Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘banci’

Parlamentul cipriot a respins ieri, fara nici un vot pentru, ci cu 32 impotriva si 19 abtineri, o lege privind achizitia fortata de actiuni in bancile falimentare ale Ciprului, bani destinati cofinantarii pachetului de bailout aprobat de asa zisa troica, in valoare de 10 miliarde EUR. Desigur, a fost un soc faptul ca pentru prima data de cand in Uniunea Europeana se arunca colace de salvare pentru Guvernele si bancile in criza, depozitarii bancilor ar fi fost obligati sa suporte o parte din costul si riscul ajutorului de urgenta. Multi s-au intrebat care este motivul, si s-a sugerat ca acesta il constituie existenta, (mai mult potentiala decat reala), a aproape 20 miliarde bani rusesti in conturile bancilor cipriote, iar ajutorul s-ar fi transformat in posibilitatea acestora de a-si salva depozitele pe seama banilor germani, cel mai important finantator al pachetului. Desigur, nu este fals, dar asta nu ilustreaza altceva decat realitatea stramba pe care o creeaza, intotdeauna, incalcarea arbitrara a unor principii de baza.

Bancile cipriote nu au facut nimic diferit de ceea ce fac toate bancile, iar Guvernul Cipriot nu a facut altceva decat ce fac toate Guvernele. Ce inseamna asta? Inseamna ca bancile imprumuta bani pe care nu ar trebui sa-i imprumute, iar Guvernele contracteaza datorii pe care nu ar trebui sa le contracteze. Nu este nici un dubiu ca depozitele bancare ar trebui sa stea in banci, si nu este nici un dubiu ca Guvernele nu ar trebui sa-si inroleze tarile si cetatenii in proiecte nesustenabile financiar, indiferent de motivatie, intrucat acesti cetateni nu s-au declarat vreodata gata sa-si piarda nici partial si nici total, bunurile sau banii, de dragul unor asemenea proiecte. Pusa in acest fel, problema s-ar lovi probabil de acelasi rezultat al votului oriunde in lumea: respingere. In cazul Ciprului, populatia a privit pentru prima data riscul in ochi si nu i-a placut ce a vazut, transmitand prin demonstratii un mesaj pe care un Parlament inspaimantat l-a preluat: nu vrem sa fie problema noastra.

In viata noastra de zi cu zi, toata lumea pare impacata cu gandul ca depozitele bancare sunt folosite de catre banci in finantare. Motivul nu este insa acela ca s-ar impaca in vreun fel cu volatilizarea acelor depozite! Pur si simplu, in relatia cu bancile, oamenii se bazeaza pe … Guverne. Iar Guvernele incurajeaza asta, prin tone de reglementari menite sa tina in viata un joc periculos, dar de care profita din plin. Pentru a proceda astfel, nu ezita sa se constituie garant pentru depozitele populatiei si de multe ori creaza obligatia de a se lucra cu bancile, sau cel putin incurajeaza in mod vadit relatia cu banca, pentru mai multa „transparenta”, „legalitate”, „securitate”, etc. Unde este insa transparenta, cand se vorbeste de garantii si nimic despre riscuri? Unde este legalitatea, cand in dispretul codurilor civile, legile speciale permit bancilor efectuarea unor operatii ce ar trebui calificate drept ilegale in acord cu principiile de drept? Unde este securitatea, cand alternativele tale sunt pierderea partiala sau totala a banilor depozitati?
Realitatea este aceea ca cu cat depozitele sunt mai mari, cu atat afacerile bancilor sunt mai mari si posibilitatea acestora de a sustine cheltuiala guvernamentala, mai mare. Aceasta cheltuiala guvernamentala este ceea ce alimenteaza sustinerea populara a sistemului, intrucat face ca aparent tara sa prospere si toata lumea sa exclame „ce sistem minunat avem!” Dupa un timp, nimeni nu se mai intreaba cum functioneaza cu adevarat, pur si simplu functioneaza. Creditele curg, nimeni nu prea este refuzat, si intreaga viata economica devine una in care se vorbeste in special despre veniturile viitoare. Insa aparenta simbioza nu este altceva decat o complicitate, constienta sau nu, la o schema fundamental frauduloasa, o escrocherie cum scrie cartea. Si ca in orice escrocherie, nu avem de-a face decat la prima vedere cu o relatie „win-win”. In cele din urma, exista victime si profitori. Aparenta onorabilitate a acestei escrocherii se datoreaza implicarii masive a Guvernelor in toate etapele jocului. Si totusi, escrocheria ar putea fi recunoscuta ca atare, daca am avea ochii larg deschisi si am fi dispusi sa nu ne lasam cumparati de avantajele aparente acestui sistem.

Daca preferam insa sa-i tinem inchisi si sa nu ne intrebam, cum de este posibil ca banca sa nu ne pretinda un cost si sa ne dea bani pentru depozite care teoretic ar trebui sa fie la dispozitia noastra; daca nu ne intrebam cum de este posibil si legal ca o banca sa crediteze cu mult mai multi bani decat va avea vreodata la dispozitie; daca nu ne intrebam cum de este posibil si legal ca Bancile Centrale sa tipareasca bancnote, adica sa produca bani, fara nici o legatura cu schimburile reale de bunuri; daca nu ne intrebam de ce Guvernul are dreptul sa cheltuie mai mult decat strange sau ne lasam atat de usor convinsi ca o face pentru dezvoltare si beneficiul tuturor; daca nu facem toate acestea si transferam Guvernului toata raspunderea, atunci nu suntem altceva decat niste actuali complici, viitoare victime. Atunci cand incep sa apara erori in sistem, incepe sa devina vizibil cat de arbitrar, instabil si periculos este acesta. Astfel de erori au devenit vizibile de mult, insa intreaga straduinta a Sistemului s-a indreptat inspre autosalvare. Cu succes deocamdata. Dar evenimente ca cel din Cipru se pot dovedi erori fatale. Ce este la Cipru atat de diferit? De ce cateva miliarde de EUR au declansat dintr-o data o criza fara precedent, cand sute si mii de miliarde au curs pana acum catre restul tarilor din UE? Pur si simplu situatia Ciprului, o tara care nu poate nicium garanta acesti bani, cu un sistem bancar imens dar extrem de expus la criza datoriilor Greciei si la o piata impobiliara pe cale de dezintegrare, la care se adauga existenta unor deponenti in majoritate rusi, a determinat pe creditori sa adopte o pozitie neconforma, aratand publicului pentru prima data statutul sau de potentiala victima. Cu un Guvern falit si banci falite, depozitele sunt oricum duse pe apa sambetei, dar la fel vor fi si alte venituri. Ce-ar fi sa platiti acum ceva, si lasam jocul sa continue? Populatia mica a Ciprului si expunerile relativ modeste ale creditorilor, germani si ce-or mai fi, au indemnat la aceasta solutie de abordare. Ce au uitat initiatorii, a fost aceea ca indiferent de rezultatul acestei propuneri, fisura creata de asemenea neincredere se poate intinde cu viteza fulgerului in sistemele bancare, determinand o reactie in lant, un bank-run, care poate arunca in aer intreg sistemul. Nu exista banca in lume ce poate face fata unor cereri simultane de retragere pentru toti banii depusi. Desigur, se va evita asta cu multa grija, dar adevarul este ca Sistemul intra intr-o noua etapa a crizei sale, si anume criza de solutii. In opinia mea, criza din Cipru va fi declansatorul pentru radicalizarea solutiilor: fie va creste enorm presiunea transformarii Europei in Uniune politica cu Guvern Central, fie va determina destramarea ei, in sunetul unor falimente rasunatoare si a unor tulburari sociale greu de imaginat.

In acest moment, intreaga structura este ca cea dintr-un joc Marocco, daca mai tineti minte. O extragere gresita a unui betigas, si intreg edificiul se prabuseste.

Read Full Post »

Unul dintre cei mai grozavi politicieni americani in opinia mea, Ron Paul, s-a retras din viata politica in noiembrie 2012. Unul dintre putinii republicani adevarati, aparator incredibil de consecvent si umil, in acelasi timp, a valorilor societatii libere, Congressmanul Ron Paul a fost o voce singulara in politica americana, devenind in timp simbolul unor vremuri apuse si totusi atat de necesar a fi prezervate si dezvoltate: epoca libertatilor individuale, civile si economice.

Ca un semn al savarsirii unui an, care poate sau nu sa semnifice si savarsirea unei epoci, dupa cum va hotari istoria, va propun aici in traducere proprie, un rezumat al ultimei sale cuvantari in Congresul american, la 14 Noiembrie 2012. In textul meu, am pastrat in anumite locuri expresiile warfare si wellfare ca atare, din cauza insuficientei echivalente a termenelor romanesti. Pentru cei care nu pot scuza stangacia traducerii, propun si un link al originalului.

LA MULTI ANI! UREZ TUTUROR SA AIBA DORINTA LIBERTATII SI PUTEREA DE A O SUSTINE!

Cuvantare Ron Paul, 14 Noiembrie 2012, Congresul American

Cât de mult am realizat?

În multe feluri, in conformitate cu intelepciunea conventionala, cariera mea intermitenta în Congres din perioada 1976 – 2012 a realizat foarte puțin. Nu există legi care sa-mi poarte numele, nici clădiri federale sau autostrazi- slava Domnului. În ciuda eforturilor mele, guvernul a crescut exponențial, taxele rămân excesive, iar creșterea prolifica a reglementărilor de neînțeles continuă. Războaiele sunt constante și purtate fără o declarație a Congresului, deficitele se ridica la cer, sărăcia este larg răspândită și dependența de guvernul federal este acum mai rea decât oricând în istoria noastră.

Toate acestea cu preocupări minime pentru deficitele și datoriile fără acoperire despre care bunul simț ne spune ca nu mai pot merge mult timp. Un mare, dar niciodată menționat, acord bipartizan permite existenta secretului bine păstrat ce menține continua cheltuiala. O parte nu renunță la un penny pentru cheltuieli militare, cealaltă parte nu renunță la un penny pentru cheltuieli sociale, în timp ce ambele părți susțin planurile de salvare și subvențiile pentru sectorul bancar și elita corporatista. Și cheltuielile continuă pe masura ce economia slabeste si spirala descendentă continuă. In vreme ce guvernul isi face astfel de lucru, libertățile si bunastarea noastre ard în flăcările unei politici externe care ne afecteaza siguranta.

Obstacolul major în calea schimbărilor reale în Washington, il reprezinta rezistența totală la a admite faptul că țara e falita. Asta a cerut compromisuri si din moment ce nici una din parti nu a intentionat reduceri, inevitabil cheltuielile au crescut.
Țară și Congresul vor ramane divizate pana cand nu va mai fi nici o prada de impartit.
Fără această recunoaștere, cheltuitorii din Washington vor continua marșul spre un varf fiscal in ianuarie viitor, mult mai mare decât cel anticipat.

M-am gândit deseori de ce aceia dintre noi care cred în libertate, ca o soluție, au obtinut rezultate atat de slabe în a convinge pe altii de de beneficiile sale. În cazul în care libertatea este ceea ce susținem că este – principiul care protejează toate deciziile personale, sociale, economice necesare pentru prosperitate maximă și cea mai bună șansă pentru pace – ar trebui să fie o vanzare usoara. Totusi, istoria a demonstrat că masele au fost destul de receptive la promisiunile autoritariste rareori indeplinite.

Autoritarism vs Libertate

Daca autoritarismul conduce la sărăcie și război și la mai puțină libertate pentru toti indivizii și este controlat de interesele speciale ale celor bogati, oamenii ar trebui sa cerseasca pentru libertate. A existat cu siguranță un sentiment suficient de puternic pentru mai multa libertate in vremea fondarii USA, care i-a motivat pe cei care au luptat in revolutia impotriva puternicului guvern britanic.

În timpul meu în Congres, apetitul pentru libertate a fost destul de slab; înțelegerea semnificației sale, neglijabila. Cu toate acestea, vestea bună este că, față de 1976, când am venit prima oară la Congres, in 2012 dorința de mai multă libertate și de mai putin guvern este mult mai mare și în creștere, în special în America de baza . Zeci de mii de adolescenti si tineri aflati la varsta studentiei saluta cu mare entuziasm mesajul de libertate.

Am câteva gânduri cu privire la motivul pentru care oamenii dintr-o țară ca a noastră, o dată cea mai liberă și mai prosperă, au permis acestor conditii sa se deterioreze în asemenea masura in care au facut-o.

Libertatea, proprietatea privată, precum și contractele executorii voluntare, generează bogăție. În istoria noastră timpurie am fost foarte conștienți de acest lucru. Dar, în prima parte a secolului XX politicienii noștri au promovat ideea că sistemele fiscale și monetare ar trebui să se schimbe daca vrem să ne implicăm în cheltuieli excesive interne și militare. Acesta este motivul pentru Congresul ne-a dat Federal Reserve și impozitul pe venit. Majoritatea americanilor și mulți oficiali guvernamentali au convenit că a sacrifica unele libertati a fost necesar pentru a adopta ceea ce unii au denumit „idei progresiste”. Democrația pură a devenit acceptabila.

Ei nu au reușit să recunoască faptul că ceea ce au făcut a fost exact opusul a ceea ce coloniștii au căutat atunci când s-au despărțit de britanici.

Unii se plâng că argumentele mele nu au nici un sens, din moment ce bogăția și nivelul de trai au crescut pentru cei pentru multi americani în ultimii 100 de ani, chiar si cu aceste noi politici.

Dar deteriorarea economiei de piață, precum și moneda, a fost insidioasa și constantă. A fost nevoie de o lungă perioadă de timp pentru a consuma averea noastră, pentru a distruge și să submina moneda si productivitatea și a duce obligațiile noastre financiare intr-un punct fără întoarcere. Uneori, increderea durează mai mult decât merita. Cele mai multe dintre bogățiile noastre de astăzi depind de datorii.

Bogăția de care ne-am bucurat și părea a fi fără sfârșit, a permis ca preocuparea pentru principiul unei societăți libere să fie neglijata. Atâta timp cât cei mai mulți oameni credeau ca abundența materiala va dura pentru totdeauna, a te ingrijora cu privire la protejarea unei economii competitive productive și a libertatii individuale părea inutilă.

Epoca redistribuirii

Această neglijare ne-a introdus într-o epocă a redistribuirii bogăției de către un guvern ce se inclina in fata tuturor intereselor speciale, cu excepția celor care au vrut doar să fie lăsati în pace. Acesta este motivul pentru care banii de azi in politica sunt mult mai multi decat cei care merg in cercetare și dezvoltare ori in eforturile antreprenoriale productive.

Beneficiile materiale au devenit mai importante decât înțelegerea și promovarea principiilor de libertate și o piață liberă. Este bine cand abundența materială este un rezultat al libertății, dar în cazul în care materialismul este tot ceea ce ne preocupa, problemele sunt garantate.

Criza s-a petrecut, deoarece iluzia că bogăția și prosperitatea vor dura pentru totdeauna, s-a încheiat. Având în vedere că s-a bazat pe datorie și pretenția că datoria poate fi acoperita cu hartiile unui sistem fiat-money scapat de sub control, constructia a fost sortită eșecului. Ne-am trezit cu un sistem care nu produce suficient nici pentru a finanța datoria și fara înțelegerea fundamentală a motivului pentru care o societate liberă este esențială pentru inversarea acestor tendințe.

Dacă acest lucru nu este recunoscut, recuperarea va intarzia pentru o lungă perioadă de timp. Guvernul mai mare, mai multe cheltuieli, datorii mai mari, mai multă sărăcie pentru clasa de mijloc, precum și o agitatie mai intensă a elitei intereselor speciale, vor continua.


Avem nevoie de o trezire intelectuala

Fără o trezire intelectuala, punctul de cotitură va fi determinat de către legea economică. O criză a dolarului va ingenunchia actualul sistem scapat de sub control.

În cazul în care nu este acceptat faptul că guvernul supradimensionat, banii discreționari, ignorarea libertatii, planificarea economica centralizata, welfarismul si warfarismul au cauzat crizele noastre, ne putem aștepta la un marș continuu și periculos spre corporatism și chiar fascism, determinand o pierdere si mai accentuata a libertăților noastre. Prosperitatea pentru o clasă de mijloc mare va deveni un vis abstract.

Această mișcare continuă nu este diferita de ceea ce am văzut în modul în care criza noastra financiara din 2008 a fost gestionata. Salvare pentru bogati, regizata de catre Congres, cu suport bipartizan. Apoi a fost Rezerva Federala, cu a sa relaxare cantitativă fără sfârșit. Dacă la început nu reușești, incearca din nou; QE1(prima relaxare), QE2, și QE3 si fara nici un rezultat vom încerca QE indefinit, pana la urmatorul esec. Există un cost pentru toate acestea și permiteți-mi să vă asigur amânarea plății nu mai este o opțiune. Legile pietei isi vor impune realitatea si nu va fi frumos.

Criza actuală genereaza o mulțime de pesimism. Și pesimismul se adaugă la mai puțină încredere în viitor. Cele doua se hranesc reciproc, făcând situația noastră mai rea.

În cazul în care cauza principala a crizei nu este înțeleasă, nu putem rezolva problemele noastre. Probleme ca warfare, welfare, deficitele, inflaționismul, corporatismul, planurile de salvare și autoritarismul nu pot fi ignorate. Doar prin extinderea acestor politici nu ne putem aștepta la rezultate bune.

Toată lumea pretinde sprijin pentru libertate. Dar mult prea adesea este vorba de libertatea proprie și nu pentru alții. Prea mulți cred că trebuie să existe limite pentru libertate. Ei susțin că libertatea trebuie să fie condusa și gestionata pentru a realiza echitatea și egalitatea, facand astfel acceptabele limitarile, prin forta, a anumitor libertati.

Unii decid care și a cui libertăți trebuie să fie limitate. Acestia sunt politicienii al căror scop în viață este puterea. Succesul lor depinde de obținerea de sprijin din interese speciale.

Fara alte „isme”

Vestea cea mare este ca răspunsul nu poate fi găsit în mai multe „isme”. Răspunsurile pot fi găsite în mai multa libertate care costa atat de putin. În aceste condiții, cheltuielile se duc în jos, producția de bogăție merge în sus, iar calitatea vietii creste.

Doar această recunoaștere – mai ales dacă ne mișcăm în această directie – creste optimismul, ceea ce este benefic in sine. Continuarea cu politici solide care sunt intelese si sustinute de catre populatie, este necesara.

Există dovezi valabile ca generațiile care se maturizeaza azi, sustin orientarea inspre o mai mare libertate si autosustinere. Cu cat mai mult aceasta schimbare de directie si solutii devine cunoscuta, cu atat mai rapida va fi revenirea optimisimului.

Treaba noastră, pentru cei dintre noi care credem intr-un sistem diferit de cel pe care l-am avut în ultimii 100 de ani si care ne-a condus la această criză nesustenabilă, este de a fi mai convingători că există un sistem minunat, simplu și moral care oferă răspunsurile. Am gustat din el în istoria noastră timpurie. Este necesar să nu renunțam la a promova cauza acestuia.

A functionat, dar am permis liderilor noștri să se concentreze pe abundența materiala pe care libertatea o generează, în vreme ce ignoră libertatea în sine. Acum nu avem nici una nici alta, dar ușa este deschisă, din necesitate, pentru un răspuns. Răspunsul disponibil se bazează pe Constituție, libertate individuală, precum și interzicerea utilizării forței guvernului in a oferi privilegii și avantaje intereselor speciale.

După peste 100 de ani, ne confruntăm cu o societate destul de diferita de cea care a fost intentionata de fondatori. În multe feluri, eforturile lor de a proteja generațiile viitoare prin Constituție, nu a reușit. Scepticii, la momentul Constituției ce a fost scrisă în 1787, ne-au avertizat cu privire la posibilul rezultat de astăzi. Natura insidioasă a eroziunii libertăților noastre și asigurarea pe carea marea noastra abundenta ne-a dat-o, au permis procesului sa evolueze inspre periculoasa etapa pe care o traim.

Dependența de generozitatea Guvernului

Astăzi ne confruntăm cu dependență cvasideplina de generozitatea guvernului pentru aproape orice nevoie. Libertățile noastre sunt limitate și guvernul operează în afara statului de drept, protejand și recompensand pe cei care cumpara sau constrâng guvernul pentru satisfacerea propriilor solicitari. Iată câteva exemple:

• războaiele nedeclarate sunt un lucru obișnuit.

• Datoria este în creștere exponențiala.
• Bunăstarea pentru bogați și săraci este considerat un drept.
• Salvarea publica și garanțiile pentru toate tipurile de hazard comportamental sunt rutina.
• Susținătorii de sancțiuni, manipulare monetara si revansarzii OMC, ii numesc pe adevaratii comercianti liberi, „izolationisti”
• Sanctiunile internationale sunt folosite pentru a pedepsi tarile care nu ne respecta ordinele.
• In mod tragic, guvernul nostru se angajeaza in razboaie preventive, o forma recunoscuta de agresiune, fara ca americanii sa se planga.
• Planificarea economica centralizata, prin intermediul politicilor monetare, reglementari si legiferari diverse au devenit acceptabile politic.
• Economia este suprareglementata, suprataxata si masiv distorsionata de un sistem monetar profund viciat.
• Este astazi legea tarii ca militarii pot aresta cetateni americani si retine pe termen nedefinit fara a fi acuzati si judecati.
• Ostilitatea frenetica impotriva liberului schimb este sustinuta de o majoritate la Washington.
• Razboiul dronelor pe care il purtam va sfarsi rau pentru SUA, alimentand ura construita prin pierderea de vieti inocente si violarea legilor internationale. Cand vom fi slabi financiar si provocati militar, vom suporta rezultatul a o gramada de resentimente.
• Legea Patriot si legislatia FISA trecute fara prea multa dezbatere, au determinat o accentuata eroziune a celui de-al 4-lea Amendament.

Întrebări

Guvernarea excesiva a creat o astfel de mizerie incat naste multe intrebari:

• De ce oamenii bolnavi care folosesc marijuana medical sunt inchisi?

• De ce guvernul federal limiteaza consumul de lapte crud?

• De ce nu pot producătorii americani de funie sa produca și alte produse din cânepă?

• De ce nu au americanii voie să folosească aurul și argintul ca mijloc legal de plata, conform Constituției?

• De ce liderii noștri politici cred că e necesar să se verifice cu atenție aurul nostru?

• De ce nu pot americanii să decidă ce tip de becuri pot cumpara?

• De ce este i se permite TSA să abuzeze de drepturile americanilor care calatoresc cu avionul?

• De ce trebuie sa existe sentinte obligatorii – chiar si sentinta cu moartea pentru crime fara victime – asa cum cere legea noastra anti-drog?

• De ce este Germania, preocupata suficient pentru a lua în considerare repatrierea aurului ei detinuta de FED pentru ea în New York? Este din cauza că încrederea în SUA și supremația dolarului începe să scadă?

• De ce am permis guvernului federal să reglementeze toaletele în casele noastre?

• De ce este sinucidere politică pentru oricine sa critice AIPAC?

• De ce nu am renunțat la războiul drogurilor din moment ce este un eșec evident și încalcă drepturile oamenilor? Nu a observat nimeni că autoritățile nu pot impiedica accesul drogurilor nici macar in inchisori? Cum am putea atunci rezolva problema transformand intreaga societate intr-o inchisoare?

• De ce ne sacrificăm atât de mult intervenind fara rost in disputele de frontieră și tulburările civile din întreaga lume, in vreme ce ignorăm cauza fndamentala a cele mai mortale frontiere din lume, cea dintre Mexic și Statele Unite ale Americii?

• De ce se schimba partidul de la putere si nu se schimbă niciodată politica? Ar putea fi faptul că punctele de vedere ale ambelor părți sunt, în esență același lucru?

• De ce marile banci, marile corporații, băncile străine și bancile centrale straine au fost salvate prin injectii cu lichiditate în 2008, iar clasa de miloc si-a pierdut casele si slujbele?

• De ce atât de mulți acceptă principiul profund gresit că birocrații guvernamentali și politicienii ne pot proteja de noi înșine fără a distruge în totalitate principiul libertății?

• De ce atât de mulți guvernanti și oficiali federali cred că crearea de bani din nimic creează bogăție?

• De ce cedeaza benevol Congresul din prerogativele sale, Executivului?

• De ce nu pot oamenii să înțeleagă că războiul distruge întotdeauna bunastarea și libertatea?

• De ce oare am acordat guvernului un paradis sigur pentru inițierea violenței împotriva poporului?

• De ce consideram patriotismul a fi loialitate oarba fata de guvern și politicienii care îl conduc, mai degrabă decât loialitate față de principiile libertatii sprijinului pentru oameni? Patriotism real inseamna sa contesti guvernul atunci când acesta greseste

• De ce unii membri ar apăra piața libera, dar nu și libertățile civile?

• De ce unii membri ar apăra libertățile civile, dar nu si piața libera? Nu sunt la fel?

• De ce există atat de putina preocupare pentru Ordinul Executiv care dă autoritate președintelui de a hotari uciderea, inclusiv de cetățeni americani, a celor vizați pentru asasinat?

• De ce nu apara mai multi atat libertatea economică cat și libertatea personală?

• De ce se susține că dacă oamenii nu vor sau nu pot avea grijă de propriile nevoi, Guvernul poate face acest lucru pentru ei?

• De ce nu există mai multe persoane care doreasca să influențeze intelectual pe alții pentru a produce schimbări pozitive, decât cei care caută puterea de a forța pe alții să asculte comenzile lor?

• De ce permitem Guvernului și Rezervei Federale sa disemineze informații false in ceea ce priveste atat politica economică cat și cea externa?

• De ce este democrația tinuta la mare cinste si atunci când aceasta este un dușman al minorității și reprezinta doar o dictatura a majorității?

• De ce ar trebui să fie cineva surprins de lipsa de credibilitate a Congresului, cand există o totala deconectare intre ceea ce politicienii spun și ceea ce fac?

• De ce nu contesta nimeni utilizarea religiei pentru a sustine evanghelizarea sociala si razboaiele preventive, in amandoua cazurile fiind nevoie de autoritaristi pentru a uza de violenta? Agresiunea si redistribuirea fortata nu au nimic de-aface cu marile religii ale lumii.

• Există vreo explicație pentru toate dezamagirea, nefericirea, teama de viitor, pierderea încrederii în liderii noștri, neîncrederea, furia și frustrarea? Da, există, și există o cale de a inversa aceste atitudini. Percepțiile negative sunt logice și o consecință a politicilor proaste care creeaza problemele noastre. Identificarea problemelor și recunoașterea cauzelor permit modificărilor adecvate sa devina usor realitate.

Read Full Post »

La sfârșitul acesta de săptămână, am fost silit de familie să merg să văd ce face casa lăsată moștenire de du Vallon senior. În primăvară, domeniul a fost complet renovat, sub atenta îndrumare a mamei soacre, profesoară pensionară și șefă a unei divizii de rude simpatice și drăguțe, capabile să-ți construiască un castel complet cu tot cu domeniul aferent, în pauza de gândire absolut necesară unui ministru competent. Ok, o să spuneți că un ministru competent nu există. Sau că pauza de gândire a unui ministru este permanentă. Ca să evit discuții complicate, o să fiu ceva mai precis: cât o vacanță școlară de vară.

Revenind la subiect, sâmbătă dimineață am fost împachetat și expediat la domeniul bătrânului, unde am fost primiți cu must din producția proprie. Ca să mă laud un pic, o să spun că podgoria Corcova e în apropiere, iar viile cu soiul Cabernet Sauvignon-ul sunt destul de comune prin zonă, deși localnicii îi spun varietății de struguri altfel. Cum nu mă pricep nici la struguri și nici la modul în care se prepară vinul, mă opresc aici cu detaliile, pentru a nu fi făcut de râs de vreun coleg cu experiență. Deși cred că și ei se pricep mai degrabă la băut, decât la procesul de preparare.

În încheierea banchetului de sosire am fost tratați, pe lângă vinul și mustul local, cu castane comestibile. Nu îmi e foarte clar în ce alte zone din țară mai crește castanul comestibil (cineva îmi spunea că prin Maramureș), dar la Tismana am avut castane și chiar smochine proaspete de când îmi amintesc. Cred că „vinovată” este clima zonei, foarte apropiată de cea mediteraneană, cu ierni nu foarte geroase și veri nu foarte toride.

Însă mai interesantă decât mustul și castanele mi s-a părut discuția cu rudele prezente, în general profesori și ingineri pensionari, retrași din tumultul orașului la viața relaxată de la țară. Încercând să discut despre criză, am obținut mai degrabă sprâncene ridicate a mirare, decât plângeri sau oftaturi. Explicația este că mai nimeni nu a împrumutat bani și nici nu au investiții pe bursă. Ca atare, dramele pieței de capital sau falimentele băncilor au același ecou ca și Marea Criză din anii ’30. Un lucru neplăcut întâmplat altora și care suscită zero interes într-o comunitate rurală, în care ultimul eveniment cu adevărat relevant nu a fost criza euro, ci retragerea preotului local.

Văzând că sunt complet incapabil să port o discuție politicoasă despre subiecte de interes reciproc, am zis să-mi încerc norocul cu politica. După ce m-am avântat într-o tiradă despre pseudo-privatizarea cu Dan Diaconescu în rolul principal și uriașul procent de retardați, capabili să voteze un astfel de specimen, mi-am făcut curaj și am întrebat despre culoarea politică a primarului local. Cu priviri amuzate și zâmbete pe măsură am fost informat că primarul aparține PP-DD-ului pe care tocmai îl desființasem. Văzându-mă mut de stupefacție, tata-socru, fost profesor de geografie și posesor al unei vaste colecții de situații în care subiectul a amuțit subit, mi-a lămurit cu răbdare situația.

Atât PDL-ul cât și USL-ul au primit, precum în povestea scrisorii pierdute, candidați desemnați de la centru, dar complet irelevanți în comunitate. Ca atare singurul om, doritor să devină primar și cât de cât relevant a rămas fără partid. Având alternativa să candideze independent sau să se înscrie în partidul măscăriciului OTV-ist, a decis că e mai bine într-un partid cu televiziune proprie (chiar dacă ușor ridicolă), dar câștigător, decât singur și perdant.

Doctrină? Cui îi pasă? Ce parcă PDL sau USL au vreo doctrină cu semnificație? Ori candidații lor înțeleg cu ce se mănâncă? Important este să ai o oarecare notorietate și să nu te știe lumea drept escroc.

Drept urmare m-am întors ceva mai încrezător că procentul de idioți, capabili să-l voteze pe Dan Diaconescu, nu este chiar atât de mare precum procentul obținut de partidul acestuia în alegerile locale.

Read Full Post »

Intrarea in insolventa a Hidroelectrica a fost o miscare surpriza, deoarece marile companii de Stat nu aveau acest obicei, indiferent cat de prost stateau. Este greu de inteles de unde vine deficitul de numerar, in absenta unei analize amanuntite, intrucat imi amintesc ca acum ceva vreme, incheierea contractelor la pret mic era justificata tocmai prin plata in avans a acestuia. BVC pe anul 2011 arata o companie la limita profitablitatii, la fel si proiectul pe 2012, dar nu ne da informatii despre situatia fluxului de numerar.

Daca suntem in cautarea unor subintelesuri in aceasta miscare, trebuie sa ne intrebam cine ar avea de castigat din ea. Eu vad doar doi mari castigatori: compania insasi si desigur, administratorul judiciar. Mi-e greu insa sa cred ca ultimul a putut conspira pentru a se ajunge aici.
Hidroelectrica se situeaza in acest moment pe o pozitie de negociere pe care altfel nu prea ar fi avut-o. Cu creditorii, cu clientii. Ar mai fi insa inca un scenariu:

Desigur, deranjul mare de la banci este de inteles, insa eu cred ca ar fi interesant de vazut care sunt garantiile acestora. Daca ele sunt de natura sa acopere prejudiciul, exista posibilitatea teoretica ca acestia sa ceara falimentul si vanzarea activelor. Habar n-am daca s-ar gasi un cumparator, dar in acest caz am putea avea, de exemplu, o companie cu o putere instalata de 6400 MW, (conform siteului Hidroelectrica), care teoretic ar costa azi cel putin 10 miliarde EUR pentru a fi realizate, achizitionata pentru cateva sute de milioane de EUR, fara datorii, si cu o pozitie de piata solida. Bancile nu pierd nimic, iar Statul ramane cu buza umflata.
Dar acest scenariu se bazeaza pe ipoteza ca bancile nu au mers pe ideea hazardului moral, si au luat in garantie tot ce se putea lua, inclusiv gaj pe actiuni, de exemplu. Daca insa garantia principala a fost “ to big to fail” sau “ e a Statului si nu va cadea”, atunci bancile sunt cam puse la colt. Probabil ca o astfel de miscare va scrie istorie bancara in Romania si nimic nu va mai fi cum a fost, in privinta creditarii companiilor de Stat. Ceea ce nu e rau in sine, ci un demers spre egalitate in piata.

Dincolo de speculatii si gandind in termeni de business, insolventa Hidroelectrica ar putea fi un mare pas inainte in insanatosirea companiei. Este si un extraordinar moment de pregatire pentru privatizare, prin asanarea si restructurarea datoriilor si consolidarea surselor de venit, astfel incat pretul de vanzare sa nu fie grevat de pasive dificil de restructurat. Nu stiu a cui a fost ideea, dar il suspectez de o sclipire de geniu pe cel care a aruncat-o pe masa. Cei afectati inca nu si-au revenit si incearca sa inteleaga ce i-a lovit. Insa multi dintre acestia sunt oameni puternici, cu ramificatii adanci la nivel politic si este greu de crezut ca vor ramane pasivi. Din care motiv ar fi bine ca aceasta decizie sa nu fie doar o grenada cu efect de “zapacire”, ci sa aiba in spate un plan cu finalitate limpede, menit sa aduca in forma pe cel mai important jucator de pe piata productiei de energie din Romania.
Daca asta se va intampla, mi-ar place sa-l cunosc pe autor.

Read Full Post »

« Newer Posts