Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘abuz’

Zilele trecute, totul a debutat cu o știre ce părea pozitivă, despre propunerea Ministerului de Finanțe de a introduce loteria fiscală și casele de marcat cu jurnal electronic în locul celor cu role de hârtie. Nimic anormal până acum. Dimpotrivă.

Însă citind OUG-ul sare în ochi următoarea formulare:

„Art. I – Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

Alineatul (4) al articolului 54 se modifică şi va avea următorul cuprins:
„(4) Instituţiile de credit au obligaţia să transmită lunar, în mod automat, organelor fiscale din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, toate rulajele şi/sau soldurile conturilor deschise la acestea. Procedura de transmitere a informaţiilor se aprobă prin ordin al ministrului finanţelor publice la propunerea preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.”

Șocant! Practic secretul bancar se evaporă complet, deși există o lege specială pentru asta și măcar în teorie, Constituția ne apără de astfel de orori. De curiozitate am reluat traseul legal al Articolului 54, ca să văd ce s-a vrut inițial și cum s-a ajuns la formularea demnă de Orwell.

Prima oprire este la ORDONANŢA nr.92 din 24 decembrie 2003, privind Codul de procedură fiscală, ce aparține guvernului Năstase. Aici despre obligația băncilor de a da informații, arată cât se poate de inofensiv:

ARTICOLUL 47
Obligaţia băncilor de a furniza informaţii

(1) Băncile sunt obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice sau juridice care deschid sau închid conturi, forma juridică pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Această comunicare se va face în prima jumătate a fiecărei luni, referitor la conturile deschise sau închise în luna anterioară. Comunicarea va fi adresată Ministerului Finanţelor Publice.

(2) Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Banca Naţională a României vor elabora proceduri privind transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1).

De notat că aici există o întreagă secțiune despre dreptul de a REFUZA furnizarea de informații:

SECŢIUNEA a 4-a
Dreptul de a refuza furnizarea de dovezi

ARTICOLUL 51
Dreptul rudelor de a refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize şi prezentarea unor înscrisuri

(1) Soţul/soţia şi rudele contribuabilului până la gradul al 3-lea inclusiv pot refuza furnizarea de informaţii, efectuarea de expertize, precum şi prezentarea unor înscrisuri.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) vor fi înştiinţate asupra acestui drept.

ARTICOLUL 52
Dreptul altor persoane de a refuza furnizarea de informaţii

(1) Pot refuza să furnizeze informaţii cu privire la datele de care au luat cunoştinţă în exercitarea activităţii lor preoţii, avocaţii, notarii publici, consultanţii fiscali, executorii judecătoreşti, auditorii, experţii contabili, medicii şi psihoterapeuţii.
(2) Sunt asimilate persoanelor prevăzute la alin. (1) asistenţii, precum şi persoanele care participă la activitatea profesională a acestora.
(3) Persoanele prevăzute la alin. (1), cu excepţia preoţilor, pot furniza informaţii, cu acordul persoanei despre care au fost solicitate informaţiile.

România era încă o țară normală.

Următorul popas este în 2005. În OUG-ul guvernului Tăriceanu, obligația băncilor de furniza informații are încă o formă normală:

ARTICOLUL 53
Obligaţia băncilor de a furniza informaţii

(1) Băncile sunt obligate să comunice organelor fiscale lista titularilor persoane fizice, juridice sau orice alte entităţi fără personalitate juridică ce deschid ori închid conturi, forma juridică pe care aceştia o au şi domiciliul sau sediul acestora. Comunicarea se va face bilunar, cu referire la conturile deschise sau închise în perioada anterioară acesteia şi va fi adresată Ministerului Finanţelor Publice.
(2) Ministerul Finanţelor Publice împreună cu Banca Naţională a României vor elabora proceduri privind transmiterea informaţiilor prevăzute la alin. (1).
(3) Ministerul Finanţelor Publice, la cererea justificată a autorităţilor publice centrale şi locale, va transmite informaţiile deţinute în baza alin. (1), în scopul îndeplinirii de către aceste autorităţi a atribuţiilor prevăzute de lege.

Încă nimic despre vreo obligație de a transmite TOATE rulajele conturilor. Acel infam paragraf (4) al Articolului 54. Întrebarea cheie este „cine l-a introdus?”.

Cu mare greutate am reușit până la urmă să descopăr cine este autorul. Deloc surprinzător este vorba de un act al guvernului Boc, „ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr.54 din 23 iunie 2010, privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale„:

La articolul 54, după alineatul (3) se introduce un nou alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Instituțiile de credit au obligația ca, la solicitarea organelor fiscale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, să comunice toate rulajele și/sau soldurile conturilor deschise la acestea, datele de identificare ale persoanelor care dețin dreptul de semnătură, precum și dacă debitorul are sau nu închiriate casete de valori. Solicitarea se face pentru fiecare titular în parte. Prin excepție de la prevederile art. 11 alin. (2), informațiile astfel obținute vor fi utilizate doar în scopul îndeplinirii atribuțiilor specifice ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală.”

Și iată că, deloc surprinzător, Orwell a intrat in viața noastră prin intermediului lui Emil Boc, minime-ul lui Traian Băsescu. Cu adevărat grav este faptul că ministru de Finanțe în acea perioadă era Sebastian Vlădescu, un presupus liberal.

Din nefericire blamul pentru această mizerie pică pe Ioana Petrescu, care este vinovată doar de a nu-și fi propus să elimine aberațiile introduse de predecesorii săi.

Read Full Post »