Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘ANI’

Trăim de ceva timp un fel de nebunie colectivă. Instituții ale statului puse să lupte cu corupția se transformă peste noapte în focare de infecție. Șefi ai DIICOT, ANI și cine știe cine o mai urma sunt arestați „preventiv”. Nu m-ar mira să urmeze chiar oamenii DNA-ului și ai SRI-ului.

Îmi amintesc că atunci când a ajuns la putere apostolul luptei anti-corupție a blamat, firește, corupția guvernării Năstase. Deși, dacă te uiți după numerele de contorsionism judiciar practicate de procurorii și judecătorii ce i-au condamnat pe Năstase, Voiculescu și chiar Becali, îți cam vine să te îndoiești de corectitudinea deciziilor.

Practic după două mandate prezidențiale de luptă acerbă cu corupția, rezultatul este o corupție generalizată. Firește, adepții Justiției Băsist-Macoviste vor spune că exact acesta este marele succes. Faptul că acum oricine poate fi arestat (de obicei „preventiv”). Că nimeni nu e mai presus de lege.

Omițând că asta era posibil (și se întâmpla, dacă era cazul) și în perioada NORMALĂ de dinainte de Băsescu și Macovei. Ceea ce s-a schimbat a fost modul în care operează Justiția. Practic, marea reușită a celor doi este POLITIZAREA Justiției. Practic, cât timp ești la putere, la pușcărie merg doar opozanții tăi politici. Cei din gașca ta sunt imuni. Cel puțin cât timp tu „ții cătușele”, ca să folosm plastica exprimare a duduii blonde.

Din păcate lucrurile se schimbă atunci când nu mai ești. În momentul imediat următor plecării de la putere toate dosarele parcate anterior izbucnesc pestilențial.

Am citit astăzi o declarație a unui fost ministru PDList al Comunicațiilor, dl. Gabriel Sandu:

Recunosc şi admit că am acceptat să finanţez partidul şi acţiunile sale pentru a-mi facilita sprijinul politic şi a-mi menţine funcţia de ministru, dar şi poziţia în conducerea centrală PDL. Nu cunosc dacă acest fapt reprezintă o infracţiune, dar pot confirma adevărul, că toţi politicienii care au acces la funcţii publice au plătit sume importante de bani pentru acest deziderat. Odată cu primirea acestor funcţii, politicienii devin părţi active ale mecanismului de recuperare a sumelor. Mai precis în momentul în care primeşte o funcţie publică, politicianul învestit se implică pentru recuperarea sumei de bani avansate de el şi de partid sau de alţii în campania electorală.

Stupefiant. Nu pot să nu mă întreb ce naiba au păzit Kovesi și Coldea atâta amar de timp. Oare nu vorbim de complicitate?

Lăsând la o parte arestările din rândul politicienilor, trebuie observat și dezastrul din business. O bună parte din companiile de IT au fost decapitate sau măcar blocate de sutele de investigații de corupție. Astăzi glumeam cu un partener de business că dacă lucrurile continuă așa, nu vor rămâne decât companiile care nu fac business cu statul. Asta dacă nu cumva organele statului nu vor ajunge la concluzia că lupta anticorupție trebuie să meargă până la capăt. În fond cine spune că nu este corupție și la cei ce nu fac afaceri cu statul? Ce, nu există și privați corupți? Iar dacă chiar există companii cinstite, sunt atât de puține, încât nu merită să mai pierzi timpul căutându-le. Mai bine faci curățenie generală. Iar dacă cumva urmează și un război, oricum va trebui să o luăm de la capăt cu construirea Capitalismului. Sau poate că începem direct cu… nu știu, oare ce urmează după Capitalism?

PS: am văzut astăzi un afiș postat la intrarea unui restaurant: „Activitate suspendată de Antifraudă-ANAF pentru neemiterea bonurilor fiscale”. Ok, au stârpit evaziunea. Dar au dispărut și salariații, care acum sunt în șomaj și taxele pe care de bine de rău le plătea stabilimentul respectiv. Partea bună este că pe măsură ce dispar taxele vor dispărea și idioții plătiți din ele. Cei care închid companii plătitoare de taxe pe motiv de „neemitere de bon fiscal”.

Asta îmi evocă imaginea unuia care își taie cu frenezie craca de sub picioare.

Reclame

Read Full Post »

Lucruri importante

Citind comentariul proaspătului nostru coleg de blog, am ajuns să mă gândesc care sunt lucrurile cu adevărat importante pe care românii ar fi trebuit să le facă mai întâi. Mă refer la perioada de după 1989, pentru că altfel discuţia devine de-a dreptul complicată.
Construcţia de autostrăzi înţeleg că nu este o chestiune importantă, deoarece:” Duc ele undeva? Sau doar ne duc pe noi de colo-colo, dezorientati? Batem atata moneda pe soselele astea de parca ele ar fi separatia intre starea actuala si cea de fericire totala.
Aici sunt nevoit să-l contrazic pe colegul nostru, povestind o mică întâmplare. Conduceam maşina acum mai mulţi ani pe un drum european, noaptea. Totul era perfect: vreme bună, cer senin, eu eram perfect orientat, ştiam de unde vin şi unde mă duc, ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea, care-mi sunt opţiunile, ţelul şi calea. Din această stare de beatitudine m-a trezit capul unui cal ce-a aterizat taman pe volanul meu, prin parbriz. De prisos să spun că mâinile mele se aflau. normal, pe volan. Ce s-a întâmplat…noapte fiind, farurile prost reglate ale unei maşini m-au orbit câteva secunde. Soarta, Dumnezeu, pisica neagră, lipsa parapeţilor, probabil câte ceva din toate astea, a făcut ca exact în acele momente, exact în acel loc, un cal să aleagă să pască asfaltul. De fapt doi cai frumoşi păşteau asfaltul pe acel drum naţional, dar eu l-am doborât doar pe unul, pe celălalt l-am ratat. Spre norocul meu, n-am reuşit să introduc tot calul în maşină, prin parbriz. De aia zic, şosele astea chiar sunt o separaţie între starea actuală şi cea de fericire totală, pentru că puteam să ajung şi eu acolo unde zice preotul c-ar fi un loc cu multă verdeaţă, fără-ntristare…Adică să părăsesc starea actuală, cea de individ trist, dar viu, şi să ajung un mort total fericit.

Bun, trecând peste această povestioară ce se vrea o pledoarie pentru construcţia de autostrăzi, revin la chestiunea iniţială: care ar fi lucrurile cu adevărat importante pe care ar trebui să se axeze românii?
Să facem o economie funcţională, să trăim bine, să fim sănătoşi, să fim respectaţi, astea nu se pun la socoteală, astea sunt scopuri, dorinţe, şi nu căi de urmat. Important este CE PRIORITĂŢI avem pentru a ajunge să le împlinim. Mă risc eu şi întreb dacă următoarele lucruri, teme, sunt importante sau nu pentru atingerea scopurilor noastre:
1.Deconspirarea Securităţii, a informatorilor şi colaboratorilor, este un lucru important sau nu?
2.De un CNA serios şi imparţial, care să ţină în limitele profesionalismului jurnalismul din România, şi nu cum este acum, o anexă a puternicilor zilei, este nevoie imperios?
3. De DNA şi ANI avem nevoie?
4. De scrisul lui dArtagnan avem nevoie?
5. De românii care muncesc în străinătate avem nevoie? Şi de votul lor?
6. De mediatizarea lui Becali? Dar a lui Cărtărescu? E mai importantă Antena 3 decât Dilema Veche?
7. Modul brutal, golănesc, în care se combate pe ziare şi pe bloguri, este oare o chestiune de impact major pentru societatea noastră? Lipsa cronică de empatie şi comunicare dintre cetăţeni, de politeţe, o avea vreo legătură cu starea economică actuală?

Am ales aceste teme la întâmplare. Eu cred că toate sunt importante (chiar şi de unu’ ca dArtagnan avem nevoie 🙂 ). Cărămidă lângă cărămidă fac o construcţie…

În final, câteva observaţii. Înţeleg că Mercedes a vrut să construiască o făbricuţă în România, dar lipsa drumurilor adecvate a făcut ca investiţia să ia calea…Ungariei! Vrem turism, dar turiştii nu au cum să ajungă la obiectivele turistice, repede şi sigur! Cât despre săracii unguri care se luptă cu statul din cauza exproprierilor forţate, nu le-aş plânge de milă. Există situaţii unde interesul public este, din punctul meu de vedere, mai important decât cel privat. Aş putea da ca exemplu reţelele electrice: dacă s-ar trezi fiecare proprietar să scoată de pe terenul său stâlpii, cablurile, liniile de energie electrică, ne-am întoarce în evul mediu. Am scrie la lumânare şi ne-am transmite informaţiile cu poştalionul sau cu porumbeii călători.

Read Full Post »