişte obligaţii.
În ceea ce spune cel pe care-l inviţi nu poţi să intervii, treaba lui, mai ales dacă e-n direct. Pretenţia mea către angajat vine. Dacă ar căuta într-un dicţionar sau pe internet, ar afla cum se pronunţă toate numele proprii. Am fost uimită s-aud la un post de radio: Azi se împlinesc nu ştiu câţi ani de la naşterea lui „Gai de Mopezan”. El fiind Guy de Maupassant! Sau Riceard Uagnăr în loc de Rihard Vagner (Richard Wagner, desigur!). A dat telefon o doamnă şi le-a atras atenţia în direct: Este totuşi un compozitor neamţ, cum puteţi să-i pociţi numele? Răspuns: doamnă, dar e moda anglizantă!….”. E moda tîmpeniei şi a inculturii, aş spune. Situaţia limbii este deplorabilă! Chestia asta cu limbile străine poate pot s-o înţeleg, e mai puţin gravă decît batjocorirea propriei limbi! În Franţa, posturile radio şi tv sînt sancţionate cu amenzi grase atunci cînd folosesc cuvinte străine, în loc să folosească cuvinte franceze. In Franţa sistemul lor de monitorizare audio-vizual este atît de performant şi de drastic, încît atunci cînd detecteaza ceva în neregulă, îi intrerupe pe loc”.
La noi care ar fi soluţia ieşirii din această criză?
„La noi, în afară de pile, proptele şi o piesă de mobilier prin care se trece, se ajunge şi în mod cinstit, printr-un concurs, într-un asemenea post? Asta e problema: dacă din 20 de candidaţi înscrişi la concurs, cîştigă al 21-lea, care nici nu s-a înscris, unde ajungem? Dacă aşa se obţin posturile, n-avem de ce să ne mirăm că pe unele produse cărora li se face reclamă, apar aberaţii de genul „brînză bunăcioasă”, „piersică gustăcioasă”, „marea ieşeală” etc. Nişte analfabeţi care cred că inventează ceva. Cînd a murit, acum un an, preşedintele Poloniei, am auzit la televizor: „E un spaţiu în faţa catedralei, care comprimă nu ştiu cîtă lume.”. (Poate cuprinde.) Ce să mai vorbim despre expresia greşită „fără doar şi poate”, care e de fapt „fără dar şi poate”? Adică adversativ şi dubitativ. Lucruri analizate logic, ca de exemplu „mai exact şi mai corect”. Le-am întîlnit si la persoane foarte cultivate. Ne întoarcem la „unşpe trecute fix”?”
– S-a gîndit, Ileana Vulpescu să pună toate astea-ntr-un roman?
„Nu ! Încă scriu despre oameni care mai ştiu carte. Deocamdată îmi acord o pauză.
Am mai constatat ceva. Acum nimeni nu se duce să-şi depună un curriculum vitae, ci un „sivi” (CV) şi pariez că majoritatea lumii nici nu ştie ce-nseamnă. Nimeni nu se mai duce să-şi ducă undeva o autobiografie, ca să fie angajat: aplică. Aplică pentru un job! Aplică era ceva ce se pune pe perete. Mă indispune profund cînd aud de „brandul de ţară”. Bine că ne-am procopsit cu o frunză, care este „brandul de ţară”. Măcar dacă era şi Eva pe-acolo.
Eu nu pot să dau explicaţia pentru apariţia acestor aberaţii decît că, poate, la început a spus cineva ceva în glumă şi pe urmă s-a luat în serios. Eu i-aş sfătui, să nu mai facă greşeli, să pună mîna pe o gramatică a limbii române şi să nu se sfiască să umble în dicţionare. Astfel, poate n-o să mai auzim, chiar şi printre persoanele care au absolvit Filologia, expresii de genul „cărţile care le-am cumpărat”, „m-am dus la servici”. Eu le tot spun, cînd am ocazia, că-s nişte cuvinte în limba română, ca viciu, oficiu, ospiciu, serviciu etc. care au această formă. Nu zici „m-am dus la ofici”, nici „am fost la ospici”, nici „mi-am luat un servici de masă”.
Pe mine mă surprinde cîtă încredere au în ei aceşti oameni şi cîtă lipsă de dubiu în ceea ce priveşte limba română. Aş retipări „Gramatica greşelilor”, de Iorgu Iordan. O carte de consultat, nu de ţinut în casă, pe post de mobilă.
Văd un dispreţ faţă de cine mai vorbeşte corect. O nepăsare de genul „lasă-i p-ăştia să vorbească. ne uităm în gura lor? Nişte babalîci depăşiţi, o generaţie expirată”. Poate aşa şi e. Dar pînă să expire ei, îi inspiră pe alţii.
Ce modele să mai aibă cei tineri? Cînd bordelul e o mînăstire faţă de politică, cînd la televizor şi prin gazete sînt aproape numai obscenităţi si cînd se cultivă doar incultura ?
Radu Humor
Eu, ca să fiu sinceră, nu am prea înţeles legătura comentariului cu articolul. Ba chiar cred că subiectul de care pomeniţi dumneavoastră ar trebui să facă parte dintr-un articol distinct, total separat de ceea ce am scris eu.
Dar aveţi dreptate maximă. Este groaznic să vezi cum ignoranţa îşi face loc, încerc să fiu delicată, acolo unde unii se cred formatori de opinie, îndrumători, etc. Iar, printre altele, a te exprima corect este o obligaţie, nu o preferinţă.
Larry Watts: “Orice popor care permite altora – străinilor, în special – să-i definească eroii și bandiţii – și-a pierdut identitatea ” . Si duap identitate vor urma celelate inlcus „sfanta propretate”!
Eu am o problema cu definitiile. In primul rind, cind se vorbeste despre religie, se intelege crestinism, islamism, etc. Dar nu se ia in considerare si ateismul.
Random House Dictionary numeste religia ca fiind un set de credinte cu privire la cauza, natura si scopul universului. Deci daca iti dai cu parerea despre cauza, natura si scopul universului apartii unei religii. Ateii au o parere despre toate astea, asa ca putem include si ateismul in discutia despre religii.
Plecind de aici, dau dreptate celor care spun ca s-au dus multe razboaie din cauza religiilor. Depinde despre care religii vorbim. Crestinismul, desigur, nu instiga la razboi, deci nu exista nici un razboi inceput pe principii crestine. Ah, da, ca au fost papi catolici care au fost bolnavi de putere si s-au folosit de nestiinta oamenilor, care erau nestiutori tot din cauza popilor, ca sa acapareze mai multa putere, i-a instigat la bataliile Crusadelor, este altceva. Biserica care nu a acceptat ca pamintul se invirte in jurul soarelui nu a vrut sa-si piarda din putere…Astea s-au intimplat din mindria sau ura oamenilor, nu din cauza crestinismului.
Dar, pe alta parte, trebuie sa ne uitam si la oamenii care nu au crezut intr-o divinitate sau nu le-a pasat, atei ca: Hitler, Mao, Lenin, Stalin, Ceuasescu…razboaiele purtate de ei, impotriva propriilor semeni, nu sint mai prejos.
Apoi, ultimul citat arata ca nici autorul lui si nici cel care-l citeaza nu inteleg religia crestina. Dumnezeu a lasat un anumit rol conducatorilor unei tari, acela de a-l pedepsi pe cel rau. Acest rol nu il are un preot sau un simplu cetatean, ci unul cu autoritate. Deci daca un criminal este vinovat, trebuie sa fie pedepsit. Conducatorii au aceasta autoritate ca sa pedepseasca pe cei vinovati. Citatul da de inteles ca daca criminalii, hotii, etc sint pedepsiti e de rau, orbeste toata populatia. Serios? Eu cred ca dimpotriva, atunci cind se pedepsesc criminalii, societatea avanseaza.
Eu nu am spus nicăieri că toate se întâmplă din cauza religiei. Ci din contră, că mulţi adepţi ai unor religii, indiferent care, au folosit divinitatea sau nevoia de divin a omului simplu, ca armă în scopuri neumanitare, total invers de cum este definită orice religie. Fiindcă nicio religie nu are la bază jaful, violul, sclavia ori crima.
Eu nu critic vreo religie, doamnă, îmi pare rău dacă asta aţi înţeles.
Îmi aduceţi aminte de preotul unei mânăstiri, nu am să dau nume acum că nu are rost, pe care întrebându-l dacă e destul ca un om să-şi arate iubirea faţă de semeni prin acţiunile lui, mi-a replicat că iubirea faţă de ceilalţi, indiferent de valoarea acţiunilor mele caritabile, este egală cu zero dacă nu-mi arăt întâi iubirea faţă de Dumnezeu. Pe bune?!
Credeţi-mă că doar respectul faţă de vârsta lui m-a oprit să-i reamintesc că acum câteva sute de ani, în lumea creştinismului, circula o vorbă: Cel mai rău om, fie el şi un preot, tot este mai bun decât cel mai sfânt mirean şi abia m-am abţinut să întreb dacă tot ăsta e principiul după care se ghidează cei care se cred mari propovăduitori ai creştinismului. Apropo, ştiaţi că legile pe care s-a fondat Inchiziţia nu sunt nici acum abrogate? Poate greşesc, dar aşa am citit într-o publicaţie. Posibil ca eu să nu înţeleg nimic din creştinism, dar dacă este adevărat ce se spune, atunci cum este posibil ca Biserica să nu ia act de acest lucru?
Eu nu am să declar niciodată că înţeleg religia creştină şi nici vreo altă religie,nici nu am astfel de pretenţie că ar însemna să afişez aroganţă, dar cu siguranţă Dumnezeu nu lasă nici un rol conducătorului vreunei ţări, şi mai mult ca sigur nu pentru scopul de a pedepsi pe cel mai rău. Rolul conducătorului unei ţări cred că este, totuşi, stabilit de un set de normative legislative atent gândite, în prealabil, de câţiva indivizi cu o anumită pregătire peste media.
Dar aşa cum spunea Porthos, pe la primele comentarii, poate că ar trebui să ne uităm mai cu atenţie la ce înseamnă bine şi ce înseamnă rău.
Oricum mă simt nevoită să explic interpretarea mea asupra citatului lui Ghandi, din moment ce m-am folosit de el în text. Ochi pentru ochi înseamnă răzbunare, instigarea la violenţă fie şi pentru motive de nimic. Tensiunile dintre indivizi, grupuri, popoare, trebuie înlăturate prin dialog şi înţelegere, nu prin pedepse şi violenţă, fiindcă altfel dorinţa de răzbunare, dacă o alimentăm tot timpul invocând diverse motive, duce la orbirea raţiunii. Din păcate tensiunile dintre indivizi apar, de cele mai multe ori, pe motive religioase. Ceea ce este trist cu adevărat. Iar asta chiar nu are legătură cu nicio religie.
Sigur că un criminal trebuie pedepsit, dar sarcina asta să o lăsăm în seama unui tribunal de judecată care să nu aibă nimic de a face cu vreo religie, ci doar cu dovezile incontestabile care duc la incriminare, nu credeţi?
Nici nu am spus ca ati spus ca toate se intimpla din cauza religiei.
Din pacate, sint religii care au la baza jaful, violul, sclavia ori crima. De exemplu islamul.
Nu am spus ca criticati vreo religie, ci ca la exemplele date a acelor adepti care s-au folosit de religie in scopuri neumanitare, nu ati adaugat nici un exemplu al acelora care au facut atrocitati din cauza ca erau atei.Si totusi, milioanele care au murit din cauza ideologiei marxiste si/sau darviniste nu sint de uitat.
Pentru aceia care cred in DUmnezeu este clar ca DUmnezeu a dat un rol guvernului: aparate si justitie.
Desigur, intr-o lume perfecta, doar un e-mail de pace ar fi de ajuns. Din pacate insa, nu traim intr-o lume perfecta. Ochi pentru ochi vine din Biblie, deci trebui sa acceptam standardul stabilit din Biblie. Nu putem lua o invatatura de la o religie si sa o aplicam la alta religie. Ochi pentru ochi nu inseamna razbunare si instigare la violenta. Ah, pentru un ateu sau musulman, poate. Dar daca citam din Biblie, macar sa dam si contextul, altfel nu are nici o valoare citatul. Guvernul are autoritatea ca sa pedepseasca pe cel rau, deci ochi pentru ochi. Nicidecum aceasta expresie sa fie folosita in contextul razbunarii, ci doar in contextul pedepsirii aceluia care incalca legile.
Tribunalul nu are nici o legatura cu religia, spuneti? As fi curioasa ce spune un tribunal al unei tari care are legile bazate pe principii crestine despre unul care a violat o femeie si ce spune un tribunal al unei tari care are legile bazate pe islam. Nu credeti ca exista vreo diferenta?
@Cristina – Interventiile d-voastra o fac pe d-na Mita sa para o zeita, frumoasa, desteapta, simpatica, toleranta, numai buna de pus la rana. Cred ca multora le-ar prinde bine o critica aspra venita de la d-voastra, intr-o atat de relative lume, lume…
Pe campul de batalie se auzeau gemetele si vaietele mortilor si ranitilor.
Cristina,
poate nu mi-am făcut înţeles subiectul articolului. Eu vorbeam despre divinitate ca şi armă folosită de adepţii unor religii. În logica mea, ateul nu se poate folosi de divinitate tocmai pentru că el neagă existenţa divinităţii cu desăvârşire.
Altminteri şi Hitler se face vinovat de crime, dar tot nu are de a face cu articolul meu.
Spuneţi că islamul are la bază jaful, violul, sclavia sau crima. Unde aţi descoperit asta? În Coran? Sper că măcar l-aţi frunzărit dacă faceţi astfel de afirmaţii.
Observ totuşi că vi se pare că articolul meu este părtinitor. Recunosc că nu mi-am exprimat toate ideile pentru nota de echilibru, dar de acest lucru s-a prins Intrusul chiar de la primele comentarii 😉
Spuneţi că Dumnezeu a dat un rol guvernului, aparate şi justiţie, ca să vă citez. Poate vreţi să spuneţi că unele texte religioase, având caracter de conduită morală, au stat şi stau la baza legislaţiilor. Facem pariu că există voci care susţin contrariul?
Mă văd însă nevoită să vă explic de ce am folosit, un citat al lui Ghandi. Tocmai pentru că Ghandi a fost, nu doar un mare suflet (Mahatma), ci pentru că el s-a afirmat prin anumite idei care aveau la bază non violenţa, explicând că doar prin iubire şi adevăr se poate învinge.
Depinde de definitia „divinitatii” folosite….
Apoi, spuneti ca Eu vorbeam despre divinitate ca şi armă folosită de adepţii unor religii
In titlu nu spuneti: Divinitatea – arma unor religii. Cind afirmati, „Religiile ne-au oferit de-a lungul timpului cele mai sângeroase spectacole”, nu specificati ca Unele religii ne-au oferit…”
Aici, „Represiunea în numele religiei nu înseamnă doar violența fizică, înseamnă și umilință, pierderea încrederii în existența umanității”, din nou, nu mentionati ca represiunea in numele „unor” religii, desi as include ateismul mai mult ca oricare alta religie care a facul cele mentionate mai sus.
Am inteles că nu mi-am exprimat toate ideile pentru nota de echilibru, dar asta nu inseamna ca generalizarile sint necesare.
Traiesc in zona cu cei mai multi musulmani din SUA, (cel putin asa se spune) am lucrat pentru musulmani, am rasfoit Coranul lor si am discutat cu ei. Ceea ce am afirmat este foarte adevarat.
Rolul guvernului este pentru aparare (scuzati greseala) si justitie. Exista voci care sa sustina orice, asta nu le face adevarate…
Cit despre Ghandi, nu, el nu a fost impotriva violentei, ci a inteles ca aceasta metoda nu-i da afara pe englezi. De exemplu, citeva citate:
„where there is only a choice between cowardice and violence I advise violence.”
I WOULD risk violence a thousand times rather than risk the emasculation of a whole race.
A?!!?
Cristina ce e aia „crusade” ? i-a instigat la bataliile Crusadelor?
Sau ca sa zic asa l;a matale e valabila religia Amerlociei, adica precum in Uniunea Sovietica Alaltata asa pe tot globu! Si daca aia zic „Crusade” nu are importanta ca in romaneste se zice Cruciade !!!
Si inainte sa te iei de modul in care dactilografiez .. cum sa iti zic este mica deoseboire intre „defecte hard” (vedere salaba, manualitate scazuta si deste groase!) si nestiinta !!! Inaintesa dechizi Random House Dictionary deschide niste carti de scoala.. Sau macar mai consulta din cand in cand un dcitonar englez-roman!!
Da, ne jucam jocul ala cu „hai sa-mi bat joc de greseala ta, dar tu nu ai voie sa zici nimic de greselile mele”, nu?
Doamna Mitzo, cred ca singura cale de a da un continut eforturilor prin care ati nascut acest minunat articol, ar fi sa raspundeti sincer, fara echivoc, daca sunteti sau nu atee. Atat. Ca prin farmec multe dintre detaliile confuze inca s-ar lamuri… Prevad insa cu nu veti fi capabila a fi in stare de a formula un raspuns rezonabil de sincer si fara echivoc acestei intrebari: Sunteti atee? Aceasta-i intrebarea. Ar fi de de preferat un raspuns din doar doua litere. 🙂
Iti raspund eu, pana se mai gandeste Mitzaa.
Credinta oarba este apanajul fanatismului religios, orice om cu carte are dubii, in special asupra unor probleme pe care nu le intelege sau nu i le-a explicat nimeni intr-un mod coerent.
In ceea ce ma priveste, prefer un echilibru al binelui si raului, oricat de relativ ne-ar fi fost acestea explicate sau impregnate prin educatie. Caci relativitatea asta e si sursa disputelor mai ales daca tinem cont de actiune si reactiune, prin urmare binele facut de mine nu-i musai sa fie si al tau, dimpotriva, poate sa fie chiar rau. N-as vrea sa trec in metafizici si ocultism insa binele constientizat ar trebui sa te incarce de energii pozitive cum la fel de bine raul asumat ar trebui sa-ti genereze vinovatie.
Asta promoveaza si biserica, o „etica” sociala. E adevarat, in decursul mileniilor cel ce predica binele aluneca usor pe panta unor interese, atat personale sau de grup, dar mai ales cele de protectie a institutiei ca atare. Am mai consumat cerneala pe-aici relativ la rolul educativ al bisericii inclusiv acela de substitut al Statului, nu mai revin asupra lor.
Mi se pare mai importanta adaptabilitatea bisericii la stiinta si tehnologie, desi la inceput cu o atitudine violenta asupra lucrurilor care ar fi negat existenta Divinitatii sau ar fi generat suficienta informatie in randul enoriasilor ca sa-si puna intrebari filozofice. Crede si nu cerceta, cu alte cuvinte intai cercetam noi si daca nu impieteaza principiile si interesele noastre permitem informatiei sa ajunga la mase, in caz contrar daca e opinie contrazicem cu vehementa, daca e evidenta prelucram informatia ca s-o oferim asa cum ne convine.
Cred ca se greseste cand se afirma ca Ceausescu era ateu, era doar un dusman al bisericii pentru simplul fapt ca o considera o propaganda concurenta si un centru de manipulare puternic impotriva dogmelor comuniste. Un Dumnezeu al lui o fi avut si el, asa cum pana si cei corupti il au pe al lor: banul. De fapt, logica arata ca ateu poti fi din ignoranta sau din prea multa stiinta. In drumul individului de la necunoastere spre educatie religia umple golul dubiilor, al incertitudinilor, e energia lipsa care face universul sa functioneze ca sa-i implineasca regulile, caci daca i le-am fi descoperit intru totul probabil n-am mai fi avut nevoie de ea.
Asadar a raspunde transant cu da sau nu in materie de credinta mi se pare o imposibilitate, caci asa de abrupt cum suna intrebarea ta, consecutiva logica ar fi „de ce?” La mine „de ce-ul” vine inaintea raspunsului, iar asta se intampla nu doar pentru faptul ca sunt inginer si adept al stiintelor exacte. Credinta nu are legatura cu educatia, ci este reprezentarea echilibrului, o oglinda in care priveste individul si pe care numai el o vede ca sa se simta confortabil in ecosistemul social.
Purtam cu noi permanent pe umeri doi „pitici”, unul care ne invata de bine, unul de rau, numai educatia, constiinta si conventiile sociale ne fac sa-l vopsim pe unul in alb si celalalt in negru. Daca suntem doi care trebuie sa impartim hrana ca sa supravietuim, natura vopseste piticul negru in alb si ori ma determina sa elimin prin forta concurentul la hrana, ori sa accept faptul ca daca eu iau cascavalul el va muri de foame. Doctrina sociala imi spune sa impartim hrana, cea liberala sa-l ingor daca sunt mai puternic. Nu sunt si comunismul sau capitalismul tot religii?
La randul ei democratia nu e tot religie? Daca ne uitam la religie, nu cumva definitia ei ca set de actiuni in baza dogmelor si credintelor e suficient? De ce ne mai trebuie divinitatea? Sigur nu numai pentru ce nu putem explica, ci mai ales pentru simpla nevoie de a justifica actiunile noastre pe care unele nu le intelegem iar majoritatea nu vrem sa ni le asumam si trebuie sa le imputam cuiva. Nu cred ca sintagma „in God we trust” de pe bancnota americana justifica pe deplin actiunile capitalismului.
Putem fi buni sau rai genetic vorbind, odata ce ne incarcam cu informatie si conventii putem controla raul din noi, putem chiar sa ne convertim. Daca nu o facem din proprie vointa trebuie sa fim exorcizati (tare as vrea sa gasesc un echivalent in societatea moderna care sa li se aplice politicienilor :-)).
Conceptul meu despre divinitate e ca ma inconjoara si ma insoteste pretutindeni daca am un crez corect a carui energie o folosesc sa-mi alimentez actiunile. Daca am dubii (relativitatea lor prin prisma propasirii binelui nu poate fi data decat de conventii) nu pot aduna suficienta energie sa-mi duc la bun sfarsit demersurile.
Daca Dumnezeu dezavua razboaiele, nu era firesc sa ne stearga genetic aceasta agresivitate si informational sa nu ne-o mai transmita prin Biblie? Daca sunt mai multi Dumnezei, ca in religiile politeiste, nu cumva s-au inventat tot pentru echilibru, sa nu-i uram pe toti deodata daca se intampla sa ni se para ca Unicul nu ne iubeste si sa-l contestam? Si bine zicea cineva pe-aici, ateismul nu-i tot religie? Il face cumva pe individ unul mai putin sensibil, mai putin bun si mai putin util societatii?
Exista hoti si criminali care se inchna la Dumnezeu inaintea unei spargeri sa nu fie prinsi. Si o fac cu infinita credinta. Un Dumnezeu atotputernic si aparator al binelui n-ar trebui sa le refuze rugaciunile? Concluzia este ca daca exista, atunci Acesta n-a facut altceva decat sa ofere optiuni. Restul depinde si de noi, in fond si la urma urmei asta-i rolul Judecatii de Apoi, cultura fricii in mintea individului ca trebuie sa plateasca pentru relele facute. Poate si de aceea spre batranete oamenii devin mai buni, mai generosi, mai responsabili, simtind ca judecata se apropie.
De fapt, la batranete omul se aproprie de Dumnezeu intrucat simte ca ramane singur si ori se retrage, ori este respins de societate, lasandu-i pe cei tineri sa-si traisca viata fara sa-i incurce, renunta la ambitii, se simte slabit, bolnav, inutil, se obisnuieste cu ideea desprinderii de lumea materiala si de cei iubiti multumindu-se cu ce a putut lua de la viata: frumosul. Nu toti traiesc o „mantuire” sufleteasca deplina si incearca sa mai faca ceva bine pe ultima suta de metri …
N-as vrea sa inchei comentariul evitand intrebarea. Nu sunt nici ateu, nici nu contest forta suprema care ma indruma si ma calauzeste. Daca nu merg la biserica Duminica nu ma simt murdar sau generator de erezie. Respect religia, oricare ar fi ea, imi iubesc familia si semenii, incerc sa fac bine de dimineata pana seara prin toate actiunile mele. Cred intr-o forma de energie superioara INFORMATIA, din care ne tragem, care ne organizeaza pe parcursul vietii materiale si in care in cele din urma ne topim, imbogatind-o cu toate cunostiintele noastre colectate prin interactiunea cu materialul.
Numeste-o tu Dumnezeu, n-o sa protestez.
Seriously
Comentariul tău exprimă de departe multe din gândurile şi convingerile mele. Intervenţia ta este mai mult decât binevenită. Ca să citez din clasici: „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt…” 🙂
@Seriously – Faptul ca ati directat expres catre dl.Goe, textul acesta (pr)in care ii sugerati d-nei Mitza un posibil raspuns la intrebarea ce-i fusese adresata strict si punctual, m-a facut sa ma simt obligat (formal) sa-l parcurg. N-o sa credeti dar l-am parcurs, integral. Ma abtin (cu mare greutate) de la a face comentarii pe marginea lui, mai ales ca aceasta margine este (si asa) foarte departe de intentiile cu care i-am adresat retorica intrebare d-nei Mitza, si si de subiect. Pe d-voastra v-as intreba altceva: Exista Mos Craciun? Aceasta-i intrebarea. Seriously.
P.S. Sper ca acuma sa nu ma trezesc cu vreun raspuns de la dl.Nimeni.
Mitzoo, ca intre olteni:
Daca nici eu nu te iubesc, atunci nu te mai iubeste nimeni 😉
@ Dl.Goe:
Pentru fiecare faza a dezvoltarii mentale a individului este nevoie de un Mos Craciun. Mie imi place sa cred ca exista, desi logica imi spune ca nu. Nu a fost in intentia mea sa-i dau Mitzei vreo mana de ajutor, se descurca si singura, doar banuiam ca impartasim niste convingeri si eram curios, atata tot.
A comenta textul meu chiar va invit politicos, ar fi culmea sa ne tensionam tocmai pe subiectul religiei. Am spus-o acum cateva luni, eu sunt mult prea batran sa mai mint, spun ce cred intrucat nu mai am timp sa indrept lucrurile. Si permit oricui sa ma critice, ma pregateste pentru Judecata de Apoi, care, a propo’s, demistificand-o, cred ca ne-o facem singuri, ca un bilant la final de drum, in momentul cand materialul se converteste in spirit pur.
@Seriously – Se vede treaba ca nu cunoasteti profilul d-lui Goe, daca va imaginati ca teamea de tensionare m-a facut sa ma abtin de la comentarii (pe marginea aparent amplului d-voastra comentariu pe o tema si asa nemarginita). Nu, nici vorba. Doar ca nu-i (deloc) contextual potrivit, pentru astfel de risipiri (nu ca eu as fi acuma vreun econom).
b) Daca cineva afirma (de ex. ca) „Mos Craciun nu exista” de aici, din aceasta afirmatie, n-ar putea rezulta, pe cale logica, decat ca Mos Craciun exista (…). In mod anti-paradoxal exact ca si din enuntul: „Mos Craciun exista”. Cata vreme vorbim despre ceva (chiar negandu-l) inseamna ca acel ceva (chiar) exista. Eventualele confuzii si contradictii provin, exclusiv pe criterii terminologice, din semnificatiile pe care le acorda fiecare dintre vorbitori „entitatii” in discutie. Orice necredinta exprimata articulat este o credinta. Oamenii se bazeaza pe credinta (credinte) infinit mai mult decat ar fi capabili sa realizeze si dispusi sa accepte si sa recunoasca. Credinta in „stiinta” nu se deosebeste fundamental de credintele religioase. Prin urmare ateii (sinceri si consistenti) sunt foarte credinciosi. Adica ca, in fapt, nu sunt atei. A fi ateu inseamna a nu fi ateu. Problematici (realmente problematici) sunt agnosticii (despre care unii, printre care nu ma numar, afirma ca si acestia ar fi in fapt (tot) atei, dar fara coaie).
c) Sunteti batran? Sa va fie de bine. La multi ani.
d) „eu sunt mult prea batran sa mai mint, spun ce cred intrucat nu mai am timp sa indrept lucrurile.” – Este (si) acesta un exemplu al genului de enunturi cu care este populat din abundenta si amplul d-voastra comentariu anterior (cel pe care am evitat sa-l comentez). Faptul de a fi sincer (adica de a nu minti, dupa cum ati formulat d-voastra) nu este nici pe departe o garantie ca n-ati spune „minciuni”. Multi confunda sinceritatea cu adevarul. D-voastra (ziceti ca) sputeti ce credeti (nu ce nu credeti) de unde se poate deduce in mod logic faptul ca sunteti credincios, adica ca va bazati pe CREDINTA. Nici n-ati avea pe ce altceva sa va bazati. Cat anume de sofisticate, articulate, inlantuite logic, complexe, armonice, sferice, sunt credintele etalate de fiecare, depinde de abilitatile intelectuale, de educatia si de preferintele (subiective) ale fiecarui vorbitor, si acelea strans corelate cu credintele sale.
P.S. Nu mi se pare prea elegant si fair-play sa vorbim (sa luam in discutia colectivului) credintele religioase si pe adeptii acestora, fara a preciza cat de cat, atat cat stim si noi, in ce relatii ne aflam noi insine cu idea de Dumnezeu. Evazivitatea cautata a unora aduce a evaziune intelectual-contabila, ceea ce da specificul locului, facandu-l impropriu unor discutii mai in accord cu deontologia comunicarii. (Bine acuma am vorbit adanc, pentru cunoscatori, facand discrete referiri la aspecte ce ating esenta ontologica a acestui blog, ce se intind in consistenta sa istorica mult peste tema dizertatiei mitzoase de azi,noapte).
@ Dl.Goe:
De acord cu punctul b, c, d. Si mie imi place logica. Si profilul D-lui Goe 😉 In ceea ce priveste PS-ul am oarecare rezerve generate de faptul ca dispersia intelegerii notiunii de Dumnezeu este atat de mare incat se amesteca inevitabil cu „credinta”. In numele aceleiasi logici de la punctele b, c, d nu poti intreba daca cineva crede in Dumnezeu fara sa-i explici ce este, altfel te vei lovi de propria-i reprezentare.
Oricata buna credinta ar avea individul si oricat de sincer ar vrea sa raspunda, nu va putea sa-ti dea decat un raspuns corelat cu ceea ce crede el ca reprezinta Dumnezeu. Cand vorbeam de sinceritate la asta ma refeream, incercam sa explic intai cum vad eu lucrurile, asa cum cred, tocmai in ideea de a se evalua in contextul personalitatii mele raspunsul. Care raspuns corect ar fi fost: „cred ca nu” sau „cred ca da”, daca e sa fim rigurosi.
Cu alt bagaj de informatie sau argumente coerente si logice pot sa-mi schimb parerea si nu am vreo problema ce tine de orgolii sa recunosc, mai mult, sa si explic de ce m-am sucit. Altfel intre sinceritate si adevar lucrurile stau exact cum le-ai descris. Nu vreau sa intru in polemici, mai ales pe un subiect fata de care mi-a lipsit pasiunea, religia, insa sper ca de data asta m-am facut mai bine inteles.
De obicei cand trebuie sa dai un raspuns la un subiect la care nu prea intelegi intrebarea nimeni nu te condamna daca raspunzi simplu: „nu stiu”. Risipa mea de energie s-a vrut o tentativa ca eu insumi sa inteleg mai bine ce inteleg ceilalti prin Dumnezeu si sa pot raspunde. Posibil ca asta sa fi fost si singurul ajutor pe care am vrut sa i-l dau Mitzei, nu ea sa „copieze” de la mine si nici eu de la ea.
Iar pe ultimul rand din postul anterior am si sintetizat dilema mea, fix in spiritul comentat de Domnia Voastra si fara sa astept ca cineva sa ma lumineze.
Conform Wiki, Pierre de Bruys nu a murit in 1126, ci in 1131 sau, dupa unele surse, chiar in 1140. Moartea sa este pusa fie pe seama unei multimi furioase (1131) , fie ars de un foc pe care chiar el il aprinsese pentru a arde cruci (1131), fie ars de viu linga Arles (1140). In 1126, Pierre de Bruys are in piata publica cruci, dupa ce le desacralizeaza.
Anii sunt foarte importanti deoarece este o perioada de tranzitie in crestinismul catolic – si de zbucium. De ce de tranzitie? Deoarece, cam pina in acesti ani, se considera, scriu unii, ca omul il avea pe Dumnezeu in el si ca, in consecinta, se putea ruga direct lui Dumnezeu, fara mijlocirea preotilor. Subiectele teologice de discutii intre oameni se intilneau des, inclusiv in circiumi. Desigur, la nivelul de instruire al vremii. In acesti ani biserca se impune ca si intermediar intre om si dumneazeire, membrii ei se constituie in ceea ce numim oratores. Ioana d’Arc nu intimplator comunica, cu Dumnezeu: ea este simbolul vechii Frante, a vechiului catolicism. Cu alte vorbe, spatiul geografic francez este eliberat de care poporul vechii Frante, de oamenii cu Dumnezeu in ei si care, ca inainte de 11xx, erau considerati ca putind comunica direct cu Dumnezeu. Ea cade victima noului catolicism, al inaltilor prelati deveniti intermediari exclusivi (minopol!) intre om si dumnezeire, al internationalismului religios. Catre 1128, sfintul (mai tirziu) Bernard de Clairvaux scrie lucrarea De Laudae Novae Militiae, care fundamenteaza infiintarea Ordinului Templierilor. Aceasta lucrare a cistercianului Bernard de Clairvaux este de o importanta exceptionala, deoarece in ea apare teza mintuirii (membrilor ordinului, in fapt, dar stiti, extensiile,…) prin uciderea necredinciosilor. De ce? La acea data, toate ordinele catolice ( inclusiv cel Teutonic) erau ordine de tip umanitar, in special spitalicesti, chestiunile militare fiind lasate pe seama laicilor. Templierii sunt primul si singurul ordin catolic infiintat ca ordin militar. Ca sa intelegeti cam cum erau vremurile atunci, templierii au primit permisiunea sa ia, in folos propriu, hrana care raminea de ioaniti!). Si suntem astazi revoltati de crime religioase islamice pe care crestinii le-au fundamentat teologic de aproape un mileniu! La 1130 se petrece o mare tulburare in catolicism: schisma. Sunt alesi doi papi, Innocent II si Anaclet II. Un papa la Roma, altul in Franta. Datorita lui Bernard de Clairvaux, Innocent II (pe numele de familie Papareschi!) este recunoscut de marile puteri ale timpului, iar Anaclet este considerat antipapa. Sigur ca aceste evenimente de la virful catolicismului declanseza convulsii in teritoriile geografice ale catolicilor, inclusiv de genul celor provocate si traite de Pierre de Bruys.
Dl. Nimeni,
desigur că mai contează cine şi mai ales din ce punct de vedere scrie lucrarea bibliografică respectivă.
Eu despre Piere de Bruys am citit că era preot, foarte bine instruit, onest, ireproşabil ca şi conduită morală, bun orator, dar fanatic. Acum, vedeţi? Mai contează şi fanatismul acesta cum îl definim sau din ce parte îl privim. Bruys susţinea că e fără sens botezul la copii mici şi că adulţii trebuie botezaţi, cu rezerve la cuvântul trebuie, însă eu personal nu văd nici un fanatism aici. Doar şi Isus era matur când a fost botezat, nu? Botezul nu trebuie să fie o acţiune de care eşti pe deplin conştient? Pe urmă se spune că tot el ar fi spus că morţii nu au nici un folos de pe urma pomenilor şi rugăciunilor celor vii. Părerea mea, proprie şi extrem de personală, e că până aici aceste afirmaţii ale lui Bruys sunt pline de bun simţ. Pe urmă, Bruys nu a contestat nicio dată acţiunile lui Hristos, el doar a criticat anumite ritualuri, total nefolositoare, gen cruci, icoane, biserici etc, spunând că acestea nu folosesc la nimic.
Dumneavoastră spuneţi că există scrieri care relatează într-un anumit fel evenimentele care au dus la moartea lui Bruys, eu, pe de altă parte am dat peste alte scrieri care relatează că la acea dată, Bruys ataca violent comportamentul clerului şi ataca plata impozitelor la care erau supuşi enoriaşii. Se spune că în Vinerea Mare, ca să-i atace pe catolici la Saint-Gilles du Gard, a strâns mai multe cruci, le-a dat foc şi a început să frigă carne. De fapt, acţiunea acesta eu o văd ca pe un protest vis a vis de anumite ritualuri pe care oamenii simplii erau îndoctrinaţi să le urmeze. Sigur că oamenii de atunci, simpli, ignoranţi, îndoctrinaţi, speriaţi (atenţie, chiar subliniez acest cuvânt speriaţi) au sărit pe Bruys şi l-au ars de viu în focul crucilor.
Însă referitor la schismă, aş tinde să cred că religia nu a fost decât un lait motiv, de fapt interesele au fost cu totul şi cu totul altele, desigur la acel nivel de sus al Bisericii. Dar masele, cu siguranţă, că erau alimentate cu idei teologice contradictorii, tocmai pentru a da un sens stării conflictuale. Plus că mi se pare aberaţie pură ca religia, oricare ar fi ea, să aibă amestec în politică, ba chiar să fie cap, pilon important, în politică.
Oricum, indiferent de cum am luat cunoştiinţă fiecare dintre noi despre acele evenimente, sunt de acord în totalitate cu ultima frază din comentariul dumneavoastră.
Mitzaa, laudabil efortul dvs si foarte bun material! Ca ati zice sa-l continuati cu unul despre numele feminine medievale?
Dacă Porthos o să mă găzduiască şi altă dată cu tot atâta răbdare, chiar cred că mi-ar face deosebită plăcere să scriu despre aşa ceva. Mai ales că am câteva cuie lungi şi groase împotriva anumitor personaje feminine din acel timp, considerate ele sfinte sau nu 🙂
Dar am să iau îndemnul dumneavoastră ca pe o provocare pentru tema de acasă la care musai să mă pregătesc exemplar.
Cum să vă gazduiesc cu răbdare? Sunteți acasă. Îmi pare rău că nu am fost mai prezent în ultimele zile, însă sunt cu câțiva prieteni la Vadu. Cum mă văd că pun o mână pe Ipad, îmi pun o bere în cealaltă ca să mă împiedice să scriu. Dar de citit, citesc tot. Chiar și ce scrie dl. Goe. 🙂
Mitzaa, nu va critic articolul care este laudabil. Datele istorice despre Bruys sunt insa, asa se pare, putine si contradictorii. Am dorit sa fac niste precizari deoarece el este considerat important, am inteles ca protestantii il revendica asa, ca un fel de precursor al lor. De altfel, in cartea Evul Mediu intunecat, tradusa la noi, este citat exemplul unei principese burgunde, descrisa de unii drept inalta, blonda si slaba, iar de altii drept scunda, bruneta si durdulie. Pare ca este un specific medieval in care unele marturii sunt, in fapt, din auzite. Ceva de genul blogurilor. Ca sa nu mai vorbesc de un caz citat al unei principese italiene care ar fi urcat la bordul unei corabii pentru un sex-party cu vreo 40 de marinari.
Dl. Nimeni,
Nu m-am gândit nici o secundă că mi-aţi adus vreo critică la cele scrise. Dar aşa cum vă spuneam, depinde foarte mult de la cine ne luăm informaţia.
Iată, cazul principesei italiene. Păi dacă era vorba despre vreo poveste arabă, sigur principesa era de fapt un bey iar corabia era haremul vreunui vizir putred de bogat în care beyul nostru nimereşte deghizat într-o dansatoare din buric:D
Religia , şi mă refer aici la creştinism, dar mai ales la Ortodoxie, de care sunt legat prin naştere şi educaţie, este subiectul de care ar trebui să ne apropiem cu aceeaşi sfială şi inocenţă cu care ne trăim prima iubire, dar mai ales, prima experienţă sexuală.
Este o trăire lăuntrică, extrem de personalizată care adusă în orice discuţie îşi pierde din farmec, valoare şi mister !
Felul în care ne raportăm la Dumnezeu sau Satana n-ar trebui să ne intereseze decât personal, fără a angrena şi pe alţii în acest mult prea complicat demers. De altfel se spune că a crede este mai presus de voinţa personală, un dat ce se „abate” asupra ta de undeva exterior dar şi interior fiinţei şi voinţei tale !
Unii trăiesc întâmplări pe care le consideră semne, considerându-se fericiţii aleşi ai Divinităţii ce li se descoperă, neaparat cu un anume scop, zic ei, excluzând, din modestie, enorma lor contribuţie la instalarea unei asemenea trăiri .
Fondul lor bun, o educaţie, care cu cât este mai sumară, dar şi temeinică, predispune la înţelegerea şi interpretarea unor fenomene care nu vin în contradicţie cu presupusa existenţă a Divinităţii, vor asigura şi întări Credinţa. Dar ce ne facem cu oameni deosebit de instruiţi, culţi şi temeinic educaţi care ajung, pe căi, bineînţeles diferite, la acealaşi rezultat :
Există Dumnezeu !
Ba, mai mult , nu numai spre apusul vieţii, cum s-a întâmplat cu diferiţi oameni de ştiinţă, ci şi în plină maturitate fizică şi psihică !
Oricum subiectul este greu de abordat, dar unele afirmaţii gen infractorul credincios care se roagă de Dumnezeu să-l ajute să fure sau să ucidă, sau că ateismul poate fi considerat a fi religie, când de fapt este o credinţă, ce ar putea fi ca oricare alta ( precum cea în forţele proprii), dacă n-ar conţine o mare doză de supraestimare intelectuală, şi paradoxal, o mare teamă de a recunoaşte ceva care te-ar putea ţine tot timpul în inferioritate !
De altfel, cred că preoţimea creştină, dar mai ales cea catolică şi ortodoxă ( cu exemple din toate timpurile, dar în special cea contemporană), nu poate fi în totalitate un exemplu de urmat, sau un partener de discuţii în contradictoriu pentru cei porniţi deja să nege existenţa divină!
S-ar zice că dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit să fie inventaţi de către atei, atât de nefavorabile pentru Religie sunt acţiunile lor .
Şi până la urmă de ce nimeni n-ar avea nimic împotrivă dacă ne-am închina cu toţii unui singur Dumnezeu ?!
Dacă s-ar putea ca acela să fie şi Moise n-am mai vedea picior de ateu, ţigan, şi chiar îndrăznesc să spun, de homosexuali sau lesbiene ( la ultimii(le), înlocuiţi picioarele, cu cracii 😉 )
Radu Humor,
dacă dumneavoastră aveţi un crez de neclintit pe care îl definiţi ca şi creştinism, cu precădere ortodoxism, şi acest crez vine din propria dumneavoastră convingere, nu neapărat prin naştere, atunci înseamnă că deja v-aţi găsit calea spre o anume mulţumire spirituală.
Sper totuşi că articolul meu nu v-a lăsat impresia că eu contest existenţa vreunei forme a divinităţii.
Ultimul dumneavoastră paragraf, vis a vis de tot comentariul în sine, credeţi că vă defineşte ca pe un bun creştin?
Radu Humor a declarat cu punct si cu virgula ca de Ortodoxie este legat prin naştere şi educaţie. Incolo nu. Nu-i greu de imaginat cum ar fi aratat discursul sau daca s-ar fi nascut in Yemen. La fel. Dar cu alti termini, pe ici pe colea.
Vad d-na Mitzo ca insistati sa bateti saua cum ca in toate interventiile d-voastra n-ati contestat existenţa vreunei forme a divinităţii (hal de formulare). Dar nici n-ati afirmat existenţa vreunei forme a divinităţii (hal de formulare). Cultivati evazivul pasiv, cu dreapta, iar cu stanga dati cu barda, ca Mihai Viteazu. Acuma or fi de criticat cei care si-au facaut (literalmente) de cap, pozand in eroi cu crucea-ntr-o mana si cu sabia in alta, dar nici cei care tin barda-ntr-o mana, iar pe cealalta o tin la spate ba a bis-inchis, ba a ciuciu, n-o fi de vreo fala. Oneste bibere.
„Botezul nu trebuie să fie o acţiune de care eşti pe deplin conştient? ”
Botezul crestin-ortodox este o „operatie” care „extirpa” pacatul originar.
Parintii si nasii isi asuma actul botezului, nu ii obliga nimeni.
Unul din motive este eliminarea riscului de a muri copilul nebotezat.
Exista si alte situatii in care altcineva isi asuma o raspundere foarte mare
in locul persoanei in cauza.
Tu te auzi ce spui? Deci faptul că doar te-ai născut ești deja păcătos. Asta ce înseamnă, că viața e un păcat? Eu credeam că e un privilegiu.
Botezul crestin-ortodox este o “operatie” care “extirpa” pacatul originar. Serios? Explică-mi și mie cam ce păcat duce în spinare un nou născut. Și-a dorit să se nască sau l-au dorit părinții? Și de când a da viață înseamnă păcat? Nu ne îndeamnă Dumnezeu să ne însoțim și să ne înmulțim? Cum e posibil ca rezultatul unui act ca urmare a sfatului divin să fie un păcat originar. Are sens?
Parintii si nasii isi asuma actul botezului, nu ii obliga nimeni.
Eu zic că pe mulți îi obligă societatea, familia, rudele, etc. Vai, cum să ții copilul nebotezat! Dacă moare?! Ce ne facem, că e nebotezat?!
Adică după ce că ființa aceea micuță și gingașă se naște, nu ca urmare a propriei voințe, este o ființă păcătoasă, iar dacă moare fără să dea un tur în cristelniță, e la mila Proniei Cerești. Adică cum?
@ Mitzaa Biciclista
Păcatul originar este un subiect interesant. Ar avea nevoie de un articol. 🙂
Conform unora suntem păcătoși datorită lui Adam care a decăzut fiind izgonit din rai pentru că a mușcat din mărul… cunoașterii. Ăăăă… cum? Mie deja îmi e ssssimpatic șșșșșarpele.
După părerea altora suntem păcătoși pentru că ne BUCURĂM de toate plăcerile pământești, cum ar fi mâncarea, băutura, sexul, jocurile intelectuale, șamd. Conform acestora ar trebui să stăm și să ne flagelăm ca să-i facem pe plac lui „Dumnezeu”.
Mă opresc aici, pentru că mi s-a făcut chef să păcătuiesc: o să mănânc de prânz.
PS: de fapt Adam a fost izgonit din rai pentru a nu mușca și din celălalt măr, cel al vieții veșnice și să ajungă precum „Noi”. Sssssemnez, șșșșarpele.
Ai devenit violenta sau revoltata?
Aaaa, Porthos,
Cred că nu degeaba unele culturi consideră șarpele ca fiind un personaj foarte cool 😆 Am scris o dată o poezucă pe tema asta. 😆
M-a pufnit râsul citind comentariul dvs. Dar dacă tot mergeți să serviți masa de prânz, măcar să fie și cu carne, ca să fie păcatul complet 😀
PS Uneori mă gândesc că Eva a fost pedepsită nu fiindcă l-a ascultat pe șarpe, ci fiindcă exista riscul să fugă cu șarpele și Dumnezeu să rămână pe cap cu Adam 😀
Pfff, Intrusul,
dau eu impresia că aș fi în stare de violență? 😳
@Mitza@Porthos
Se poate păcătui şi altfel 😉
Nu sunteţi dispuşi ?!
Asta cu „datul unui tur în cristelniţă” e violentă bine 😆
Radu Humor,
m-ați prins! Recunosc că am momente când mă exprim cam plastic și că în momentul când am scris ”un tur de cristelniță” chiar mi-am imaginat bebelușul dând o tură la bras prin cazan, cu poponeața la vedere, în extazul popii, diaconului, nașilor, moșilor și invitaților deopotrivă.
Apropo, cât mai e un botez acuma, că am auzit că tariful e destul de piperat. Deci există și riscul ca, din lipsă de bani, indiferent de puterea conștiinței religioase a părinților, puiuțul să rămână nebotezat. Ceea ce ar însemna că pe păcătosul ăla mucos nu îl poate pedepsi nimeni, că a scăpat de sub ”forul tutelar” 😛
Cei ce mor nebotezati numai sunt sub Har ci sub Pronie(puterea divina).
Despre pacatul originar. sa vedeti gandire impaciuitoare:
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/02/23/pacatul-originar-sau-caderea-lui-adam-din-rai-pr-james-bernstein-despre-intelegerea-ei-ortodoxa-versus-ratacirile-catolice-si-protestante/
@Porthos. pare-se ca atunci „am castigat” si moartea.
„Dacă cineva nu mărturiseşte că primul om, Adam, atunci când a încălcat porunca lui Dumnezeu în Paradis, a pierdut imediat sfinţenia şi dreptatea în care a fost zidit; şi că a suportat, prin ofensa acelei ocoliri a adevărului, urgia şi indignarea lui Dumnezeu, şi, prin urmare moartea, cu care Dumnezeu îl ameninţase mai înainte, şi, împreună cu moartea, captivitatea sub puterea celui care de atunci are stăpânirea morţii, adică, diavolul, şi că întregul Adam, prin acea ofensă a ocolirii adevărului, a fost schimbat, trup şi suflet, în mai rău; să fie anatema“.
(Primul canon, Şedinţa a V-a, http://history.hanover.edu/texts/trent/ct05.html).
@All
aveți grijă ce declarați, altminteri ia uite ce vi se întâmplă.
Off-topic: Uite ca am intuit corect … 🙂
http://www.realitatea.net/angela-merkel-doreste-o-reglementare-europeana-pentru-protejarea-datelor-private-de-pe-internet_1225142.html
Credeți că o să-și ia vreo pălmuță Merkel pentru nerespectarea unor drepturi?
Mitzoo, e cum am scris eu mai sus comparand ce intelege fiecare prin Dumnezeu:
Daca vorbim de terorism Angela e de acord sa ignore intimitatea cetateanului. Cand i se explica ce inseamna si ca nu se pot urmari comunicatiile fara a-i supraveghea pe toti abuziv, deodata sare de fund in sus si protesteaza.
Intrebata care ii este obiectia motiveaza ca „ea nu asa a inteles” cand a fost informata. De fapt nici n-a fost informata, doar asa „credea” ea ca ar trebui sa functioneze colectarea datelor despre persoane fizice. Ca si cand daca e sa vorbim de spionaj impotriva companiilor germane acestea nu sunt compuse tot din persoane fizice … 🙂
Asta cu ascultarile functioneaza teoretic ca si testele de SIDA, la trieri succesive pot aparea rezultate „fals pozitive”. E si firesc sa cheltui 10 centi sa-i testezi pe toti apoi 100 dolari sa testezi ce a iesit pozitiv (inclusiv unii care n-au SIDA) ca apoi pentru cei 10 depistati pozitiv sa poti cheltui 10.000 USD pe fiecare pentru 100% siguranta. Asa functioneaza si depistarea teroristilor, cu fals pozitiv.
Cu alte cuvinte daca eu folosesc cuvinte ca BinLaden, explozibil, terorism, intr-un articol aici pe blog intru automat pe lista de „suspecti”. Pana sunt verificat imi plimba astia toate comunicatiile prin calculatoarele lor. De aceea am sustinut ca nu poate exista o „deontologie” in materie de ascultari, nemaivorbind, cu titlul de a ma repeta caci am mai scris, de securitatea datelor colectate.
Oricum laudabil e faptul ca a fost deja deschisa cutia Pandorei si s-a pus problema, caci sigur se va ajunge la o dezbatere europeana in materie de securitate informatica si protectia libertatii individului destul de curand, chiar prevad clone pe fonduri europene ale Skype, Yahoo, Facebook, Google etc, cam cum fac Chinezii 🙂
Posibil ca indiferent de motivul unei decizii în scopul protecției, aducerea la înfăptuire la nivel aproximativ global să provoace victime colaterale. Genul: nu pot să fac o omletă până nu sparg oul? Dar cred că exemplul acesta e prea blând față de realitate.
Seriously
sper că ai avut timp în weekend pentru articolul cu gazele de șist.
Eu, dacă e să dau curs celor două teme sugerate: femeile medievale și păcatul originar, se pare că îmi ocup definitiv un anume loc în secțiunea cultelor religioase 😀
La sfârșitul acesta de săptămână posibil să fugim la pescuit în Mraconia, nici că există loc mai divin despre a scrie despre păcatul originar 🙂
Am impresia că cele de mai jos ilustrează cel mai bine subiectul adus în discuţie, dar şi discuţiile însoţitoare :
„Credinţa rămâne în noi, chiar dacă e mai mică decât bobul de muştar.
A avea credinţă nu este o chestiune de a avea totul sau nimic.
Aşa cum există diferite niveluri ale căderii [în păcat], tot aşa există şi diferite grade de credinţă.”
Radu Humor
Sunt întrutotul de acord cu dumneavoastră. Tristeţea mea, dacă vreţi, izvorăşte tocmai din faptul că, indiferent de tipul religiei, vor exista presupuşi adepţi ori lideri spirituali care, profitând de acel bob de credinţă existent în sufletul fiecărui om şi bazându-se pe nişte dogme, multe din ele născocite în funcţie de interese altele decât cele pur spirituale, dau naştere stărilor conflictuale anihilând pe cele de armonie, specifice fiecărui tip de credinţă în parte.
PENTRU OBICTIVITATE SI ECHILIBRU !
Urmatoarea listă de atrocităţi creştine împotriva păgânilor din timpul Imperiului roman a fost alcătuită de scriitorul elin şi păgân Vlassis Rassias (vezi lucrarea sa Demolaţi-le! publicată în limba greacă, Atena 2000, ediţia a II-a, Editura Anichti Poli, ISBN 960-7748-20-4). O redăm aici nu pentru a instiga ura împotriva creştinismului, ci pentru a infirma nişte preconcepţii creştine persistente şi anume, că păgânismul elenistic şi-ar fi pierdut rostul, că nu ar mai fi satisfăcut nevoile religioase ale oamenilor şi că romanii, grecii şi alte popoare din Imperiul roman ar fi plecat de la zeii lor şi ar fi îmbrăţişat cu râvnă noua religie.
Edictele imperiale înnoite mereu împotriva religiei păgâne precum şi ordonarea de sus a distrugerii templelor şi a persecuţiilor sălbatice timp de sute de ani reprezintă dovezi concludente împotriva preconcepţiilor de mai sus. Ele arată că introducerea creştinismului a fost un dictat politic din partea puternicilor imperiului împotriva voinţei şi rezistenţei populaţiei care în pofida tuturor prohibiţiilor, distrugerilor şi masacrărilor a mii de oameni a rămas credincioasă zeilor ei. Păgânismul elenistic nu a pierit de la sine – a fost exterminat în mod brutal.
314 e.n.
Imediat dupa legalizarea officiala completa, biserica crestina ii ataca pe pagani: sinodul de la Ancyra (Ankara) denunta adorarea zeitei Artemis (Diana).
324
Imparatul Constantin declara crestinismul ca singura religie oficiala a Imperiului roman. La Didima, Asia Mica, depradeaza oracolul zeului Apollo si tortureaza preotii pana la moarte. De asemenea ii alunga pe pagani de la Muntele Atos si distruge toate templele pagane din localitate.
326
Urmand instructiunile mamei sale Elena, imparatul Constantin distruge templul zeului Esculap din Aigeai din Cilicia si multe temple ale zeitei Afrodita din Ierusalim, Afaca, Mambre, Fenice, Baalbec, etc.
330
Constantin jefuieste tezaurele si statuile templelor pagane din Grecia ca sa decoreze Nova Roma (Constantinopole), noua capitala a imperiului sau.
335
Constantin jefuieste multe temple din Asia Mica si Palestina si ordona executia prin rastignire a „tuturor vrajitorilor si ghicitorilor”. Martiriul filozofului neoplatonician Sopratos.
341
Imparatul Constans, fiul lui Constantin, ii persecuta pe „toti ghicitorii si elenistii”. Multi elini pagani sunt ori inchisi ori executati.
346
Noi persecutii pe scara mare impotriva paganilor din Constantinopole. Exilarea vestitului orator Libanius care este acuzat ca… „vrajitor”.
353
Un edict al lui Constantiu ordona pedeapsa cu moartea pentru toate felurile de cult religious prin sacrificii si „idoli”.
354
Un nou edict al lui Constantiu ordona inchiderea tuturor templelor pagane. Unele sunt profanate si transformate in berdeluri sau saloane de jocuri de noroc. Preotii pagani sunt executati. Primele arderi de biblioteci in diverse orase ale imperiului. Primele ateliere pentru fabricarea varului. O mare parte a arhitecturii sacre a paganilor este transformata in var.
356
Un nou edict al lui Constantiu ordona distrugerea templelor pagane si executia tuturor „idolatrilor”.
357
Constantiu interzice toate metodele de prevestire (inclusiv astrologie).
359
La Skythopolis, Siria, crestinii organizeaza primele lagare ale mortii pentru torturarea si executia paganilor arestati din tot imperiul.
361 la 363
Imparatul pagan Flaviu Claudiu Iulian declara toleranta religioasa si restaurarea cultelor pagane la Constantinopole (11 decembrie 361)
363
Asasinarea imparatului Iulian (26 iunie).
364
Imparatul Flaviu Iovian ordona arderea bibliotecii din Antioh. Un edict imperial (de la 11 septembrie) impune pedeapsa cu moartea pentru toti paganii care adora zeii strabuni sau practica prevestirea viitorului („sileat omnibus perpetuo divinandi uriositas”). Trei edicte diferite (de la 4 februarie, 9 septembrie si 23 decembrie) ordona confiscarea proprietatii tuturor templelor si pedeapsa cu moartea pentru participarea la ritualuri pagane, inclusiv cele private.
365
Un edict imperial (de la 17 noiembrie) interzice ofiterilor pagani sa comande soldati crestini.
370
Imparatul Valens ordona o persecutie grozava a paganilor in intregul imperiu de la rasarit. La Antioh, printre multi alti pagani, fostul guvernator Fidustiu si preotii Hilariu si Patriciu sunt executati. Tone de carti sunt arse in pietele oraselor din imperiul de la rasarit. Toti prietenii imparatului Iulian (Orebasius, Sallustius, Pegasius, etc.) sunt persecutati, filozoful Simonide erse ars de viu si filosoful Maxim este decapitat.
372
Imparatul Valens ordona guvernatorului Asiei Mici sa extermine paganii elini si sa distruga toate documentele intelepciunii lor.
373
Noua interzicere a tuturor metodelor de prevestire. Termenul „pagani” (pagani, tarani) este introdus de catre crestini pentru a ii injosi pe pagani.
375
Templul zeului Esculap din Epidaur este inchis.
380
La 27 februarie crestinismul devine religie exclusiva a Imperiului roman printr-un edict al imparatului Flaviu Teodosie, cerand ca „toate diferitele natiuni supuse indurarii si moderatiei noastre sa continue a profesa religia daruita romanilor de catre apostolul Petru”. Cei care nu sunt crestini sunt numiti „nesuferiti, eretici, prosti si orbi”. In alt edict Teodosie ii numeste „nebuni” pe toti cei care nu cred in dumnezeul crestin si interzice orice dezacord cu dogma bisericii. Ambrozie, episcopul Milanului incepe sa distruga toate templele pagane din aceasta zona. Preotii crestini conduc o multime la templul zeitei Demeter din Eleusis si incearca sa-i linseze pe ierofantii Nestoriu si Priscus. La varsta de 95 de ani, Nestoriu termina misterele eleusine si anunta predominanta intunecimii mentale asupra rasei umane.
381
La 2 mai, Teodosie ii depriveaza de drepturi pe toti crestinii care se intorc la credinta pagana. In intregul Imperiu Roman de la Rasarit temple si biblioteci pagane sunt jefuite sau arse. La 21 decembrie, Teodosie interzice si simpla vizitare a teplelor pagane. La Constaninopole templul zeitei Afrodita este transformat intr-un bordel si templul Soarelui si al lui Artemis in grajduri.
382
„Alelu-ia” (slava lui Iahve) este impus in liturgia crestina.
384
Imparatul Teodosie ordona prefectului pretorian, Maternus Cynegius, un crestin devotat, sa coopereze cu episcopii din localitate in distrugerea templelor pagane din Grecia de nord si Asia Mica.
385 la 388
Maternus Cynegius, incurajat de catre sotia lui fanatica si episcopul „sfantul” Marcellus impreuna cu bandele lui sa caute si sa distruga sute de temple si altare din zona rurala. Printre altele, distrug templul din Edesa, templul Cabirilor din Imbros, templul lui Zeus din Apamea, templul lui Apollo din Didima si toate templele din Palmira. Mii de pagani nevinovati din toate partile imperiului sunt supusi martiriului in notoriile lagare ale mortii din Skythopolis.
386
Imparatul Teodosie interzice intretinerea templelor pagane jefuite.
388
Discutii publice in legatura cu religia sunt interzise de catre Teodosie. Oratorul batran Libanius trimite faimoasa sa epistola „Pro Templi” lui Teodosie in speranta ca ultimele temple pagane care mai ramasesera sa fie respectate si crutate.
389 la 390
Toate calendarele necrestine sunt interzise. Hoarde de sihastri crestini din desert navalesc asupra oraselor din Orientul Mijlociu si Egipt, distrugand statui, altare, biblioteci si temple pagane, in timp ce paganii sunt linsati. Teofil, patriarhul din Alexandria, incepe persecutii aspre impotriva paganilor, transforma templul lui Dionisie intr-o biserica, arde templul lui Mithra, distruge templul lui Zeus si ii batjocoreste pe preotii pagani inainte de a-i omori prin lapidare. Hoardele crestine profaneaza imaginile de cult.
391
La 24 februarie, un nou edict al lui Teodosie interzice nu numai vizita templelor pagane dar si privirea statuilor vandalizate. Noi persecutii aprige in tot imperiul. La Alexandria, in Egipt, paganii sub conducerea filozofului Olimpiu se revolta si in urma unor lupte pe strazile orasului, se baricadeaza in templul zeului Serapis. Dupa un asediu violent, crestinii ocupa cladirea, o demoleaza, dau foc vestitei biblioteci si profaneaza imaginile de cult.
392
La 8 noiembrie, imparatul Teodosie interzice toate ritualurile crestine, numindu-le „superstitii ale paganilor” („gentilicia superstitio”). Noi persecutii pe scara mare inpotriva paganilor. Misterele din Samotracia sunt oprite si preotii ucisi. In Cipru, episopul localnic si „sfintii” Epifan si Tihon distrug aproape toate templele de pe insula si ucid mii de pagani. Misterele zeitei Afrodita din localitate sunt oprite. Edictul lui Teodosie declara: „cei care nu se vor supune parintelui Epifan nu au dreptul de a ramane pe insula”. Paganii se revolta impotriva imparatului si bisericii in Petra, Rafia, Gaza, Baalbec si alte orase din Orientul Mijlociu.
393
Jocurile Pitiene, Actiene si Olimpice sunt interzise ca facand parte din „idolatria” pagana. Crestinii jefuiesc templele din Olimpia.
395
Doua noi edicte (de la 22 iulie si 7 august) duc la noi persecutii impotriva paganilor. Rufinus, primul ministru eunuc al inparatului Flavius Arcadius dirijeaza hoardele gotilor crestinizati (condusi de Alaric) inspre Grecia. Incurajati de calugari crestini, barbarii jefuiesc si dau foc multor orase (Dion, Delfi, Megara, Corint, Pheneos, Argos, Nemea, Lycosoura, Sparta, Messene, Phigaleia, Olimpia, etc.), ucig sau inrobesc nenumarati greci si ard templele. Printre altele, dau foc sanctuarului eleusin si ard de vii toti preotii (inclusiv ierofantul lui Mithra Hilariu).
396
La 7 decembrie, un nou edict al imparatului Arcadiu ordona ca paganismul sa fie tratat ca tradare. Ultimii preoti si ierofanti pagani sunt inchisi.
39
„Demolati-le!” Imparatul Flavius Arcadius porunceste demolarea ultimelor temple nedaramate.
398
Cel de al IV-lea sinod bisericesc din Cartagina interzice tuturor, inclusiv episopilor, studiul cartilor pagane. Porfir, episcopul din Gaza, demoleaza aproape toate templele pagane (cu exceptia a noua temple care raman active).
399
Printr-un nou edict (13 iulie) imparatul Flavius Arcadius porunceste daramarea imediata a tuturor templelor care au mai rams, indeosebi in zona rurala: «Si qua in agris templa sunt, sine turba ac tumultu diruantur. His enim deiectis atque sublatis omnis superstitioni materia consumetur».
400
Episcopul Niceta distruge oracolul zeului Dionisie din Vesai si crestinizeaza toti paganii din regiune.
401
Gloata crestina din Cartagina linseaza paganii si distruge templele si „idolii”. De asemenea in Gaza, epicopul local, numit si „sfantul” Porfir, i-si trimite adeptii sa linseze paganii si sa demoleze ultimele noua temple are orajului care mai erau active. Cel de al 15-lea sinod din Calcedon ordona ca toti crestinii care inca mai intretin relatii bune cu rude pagane sa fie excomunicati (chiar dupa moarte).
405
Ioan Gura de Aur trimite hoardele de calugari imbracati in gri si armati cu maciugi si bare de fier sa distruga „idolii” din toate orasele din Palestina.
406
Ioan Gura de Aur colectioneaza fonduri de la femei crestine bogate pentru a finanta demolarea templelor eline. La Efesus, ordona distrugerea vestitului templu al zeitei Diana. La Salamis, Cipru, „sfintii” Epifan si Eutihie continua persecutia paganilor si distrugerea completa a templelor si sansctuarelor lor.
407
Un nou edict interzice inca o data toate slujbele religioase necrestine.
408
Imparatul Imperiului de la Apus Onoriu si imparatul Imperiului de la Rasarit Arcadiu ordona impreuna ca toate sculpturile templelor pagane sa fie ori disruse ori confiscate. Proprietatea privata de sculpturi pagane este de asemenea interzisa. Episcopii locali conduc noi persecutii aprige impotriva paganilor si noi arderi de carti. Judecatorii care au mila de pagani sunt si ei persecutati.
409
Inca o data, un edict ordona ca astrologia si toate metodele de prevestire sa fie pedepsite cu moartea.
410
La Alexandria, Egipt, cateva zile inainte de Paste (sarbatoarea iudeo-crestina), gloata asmutita de episopul Chiril ataca si o sfasie pe faimoasa si frumoasa filozoafa Hypatia. Bucati din trupul ei sunt purtate de catre gloata crestina pe strazile Alexandriei, si in sfarsit arse impreuna cu cartile ei intr-un loc numit Chinaron. La 30 august, noi persecutii incep impotriva tuturor preotilor pagani din Africa de nord, care isi sfarsesc viata ori rastigniti ori arsi de vii.
416
Inchizitorul Hypatius, alias „Sabia lui Dumnezeu”, extermina ultimii pagani din Bitinia. La Constantinopole (7 decembrie) toti ofiterii armatei, functionarii publici si judecatorii necrestini sunt concediati.
423
Imparatul Teodosie al II-lea, declara (la 8 iunie) ca religia paganilor este „adorare a demonilor” si ordona ca toti cei care persista in practicarea ei sa fie inchisi si torturati.
429
Templul zeitei Atena (Partenonul) de pe Acropole la Atena este jefuit. Paganii din Atena sunt persecutati.
435
La 14 noiembrie, un nou edict al lui Teodosie al II-lea ordona pedeapsa cu moartea pentru toti „ereticii” si „paganii” din imperiu. Singura religie necrestina considerata legala este iudaismul.
438
Teodosie al II-lea emite un nou edict (la 31 ianuarie) impotriva paganilor, citand „idolatria” lor ca cauza a unei epidemii recente!
440 la 450
Crestinii demoleaza toate monumentele, altarele si templele din Atena, Olimpia si alte orase grecesti.
448
Teodosie al II-lea ordona arderea tuturor cartilor necrestine.
450
Toate templele din Afrodisia (orasul zeitei Afrodita) sunt daramate si bibliotecile lui arse. Orasul este renumit Stavropol (Orasul crucii).
451
Un nou edict al lui Teodosie al II-lea (de la 4 noiembrie) subliniaza ca „idolatria” trebuie pedepsita cu moartea.
457 la 491
Persecutii sporadice impotriva paganilor din Imperiul de la Rasarit. Printre altii, medicul Iacobus si filozoful Gesius sunt executati. Severianus, Herestios, Zosimos, Isidorus si altii sunt torturati si inchisi. Misionarul Conon si adeptii lui extermina ultimii pagani din insula Imbros, in Egea de nord. Ultimii credinciosi ai zeului Zeus Lavranius sunt exterminati in Cipru.
482 la 488
Majoritatea paganilor din Asia Mica sunt ucisi in urma unei revolte disperate impotriva imparatului si bisericii.
486
Mai multi preoti pagani „ilegali” sunt descoperiti, arestati, batjocoriti, torturati si executati la Alexandria, Egipt.
515
Botezarea devine obligatorie, chiar pentru cei care spun ca sunt deja crestini. Imparatul de la Constantinipole, Anastasiu, ordona masacrarea paganilor din orasul arab Zoara si daramarea templului zeului local Teandrit.
528
Imparatul Iustinian interzice jocurile olimpice „alternative” din Antioh. De asemenea ordona executia (prin ardere, rastignire, sfasierea de catre animale salbatice, sau taierea cu cuie de fier) tuturor celora care practica „vrajitoria, prezicerea, magia sau idolatria” si interzice practicarea profesiilor pedagogice de catre pagani („… cei care sufera de nebunia hulitoare a elinilor”).
529
Imparatul Iustinian proscrie academia filozofica din Atena, careia i se confisca proprietatile.
532
Inchizitorul Ioan Asiacus, un calugar fanatic, conduce o cruciada impotriva paganilor din Asia Mica.
542
Imparatul Iustinian ii permite inchizitorului Ioan Asiacus sa converteasca paganii din Frigia, Caria si Lidia din Asia Mica. In 35 de ani de la cruciada 99 biserici si 12 manastiri sunt cladite pe locul templelor pagane daramate.
546
Sute de pagani sunt omorati la Constantinopole de catre inchizitorul Ioan Asiacus.
556
Iustinian ordona inchizitorului notoriu Amantius sa se duca la Antioh sa gaseasca, aresteze, tortureze si extermineze ultimii pagani ai orasului si sa dea foc la toate bibliotecile private.
562
Arestari in masa, batjocoriri, inchideri si executii de pagani la Atena, Antioh, Palmira si Constantinopole.
578 la 582
Crestinii tortureaza si rastignesc pagani in tot Imperiul de la Rasarit si extermina ultimii pagani din Heliopole (Baalbec).
580
Inchizitorii crestini ataca un templu secret al lui Zeus in Antioh. Preotul se sinucide, dar ceilalti pagani sunt arestati. Toti arestatii, inclusiv vice-guvernatorul Anatolius, sunt torturati si trimisi la judecata la Constantinopole. Acestia sunt condamnati la moarte si aruncati leilor. Fiarele salbatice nu vor sa-i sfasie si ei sfarsesc prin a fi rastigniti. Trupurile lor sunt tarate pe strazi de catre gloata crestina si apoi aruncate neinmormantate in depozitul de gunoi al orasului.
583
Noi persecutii impotriva paganilor de catre imparatul Mauriciu.
590
In intregul Imperiu de la Rasarit acuzatori crestini „descopera” conspiratii pagane. Incepe o noua era a torturii si executiilor.
692
Sinodul Ecumenic Quinisext (Penthekte Synodos) din Constantinopole interzice ce a mai ramas din Calende, Brumalia, Antesteria si alte sarbatori pagane.
804
Paganii elini din Laconia, Grecia, rezista cu success efortului lui Tarasiu, patriarhul de la Constantinopole, de a-i converti la crestinism.
950 to 988
Convertirea fortata a ultimilor elini pagani din Laconia de catre „sfantul” armean Nicon.
TOATE ASTEA NU INTINEAZA CU NIMIC INVATATURA BISERICII CRESTIN-ORTODOXA !
Daţi-o-ncolo de tristeţe, Doamnă !
Sunt atâtea lucruri frumoase pe lumea asta, lăsate de Dumnezeu, aş zice eu, că nu merită să să le punem şi pe astea la inimă .
Mai ales că astfel de supărări nimeresc exact la suflet, care are şi aşa destule
motive curente să sufere .
Nu ştiu la ce pescuit, nici unde mergeţi (Mraconia ?!), dar asta nu mă impiedică să vă doresc vreme frumoasă !
Că la peşti cică nu se urează noroc sau succes !
Aşadar să vă întoarceţi cu bine !
Şi pe partea cealaltă , cu bucurii !
19. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20. Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.(Matei)
Botezul capata un sens profund,forma ritualica se umple cu fond mistic.
Aurul ramane aur si in noroi !In mlastini urat mirositoare pot aparea nuferi !
Care este legătura care unește taina din fața atarului cu taina fratelui? În timpul Sfintei Liturghii, înainte de a mărturisi Crezul, noi spunem: „Să ne iubim unii pre alții, ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt, Treimea ce de o ființă și nedespărțită”. Prima parte a frazei se situează în planul relației de iubire dintre frați; fără această relație, nu poate avea loc mărturisirea tainei Sfintei Treimi. Astfel, actul duhului care mărturisește Sfânta Treimie și legăturile inimii care împreunează credincioșii în iubire sunt absolut complementare. Nu putem să mărturisim taina Sfintei Treimi fără a avea o experineță, cel puțin relativă, a iubirii fratelui; altfel, ne aflăm în minciună și în ipocrizie.
Regăsim astfel cei doi poli ai mesajului lui Hristos reluând textele fundamentale din Vechiul Testament: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Hristos unește aceste două porunci într-una singură. Astfel, nu putem separa, fără a cădea în erezie, în sensul cel mai profund al cuvântului, dimensiunea verticală de cea orizontală, taina de la altar de taina fratelui. Orice dihotomie între aceste două dimensiuni este o adevărată schizofrenie.
Neglijând taina fratelui, ajungem la ritualism, la un soi de estetism liturgic. Liturghia devine un refugiu, un moment de adunare: totul este frumos, ne aflăm stând ca și cum am fi în cer, dar puțin după aceea, acționăm ca și toți ceilalți. Taina de la altar fără taina fratelui este o blasfemie permanentă. Și invers, taina fratelui fără taina de la altar duce la același rezultat, căci aceasta nu întârzie să se răcească, să degenereze într-un activism: uităm că fratele este chipul lui Dumnezeu iar serviciul în slujba fratelui devine un fel de legislație socială. Din moment ce am separat taina de la altar de taina fratelui, răul a ieșit învingător.
Extras din cartea părintelui Cyrille Argenti, N’aie pas peur, Cerf/Le sel de la terre, 2002
Intrusul,
Cred că l-am uimit și pe Porthos de cât de mult te-am provocat să scrii 😛
Nu știu, înainte să apar eu aici, cât de activ erai ca și participant în discuții, dar am impresia că te-am scos puternic din matcă zilele astea 😆
Deja mă simt meritoasă.
NU
DA. 🙂
Până la urmă eu sunt cea mai câștigată.
Am scris un articol, de nici 2000 de cuvinte, despre care credeam că o să treacă aproape neobservat. În schimb am primit o mulțime de alte informații în comentarii ample și cât mai obiectiv argumentate. Bașca schimbul de idei.
Dacă în școli religia s-ar studia la această manieră, mai mult din punct de vedere istoric și mai puțin din punct de vedere confesional, cred că și copii noștri ar fi mai conștienți de actele lor. Părerea mea.
Eu zic că subiectul e departe de a fi epuizat. M-am ferit să râd de ce nu înțeleg, așteptând cu interes punctul de vedere al „intrusului”. Trebuie să mărturisesc că deocamdată nu sunt convins deloc de perspectiva dânsului.
Încă încerc să diger ceea ce a spus despre „Sfânta Treime” și taina ei. De ce taină?
„Nu putem să mărturisim taina Sfintei Treimi fără a avea o experiență, cel puțin relativă, a iubirii fratelui; altfel, ne aflăm în minciună și în ipocrizie.” – dacă nu vreau să o „mărturisesc” e vreo problemă? Mă mai „aflu în minciună și ipocrizie”?
PS: modul acesta de exprimare îmi creează pitici pe creier. Mi-am pus secvențele cu Yoda din Starwars pe principiul „cui pe cui se scoate”. Vorba lui: nebulos viitorul este.
Porthos
Dacă îmi spuneți că v-a plăcut Star Wars și/sau Star Trek(măcar TNG), promit să citesc cu și mai mare interes articolele dvs despre bănci, subprime etc 🙂
O dedicație pentru domnia voastră
Porthos, fii atent ce zice Mitza :”Tu te auzi ce spui? Deci faptul că doar te-ai născut ești deja păcătos”,m-am amuzat” inspaimantat”,era nervoasa.
@ Mitzaa Biciclista
Îmi plac Star Wars și Stargate – SG1. Mulțumesc mult pentru dedicație.
@ intrusul
Sunteți prea subtil pentru mine, dacă acesta a fost răspunsul la întrebarea mea legată de mărturisirea tainei Sfintei Treimi. Însă eu nu înțeleg bine nici măcar ce înseamnă Sfânta Treime, cu atât mai puțin taina ei. Promit că mă documentez.
Te felicit.! Pt . curajul de a aborda o astfel de temă știid că te vor critica-judeca mulți.Păcat doar că după atîta amar de vreme, încă mai sunt muuuuuulți care mai cred în idioțeniile și dogmele învechite ale religiei și a unor culte care nu fac altceva decît să se îmbogățească peste măsură profitînd de prostia și mai ales IGNORANȚA enoriașilor, care și acum mai cred că omenirea s-a format din Adam și Eva ,care erau 2 și au ajuns la PERFORMANȚA ULUITOARE DE A CREA 4 RASE DINSTINCTE .Și din păcate se continuă cu perseverență în toată lumea dar mai ales la noi , unde popii bagă cu anasîna în capul copiilor religia ,fiind mai nou, propusă obligatorie în școli. Și dacă ar fi doar ei ! Mai sunt părinții, bunicii, moșii și strămoșii, etc…. că , de, așa se face !!!!!!!!
Lili
Mulțumesc frumos pentru suport, însă cred că ai remarcat și comentariile foarte interesante.
scuze pt greșeală………… DISTINCTE
Binențeles că sunt și comentarii interesante.––-Și mă bucur că ai revenit. Ți-am simțit lipsa .
Religia este si ea doar o forma a politicii. Secretul transformarii crestinismului dintr-o secta iudeica marginala in ceea ce este el azi, trebuie cautat in revelatia unor lideri de vaza cu privire la formidabilul sau potential manipulativ si coeziv. Ce are de-a face Divinitatea cu asta? Nimic.
@ athos
Ceea ce ne duce la o întrebare la fel de interesantă precum cea din titlu: credeți în existența Divinității sau doar în posibilitatea existenței acesteia?
Porthos,o analogie care te-ar ajuta;poti concepe Sfanta Treime ca pe
f(x) (f de x)(ca „model” matematic).Trei Persoane” legate” printr-o relatie care poate fi numita IUBIRE.(explicatia e foarte saraca,poate si deplasata)
Ce vroiam eu sa spun este ca daca religia trebuie sa invoce divinitatea pentru propria-i existenta, asta nu inseamna nimic pentru divinitate.
Cu privire la intrebarea ta: sper ca pana la urma sa descopar si ceva divin la mine…
Da, mi se pare destul de pertinent acest punct de vedere.
Dar când vorbeam despre dorinţa de divinitate din fiecare mă refeream, chiar dacă neexplicit, la felul cum este definită divinitatea ca un ansamblu de sentimente de fericire, iubire, bucurie, pace etc, ansamblu aflat sub un anume protectorat net superior şi care vine ca o promisiune în schimbul unor acţiuni şi gânduri ce automodelează conştiinţa pe drumul către umanitate şi umanism. Iar acest protectorat, din cele mai vechi timpuri, ne-a fost inoculat, chiar dacă iniţial ca o motivaţie asupra fenomenelor necunoscute sau de neînţeles, astfel că descoperim azi, după mii de ani, că am dobândit un fel de moştenire genetică.
În fond, chiar şi cel mai necredincios om, într-un moment de cumpănă al vieţii sale, tot va murmura un Doamne ajută!
#Intrusul,
Laşi să se înţeleagă, cel puţin din comentariul de la 7:38, că ai găsit soluţia care să te ajute să înţelegi taina Sfintei Treimi.
#Porthos
Eu, la fel ca şi dumneavoastră, mărturisesc că încă nu am desluşit mare lucru, însă am făcut unele constatări şi anume:
-Martin Luther a afirmat că numele Sfânta Treime nu se regăseşte nicăieri în Sfintele Scripturi şi că este un concept inventat de oameni. Dar nu doar Martin Luther a afirmat asta, au fost mai mulţi, doar că numele lui mi-a venit mai repede în minte.
-Această doctrină, căci este o doctrină, s-a dezvoltat gradual abia după scrierea Noului Testament, de unde mai mulţi teologi(sic!) au realizat că preoţii de atunci erau convinşi că interpretau dezvăluirea divină când, de fapt, speculau ba chiar inventau idei noi.
-Abia prin secolul al IV-lea s-a definitivat doctrina Sfintei Treimi, la cele două consilii ecumenice, care consilii ecumenice, deja nu mai este un secret pentru nimeni, s-au desfăşurat fiecare într-o stare conflictuală destul de avansată.
-Surprinzător sau nu, paradoxal dacă vreţi, existau vremuri când dacă puneai la îndoială taina Sfintei Treimi, erai declarat imediat eretic. Dar atunci cum este posibil că şi mulţi teologi, şi atunci şi în prezent, declară că Sfânta Treime este incomprehensibilă?
Problema apare mai ales dacă plecăm de la vorbele „Crede şi nu cerceta”. Să presupunem că facem asta. Da, dacă vorbim despre o doctrină explicată clar în Biblie, asta în cazul în care am presupune Biblia ca şi carte de căpătâi. Dar cum este dovedit că ST este o doctrină apărută mult mai târziu, de ce oamenii au fost consideraţi eretici, pedepsiţi chiar (metodele coercitive deja le ştim) pentru simplul fapt că puneau la îndoială o teorie dezvoltată de nişte preoţi ale căror interese (aici e mărturie istorică) erau mai degrabă politice?
În „Istoria declinului şi a căderii Imperiului Roman”, Edward Gibbon spune foarte clar că, de fapt, începutul Bisericii este o perioadă acoperită de confuzie totală, confuzie creată chiar între creştini şi că adevăraţii slujitori ai Domnului deveniseră o sectă marginalizată.O religie foarte diferită, acum compromisă cu multe concepţii şi obiceiuri originare din păgânismul din antichitate (sincretism mai în clar, a fost obişnuit în Imperiul Roman al epocii), a pus stăpânire şi a transformat credinţa fondată de Isus Hristos. Chiar apostolul Pavel în lucrarea Galateni scria despre creştini că treceau cam repede la o altă Evanghelie. Dacă ar fi să mai ţinem cont şi de învăţăturile lui Hristos în care îşi avertiza Apostolii asupra multor presupuşi adepţi care vor veni în numele Lui şi care vor înşela cu învăţături mincinoase…..
Hmm, iată cum, oricărui student în teologie, chiar fără a fi fanatic, ci doar logic, luând la cunoştinţă de istoria creştinismului, îi este imposibil să nu-şi pună întrebări îndoielnice asupra unei doctrine care apare mult mai târziu după moartea şi învierea lui Hristos.
Îmi cer scuze că m-am lungit cu acest comentariu, dar mi-am dorit să argumentez corect de ce nu pot să fac întotdeauna legătura între Divinitate şi religie şi de ce am convingerea, ca mulţi alţii, că religioşii folosesc Divinitatea ca scuză pentru scopurile nonreligioase, tocmai pentru că dorinţa de divinitate din sufletul oamenilor, de cele mai multe ori naivi, poate fi cel mai sigur mijloc de manipulare în masă.
În fond, Athos, a răspuns în puţine cuvinte, exprimând foarte clar răspunsul la întrebarea mea. Divinitatea nu este arma de apărare a religiilor ci cea de atac.
Off topic
Sunt curioasa daca ati auzit de Bibiana Stanciulov? Dar de magiunul de Topoloveni? Ei bine, doamna Bibiana este mamica renumitului magiun. Si ca orice roman implicat Bibiana Stanciulov nu se opreste la magiun, ci are opinii politice foarte pertinente. Doamna spunea la o emisiune TV:
„Politica ar trebui să fie facută de oamenii foarte bogați, deoarece nu ar exista suspiciunea că vor să intre în politică pentru a câștiga bani din buzunarul celor nevoiași. Politica ar trebui facută de oameni foarte inteligenți, cu pregătire deosebită. Politicienii ar trebui să fie cumulul calităților poporului pe care îl reprezintă.”
M-au pus pe ganduri cuvintele doamnei. Mai intai mi-am pus intrebarea cati oameni foarte bogati are Romania? Dar ce inseamna foarte bogat, oare? Ce inseamna “foarte inteligent” si ce inseamna “deosebit” cand e vorba de pregatire? Si apoi daca politicienii trebuie sa fie cumulul calitatilor poporului pe care-l reprezinta ce facem cu defectele?
Gandurile doamnei mi-au amintit de vorbele unui politician: Marian Vanghelie zicea acum ceva timp: “Nu cred în sărăcie. Nu cred în lideri săraci care pot să aducă fericirea oamenilor să se îmbogăţească. Dacă liderul nu este şi el şi n-are poziţie financiară, nu poate să transmită o poziţie verticala”.
Am pus laolalta cele doua cugetari si am dedus ca dorinta de inavutire aparuta la un politician imediat ce “s-a ajuns” e naturala, e spre binele poporului pe care-l reprezinta, iar pe noi nu ar trebui decat sa ne bucure.
Asa ca va provoc, din curiozitate, sa raspundeti: voi ce fel de oameni ati vrea sa avem in politica?
Doamna care a reinventat magiunul de Topoloveni se gandeste probabil sa reinventeze si plutocratia…
@ Observator
Cred că m-aș mulțumi să fie oameni cinstiți. Necazul este că genul acesta de oameni preferă business-ul politicii. Ca atare sunt oarecum de acord cu doamna cu magiunul. Poți intra în politică doar după ce nevoile materiale sunt deja satisfăcute și nu mai ai ca prioritate banii.
Dar cand sunt satisfacute nevoile materiale? Mi-aduc aminte ca acum ceva timp scriai despre „greed” ca motor de crestere, de dezvoltare. Daca, intamplator, domnul Vanghelie nu si-a atins nivelul dorit de el (dar multumitor pentru altii) pentru a „transmite pozitia verticala” si i se pare ca e nevoie sa mai creasca?
La cinstit subscriu si eu, insa, asa e – cam rari in politica (sau chiar deloc?)
Se pare că am eu o problemă de comunicare. „Greed”-ul de care vorbeam eu (și pe care-l găsești explicat mai clar de Mises, Friedman, etc) e echivalent cu „lăcomia” de a câștiga o competiție sportivă. Nu e „lăcomia” mafiotului care te jefuiește de banii tăi.
A pune în aceeași ecuație pe Vanghelie și „lăcomia” care mișcă piețele de capital este ca și cum ai discuta despre babă și mitralieră în același context. Amuzant, dar absurd. Umor „gascon”? Sau poate doar umor involuntar.
@ Observator
Lăsând la o parte aiureala cu Vanghelie, care nu are nimic de-a face cu ce ziceam eu (pentru că respectivul pitecantrop nu și-a făcut banii pe o piață liberă), nivelul de satisfacere a nevoilor materiale diferă de la o persoană la alta. Probabil că de la primul/primele milioane de euro în sus putem vorbi de grija față de cei din jurul tău și firește de „greed”-ul de care vorbeam mai sus.
Concluzionand – Patriciu, Becali si compania celor din Top 300 sunt singurii care ar trebui sa faca politica in Romania. De aceea eu nu a bag. Nu-s in Top 300. 🙂
Ți-am spus eu că avem o problemă de comunicare. Câți din ei și-au făcut banii fără stat. Patriciu? E prototipul crony-capitalistului care pozează în partizanul „laissez-faire”-ului. De Becali nici nu mai trebuie să discutăm.
Dooamna asta zice de bani, nu de cum au fost facuti banii. Si apoi si tu spuneai ca e posibil ca atingerea nevoilor sa fie undeva dupa cateva milioane euro. De unde vrei sa-i iau pe cei cu „nevoile” atinse, nu din Top 300 (sunt cei cu cel putin 10 milioane )? Pai daca vorbim de 300 de parlamentari, ca sa putem vorbi de alegeri ar trebui sa vem minimum 2 partide politice – deci cel putin 600 de candidati. Daca-i scoatem pe toti imbogatitii din afaceri cu statul aproape ramanem fara candidati. 🙂
Si apoi cum sa facem sa se aplice teorema doamnei, pentru ca tot vorbeai de aplicabilitate?
@ Observator
Păi de ce se să se aplice teorema imperfectă a doamnei și nu teorema perfectă și genială a lui Porthos: „poți intra în politică doar după ce nevoile materiale sunt deja satisfăcute și nu mai ai ca prioritate banii”. Am clarificat deja că vorbim de bani făcuți cinstit pe piața liberă, fără stat.
Eu știu destui candidați. Ca să-ți dau câteva exemple: Dan Ostahie, Raoul Doicescu, Zoltan Teszari. Mai spun?
Spune-i. Erau si ei in top 300. Haideti sa adunam 600 de romani demni de intrat in politica după teorema ta.
@ Observator
Eu ți-am dat exemple pe care le știe toată lumea. Mă gândeam să-l adaug, cu voia dumneavoastră și pe celebrul, genialul și arhi-competentul Porthos însă nu reușesc să-l conving să lase relaxarea și să se apuce să facă ceva util societății.
Uite, athos, Seriously, Mitzaa și cu tine ați putea să vă sacrificați și să vă apucați de politica.
Ntzz. Eu nu mi-am atins nivelul de „transmitere a pozitiei verticale” :-). Nu-s in top 300.
Inteleg ca tu ti l-ai atins? Sa-mi zici unde te gasesc in top! 🙂
Din pacate, Porthos, Romania are putini oameni „foarte bogati” si, mai problematic decat asta e ca are foarte putini bogati cinstiti. Nu stiu daca se aduna de-o camera a Parlamentului. daramite pentru primari, consilieri locali si asa mai departe.
S-a ajuns la o pervertire a termenului de bogat tocmai prin scoaterea in fata, ca paduchii, a celor imbogatiti din afaceri cu iz penal.
Acum n-ar fi bai daca bruma asta de bogati corecti chiar s-ar implica constructiv, insa atunci cand arunca vorbe fara continut de genul celor spuse de doamna Bibiana: „foarte bogati” si „foarte inteligenti” si „bine pregatiti”, imi cam pierd speranta.
@ Observator
Ești ca trenul. Ai înregistrat două bazaconii, ideea că doar cei FOARTE bogați ar trebui să facă politică și prostia lui Vanghelie și acum mi le repeți până la obsesie. Pare că nici măcar nu ai înregistrat varianta propusă de mine, cea cu nevoile materiale satisfăcute din bani câștigați cinstit.
Te las atunci să discuți cu Bibiana și Vanghelie.
Pai, mai, frate, dar tocmai ce intrebam ce inseamna „nevoi materiale satisfacute cinstit” si la care ai raspuns cateva milioane de euro si cum iti spuneam topul ala ii Numara pe ai ce au minim 10.
Eu nu le-am atins. Seriosly, Mitzaa, athos, spuneti-mi dragilor unde va gasesc in top, ca Porthos se da lovit si nu vrea sa-mi zica pe ce pozitie il gasesc. 🙂
În materie de economie, scara este logaritmică. Adică dacă ai 300 de oameni cu averi mai mari de 10 milioane de euro, te poți aștepta să ai câteva mii în intervalul 1-10 milioane.
În plus „nevoi materiale satisfăcute” poate însemna la fel de bine și o casă decentă, una-două mașini bune, o sută de mii de euro în cont și ceva acțiuni la o firmă bună (profitabilă).
@Porthos, draga, a fi bogat nu e egal cu a fi cinstit, asa cum bine spui. si tu. Fiecare are scara sa de valori si-si defineste singur nevoile. E posibil ca ceea ce e indestulator pentru tine, sa fie foarte putin pentru unul si exagerat de mult pentru altul. Nu e treba nimanui insa sa judece de ce cred eu ca am nevoie de atat si nu de cat crede el ca as avea nevoie. Nu e treba nimanui sa intrebe de ce eu vreau 3 case si nu una, de ce vreau sa traiesc intr-un apartament de 300 de mp cand as sta bine si-n unul de 60 mp atat vreme cat banii cu care mi-am satisfacut aceste nevoie ale mele au fost castigati cinstit.
De aceea mi se pare un pic aiurita, scuza-mi exprimarea directa, ideea cu bogatia si politica.
Insa mi se pare obligatorie cinstea si, poate parea filozofic ce spun, empatia. Pana la urma democratia reprezentativa inseamna exercitarea puterii vulgului prin reprezentanti. Degeaba esti bogat, cinstit daca nu resusesti sa intelegi nevoile celor care te-au ales sa-i reprezinti. Rolul unui politician nu este sa-si expuna propriile idei, ci sa implementeze idei care sa raspunda nevoilor celor care l-au ales. Asta e modul in care vad eu democratie, insa e posibil sa fie doar un vis frumos.
Stimata Doamna,
Bogatia nu tine exclusiv de bani. Personal am o nevasta frumoasa, un trai decent, un copil cuminte si multi prieteni de calitate cu idealuri comune, asa cum esti tu si Porthos si asa cum am descoperit-o recent pe Mitzaa.
Mai mult nu-mi doresc altceva decat sa fim sanatosi. Eu n-am fost educat in sensul lacomiei, insa atentie! a nu se confunda cu competitia. Am terminat liceul sef de promotie, am intrat cu cea mai mare medie pe tara la Politehnica, stau oricand si dau lectii la firme mari din SUA si Europa in materie de tehnologie, ce pot sa-mi doresc mai mult?
Aaaa …, ca sunt frustrat ca societatea putea sa primeasca mai mult de la mine e adevarat, insa nici pe tine nu te simt fericita cu cat oferi, iar asta nu poate fi decat din cauza ca nimeni n-are nevoie de noi. E adevarat ca daca vand firma nu mai muncesc niciodata, insa nu pentru asta am facut-o. In rest, ai vazut si tu ca port pantofi de 200 de lei in picioare si camasi Braiconf, umblu cu o masina veche de 10 ani, fara sa-mi fie rusine.
Eu incerc sa imi teleportez cunostintele in mintea baiatului meu, sper sa-mi si reuseasca sa construiesc o versiune imbunatatita a mea, protejandu-l de greselile personale pe care nu i le-am ascuns niciodata, dimpotriva, i le-am explicat in contextul in care am luat deciziile ca sa le judece cu mintea lui.
Iar daca o sa ajunga profesor cu 10 mil lunar n-o sa fiu suparat, exista satisfactie si demnitate si la nivelul ala daca o faci din suflet.
Nu vreau sa vand fiolozofii ieftine, nici nu cred ca daca politicienii vor proveni din clasa de business, avand deja suficienta bunastare, n-o sa se tina de prostii. Frana nu exista nativ in mintea omului, de fapt capitalismul trebuie sa incurajeze selectia naturala. Frana trebuie sa vina prin controlul exercitat de societate, lege, iar intr-o pictura mai naiva chiar din educatie … Oricum in directia si cu viteza cu care se schimba societatea in rau n-o sa mai apucam in timpul vietii noastre idealul asta de care vorbim toti.
Si chiar nu conteaza cum ai facut banii si cat de multi ai adunat, conteaza cum ii cheltui. Nimeni nu spune sa-i dai de pomana, cum nici nu e indicat sa-i spargi la Dubai. Problema zilelor noastre e ca banii reali nu mai alearga, capitalul e las, zace in Banci si nu produce valoare adaugata. De fapt, e o atitudine naturala a banilor nemunciti sau capatati usor, cel care-i detine nu mai e in stare sa-i inmulteasca pentru simplul fapt ca nu stie cum i-a facut (cu exceptia celor care i-au furat, lucru care nu schimba cu nimic enuntul).
In concluzie, Tovarasi, stati linistiti la locurile voastre! Oricum nu putem schimba nimic. Testul suprem pentru cel ce vrea sa se bage in politica e sa treaca de Iepurila. Daca-i reuseste, promit sa-i fac eu campanie electorala pe banii mei. E mult mai simplu sa gasesti banii decat sa schimbi mentalitatea omului. N-o sa-l convingi niciodata prin viu grai ca ii vrei binele, fii sigura.
@Seriously,
Daca situatia este asa cum o prezinti tu, de ce nu pleci, impreuna cu familia, catre alte orizonturi? Nu ai avea probleme de integrare profesionala, ba din contra, ai fi poate mai respectat si valorizat profesional, ti-ai putea crea mai multe oportunitati decat iti creezi pe plaiurile mioritice, etc.
Sa nu imi spui ca ramai din „patriotism” pentru ca nu cred; iarasi nici „pentru familie”: copilul s-ar putea adapta mult mai repede si, la fel, ar avea acces la mai multe oportunitati (nu neaparat oportuniati economice, ci si oportunitati sociale, culturale, de deschidere de orizonturi, etc).
Decat sa stai intr-un loc si sa nu fii happy, pleci, schimbi, incerci altceva.
That’s simple.
Pai n-am zis ca nu plec, am asteptat sa intre copilul la facultate, acum trece in anul II la Warwick in UK, asa ca am bagajele facute sa ma urc in orice avion cu orice destinatie. Mai greu a fost sa-mi conving nevasta, dar am depasit problema asta. Daca imi apare o oportunitate a promis ca ma lasa pe mine 3-6 luni sa testez si daca e de bine vine si ea.
Oricum mie nu-mi displace nici regimul shared, asa am lucrat ultimii doi ani cu SUA, mai stateam pe-acolo, mai veneam pe-aici. Nu sunt genul sa ma plictisesc, crede-ma. Daca stau o Duminica fara sa fac nimic ma simt vinovat. Iar eu sunt happy oriunde, ma descurc. Sunt unhappy pentru ce se intampla in RO, dar intrucat n-am puterea sa schimb lucrurile ma descarc pe blog 🙂
Intrebarea ta m-a „atins” cu un singur cuvant: respectul, caci intradevar cand plec la vreo conferinta in afara observ cu cat respect ti se adreseaza oamenii (de fapt asa se adreseaza tuturor) ca parte a bagajului de bune maniere. Iar cand tin vreo prezentare raman uimit cum nu ma intrerupe nimeni, ma lasa sa respir, poate-mi mai vine vreo idee, apoi ridica doua degete daca au de pus intrebari. Aici arunca din sala cu cocoloase de hartie in tine si te intrerup sa se auda vorbind …
@ Observator
Ca un corolar al teoremei de mai sus, rezultă că oamenii de stânga (de tipul lui Iepurilă) care nu au plătit în viața lor un salariu altcuiva, nu ar trebui nici măcar să viseze la politică. Vor produce doar aberații. Simpatice, dar inaplicabile.
Dacă politicienilor li s-ar lua de sub picioare scara de la podul cu contracte de la stat şi lobyuri din cele mai profitabile, ar putea să fie şi mai puţin bogaţi, dar neaparat cinstiţi !
Mai ales că dacă n-ar exista tentaţii, n-ar exista nici compromisuri !
Majoritatea dintre ei plătesc sume mari partidului pentru a fi puşi pe locuri eligibile şi apoi sub privirile aceloraşi şefi sunt lăsaţi să-şi scoată banii, uneori înzecit de câteva ori, din afaceri profitabile cu statul !
Înrtâmplător am cunoscut nişte membrii ai Marii Adunări Naţionale, oameni ce erau plătiţi cu o îndemnizaţie egală cu salariul lor din producţie plus că li se decontau cele unul, rar două drumuri pe lună la Bucureşti şi cazarea când stăteau mai mult de o zi !
Nu tu cameră la hotel, uneori cu tot cu amantă în ea, nu tu secretară ( cam cu acelaşi rol, dacă nu sunt rude de gradul I, nu maşină de serviciu, nu şofer, bani de protocol şi alte avantaje ( deplasări în străinătate, de fapt adevărate excursii în cele mai exotice locuri, etc)
Nici unul nu s-a îmbogăţit nesimţit, nici unul nu-şi dădea aere de specialist în ceva ( eventual puteau să ridice mâna mai cu întârziere, că altă formă de negaţie a hotărârilor ce veneau de sus nu aveau, dar vi se pare că astăzi e altfel 😉 ) şi după încheierea mandatului se întorceau la locurile lor de muncă ce le erau păstrate ( unul era maistru minier şi celălalt profesor în acest caz ).
Chiar dacă, prin absurd, ai intra în politică sărac şi cinstit, familist convins, prost să fii să nu ieşi bogat, lipsit de caracter, dar cu vreo două amante pe lângă 🙄
Însă cum doar sistemul e prost, restul, ei, ajung băieţi deştepţi !
Pentru că tot se ia Porthos de coada lui Iepurilă, şi după câte am aflat ( tot de aici) că RP ar fi fost membru PRM, tare aş fi fost curios dacă în România s-ar fi furat în halul ăsta, sau s-ar fi distrus moraliceşte un întreg popor, cu nişte politicieni ca Vadim Tudor ajunşi în funcţii de decizie ?!
@ Radu Humor
Tu faci mișto de noi? Cum ar fi arătat România lui CVT? Ca Albania lui Enver Hodja. 🙂
Tu ştii cum se trăieşte acum în Albania ?!
Fără nici un şfanţ împrumutat de la alde FMI ?!
Sau te pomeneşti că-ţi place nespus cum se trăieşte în România 🙄
Masochistule ! 😆
Şi apoi cum poţi să compari două situaţii , când una nici măcar nu s-a întâmplat 🙄
E succesul evident al naționalismului tâmpit al lui Enver Hodja.
Poate da si @Porthos un exemplu: fragment, citat, orice din opera lui von Mises in care acesta face apologia „greed”-ului; sau macar o lauda.
Sau din Friedman : sunt tare curioasa sa citesc opiniile lui von Mises si Friedman despre „Economics of Greed” .
Dupa umilele-mi cunostinte (umile, repet), eu stiu ca apologia „greed-„ului o face doar Rand.
@Porthos,tu ai citit macar un textbook/carte integral(a), al unuia din astia doi, Friedman si von Mises?
Update: singura „teoretizare” a greed-ului a lui Firedman e cea dintr-un faimos filmulet din 1979 (poate fi vazur pe Youtube)
„Well first of all tell me, is there some society you know that doesn’t run on greed? You think Russia doesn’t run on greed? You think China doesn’t run on greed? What is greed? Of course none of us are greedy. It’s only the other fella that’s greedy. The world runs on individuals pursuing their separate interests. The greatest achievements of civilization have not come from government bureaus. Einstein didn’t construct his theory under order from a bureaucrat. Henry Ford didn’t revolutionize the automobile industry that way. In the only cases in which the masses have escaped from the kind of grinding poverty that you are talking about, the only cases in recorded history are where they have had capitalism and largely free trade. If you want to know where the masses are worst off, it’s exactly in the kind of societies that depart from that. So that the record of history is absolutely crystal clear, there is no alternative way, so far discovered, of improving the lot of the ordinary people that can hold a candle to the productive activities that are unleashed by a free enterprise system”.
Slabutz, slabutz la nivel de argumente: unconvincing (daca as fi rautacioasa, as spune ca parea putin senil, dar uite, na, nu sunt).
In 1979, cand Milton vorbea daca „Russia does run on greed”, Russia nu prea mai exista de 60 de ani: exista URSS. Nu a spus „did not run”, ci „does not run”, ceea ce arata o usoara ne-adaptare, de ordin cerebral la …mai multe lucruri (dar nu le mentionez aici, ca e alta discutie)
@ Porthos
„Ca un corolar al teoremei de mai sus, rezultă că oamenii de stânga (de tipul lui Iepurilă) care nu au plătit în viața lor un salariu altcuiva, nu ar trebui nici măcar să viseze la politică. Vor produce doar aberații. Simpatice, dar inaplicabile.”
Eu in locul tau as fi mai discret :lol:, dupa cum te-am facut una cu pamantul, in mesajul ala pornit de la filmul lui Moore. Ai incercat tu sa dai din colt in colt, dar te-am aplatizat, literalmente :lol:, si tu o stii. Dupa ce m-ai intrebat, uluit, unde am citit „imbecilitatea” potrivit careia Alan Greenspan ar fi de vina pentru criza ipotecilor subprime si ti-am raspuns cu linkuri si citate de pe Wikipedia, in limbile engleza, franceza si romana, care, la randul lor, faceau trimitere la articole de pe „Wall Street Journal”, ai dat-o usor cotita si ultima ta zvacnire de autoaparare, inainte sa arunci prosopul, a fost prostia aia cu „Da, multi economisti si financiari (formati in perioada comunista) considera, ca si tine, ca Greenspan e de vina pentru criza economica”, ca si cum biografiile lui Greenspan de pe Wiki, in engleza si franceza, si „Wall Street Journal” ar fi redactate de economisti formati in perioada comunista. In fine, ai atins atunci summum-ul ridicolului si te-am lasat in plata Domnului. Asa fac si acum, nu inainte de a-ti mai scrie doar atat: modelele quebechez si suedez, puse in practica acum zeci de ani, de Rene Levesque si Jean Lesage, respectiv Olof Palme, FUNCTIONEAZA, mai bine decat capitalismul falimentar american, nu sunt aberatiile mele, simpatice, dar inaplicabile.
@ Radu Humor
„Pentru că tot se ia Porthos de coada lui Iepurilă, şi după câte am aflat ( tot de aici) că RP ar fi fost membru PRM, tare aş fi fost curios dacă în România s-ar fi furat în halul ăsta, sau s-ar fi distrus moraliceşte un întreg popor, cu nişte politicieni ca Vadim Tudor ajunşi în funcţii de decizie ?!”
N-am fost niciodata membru PRM. Nici in alt partid. Am scris numai la „Tricolorul” lui Vadim (niciodata pro PRM), intai ca simplu redactor, apoi, prin gratia „maestrului”, sincer incantat de productiile mele, ca editorialist, publicat mereu pe prima pagina, pana cand m-am saturat de interventiile imbecile ale „marelui om” asupra textelor mele si m-am certat cu el. Nu-i port nici un fel de pica lui Vadim, dar asculta-ma pe mine, el e un idiot, care, printre altele, n-are habar de economie si, de cate ori i se pun intrebari din acest domeniu la vreo emisiune, o da cotita de cea mai penibila maniera. Vadim nu are capacitatea sa conduca tara. Iar patriotismul lui (si asta indoielnic) nu tine loc capacitate de conducere.
„[…] modelele quebechez si suedez, puse in practica acum zeci de ani, de Rene Levesque si Jean Lesage, respectiv Olof Palme, FUNCTIONEAZA, mai bine decat capitalismul falimentar american, nu sunt aberatiile mele, simpatice, dar inaplicabile.”
Si inca ceva: nici o tara n-a iesit vreodata dintr-o mare criza economica fara interventia statului, care a luat masuri de stanga. Asa s-a intamplat in SUA (vezi New Deal-ul lui Roosevelt), asa s-a intamplat in Germania (vezi politica economica a lui Hitler, bazata, printre altele, pe un program de investitii ale statului; as putea da aici un citat dintr-o carte care trateaza si tema asta, dar mi-e lene). Neinterventia statului in economie este o cretinitate. Statul de-aia exista, ca sa intervina. Altminteri, poate fi foarte vine desfiintat.
Gata, Porthos, te-am lasat. Te pup! Anunta-ma cand primesti ordinul „Erou al muncii capitaliste”.
Observator,
Dar nu era mai bine dacă aţi fi scris un articol pe tema prezenţei bogăţiei, ca şi atu forte, în cazul persoanelor care candidează la funcţii politice? Mai ales că istoria oferă exemple frumoase în acest sens, numai dacă ne-am gândi la familia Kenedy şi tot am avea ce discuta o săptămână. Plus că, aş pune pariu, am avea de învăţat o grămadă de amănunte interesante de la Ghiţă Bizonul ori de la Seriously. Sincer, ar fi grozav un asemenea articol. Pun pariu că şi Iepurele şi-ar face simţită prezenţa.
Porthos
Niciodată nu m-a atras politica. E nevoie de o anumită doză de ticăloşenie ca să poţi digera politica şi să o practici. Şi când scriu ticăloşenie, nu fac referirea strict în sensul peiorativ, ci mă gândesc la acel vechi proverb care spune că până treci puntea te faci frate şi cu dracul (asta aşa ca să mă mişc un pic şi on topic!) Asta nu înseamnă că nu au fost oameni politici, de-a lungul istoriei, pe care să nu-i fi admirat. Într-o vreme chiar eram topită după Caterina de Medici, considerată a fi un mare om de stat conform biografiei scrisă de Balzac.
Seriously
Vorba ta, nici mie nu-mi place să vând filozofii ieftine. Când am avut ocazia să demonstrez că pot să mut munţii am făcut-o fără să mă codesc prea tare. Doamne, şi cât de mult mi-a plăcut! Şi acum tot aşa sunt. Dar aşa cum spui şi tu, a fi competitiv e o treabă, a fi politic poate că nu mai e atât de competitiv.
Pe soţul meu l-au curtat destui pentru treaba asta şi a avut momente când i-au mijit ochii, dar el are o vorbă: „Când intri într-un partid e ca şi cum ai fi la o nuntă, nu poţi mulţumi niciodată pe toată lumea oricât te-ai strădui, urările sunt de faţadă, toţi critică meniul că e prea sărac sau că lăutarii sunt ţigani ori cântăreaţa grasă, că mireasa n-a fost fată mare şi la final se oftică fiindcă banii strânşi pleacă într-un singur loc”. 😆
@Mitzaa, dar eu chiar nu consider ca banii ar trebui sa fie un atu in politica. Cât despre Kennedy cred ca atu-ul sau nu au fost atât banii, cât faptul ca era fiul tatălui sau. Relațiile sunt mult mai importante decât banii. Si asta nu numai in politica. Oricum biata familie Kennedy numai fericita n-a fost, in ciuda bogatiei.
Mitzoo,
Uitasi sa spui cum la nunta oamenii sunt suparati ca n-au fost asezati mai aproape de miri, la o masa vecina, asadar n-au fost „considerati”.
Cea mai tare e cand se striga darul, vezi oamenii cum stau cu plicul sub masa: se striga pe partea rudelor sarace de la tara si scade nivelul mai scot 100 lei din plic, se muta strigarea la sectiunea mai bogata, pun 100-200 lei la loc in plic … 🙂 Iar aia cu „n-a mancat, n-a baut” multumeste masa cu 500 lei e criminala. „traiasca, sa i se-ntoarca!”.
Daaaa, aia cu băgatul și scosul banilor din plic în funcție de strigare e criminală! Și aia cu ”n-a mâncat, n-a băut” la fel.
Apropo de nunți, avem o cunoștință pasionată de film și fotografie și care face și poze la nunți-nu râde că habar n-ai ce profitabilă e o asemenea pasiune 🙂 – așa, și cunoștința asta a noastră a fost acum ceva vreme la o nuntă unde niște șmecheri au furat cutia cu darul. Noroc că nici șmecherii nu au fost chiar atât de abili fiindcă au fost surprinși pe cameră. Știu, povestea pare tristă la prima vedere, dar mie mi s-a părut hilară.
Și uite, mă gândeam că tot așa e și România, unii se chinuie să strângă darul pentru anume scop bine determinat și alții șmecheri, deghizați în nuntași(contribuitori adică) pleacă fericiți cu tot prinosul.
Păi, eu ştiam altă variantă, cu de ce sunt trişti unii la nuntă :
Doar unul regulează şi toţi plătesc 😳
😆 😆 😆 😆
@ Porthos
„Ca un corolar al teoremei de mai sus, rezultă că oamenii de stânga (de tipul lui Iepurilă) care nu au plătit în viața lor un salariu altcuiva, nu ar trebui nici măcar să viseze la politică. Vor produce doar aberații. Simpatice, dar inaplicabile.”
Asta dovedeste ingustimea incredibila a viziunii tale: nu esti capabil sa te ridici deasupra conditiei tale de „om de afaceri” si sa-ti formezi o perspectiva de ansamblu, la nivelul unei economii nationale. Cine nu a fost patron, n-are voie sa faca politica. Atata stii, atata spui. Viziune mare: ioc. Jenant.
Iepurilă,
Chestia cu „una cu pământul” e de râsul… iepurilor. Nu ți-am mai răspuns pentru că era contraproductiv. Tu băteai câmpii prin Țara Minunilor și voiai să-ți explic eu cum e cu zâmbetul remanent al pisicii de Chestshire (Michael Moore). Scuză-mă, dar nu am timp…
Nu am zis că cei care nu plătit niciodată niciun salariu să nu aibă voie să intre în politică. Am zis că nu ar trebui să viseze la politică din motive de pragmatism. Iar salariile nu le plătesc „patronii”/acționarii, ci le plătește compania. Ca atare, eu cred că ar fi foarte buni politicieni, top-executivii de mari companii. Cei care știu ce înseamnă bugete de zeci/sute de milioane sau chiar miliarde de euro.
„Ca atare, eu cred că ar fi foarte buni politicieni, top-executivii de mari companii. Cei care știu ce înseamnă bugete de zeci/sute de milioane sau chiar miliarde de euro.”
Astia au condus deja finantele lumii. N-a fost Greenspan presedintele Rezervei Federale a Bancii Centrale? N-a fost Paulson, fost director la Goldman-Sachs, ministrul de finante al lui Bush, inainte, in timpul si dupa izbucnirea crizei? Au fost si s-a vazut ce au facut idolii tai: au bagat lumea-n faliment. Impresionant, nu? Acum, ca au fost si am vazut, nu crezi ca ar fi timpul sa incercam si ALTCEVA? Dar n-are rost sa discutam. Toate astea ti le-am mai scris deja. Din cauza incapatanarii tale irationale si lipsita de argumente, ne invartim in cerc.
Argumentele sunt una, exemplele altceva. Tu vii cu niste exemple si generalizezi, bagi toti managerii companiilor si finantelor plus intreprinzatori (trepadusi) in aceeasi oala pretinzand ca astea sunt argumente in favoarea ideilor tale.
Tu ai un suflet bun, vrei ca lumea sa fie dreapta, asta vreau si eu si Porthos. Ne deosebim doar ca tu nu crezi in calea capitalista, noi nu credem in a ta. Exemple in combaterea ambelor cai avem fiecare, insa in ceea ce priveste argumentele te rog sa faci diferenta. Intrucat socialismul nu se mai intoarce din motive de pragmatism (asta explica si Porthos) trebuie gasita o cale in contextul pietei libere bazate pe competitie si competenta.
Intre doctrinele noastre economice exista acei capitalisti (majoritatea fosti comunisti) care oscileaza intre ideologii (nu sunt nici de-ai tai, nici de-ai mei) pe care ii blamam (pe buna dreptate) si fiecare dintre noi ii consideram ca apartin celeilalte tabere, nici unul din noi nu ni-i asumam, caci nu ne identificam cu ei. Exact asta vor si ei, noi sa ne contram pretinzand ca sunt din gasca opusa, timp in care ei sa-si faca treaba.
Daca mai tii minte cand eram copii faceam alegeri pentru echipe la fotbal, iar de obicei le faceau aceia pe care-i recunosteam drept cei mai buni jucatori. Dupa ce alegeam 7-8 in fiecare echipa unii ramaneau pe dinafara, pe aia nu-i vroia nimeni, ca daca i-am fi ales pierdeam meciul. De ce n-am copia si noi simplitatea procesului, tu sa-i alegi pe ai tai, eu cu Porthos pe ai nostri? O sa ramai surprins, pe-afara o sa ramana fix aia carora le imputam dezastrul.
Culmea, deciziile proaste le-au luat toti cand au avut functii de decizie in structuri ale Statului, ori tocmai asta spun eu, daca nu le da nimeni puterea nu au cum face abuzuri, de-aia vreau Stat minimal, caci daca i-am reduce puterea de 10 ori, n-am mai avea nici vreo problema cu intreprinderi in proprietatea Statului. Capitalismul meu si a lui Porthos nu le exclude, mai ales pe cele care exploateaza resursele naturale, insa doar cat timp nu sunt parazitate si sunt eficiente.
Tu mai ai o teorie, anume ca Statul trebuie sa se implice, mai ales acum in criza. Nici macar nu afirm ca nu e o cale logica, spun doar ca n-are cu cine, intrucat competentele s-au adunat in afara lui iar hotii s-au polarizat inauntru. Eu aleg raul cel mai mic, cu riscul (minim) sa se destabilizeze situatia pentru o perioada scurta, anume sa nu-i mai hranesc si sa plece de buna voie, alfel cainele nu va pleaca niciodata de la macelarie.
Tot ce ai citit tu ca s-a intamplat in istorie ai inteles fara context, pe vremea aia tarile in care Statul si-a luat rolul in serios si a avut un oarecare succes aveau de impartit un „share” economic cu tari in care Statul era slab, de-aia a si functionat strategia centralizata, etatista. In ziua de azi Statul este puternic pana si in economiile dezvoltate si inevitabil se implica sa-si protejeze companiile si pietele care il hranesc, e greu sa te lupti cu ei cu buzunarele goale.
Acum 30 de ani aveai de unde sa mai iei bani, azi finantele sunt controlate tocmai de cei pe care vrei sa-i incurci cu strategiile tale economice, asadar n-ai cum sa finantezi decat infometand populatia, cum a facut si Ceausescu. Crezi ca te mai cautioneaza cineva azi cu 5 ani din viata cand la televizor altii se scalda in prosperitate? Macar pe vremea aia bogatii erau departe, in Dallas, acum exista printre noi, nu sunt personaje imaginare.
Pe mine nu m-ai convinge sa astept sa rezolvi tu in 5-10 ani problemele, vreau sa mi le rezolv singur, n-am incredere in personaje providentiale si socialisti-capitalisti cu fata umana. Daca sunt lasat, evident. Cum la fel de bine n-o sa te lase pe tine occidentul flamand sa-ti faci de cap in tara asta bogata (dar plina de saraci). Daca ei erau cu burta plina scapai neobservat cu nationalizari si ideologii sociale, dar cum ei sunt flamanzi n-au ce face decat sa stea cu ochii pe tine ca pe butelie.
In orice tranzitie frana o reprezinta personajele care au trait in ambele sisteme. Unora li se pare ca (o parte) din ce-a fost era buna, unora ca sistemul nou le vine mai bine. Totul in functie de pricepere, relatii, curaj, noroc, varsta, nostalgii. Dupa ce o sa disparem noi, generatorii de litigii doctrinare, nepotii nostri care o sa cunoasca un singur tip de sistem (care o fi ala nu ne mai intereseaza) fii sigur ca n-o sa aiba probleme nici in a aplica modelul meu, nici pe-al tau …
@ Sery
Atunci, bine.
P.S.: Daca tu crezi c-am avut rabdare sa citesc tot ce-ai scris tu acolo… 😆
Principiul 2 al termodinamicii ar fi contrazis de acceptarea inexistenței lui Dumnezeu.
…îmi explici Mițo?
😆
ce tare! Nu m-am gândit la asta ca să i-o suflu sub nas Intrusului 😈
Nu că el nu ar ști că fenomenele naturale sunt ireversibile și decurg într-un singur sens, dar am senzația că tot ar veni cu vreo găselniță :mrgreen să ne explice de ce în cazul resurecției lui Isus nu avem nevoie de lucru mecanic pentru transferul de căldură.
Da io zic să ședem cuminți 😆 că știu că Intrusul e maestru la mate, mai știi? poate că ne arde și la fizică vreun principiu din ăsta aplicabil doar zeilor.
@ Isabel.A
Se pare că ideile din discuția cu Observator despre semnificația cuvântului „greed” au trecut pe lângă tine complet.
Von Mises a scris o întreagă carte pe acest subiect. Se numește „Human Action” și ai linkul aici.
As spune ca ideile principale ale cartii si ale intregii abordari de tip misenian, sunt reprezentate de: caracterul finit al resurselor, preferinta de timp a oamenilor si caracterul subiectiv al valorii. Aspectul „lacomiei” sau „egosimului” reprezinta doar o simplificare de tipul parabolei, utila in anumite ocazii insa numai daca se limiteaza la asta.
@ athos
„Lăcomia” și „egoismul” sunt simplificări exagerate pentru a explica de ce piața liberă va funcționa întotdeauna mai bine decât planificarea centralizată și intervenționismul. Parabole necesare pentru înțelegerea unor fenomene socio-economice care altfel ar fi greu de înțeles.
Explică de ce idealizările utopice de tipul „bunilor prinți și cetățenilor virtuoși” sunt inutile. Cu oameni perfecți orice poate fi imaginat.
Apropo de Mises, mai citește o dată începutul: „human action is purposeful behaviour”. Mi-a plăcut în special capitolul referitor la fericire – „On Happiness”. E o perspectivă mai inteligentă decât „lăcomia” asupra aceluiași principiu. Însă la limită putem folosi și aproximarea lui Vanghelie.
PS: Apropo de precizarea ta, e ca și cum ne-am uita împreună la un cilindru și eu aș spune că e rotund, iar tu ai preciza că dacă te uiți la el dintr-o parte e de fapt dreptunghiular. Așa e.
Pai nu era chiar o precizare, mai curand o …completare 🙂
Bine… fie ca tine. Ai dreptate. 🙂
@Porthos
Did you read more than a chapter from Mises’s work/books?
Deci, citatul, Porthos, sau ideile, argumentatia lui Mises pentru greed: iti spun eu in avans : NU exista.
Von Mises teoretizeaza doua sbiecte in principal in cartea al carei link, gratios, mi l-ai trimis; human purposefulness and entrepreneurial resourcefulness. Sunt cu totul altceva decat „greed”.
Pot sa elaborez, cum sunt convinsa ca si tu poti elabora (pentru ca, nu-i asa, ai citit :D)
Isabel
Discuțiile cu tine sunt la fel de interesante precum o conversație cu televizorul. Referirile la „lăcomie” sunt doar parabole și atât. Cred că foarte puțini oameni normali la cap își imaginează că motivația investitorilor și fondurilor de investiție este lăcomia în sensul uzual. Cum ziceai… „human purposefulness”?
„Pursuit of hapiness” e o metaforă mult mai elegantă decât „greed”.
îți mai postez încă o dată comentariul meu original referitor la Mises și Friedman cu speranța că măcar acum o să înțelegi ce am spus:
„Se pare că am eu o problemă de comunicare. “Greed”-ul de care vorbeam eu (și pe care-l găsești explicat mai clar de Mises, Friedman, etc) e echivalent cu “lăcomia” de a câștiga o competiție sportivă. Nu e “lăcomia” mafiotului care te jefuiește de banii tăi.
A pune în aceeași ecuație pe Vanghelie și “lăcomia” care mișcă piețele de capital este ca și cum ai discuta despre babă și mitralieră în același context. Amuzant, dar absurd.”
Vaai Porthos, daca luam arhiva blogului si vedem cate „metafore” ai emis (afirmatii care nu se sustin cu citate/argumente etc), rezulta ca
1) fie libertarienii in general au o propensiune catre metafore-caci e mai usor sa le folosesti, in lipsa lecturilor, evident
2) fie lipsa de acuratete este escamotata cu asa-zisele „metafore”.
Sa stii ca nu este nici o rusine sa recunosti ca nu ai citit /nu stii, ba, din contra, e o chestiune de bun-simt, decenta si mai ales inteligenta. Contrariul unei astfel de atitudini este si contrariul inteligentei (a inteligentei reale, profunde, care vrea sa unoasca, nu sa epateze).
Ce zici, fac un efort si iau la puricat arhiva blogului? 😀 cum citesc fff repede, cam 10-15 minute/zi ar fi de ajuns, timp de cateva zile: ar fi un challenge, pardon, o actiune manata de „greed” 😀
Nu ma provoca, caci si televizorul reactoneaza, sa stii (in plus, unele teveuri, cum e cazul meu, pot fi foarte „stubborn” cand e vorba sa atinga un scop).
Baci 😀
Unii râd, de fapt hăhăie, râzând ca proştii la propriile bancuri ( cu ce se deosebeşte “urcă-te pe masă să-ţi arăt”,, de “cere-o şi ne împreunăm” ?!, replică a lui Băsescu la Chişinău 🙄 ) şi din nefericire se mai găseşte cineva prin orice târg să râdă, la fel ca el !
În timp ce alţii plâng, sau se revoltă de starea în care asemenea mutanţi au reuşit să aducă România :
Bravo Radu, nota 10 ! Las-o-ncurcata ! 🙂
Stiti ca am fost contemporani cu ultima vanatoare de vrajitoare ? Si nu este vorba despre Africa Neagra, Papua sau Infernul Verde unde “mai merge”!
http://vremea.forumgratuit.ro/t497-vanatoare-de-vrajitoare-contemporana#1044
Interesant articol Ghiță! E simplu de înțeles că s-a întâmplat. E mai greu totuși de priceput unde e problema. Societatea? Justiția? Psihologii? Ronald Reagan? 🙂
1) Cum este posibil ca in Amerlocia (aia cu nspe universitati de prim rang fara misto) , cea avansata stiintific ca autoritati de Stat sa incepa anchete pe „vrajitorie” ?! Sa vaneze pre Statana ca in sec XV ?!?
Auxiliar iti aduc aminte ca Billy the Kid , asasin notoriu „certificat” de la 14 ani nu a intrat in scoala sa impuste copii. Azi in Amerlocia … stii buba la creier
2) cum naiba aia care (diversi sociologi, pisicologi, care iecsplica doct cu ce gresesc alte popoare si societati nu se reped peste aia implucati in cestia asta sa ii intreb :da ce a fots in creur lu matale? Ca isi dau cu par3rea despre ca cum era la Salem sec XVII, despre ca cum gandea Torquemanda, vitupereaza prostimea si cleru medieval da acu ca cand au la indema „folsile vii” canci! se fac ca ploua !!!
E ca si cum un progarmator nu s-ar interesa de incurcatzeaua din programu lui sau un proiectant de automobile de faptu ca cutia „lui” de vitreze se blocheaza da ar da sfaturi latora cum sa faca mai bine…
Si RR facea parte dintre „fosile”. Cica multe deczii le lua sub influenta lui Nancy care avea un cetitorior de zodii care o influenta . Ca si al noi un anume eletcorat se regaseste in Macac (hahaiala, pasarica, autolatria si pasiunea de a incurca treburile ptr a se arata destept , iesitu in fata, „jmecheria” , bagatu in fata si treaba doar ca sa arate ca el e SEFU samd samnd). Omul politic nu exista fara sustinatori ….
[…] Mitzaa a scris un guest-post foarte interesant avansând multe idei pe care eu le împărtășesc. Divinitatea – arma religiei?: […]