Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Antena 3’

Se cam duc vremurile de glorie ale televiziunii mogulului. În vară aproape că l-a suspendat de una singură pe Băsescu, acum se ocupă cu emisiuni despre Draga Olteanu Matei. Probabil că s-a relaxat după campania de la alegeri, încheiată en fanfare, cu victorie la scor.
Să tăvăleşti prin noroi câţiva judecători şi procurori, să aplici câteva scatoalce lui Băsescu, să-i ridici mingea la fileu lui Antonescu, astea-s activități de rutină, de antrenament, de menținere într-o minimă formă.
Și în toată această acalmie apare declarația lui Dragnea, cum că Băsescu e OK, stă în banca lui constituțională și numai dacă, Doamne ferește, ” Băsescu ia Constituţia, o rupe, o calcă în picioare, îi dă foc şi nu mai ţine cont de nimic”, numai atunci se vor gândi la o suspendare. Altfel spus, Voiculescu să-şi ia adio de la dorita suspendare a Preşedintelui!
Domn Profesor a mirosit el ceva. ” Mă tem de trădare”, au fost istoricele cuvinte spuse în direct la Realitatea TV, referitor la acțiunea de suspendare a Președintelui.

S-au dus vremurile când toată lumea dansa și cânta după muzica de la Antene, unde dirijor era Voiculescu. Să tratezi cu un asemenea dispreț Cererile acestuia ar fi fost de neimaginat înainte de alegeri.
Forța mogulului media s-a micșorat proporțional cu ponderea posturilor sale tv în “portofoliul” USLului. La ce să mai stai în poziție de drepți în fața lui Voiculescu când ai Realitatea, România TV, posturile naționale!
Bine, e de dorit ca Antena 3 să te iubească în continuare, dar ei știu că o s-o facă, de voie, de nevoie… Cu cine să plece la braț? Care-ar fi alternativa, doar Opoziție nu mai există ca să încerce un mic șantaj, o mică soluţie imorală!
Așa că domnul Voiculescu o să trebuiască să-și redimensioneze statura politică, poate nu chiar la 2%, cât are acum partidul său de buzunar, ci DOAR la vreo 20%, cam cât o mai fi ponderea Antenei 3 în grupul televiziunilor proUSL. La urma urmei avem de-a face şi aici cu o piaţă ca oricare alta: când oferta de produse asemănătoare creşte, scade preţul.

Motanul bătrân o să trebuiască să trăiască singur cu spaimele lui, deoarece pisicul Ponta a prins gustul pernelor europene şi nu prea mai este dispus să se zgârie singur.

Anunțuri

Read Full Post »

Ca să parafrazez o vorba citită undeva, nu este greu să scrii un articol. Te aşezi la tastatură, deschizi calculatorul şi scrii ce-ţi trece prin cap. E uşor să scrii – greu e doar să-ţi treacă ceva prin cap.

1.Se tot acreditează ideea că domnul Voiculescu a făcut un gest de mare nobleţe şi curaj: a renunţat la imunitatea parlamentară. Chiar dumnealui, plin de demnitate, a anunţat acest lucru de la tribuna Parlamentului.
Prin extensie, se sugerează diferenţa dintre marele om de afaceri şi senator, lider important al coaliţiei de guvernământ, şi micul preşedinte Băsescu, cel care se ascunde laş şi diabolic sub mantaua imunităţii. Comparaţia nu este la chestiune. Şi n-am să mă refer la faptul că Băsescu chiar a renunţat la imunitatea parlamentară când era deputat, ca şi Mitrea de altfel, şi nici la faptul că superimunitatea lui Băsescu ca Preşedinte este dată, dacă nu mă înşeală memoria, de pe vremea lui…Adrian Năstase, pe când acesta îşi pregătea postul. Dacă greşesc, mea culpa.
De ce nu renunţă Băsescu la imunitate, ce motive l-ar împinge s-o facă, dacă un Preşedinte în exerciţiu poate să renunţe la ea aşa, pur şi simplu, nu ştiu să mă pronunţ. Aştept ca la final de mandat să fie tratat şi el ca toţi ceilalţi cetăţeni.
Problema cu domnul Voiculescu e că ne ia de proşti. Înţeleg tertipurile dumnealui, fentele şi chichiţele avocăţeşti, fac parte din joc. Dar ca să vii tu, un motan şmecher, să te dai cocoş curajos, e prea mult. Să-ţi lauzi coloana vertebrală dreaptă, poziţia bipedă, iar tu să te strecori mieunând pe după tomberoane mi se pare un fel de pipi de pisică în mijlocul casei. Nu mai ştiu, am un lapsus, cine ascunde de obicei rahatul sub preş, motanul sau varanul? Ce rimă frumoasă mi-a ieşit!
Domnul senator a minţit, domnul senator a renunţat la ceva ce nu avea. Voiculescu nu mai beneficia de imunitate în momentul în care a renunţat la ea. Singurul motiv pentru care şi-a dat demisia din funcţia de senator a fost frica de ÎCCJ.

2. Culmea populismului mi se pare apărarea lui Becali în cazul sechestrării hoţilor ce i-au furat maşina: a vrut să-i convingă să nu mai fure de la săraci, să fure numai de la bogaţi.
Mi se pare un slogan bun pentru viitoarea campanie electorală.

3. La Antena 3 a fost un reportaj despre spitalul judeţean din Buzău, unde câţiva copii mici, internaţi acolo, erau legaţi cu faşe de pat, ca să nu se mişte. M-am obişnuit cu prezentările în forţă ale massmediei şi am dubii că lucrurile stau CHIAR aşa cum au fost prezentate, gen lagăr de închisoare nazist pus pe experimente medicale horror. Oricum, mie mi-a atras atenţia altceva, pe toată durata reportajului trona mare un titlu: „Cine se scuză, se acuză!”
Teribil de profundă această zicere. Cu alte cuvinte, eu dacă afirm că redactorul, regizorul, cel care a dat ştirea pe post cu această atenţionare, este un nesimţit şi un jurnalist de doi bani, iar acesta se apără indignat, nu-mi rămâne de făcut decât să constat evidenţa. Q.E.D.
Am mai auzit de multe ori acest verdict, spus cu suficienţă maximă, şi este la fel de neadevărat ca şi zicerea „nu iese fum fără foc”. Două neadevăruri crase de o superficialitate şi de o nedreptate îngrozitoare.
Spuneţi-i celui care a descoperit această remarcă inteligentă („Cine se scuză, se acuză!) că e un bou. Dacă nu se scuză, înseamnă că recunoaşte. Dacă se scuză, cu atât mai mult.

Atât mi-a trecut astăzi prin cap. Cam puţin…

Read Full Post »

Influența este o componenta normală și necesară a comportamentului ființei umane. Intreaga noastra viata este un proces de influentare reciproca, face parte din procesul invatarii. Sa ne gandim ce ar insemna daca fiecare actiune pe care o desfasuram ar pretinde un proces complet nou, respectiv ce ar insemna sa invatam prin incercari succesive individuale, fara legatura cu experiente si modele existente. De neimaginat, fara indoiala, este limpede ca daca nu am fi capabili sa influentam si sa fim influentati, nu am exista ca specie.
Toate normele si tiparele ce sunt in cele din urma general acceptate, sunt rezultatul unui proces de influenta. Sa reflectam si la modul in care spusele si actiunile unor semeni ai nostri ne inspira si ne determina propria gandire si actiune.

Influentarea reprezinta fara indoiala un proces necesar si pozitiv, determinand in mod decisiv dezvoltarea fiintei si societatii omenesti.

Teritoriul firesc si legitim al influentarii se invecineaza insa prin granite greu de identificat de cel malefic al manipularii. Unele comentarii din precedentul articol imi sugereaza ca ar fi un exercitiu util trasarea cu acuratete sporita a acestei frontiere, incercand sa aruncam mai multa lumina pe zona aceea neclara care le separa.

Asadar, cand influentam si cand manipulam?

Read Full Post »

Un mare comentator in viata a spus “ poporul are intotdeauna dreptate”, intr-o incercare de a-si explica pe intelesul lui virtutile democratiei. Nu-l streseaza in nici un fel ca aceasta perpetua dreptate, pe care poporul are de multa vreme ocazia sa o puna in practica prin vot, nu il face pe acesta automat nici mai fericit, nici mai bogat. Fara prea multe nelinisti existentiale la mansarda, sublimul nostru comentator este multumit ca numita intelepciune populara, din care este si el o farama, si-a aratat din nou dreptatea, alegand cu grija si responsabilitate pe membrii noului Parlament. Poate ca cei mai putini intelepti si mai sceptici prin natura lor sa nu fi sesizat in mare ignoranta lor dreptatea cu pricina. Problema lor. Poate ca vreunul mai carcotas sa ridice din sprancene cu nedumerire si sa se intrebe pe ce cai ascunse aceasta dreptate il asaza pe unul ca Voiculescu in gratiile poporului, in dauna unuia ca Iulian Craciun? Oare sa fie din cauza ca acesta din urma nu este un tanar care si-a croit drumul in viata avand drept unica virtute pe cea de a fi baiatu’ sau nepotu’ sau finu’? Sau pentru ca handicapul sau fizic nu-l opreste sa fie un om intreg?

Nepatrunse par, asadar, caile intelepciunii Poporului, daca el are intotdeauna dreptate.

Preaiubitul nostru comentator nu defineste ceea ce este de fapt, Poporul, dar din context intelegem ca ar fi cei a caror vointa se dovedeste majoritara si decid astfel rezultatul. Ceilalti, adica cei care au exprimat o altfel de vointa sau a caror unica reactie la vederea listelor a fost: “da’ calitatea a 2-a si a 1-a nu aveti?”, sunt, se intelege, decazuti de la categoria popor si aterizeaza probabil undeva in zona sclavilor, a inventarului cuvantator, avand o pura valoare statistica, de procent minoritar. Asta ar decurge in mod logic din opinia aceluiasi expert care defineste democratia, intr-un acces involuntar de plagiat, drept “dictatura a majoritatii”. Tinand cont de modul in care sensul initial al acestei sintagme si al contextului potrivit i-au scapat, putem sa-l scutim de acuzatia de plagiat si sa o retinem eventual doar pe cea de wishful thinking, asta daca nu avem de-a face cu o simpla si banala eroare.

In opinia mea, eu fiind unul dintre cei mai putin intelepti si mai carcotasi, majoritatea nu este majoritate pentru ca are dreptate si nici dreptatea nu se gaseste de partea celor majoritari, automat. Ce simplu ar fi, daca asa ar sta lucrurile, nu-i asa? Credeti ca ar mai exista minoritari pe lumea asta?

Problema este ca majoritatile se pot constitui pe toate caile, fie ele corecte, fie oculte. Totul depinde in mare masura de discernamantul si penetrabilitatea celor care sunt bombardati cu mesaje de tot felul. Acum 20 de ani, Iliescu folosea metoda acapararii spatiului TV in dauna opozitiei, ca nu prea erau televiziuni de alt fel. Dupa ce initial s-au multumit sa ofere politicienilor un canal alternativ de acces la electorat, aspect pozitiv in sine, si dupa era de inceput a “creatorilor de opinii”, o parte din televiziunile private, de fapt stapanii acestora, au hotarat ca este prea putin, si au intrat intr-un nou business: (auto)crearea si distrugerea de politicieni.

Eu am mai spus-o pe aici intr-o forma sau alta: nu stiu cati sunt constienti de faptul ca aceste alegeri au fost montate in mare masura de catre Antena 3 si OTV. Ca intr-un soi de Matrix, mare parte a populatiei traieste realitatea comunicata de aceste emitatoare, si executa ordinele mai mult sau mai putin subliminale ale celor doua televiziuni, in principal. Si desigur, a celor care le controleaza pe acestea. Nu inseamna ca in absenta acestor masini de spalat creiere, USL si PPDD nu ar fi avut sustinatori semnificativi numeric, (desi la ultimul nu sunt prea sigur), dar rolul lor in a crea masa critica a fost decisiv. Importanta propagandei a fost si este semnificativa, iar oamenii nu fac cu usurinta diferenta intre opinie si informatie, cu atat mai mult atunci cand sunt mixate vartos. Eu am ajuns la concluzia ca mesajele TV au puterea de a crea si declansa adevarate reflexe conditionate si ca, supuse zilnic tirului neintrerupt de talk-show uri si “dezbateri”, mintile omenesti se pot proteja cu dificultate de contaminare. Credeti ca Ponta a castigat alegerile? Da de unde. Daca se supara Antena 3 pe el, in 2 luni este doar o amintire de Prim Ministru. Sebastian Ghita a intuit care este arma lui Voiculescu si si-a facut si el una, pentru uz personal. Media a devenit astfel super-arma unuia sau altuia dintre jucatorii politici. Intr-o tara devoratoare de telenovele, cateva capete au priceput ca obiectivitatea nu starneste prea mari emotii la publicul spectator, asa ca au transformat intregul continut in telenovela. Efectul este fulminant in ceea ce priveste succesul de audienta si potentialul manipulativ. Astazi, traim sa vedem un gen de efect. Maine, vom vedea un altul. Poate total opus.

Fiti pe faza, se emite!

Read Full Post »

Nu am citit mare lucru de Patapievici. Am incercat “ Zbor in bataia sagetii”, dar nu mai tin minte mai nimic, cu exceptia unui lexic ce ma termina, trimitindu-ma una intr-una la dictionarul de neologisme, de multe ori fara folos.

Am mai citit ulterior ceva, era un pasaj autobiografic, scris intr-un registru lexical normal, insa. Apoi, diverse articole. Mi s-a parut intotdeauna un intelectual de rasa, cu profunzimi interesante si printre putinii care indrazneau sa fie de dreapta intr-un mediu in care este de bon-ton sa fii de stanga. Cred ca se datoreaza, ca si in cazul altora, unei consecvente atitudini anticomuniste.

Dar, una peste alta, am luat contact superficial cu scrierile si activitatea lui Horia-Roman Patapievici. Mi-a atras atentia in ultimii ani, cand a prilejuit numeroase aprecieri prin activitatea lui ca Presedinte al ICR. Era insa mai curand o satisfactie nascuta in mine, undeva in background, ca activitatea internationala a unor romani se bucura de admiratie si ca exista si o varianta de promovare profesionista, sincera si inteligenta a unor valori romanesti, nu tampenii politicianiste cu albume sau clipuri TV stangace. Nu m-am documentat cu adevarat cu privire la tot ce se intampla acolo. Standardul vizibil al acestor activitati marturisea despre un alt fel de nivel, neparand sa aiba nimic in comun cu troglodirea curenta, cu iz comunistoid si festivist ce obisnuia sa caracterizeze manifestarile organizate de institutii publice, complet penibile in opinia mea. ICR facea treaba buna, devenise obisnuinta sentimetul tonic ce ma cuprindea cand auzeam sau mai citeam cate o stire despre ei. Am ignorant insa complet, in toata aceasta perioda, patronajul simbolic al Presedintiei fata de ICR, intrucat nici macar un singur moment aceasta “legatura” nu a fost evidenta, pentru mine. Nu reiesea din context, sau n-am fost eu atent.

Lovitura de stat a USL a schimbat insa toate acestea. Atat la ICR, cat si in cunostintele mele despre institutie. Vizat in mod specific de USL inca de la primele miscari, ICR a fost rapid mutat in subordinea Senatului, decapitat si supus unui proces de transformare. Cu o indarjire si agresivitate de neexplicat, acest Institut a fost pus rapid cu botul pe labe, i s-a taiat finantarea… Ma rog, metodele politicii romanesti.

Am clatinat din cap, am regretat inca o data din tot sufletul ca in tara asta mediocritatea si impostura fac regulile, apoi am incercat sa uit.

Zilele trecute insa, o discutie in jurul unui articol din Frankfurter Allgemeine Zeitung, l-a adus din nou pe HR Patapievici in prim planul atentie mele. Nu stiam de linsajul mediatic de la Antena 3 decat cu totul tangential, incerc pe cat pot sa ma feresc de mizeriile de care ma pot feri, iar la Antena 3 ele curg suvoi, noroc ca macar asupra telecomenzii mai pastrez controlul. Nu m-a mirat ce a spus Antena 3, nu m-a mirat ce i se intampla lui Patapievici din partea acelora care se hranesc spiritual cu Antena 3, m-a mirat, pot sa spun ca m-a revoltat chiar, atitudinea pe care am deslusit-o la oameni pe care ii consider rationali. Articolul din ziarul german povestea de faptul ca Patapievici sta la bloc, comentariile au adus rapid in discutie ca ar avea cateva case, si ca ziarul il caineaza degeaba. M-am uitat si eu in declaratia de avere: mai are omul 2 case de vacanta. Dar sta la bloc, asa cum a spus ziarul, care de altfel nu il caina pentru asta, ci mentiona ca acolo unde sta el, la bloc, au ajuns vecinii sa il scuipe…

Un alt comentariu, atragea atentia ca are si 600.000 lei in cont… si ca in 2009 avea cam jumatate. Bineinteles, doar o aluzie ca poate…

Nu am auzit in schimb nici un cuvintel de revolta ca este posibil ca unui om sa i se monteze in presa si televiziune, in cel mai pur stil al propagandei mincinoase totalitare, un adevarat atac la persoana, in incercarea evidenta de a fi discreditat si desfiintat ca persoana publica. Porthos a mentionat, la un moment dat, ca nu aproba folosirea in interes propriu de catre un politician a postului sau TV, nu citez cu exactitate.
Indiferent despre parerea pe care o poti avea despre o persoana, publica sau nu, este evident josnic si ticalos sa iti asmuti cateii de presa asupra lui. Nu e vorba de vreo atitudine dezaprobatoare, ci de folosirea unui arsenal de cea mai joasa extractie in atacuri de o murdarie incredibila. Din care motiv, orice om pentru care onorabilitatea si demnitatea inseamna ceva, ar trebui sa sanctioneze un astfel de comportament. Si mai ales, nu ar trebui sa se lase indus in eroare, chiar daca nu-l suporta pe Patapievici: nu acesta este adevarata victima, ci noi toti, fie ca suntem constienti fie ca nu de aceasta manipulare. Amuzandu-ne de asemenea atacuri,sau fie si numai trecandu-le sub o tacere comoda, dam putere celor fac astfel din minciuna, arbitrariu si agresiune standardul zilei de maine. Aici nu mai este vorba de o discutie in contradictoriu asupra unei persoane sau activitati, aici este vorba despre a fi sau nu de acord cu chestiuni fundamentale intr-o societate: aprobam, fie si tacit, minciuna, perfidia si abuzul, sau ne revoltam impotriva lor?

Acest articol nu este despre Patapievici si nici nu am vrut sa insinuez sau sa afirm ca vreuna din persoanele, chiar nenumite aici, dar ale caror comentarii le-am mentionat, ar fi impotriva acestuia, sau ar aproba linsajul de la Antena 3. Ceea ce am vrut sa subliniez, este ca cei care considera astfel de manifestari ca fiind unele de ticalosie, ar face bine sa le semnaleze ca atare. Propriile simpatii sau antipatii nu ar trebui sa ne moduleze in asa masura registrul moral, incat sa cadem in pacatul de a crede ca e bine sa ai un ticalos care sa-ti faca treaba murdara, atunci cand victima se intampla sa fie un “inamic”.

De fapt este exact invers, cu o astfel de atitudine, ticalosul ne-a luat in slujba lui.

Read Full Post »

Semnal puternic dat de Voiculescu (Antena 3) celor care mişcă în front. Mai ales că el este dublat de o luptă de orgolii între Gâdea, ce-şi merită numele, şi Aspazia Cojocaru.
Ordinul pe unitate este „Răscoliţi-i trecutul!”, ceva-ceva tot găsim. Şi, parcă din neant, a apărut o poveste sulfuroasă şi nebuloasă cu plagiate, condamnări, achitări şi rude cu bube mari în cap, taman înainte de după 1989…
Săraca dnă Aspazia, o s-o toace ca la malaxor. Oricum doamna în cauză are un psihic cam sensibil, o s-o aducă în pragul nebuniei. O să vadă că statutul de magistrat nu poate să o apere de forţele „bunului simţ”. Oamenii lucrează la mare fineţe, spun că oriunde în lume deciziile judecătorilor se dezbat, unde este problema, se întreabă ei cabotin? Păi problema e simplă, ei fac de fapt atac la persoană, răscolesc viaţa unui om pentru a găsi chestiuni compromiţătoare, pentru a tăvăli în noroi reputaţia individului care a mişcat în front, nici pe departe nu are treabă cu dezbaterea verdictului.
Se spune că presiunile se fac înainte, aşa că astea nu sunt propriu zis presiuni…Ba sunt.
Sunt presiuni de „după”, pe post de represiune, aşa cum se făcea în organele de presă ale PCR, şi sunt presiuni de „înainte”, pentru cei care asistă la măcel, pentru a lua aminte şi a păstra direcţia, pentru a „nu trăda” . Sunt pe post de lovituri preventive.
P.S. Privind furia celor de la USL contra „trădătoarei” Aspazia Cojocaru, ceilalţi judecători care au votat identic fiind consideraţi „de onoare”, pentru că, nu-i aşa , ei erau „oficial” duşmanul, te întrebi dacă vorbele politicienilor despre independenţa justiţiei nu sunt doar vorbe goale, de vreme ce toţi aşteaptă ca hotărârile CC să reflecte nominalizările politice.

Read Full Post »