Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘aseza’

Recentele discutii despre schimbarile constitutionale, discutii necesare altfel, au fost acoperite repede de stirile momentului. Cea mai “importanta” si mai caraghioasa, aceea ca Gigi Becali nu se mai intoarce in Romania. Drum bun, calatorie sprancenata!
Dintre toate reasezarile constitutionale necesare, relatiile institutionale si rolul institutiei prezidentiale mi se par cele mai acute. O discutie serioasa despre forma democratiei romanesti este imperios necesara.
Dupa ce am consumat, am experimentat mai multe tipuri de presedinti, tipologii umane, stiluri de abordare institutionala, interpretari personale ale institutiei de varf a statului roman, este evident ca institutia prezidentiala ca unica solutie de “domnitor” a ajuns la un final. As putea chiar spune ca institutia prezidentiala a falimentat moral.
Dupa’89, a urmat tranzitia anomica, cautat confuza si ezitanta, in care Romania si-a cautat drumul. Ion Iliescu a vorbit de consens, de multe ori fara argumentatie, punand egal intre consens si constrangere. Putem spune ca a reusit consensul doar cumparandu-l. Oricum, perioada’90-’96 ramane una confuza, in care proiectul national a existat doar theoretic. La adapostul confuziei si ignorantei s-au facut si cele mai mari transferuri de proprietate , multe dintre acestea dubioase si cu finalitate catastrofala.

A urmat Emil Constantinescu, perceput ca slab, un intelectual ezitant, prins intre lumile romanesti, care trebuia sa aleaga intre consens si asezarea Romaniei pe un drum clar. Personal, cred ca istoria va aseza mai bine perioada presedintelui Constantinescu si nu va mai judeca doar din punctul de vedere al guvernamantului. Perioada Constantinescu a reusit sa imprime un drum Romaniei, a reusit sa gaseasca consens pentru cateva obiective mari nationale. NATO si UE au devenit din idei “progresiste” si oarecum exotice (pentru o anumita parte a populatiei) o realitate palpabila si fara echivoc. Reasezarile sociale vor fi o alta transformare a Romaniei cu care istoria va credita regimul Constantinescu la capitolul merite.

Dupa instabilitatea economica si reasezarile sociale dureroase dar necesare ale perioadei Constantinescu, Ion Iliescu a fost unica solutie pentru recastigarea increderii. A fost o surpriza placuta concluzia ca Iliescu a invatat lectiile trecutului, le-a asumat si a dus mandatul presidential mai mult decat onorabil. In general, Iliescu s-a tinut departe de guvernarea in sine, si a gasit in Adrian Nastase un partener nu doar valoros, dar si onest. A fost prima data dupa’90 cand mandatul prezidential a fost discret, depasit ca atentie publica si ca intensitate de actul de guvernamant in sine. Temele majore erau “lucrate” de guvern si nu de administartia prezidentiala. Cu exceptia “norului” gratierii lui Cosma de la finalul mandatului, putem spune ca 2000-2004 a fost cea mai senina administratie prezidentiala. A fost si unica perioada cand societatea si politicul, independent de partizanatul politic in sine, au gasit consensul , s-au aflat pe aceeasi lungime de unda pe temele majore nationale ale integrarii in NATO si EU.

Primul mandat al presedintelui Basescu a fost dominat de scandal. Basescu a procedat ca un jucator de sah fara strategie, dar care castiga jocul speculand greselile adversarului. Politic, Basescu a confiscat ideea de opozitie, si inertial a lasat impresia ca este unicul opozant moral la cupiditatea si stupiditatea clasei politice. Reactia rapida, discursul simplu si eficace, victimizarea si marile greseli ale partidelor i-au creat presedintelui microclimatul perfect. Tentativa de suspendare, propulsarea lui Geoana la prezidentiale si prestatia lamentabila a acestuia in campanie,oboseala mecanismelor de partid, i-au asigurat lui Basescu si al doilea mandat. Toti au sperat , unii au fost convinsi, ca Basescu va fi invatat lectiile trecutului si va actiona altfel. Se pare ca s-au inselat. Al doilea mandat a dat o lovitura finala prezidentialismului. Teoria “presedintelui jucator” a compromis ideea de presedinte, si in extenso, si ideea de republica. „A doua suspendare” a aratat defectele relatiilor institutionale romanesti si vulnerabilitatea stabilitatii la politica viscerala si la plasa de interese ale unor personaje ca Voiculescu. A fost o lectie (sau ar fi trebuit sa fie) pentru ceea ce inseamna (sau ar trebui sa insemne) o Romanie europenizata.

Dupa ce politicul va lua o noua forma, si dupa ce mandatul actualului presedinte se va fi sfarsit, prezidentialismul in Romania , cel putin forma actuala, va fi déjà un cadavru politic si institutional. Nu stiu in ce masura o republica fara presedinte sau o republica formala este de dorit in Romania.
Dar dezbaterea asupra unei republici altfel sau chiar asupra formei de guvernamant trebuie sa inceapa , iar momentele ce vor veni vor aduce si solutia cea mai potrivita. Un referendum constitutional va trebui sa contina cel putin o intrebare despre forma de guvernamant. Pastrarea republicii pentru a-I satisface lui Crin Antonescu ambitiile politice fara support si pentru ca USL-ul “asa s-a inteles” este meschin in comparatie cu miza unei noi Constitutii. “Harjoneala” cu ideea unei monarhii constitutionale a lui Antonescu este neconvingatoare si in stilul politicianului “copil”, propriu lui Crin. Este evident , Casa Regala a Romaniei nu s-a lasat atrasa in acest flirt parsiv. Monarhia insa este o solutie. Poate cea mai buna pentru clarificarea si limpezirea institutionala a Romaniei. Sau nu?

Reclame

Read Full Post »