Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Adrian Nastase’

Realități de necontestat:

  1. SRI are bugetul mult mai mare decât Parlamentul (Senat + Camera deputaților). STS are bugetul mai mare decât Senatul.
  2. Numărul angajaților SRI este mai mare decât cel al angajaților fostei Securități.
  3. Hotărârea CSAT din 2005 (referitoare la corupție), prin care SRI s-a implicat în anchetele DNA privitoare la corupție este neconstituțională.
  4. SRI (Florian Coldea) a șantajat judecătorii Curții Constituționale încă din 2007. SRI (Florian Coldea) împreună cu DNA a reușit schimbarea a cel puțin un judecător de la Curtea Constituțională care s-a opus legii „Big Brother”.
  5. Iohannis încearcă să blocheze în CSAT scăderea bugetelor serviciilor.

Metodele folosite de Băsescu, Macovei, Coldea, Covesi, Stanciu, șamd nu sunt inventate de ei. Au fost aplicate începând cu 2000 de Vladimir Putin. Sub pretextul luptei anti-corupție AU ÎNTĂRIT ROLUL STATULUI, adică exact sursa corupției.

Să ne uităm un pic la Putin:

Putin’s reasoning was all very simple: in his nightmares, he saw elite-led unrest in Russia’s far-flung regions and infighting among the Moscow elite bringing down his regime. The traumatic fragmentation of the 1990s haunted him. Demurring on corruption, he believed, was key to exerting control — or at least buying it from elites. To provide enough patronage to go around, he dramatically increased the size of the bureaucracy. From 2000 to 2012, the number of state officials increased by more than 65 percent — from 1.3 million to 2.1 million. And the number of security personnel in Russia, excluding the military, reached 2.3 million. Corrupt state officials have become the most important support group for the regime. So instead of reducing the corrupt bureaucracy or purging it, Putin decided to enlarge it. In the 1990s, business captured the state in Russia; after Putin’s ascendance, the state captured business.

Metoda brevetată de Putin pentru a lupta cu lumea liberă a fost copiată după alegerile de la sfârșitul lui 2004 de Traian Băsescu și Monica Macovei, iar după dispariția lor de către Florian Coldea și Codruța Kovesi.

Firește că oricine (Năstase, Ponta, Dragnea) ar încerca să reducă rolul organelor de represiune și să le scadă bugetele devine inamic și trebuie TERMINAT ca om politic.

Masa de manevră a Noii Securități este formată din tinerii sub 40 de ani, pentru care metodele fostei Securități sunt o poveste spusă de părinți și bunici pentru a-i speria. Realitatea corupției omni-prezente (reprezentată de Ghiță & Co) rezonează mult mai bine în mințile lor decât presupusa încălcare a libertăților constituționale.

Prima îi afectează financiar în timp ce a doua e mai mult un exercițiu filozofic. Ca urmare vor ieși bucuroși în stradă înarmați cu elefănței de pluș, pentru a manifesta împotriva „hoților din Parlament”, fără a realiza că devin de fapt susținători ai mecanismului ce i-a creat pe Ghiță, Tender, Adamescu, Urdăreanu, Păunescu, șamd. Cei care l-a rândul lor alimentează cu bani „presa liberă” a „colonelului” Turcescu.

(va urma)

Anunțuri

Read Full Post »

Mă uitam la ProTV la protestele din Piața Universității privitoare la Ordonanța de Urgență privind grațierea unor pedepse și mă gândeam că scuza situației penitenciarelor este cusută cu ață albă. Inițial aș fi zis că nu înțeleg graba guvernului. Până la urmă, pentru nivelul acesta de răspundere politică aș fi zis că e treaba Parlamentului. Pe de altă parte, este destul e evident că Iohannis ar fi respins sau măcar amânat o astfel de lege până la calendele grecești.

După cum am mai spus, regimul de tristă amintire (Băsescu) și tripleta Kovesi-Coldea-Stanciu, ce a supraviețuit o vreme și după dispariția lui Băsescu ca personaj politic relevant, a produs loturi de DEȚINUȚI POLITICI. Astfel de exemple sunt: Năstase, Voiculescu și în general cam oricine reprezenta un pericol cât de mic pentru SISTEM.

Chiar dacă nu au ajuns în închisoare, Ponta, Dragnea și mulți alții au fost condamnați de un SISTEM mafiot, ce își condamna oponenții după dorință, ignorând sau încălcând legea, după cum recunoaște ÎNTR-O ÎNREGISTRARE însuși capo di tutti capi, Traian Băsescu.

Mi se pare ridicol că înregistrarea nu a fost făcută de SRI, cel care are DATORIA de a apăra Constituția ci de un oarecare mafiot, el însuși parte a Sistemului. Într-o țară normală, Băsescu, Macovei, Coldea, Kovesi, Stanciu, Camelia Bogdan, Vasilică Danileț și alții ca ei ar fi ajuns de mult la închisoare. În România, ne râd în față și ne învață cum se face Justiția.

Pentru cei care au ieșit să protesteze alături de Iohannis, îi invit să citească justificările sentințelor în cazul condamnărilor oponenților sistemului amintiți mai sus (așa cum am făcut și eu) și apoi să citească Proiectul PUBLIC al Ordonanței de Urgență.

Printre multe alte fapte ce NU se grațiază sunt:

28) luarea de mită prevăzută de art. 254 Cod penal anterior și cod penal în vigoare;
29) darea de mită prevăzută de art. 255 Cod penal anterior și art. 290 cod penal în vigoare;
30) traficul de influenţă prevăzut de art. 257 Cod penal anterior și art. 291 cod penal în vigoare;
31) cumpărarea de influență prevăzut de art. 292 cod penal în vigoare.

Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc că nu e prima oara când protestele unor inocenți au dus la demiterea unui guvern. Ponta a fost demis pentru… că a luat foc Clubul Colectiv. Nu ar fi complet stupid să fie demis și guvernul Grindeanu? Hai că se poate, doar a luat foc și Bamboo.

Read Full Post »

„PSD este partidul Revoluției, prin filiația FSN-FDSN-PDSR-PSD. Prin Revoluție, România a făcut cea mai radicală ruptură de comunism din Estul Europei. Că partidul n-a știut să spună apăsat aceste lucruri, e greșeala noastră. Dar este de neînțeles lipsa de reacție a partidului atunci când oameni care nu știu nimic despre trecut, în afară de etichetele puse de adversarii noștri, strigă ”Jos comunismul!” într-o țară care suferă grav de pe urma exceselor și eșecurilor capitalismului. Este și mai de neînțeles-și de neacceptat-ca necesara critică a aceluiași capitalism să fie mai articulată, și mai pertinentă, la oameni de dreapta, decât la reprezentanții partidului nostru.”

Doamne în ce hal mă poate enerva omul ăsta câteodată! Deși trebuie să recunosc că în „Scrisoare” spune și multe lucruri cu sens. Relația lui Ponta cu Ghiță e cel puțin discutabilă. Cred că nu-l bănuiește nimeni pe Ghiță că ar fi un om de „stânga”. Pur și simplu, încearcă, după cum zice și Bunicuța să-și cumpere partid. Însă nu-i nici primul și nici ultimul. Să nu-i uităm pe Hrebenciuc (cel care a fost șeful campaniei electorale a lui Ion Iliescu din 1992), Mazăre, Renato-Oprișan, Marean Vanghelie, Negoiță și, de ce nu, chiar Dragnea. Prin comparație cu ei, Ghiță e chiar curățel, deși nu are nici în clin nici în mânecă cu social-democrația.

Ceea ce mă enervează însă la Ion Iliescu este faptul că nu-și asumă imaginea de comunistoid, imagine care a îmbâcsit imaginea PSD-ului și a candidaților săi. Imagine care a produs atât de mult rău și lui Adrian Năstase în 2004 și lui Ponta în 2014. Poate că ar fi cazul ca bătrâna fantomă roșie să dispară naibii și să nu ne mai bântuie.

Scrisoarea lui Iliescu este adresată membrilor și simpatizanților PSD. Cum am votat din 1990 și până în prezent constant cu FSN-FDSN-PDSR-PSD, mă pot considera un „simpatizant”. Deși nu l-am simpatizat niciodată pe Ion Iliescu. Doar la alegerile din 2004, când Iliescu a candidat pentru postul de senator în colegiul unde am votat și eu, am ales să nu votez cu PSD, pentru că era reprezentat de el.

Revenind la ce mă enervează, mă enervează că nu realizează cât rău face celor care au ghinionul să fie asociați cu el. Poate face un pic efort și se uită pe bloguri să vadă că scrisorica lui e apreciată mai ales de… „băsiști”. Ceea ce Ion Iliescu numește „dreapta”.

Mă întreb, eu ce aș fi pentru Ion Iliescu. Cred în piață liberă, în neimplicarea statului. Însă trebuie să recunosc că stânga elegantă și modernă de tip social-liberal așa cum o promovează Ponta sau Renzi mi se pare că are foarte mult sens. Iar „dreapta” etatistă de tip Băsist-Boccie mă scoate din pepeni. Îmi provoacă greață fizică.

În punctul acesta am realizat că noul PSD, cel reformat de Adrian Năstase și reprezentat acum acum de Ponta ar fi trebuit să facă ceva mai radical. Pe lângă Vanghelie și Geoană ar fi trebuit să-l trimită odată la naiba și pe bătrânul comunist. Dacă vrea, nu are decât să-și facă un alt partid comunist. În care să-l coopteze și pe Traian Băsescu și susținătorii lui de „dreapta”.

Ce zici Radu? Te înscrii? Pun pariu că și ei sunt de acord că cea mai mare imbecilitate e cota unică.

PS: oare dreapta lu’ pește realizează că povestea cu „borcanul cu miere” din care s-ar înfrupta Ponta e o poveste? Deocamdată e singurul care a tăiat risipa guvernamentală și a întors banii către companii prin reducerea CAS-ului. Eu cred că cei care trăiesc din contractele guvernamentale se tăvălesc pe jos de furie că au pierdut accesul la „miere”. Mă refer în primul rând la firmele de tipul „aici sunt banii dumneavoastră”. Cășuneanu, Iordache, Udrea, Cocoș și, cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Băsescu. Mircea, nu Traian. Deși cred că trebuie să fie cineva ușor tâmpițel să presupună că cei doi nu erau „asociați”.

Read Full Post »

Ion Iliescu

Nu e niciun secret, am votat cu Victor Ponta. Am votat logic și nu emoțional, fiind convins că, asemeni lui Adrian Năstase între 2000 și 2004, Victor Ponta a reușit o frumoasă performanță ca prim-ministru. Firește, nu exclud posibilitatea ca totul să fie o mare minciună, iar cifrele să fi fost umflate pentru a păcăli bizonul alegător. Însă mă îndoiesc că cineva poate fi atât de pueril. Chiar dacă ar fi ajuns președinte, minciuna l-ar fi urmărit și după învestire, iar după ce a pățit Băsescu în 2012, doar un inconștient ar mai încerca rețeta fostului președinte.

Paradoxal, deși Victor Ponta a pierdut alegerile, mă bucur că a ieșit președinte Klaus Iohannis. Mă bucur că Victor Ponta a rămas prim-ministru. În primul rând pentru că are ocazia să demonstreze că nu a mințit și creșterea economică este reală și sustenabilă. Că scăderea taxelor (a CAS-ului) concomitent cu tăierea cheltuielilor guvernamentale este soluția corectă.

Și nu în ultimul rând să demonstreze că doctrina social-liberală (politici economice liberale dublate de „nobody left behind” în plan social) este doctrina ce va domina secolul XXI. În ce mă privește, rămân în continuare libertarian, dar până acum social-liberalismul lui Renzi, Năstase și Ponta a fost de departe cea mai apropiată doctrină de convingerile mele. Nici liberalismul lui Tăriceanu și/sau Antonescu și nici doctrina populară a lui Băsescu și a democrat-liberalilor nu m-au convins, generând mai degrabă un stat obez și deci corupție combinată cu ineficiență.

Practic în turul 2 s-au confruntat doi candidați de „dreapta”. Și ca atare, indiferent de câștigător, eu personal mă simt fericit.

Mai mult, după declarațiile de astăzi ale lui Iohannis, starea mea de fericire a crescut exponențial:
„- Pot sa va spun foarte clar: ceea ce dorim noi este o schimbare a puterii in Romania. Noi dorim sa preluam puterea. Noi, PNL. Nu mai exista doua partide, un singur partid, PNL nou, care doreste sa preia puterea. Iar acest lucru se va intampla in 2015 sau cel mai tarziu in 2016, cand avem alegeri parlamentare.
– Nu dorim o cosmetizare a unui guvern PSD, nu ne intereseaza cosmetizari de ochii lumii. Noi vrem schimbarea profunda, asta am inteles noi de la cetatenii romani care au votat in 16 noiembrie.
– Asteptam bugetul, este nevoie de bugetul pe 2015, sa vina Guvernul sa ne arate cum plateste pomenile electorale.
– Este nevoie urgent de tot de legea Bugetului. Romanii trebuie sa stie urgent ce se intimpla.
– Ce urmarim noi este preluarea puterii prin schimbarea arhitecturii in Parlament. Noi dorim sa schimbam configuratia Puterii in Parlament. Apoi totul decurge simplu: Guvernul se schimba prin motiune de cenzura.”

Sigur e foarte posibil ca „preluarea puterii prin schimbarea arhitecturii in Parlament” să însemne că PNL+UDMR+UNPR vor reprezenta noua majoritate. Practic o moțiune de cenzură va trece fără probleme. E de așteptat, ca Iohannis și PNL să vrea alegeri anticipate, provocând dizolvarea Parlamentului. Dar mă aștept ca UNPR și UDMR să evite o confruntare cu electoratul în condițiile date.

Însă pentru Victor Ponta, pericolul mortal vine din altă parte. A spus-o apăsat și răspicat Ion Iliescu: „Nu e obligatoriu acum să demisioneze de la Guvern, în PSD va fi Congres”. „Stânga” tradițională, neo-comunistă este cea care îl va îngropa pe Victor Ponta și Social-Liberalismul său. Ei vor vota moțiunea de cenzură sau chiar o vor iniția, dacă Victor Ponta nu înțelege să lase conducerea partidului reprezentanților „stângii” adevărate.

Mă întreb doar dacă Victor Ponta va accepta să rămână îngropat într-un PSD comunistoid. Și sper ca în 2016 să am de ales între USL și PNL și nu între vechii comuniști, PSD-ul lui Ion Iliescu și PMP-ul lui Traian Băsescu.

Read Full Post »

În 1989, am avut parte de ceea ce am crezut (majoritatea fraierilor ca mine) că este o Revoluție. Mulți ani după am realizat că de fapt a fost lovitură de stat. Executată, după cum zicea fosila care ne conducea la vremea aceea, de „agenturili străine”. Paradoxal, dar bietul om (pentru că a fost împușcat în urma unui simulacru de proces) avea dreptate.

Pur și simplu, domnul Gorbaciov, conducătorul Blocului Estic, a decis să pună capăt „Războiului Rece”. Și drept urmare, în decurs de 6 luni au fost vreo 6-7 „revoluții”, mai pașnice sau mai sângeroase. Din motive pe care nu prea le înțeleg, „revoluția” noastră a fost mai sângeroasă, cu împușcături, sânge și martiri care au murit din motive pe care mă îndoiesc că le înțelege cu adevărat cineva.

Cu siguranță, că „revoluția” nu ar fi reușit, dacă noi, marea masă a celor conduși, am fi fost fericiți. Foarte probabil că cei care apărau siguranța statului ar fi intervenit și i-ar fi arestat pe puciștii adunați la Televiziune și la Comitetul Central.

Însă nu puteai fi fericit cât timp nu prea aveai ce mânca, stăteai în frig și te uitai la 2 ore de emisiuni tâmpite la televizor. Și mai stresant decât asta, era faptul că indiferent ce vorbeai erai ascultat, monitorizat, notat și înregistrat. Sau măcar asta era senzația.

Abia după „Revoluție”, am realizat că lucrurile nu stăteau deloc așa. Momentul „declicului” a fost când am văzut la televizor un „Securist-Terorist” apărându-se la proces. Mă refer la colonelul Filip Teodorescu, locțiitor al șefului Direcției contraspionaj din Departamentul Securității Statului. Atunci am realizat că de fapt ceea ce numeam noi „Securitatea” fusese arestată încă din prima zi a Revoluției, iar „show”-ul ce a urmat a fost pură DEZINFORMARE organizată de… încă nu știm cu siguranță nici după 25 de ani.

Timpul a trecut, FSN-ul a venit și aplecat, apoi PDSR-ul, apoi Convenția și am ajuns în anul 2000. Timp de patru ani am uitat de „neo-comunism”, „servicii”, „dezinformări” și toată garnitura specifică. S-au privatizat, exemplar după părerea mea, bănci, mari companii (precum Romtelecom și Petrom), am intrat în NATO și am semnat tratatul de aderare la Uniunea Europeană. Creșterea economică părea naturală, iar Adrian Năstase, prim-ministrul de atunci părea că va deveni natural Președinte.

Însă nu a fost deloc așa. Un candidat charismatic ne-a convins că avem corupție ce trebuie stârpită. Că avem o justiție ineficientă, care trebuie reformată, șamd. Ceea ce a urmat știm cu toții. Corupția și furtul din banul public au devenit endemice. Șeful ANAF a devenit coordonatorul rețelei de recuperare frauduloasă a TVA-ului, firmele de casă ale Președintelui (ex. Romstrade) au încasat de pomană MILIARDE de euro din banii publici gestionați de amanta Președintelui (poate că nu era amanta, ci doar sora medicală care îi aducea la ora 12 noaptea supiță caldă președintelui bolnăvior). Iar lista aberațiilor e prea lungă ca să o pot pune aici.

Mai rău, în numele luptei cu corupția, libertățile cetățenești înscrise în Constituție au devenit foarte relative. Stenograme și transcrieri ale înregistrărilor au început să apară în mai toate ziarele, devenind un fapt normal. Circul televizat a înlocuit Justiția.

În paralel lucruri uimitoare au avut loc. Jurnaliști au fost răpiți și apoi eliberați datorită Marelui Președinte. Din motive pe care din nou nu le mai înțeleg, unul din jurnaliștii răpiți, Ohanesian se agită și strigă că toată povestea e o făcătură a serviciilor pentru a masca alte lucruri mai grave (exportul de arme organizat de fratele Președintelui în țări sub embargo). Însă surprinzător, nimeni nu-l bagă în seamă. Varianta oficială e cea care contează. Procurorul care a investigat cazul, dispare și el, fiind dat afară din Procuratură. Fără prea multe explicații. Iar șirul ciudățeniilor crește exponențial, pe măsură ce mandatul Charismaticului se desfășoară.

În timp și încet-încet mai toți s-au trezit la realitate, astfel încât minoritatea băsistă a devenit nesemnificativă (sub 10%), însă fiind atât de vocală, ai senzația că sunt pretutindeni. În plus au devenit specialiști în DEZINFORMARE. Abia aici, am putut vedea metodele pe care în neștiința mea, le atribuiam fostei Securități. Traian Băsescu este „Securitatea”. El a fost responsabil de transportul minerilor la București (atunci când Victor Ponta împreună cu mama lui au luat bătaie pentru că strigau „Jos comunismul!”). Tot el este cel care a dat autorizația de aterizare avionului cu țigari din Țigareta 2 (episodul cu Truțulescu). Tot el este cel ce a organizat mascarada cu răpirea jurnaliștilor și Omar Hayssam, pentru a masca exportul de arme făcut de Mircea Băsescu. Și multe alte lucruri, ce poartă (încă) eticheta „secret de stat”.

Foarte probabil „Era Băsescu” este pe cale să se încheie. Complet și sigur, dacă Victor Ponta devine președinte, pentru că acesta nu are nimic în comun cu ceea s-a întâmplat sub conducerea lui TB. În mod evident Băsescu a încercat să-l discrediteze și să-l facă să piardă alegerile. Practic întreaga armată băsistă poate fi găsită în cealaltă tabără, cea a lui Klaus Iohannis.

După cum spuneam, dezinformările și zvonurile curg din toate părțile. Ziua se transformă în noapte și invers. Cel mai flagrant exemplu este cel al „recesiunii tehnice” inventată de tabăra băsistă pentru a masca creșterea FORMIDABILĂ pe care o are România într-o perioadă când toată Europa se duce în jos. Două trimestre sănătoase de creștere au fost etichetate de SECURITATE ca fiind „recesiune tehnică”.

A spus Victor Ponta la dezbaterea cu Iohannis că foarte probabil Statistica, ca și Comisia Europeană vor anunța un nou trimestru cu creștere? A doua zi toată presa a vuit de faptul că șeful Statisticii îl face mincinos pe Ponta.

Azi, surpriză. Statistica a anunțat ceea ce a zis și Ponta. CREȘTERE 1.6%. Asta în timp ce Germania a anunțat fericită 0.1% creștere. Pentru mine e prea mult. Aș vrea să-i văd dispăruți pe toți DEZINFORMATORII din presă. Pe toți Cristoii, Turceștii, Cartienii, șamd, care ne „fac” știri din banii „Serviciilor”.

Aș vrea să văd „Sfârșitul Securității”. Un week-end înțelept vă doresc tuturor!

UPDATE: Creșterea anunțată de INS este de fapt MAI MARE:”România a înregistrat o creștere economică de 1,9% în trimestrul trei; la nouă luni avansul PIB a fost de 3,1%”. Și raportat la trimestrul 3 2013 creșterea este robustă: „3,2% în T3 2014 față de T3 2013”.

Iohannis, despre datele INS: „Este o raportare trunchiată. […] Dacă se confirmă aceste date, mă bucur pentru România. Nu pot să mă bucur pentru români, pentru că am vorbit și la ei nu a ajuns nimic din această creștere. Chiar de-ar fi creștere, va fi mâncată de creșterea de impozite și taxe. […] Guvernul Ponta ne pregătește nouă românilor surprize din cele mai neplăcute. În 2015 și 2016 vor crește impozitele și taxele”.

Oare de ce s-ar întâmpla asta și de unde „știe” Iohannis? Am avut EXCEDENT bugetar, pentru că Ioana Petrescu și Victor Ponta au tăiat masiv risipa (cheltuielile) bugetară. Nu s-au mai construit nici terenuri de fotbal în pantă și nici fântâni arteziene în sate fără canalizare.

Minte Iohannis exact ca Băsescu în 2004.

Read Full Post »

M-am întrebat de multe ori de ce oameni cu vârstă, pregătire și chiar mod de gândire apropiat pot avea perspective atât de diferite asupra unor probleme simple. De multe ori, în lipsa unei explicații mai bune, etichetele țin loc de raționament. „Ești băsist!” sau „ești năstăsist!” devin prisma prin care încercăm să înțelegem ideile și luările de poziție ale celorlalți. Deși la o analiză mai atentă, astfel de modele/etichete nu explică decât o parte a reacțiilor celorlalți.

Spre exemplu etichetarea mea ca „năstăsist” nu prea se corelează în niciun mod cu pozițiile critice pe care le am la adresa erorilor guvernului Năstase. Cel mai bun exemplu este 112. Dar am exact aceeași opinie și despre alte „erori”. Spre exemplu în problema „licențelor Microsoft” vândute de Claudiu Florică. Însă încercarea de nuanțare (atunci când spun că licențele trebuiau totuși cumparate) mă face din nou „năstăsist” în ochii celor care-l detestă pe Năstase și-l preferă pe Băsescu.

Și invers. Mie amestecul lui Băsescu în Justiție mi se pare impardonabil, vecin cu totalitarismul, iar celorlalți li se pare benefic, o necesitate în lupta cu corupția. Oare de ce? O explicație care mie mi se pare plauzibilă e legată de mediul în care trăim. Am constatat asta mergând din când în când în Gorj, în perioada în care Mischie era în plină glorie.

De la București, „baronul” părea un găinar mărunt, cineva pe care mai degrabă să-l iei în râs și nu vreun pericol major. În Tg-Jiu, lucrurile păreau complet diferite. Oameni inteligenți și de bun simț detestau sincer ceea ce numeau ei „mafia PSD”, „comunismul” și pe Ion Iliescu. Recunosc că mă cam pufnea râsul. În primul rând că Ion Iliescu și Nicolae Mischie nu au nimic în comun. Sunt două specii complet diferite.

Ion Iliescu este într-adevăr comunist. Însă este benign. În perioada în care a fost el Președinte (2000-2004), s-au luat cele mai multe măsuri „liberale” (privatizări, dereglementări, liberalizarea piețelor de telecom, banking și oil). Un singur lucru important a reușit să oprească și mă refer la cota unică. Însă doar pentru o scurtă perioadă de timp. Sunt convins că dacă ar mai fi avut un mandat, trecea și asta.

Nicolae Mischie, în schimb, nu are nimic de-a face cu comunismul. Este un produs tipic al tranziției. E aceeași specie cu Oprișan sau Gheorghe Ștefan. Mafioți locali, dar fără anvergură. Cel puțin în lipsa unui Capo di Tutti Capi. Pentru cineva care trăiește în județul lui Renato sau Pinalti lucrurile se văd însă diferit. Probabil că încrengătura mafiotă locală te face să ai senzația că sunt omniprezenți și omnipotenți. Că nimic nu-i poate atinge.

Pentru cineva care trăiește însă în București, e mai revoltătoare atitudinea de Președinte Jucător a lui Băsescu. Ești chiar tentat să vezi legături care poate nu există, cum ar fi cea dintre Oprișan și Băsescu. Iar legături de tipul Ștefan-Udrea-Băsescu devin dovada unei mafii atotputernice.

Încerc să-mi imaginez cum se văd lucrurile din Bruxelles sau din Montreal. Probabil că ceea ce primează este „lupta împotriva corupției” ca principiu și mai puțin modul concret în care se întâmplă. Probabil că micile „derapaje” sunt scuzabile. Probabil că intervenția brutală în fostul CSM a lui Băsescu, mergând până la amenințarea cu evacuarea a unei judecătoare, pare a fi un lucru minor atât la Tg-Jiu cât și la Montreal sau Bruxelles. Sau încălcarea legii de către CSM-ul „reformat” a la Băsescu, în cazul perchiziției locuinței unui judecător CEDO. Deși aceste lucruri par absolut înfiorătoare la București.

Cu siguranță, articolul de față e plictisitor. Nu are nimic amuzant. Așa că închei aici și vă invit să urmăriți spectacolul „anti-corupție”. Am înțeles că se pregătește Microsoft, episodul 2. De data asta nu numai cu firmele americane de software, ci și cu EADS și bănci internaționale. Pe scenariul lui Doru Boștină, cunoscut avocat bucureștean. Printre altele, expertul juridic preferat de Ambasada Rusiei la București. Încă mă întreb cine o fi regizorul. Băsescu pare a fi mai degrabă actor.

Read Full Post »

M-am întrebat de multe ori cum un individ precum persoana din titlu are darul de a fi ocolit cu grație de justiția, altfel omnipotentă și omniscientă. Pentru comparație, amintiți-vă cum a identificat „pe loc” deconturile greșite ale judecătorului Adrian Neacșu, membru al CSM, imediat cum acesta a trimis e-mail-urile prin care îi reproșa șefei CSM, Hăineală, că l-ar fi ajutat pe Băsescu să nu fie suspendat. Ocazie cu care i-au confiscat și calculatorul fără a avea mandat de perchiziție.

Întâi m-am gândit că poate Justiția din Focșani e mai puțin omnipotentă și omniscientă decât cea din alte părți, însă din nefericire (pentru ipoteză), ambii sunt din Focșani.

Chiar mă gândeam că deși „se știe” (ca și în cazul altor PSD-iști marcanți) că respectivul este corupt, nimeni și nimic nu-l poate atinge pe Renato. Deși în cazul acestuia, dovezile de corupție sunt la vedere și nu necesită vreun efort deosebit sau demonstrații sofisticate, de tipul „condamnare cu titlul de exemplu”, obligatoriu cu complete de judecată „noi”, formate din judecători numiți de Băsescu.

Zilele trecute, urmărind o discuție televizată cu Adrian Năstase (min 37:36), cred că am înțeles ce îl face pe Renato atât de valoros pentru Traian Băsescu. V-aș pune să ghiciți, dar mă îndoiesc că v-ați fi așteptat la o astfel de posibilitate.

Conform lui Adrian Năstase, în turul 2 de scrutin la prezidențialele din 2004, în Vrancea, județul condus de Renato, candidatul Adrian Năstase a obținut mai puține voturi decât semnăturile strânse inițial pentru susținerea lui. Ce schimbare! Pe parcurs de săptămâni.

Să ne amintim că și Renato, precum și Turcescu, este un „acoperit”. Și nu unul oarecare. El a semnat, încă din copilărie, angajamentul de colaborare cu Securitatea. Deși seamănă mai degrabă cu ambițiosul elev marinar, ajuns mai târziu Președintele României, decât cu negriciosul agitat. Stau și mă întreb, cum mama naibii toți „acoperiții” au aterizat în tabăra lui Băsescu? Parcă-l văd pe Ponta peste 5 ani, plângându-se precum Miluță Constantinescu că l-a înfrânt Securitatea.

Culmea ridicolului o reprezintă faptul că Renato a primit decizie de NECOLABORATE cu Securitatea. „Fostul său ofițer de legătura, căpitanul de Securitate Doru Lungu, s-a arătat mirat ca după atâtea demersuri CNSAS a găsit, în sfârșit, dosarul: „Este un prim pas spre aflarea adevărului, pentru că la cererile mele mi s-a răspuns invariabil că nu-l găsesc nicăieri. Sunt sigur ca notele și materialele informative date sub numele conspirative «Renato» si «Alin» au fost ascunse sau distruse, e un lucru clar”. Fostul ofițer de Securitate din Focșani spune ca numele de „Renato” i-a fost dat de un coleg de-al sau de la Galați, unde Renato era elev la Liceul de Marină, iar numele de „Alin” i l-a dat chiar Lungu. Doru Lungu nu înțelege însa logica CNSAS: „Ei spun acum ca a fost recrutat ca informator cu nume conspirativ, dar a primit adeverința de necolaborate. E ca și cum ai spune despre o femeie gravida ca nu a avut relații sexuale!”

Asta explică cumva și minunile Justiției „Reformate”. Probabil că Băsismul ar trebui declarat religie. Pentru că adepții ei cred cu convingere că astfel de lucruri sunt normale.

Read Full Post »

Older Posts »