Am avut ocazia duminica sa vad emisiunea Mihaelei Radulescu de la Realitatea. Nu sunt un obisnuit al acestei tipologii de emisiune, dar m-am uitat vreme de jumatate de ora, din curiozitate. Am vrut sa vad ce vrea. In afara faptului ca emisiunea in sine este extrem de slaba, prost facuta, iar Mihaela s-a intors in copilaria profesionala prin prestatia lamentabila, am aflat ce vrea. Inteleg ca emisiunea este „de sezon”, de sezon electoral vreau sa zic. Adica va dura doar cat tine (si) campania electorala. Aparitiile de duminica s-au dorit probabil a fi impartiale, invitatii fiind si „dintr-o parte” si „din cealalta”. Ca sa nu supere pe nimeni. Formatul se doreste a fi acelasi ghiveci de tipul „album duminical”, la care se uita casnicele, coafezele si o anume tipologie de tineri (genul dependenti de facebook astazi,categorie care ieri dormeau cu pozele actorilor sub perna).Probabil Elan trebuie sa se achite de unele obligatii trecute, sau sa obtina favoruri pentru viitor.
In general campania electorala este plictisitoare, ii lipsesc sarea si piperul. Intre bataile din baruri si blatul electoral de la Cluj, alegatorul pare constrans sa voteze politic si mai putin eficient, desi discutam despre alegeri locale, unde ar trebui sa vedem aparand proiecte administrative si de management, si mai putin solutii politice. Exista deja zone in care jocurile sunt facute inainte de a incepe. Nimic nu pare a schimba rezultatele previzibile si implacabile de la Bucuresti sau Constanta de exemplu. Obiceiurile in privinta mitei electorale par sa fi ramas aceleasi, cu nuantele de rigoare pe fiecare regiune, desi toti condamna sforaitor ceea ce se intampla in „fundul curtii”(celorlalti). Nicusor Dan, sau Theodor Paleologu , personaje ce ar putea poate sa faca diferenta de „establishment-ul ” administrativ, par a nu avea nici o sansa in acest context.
In acest timp, noul guvern a slabit cureaua, si se pregateste „sa dea”. Desigur, nu inainte de a explica si a arata „rautatea” guvernului MRU care „a luat”. Nu stiu ce vor ajunge sa dea cu adevarat, in contextul unei inflatii previzibil mai mari, si a devalorizarii leului, dar daca este sa vorbim pe cifre, tot bugetarul si multi pensionari se vor trezi cu ceva mai multi bani in buzunar la sfarsitul lunii iunie. Guvernul e ca o moneda noua, straluceste si face cu ochiul. „Luna de miere”, sau perioada de gratie a guvernului Victor Ponta se apropie de final, mai ales dupa cresterile anuntate de preturi, dar norocul este ca vine vacanta, iar soarele, putina apa sarata si un pic de concediu vor calma electoratul. Perioada pana la alegeri nu va eroda probabil mult procentul USL-ului, mai ales daca acestea se vor tine in octombrie, cum anunta sibilinic Hrebenciuc. Daca legea votului uninominal pur va trece si va scapa, probabil ca in urmatorii patru ani, multi vor vorbi de „dictatura USL-ului”. In sfarsit, asa le trebuie.
Dezbaterea politica s-a mutat pe tema „coabitam\nu coabitam”, cu implicita rupere a petalelor margaretei pe la televizuinile de stiri. Avem pe de o parte o antena care pare blocata in trecut, traind pe vremea guvernului MRU pe care-l toaca in luna mai la fel cum il toca in luna martie, si pare incapabila sa se obisnuiasca cu gandul ca astazi prim-ministru se numeste Ponta si nu Ungureanu. De cealalta parte, il avem pe Robert Turcescu, din ce in ce mai indoit de Victor Ponta, care studiaza orice gest al primului ministru si-l interpreteaza in calitate de opozant si nu de jurnalist. „Coabitam\nu coabitam”, „reformam\dez-reformam” vor fi temele aprinse de dezbatere ale urmatoarelor saptamani, depasind campania electorala a localelor, care raman, in lipsa unei descentralizari, doar un exercitiu a ceea ce se va intampla la toamna.
Cu putin circ si putina paine vom putea spune pe 10 iunie „uf, am dat si bacaloriatul asta!”.
Read Full Post »
