Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘banca centrala’

Nu, nu mă doare nici capul, nici dinții și nici nu am draci. Dimpotrivă. Am avut o zi bunicică, cu o prezentare reușită la un client mare, care s-a terminat cu felicitări.

Însă după ce m-am întors la birou, am greșit și am dat drumul la televizor. Și mă uit la șeful Băncii Centrale Europene, care vorbește de „potential universe for purchases 1 Trillion euros”. Nici nu înțeleg exact cât înseamna asta. Mult. Cam tot PIB României pe 5-6 ani. Și mă întreb ce l-a apucat.

Mai devreme am văzut o altă știre. De patru zile bursa (NYSE) se tot duce la vale. Explicația este că nimeni nu mai are încredere în bursă, așa că majoritatea „bogaților” își țin o bună parte din bani în „cash”. Gata să fugă în direcția care pare mai sigură.

Deocamdată prețul la petrol scade. Sau cum zice Draghi: „drop in energy prices has been significant”. Asta e nașpa pentru Rusia. Dacă mai scade mult, s-ar putea ca Putin să dea de dracu’. Și să se gândească că un mic război de apărare a etnicilor ruși din Ucraina, ar distrage un pic atenția de la economie. Așa cum a făcut și junta argentiniană în războiul din Malvine. Din partea cealaltă SUA trimite „IronHorse” să apere țările baltice. Vreo 150 de militari și 20 de tancuri. Gestul contează.

Însă să ne întoarcem la Banca Centrală Europeană. Ce-i doare pe ei este că banii nu mai circulă. Indiferent cât au tăiat ei dobânzile, ajungând la dobânzi NEGATIVE (adică să-ți ia bani dacă îi ții la bancă), băncile tot nu au dat drumul la împrumuturi. Mă întreb dacă cineva observă că tot băncile centrale sunt cele ce au cerut mai multă prudență ca urmare a crizei subprime. Și acum tot ele sunt cele ce vor să „stimuleze” economia. Rețeta perfectă pentru un dezastru total.

Între timp, pe plaiurile dâmbovițene, toți „catindații” își fac reclamă. Cea mai tare mi s-a părut reclama lui Ponta în Hotnews. Articolul vorbea despre filiera hoților din dosarul Microsoft. Imediat sub titlu, apare poza lui Ponta și sloganul „Președintele care unește”.

Pe urmă mi-a părut rău că nu am făcut un Print Screen, așa că m-am dus să mai citesc o dată articolul. De data asta a apărut Johannis și „România lucrului bine făcut”. Are dreptate omul, dacă era bine făcut, nu afla nici dracu’. De asta e nevoie de-un neamț. Pe mine m-a convins.

Reclame

Read Full Post »

Din pacate, nu v-am prea putut insoti in ultima vreme in discutiile si disputele ocazionate de vajnicii mei colegi.

De vina sunt evenimente personale care imi rapesc mare parte din timp si energie, dar si un simtamant constant si sacaitor ca ceea ce se intampla necesita mai curand actiune decat reflectie si discutie.

Probabil ca ne gasim in pragul celei mai mari crize pe care omenirea a cunoscut-o. Toate datele indica aceasta. Capacitatea de indatorare a statelor europene este la limita, atat de la limita, incat a intervenit frana “austeritatii”; SUA s-au inrolat intr-o spirala nebuna a datoriei publice care submineaza iremediabil un dolar ce se mentine doar prin calitatea de mediu de schimb cvasiuniversal si prin sustinerea oarecum involuntara de catre o politica a Chinei care nu are alta solutie in jocul pe care il joaca decat subevaluarea monedei nationale si clearingul de dolari din piata proprie.

Cursa tiparnitelor nationale este spre sfarsit, in sensul in care devine din ce in ce mai vizibil, inca o data, caracterul iluzoriu al productiei guvernamentale de bani. De data aceasta insa, efectele sunt transmisibile si transmise in toate directiile.

Spirala cresterii economice bazate pe expansiunea creditului si redistribuirea resurselor prin mecanisme diverse de taxare, reprezinta o constructie artificiala care nu face altceva decat sa distruga fundamentele unei dezvoltari sanatoase si sustenabile. Monopolul productiei de bani, un non-sens economic, genereaza mecanisme de dominatie si control cu urmari cu atat mai devastatoare, cu cat mai atractive sunt efectele pe termen scurt.

Nu este nici un dubiu ca austeritatea, semnificand limitarea cheltuielilor guvernamentale intr-o lume in care intre 50-60% din venituri depind de aceasta cheltuiala, inseamna depresie economica. Inseamna deteriorarea masiva si rapida a aproape intregii economii, intr-o spirala care parcurge intr-un mod accelerat traseul invers al cresterii. Este echivalentul mahmurelii si raului dupa o betie zdravana, cu memoria confuz prezenta a unei euforii ce se vrea permanentizata, indiferent de costuri… Oamenii vor cu indarjire inapoi in crasma, pe datorie.

Cand Guvernele nu mai pot plati, pietele tind sa se blocheze, iar banii de hartie nu isi mai gasesc debuseu, un mare conflict armat are calitatea de a rezolva multe probleme deodata: asigura explozia controlata a conflictelor sociale, suplinirea deficitului de crestere economica, mentinerea guvernabilitatii, a primordialitatii deciziei politice si status quo ului, mentinerea monopolului in emisia de moneda. Atractiv, nu?

Concluzia mea este sumbra, pe termen scurt: suntem la capatul unui experiment politic care se va sfarsi violent. De vina este, ca si in trecut, nefasta simbioza Guvern-Banca (Centrala), care otraveste societatea prin produsul complex reprezentat de oferta guvernamental monopolista de bani si creditul expansionist. Haina atractiva a statului social a fost probabil cea mai buna si originala deghizare posibil a fi aleasa.

Read Full Post »