Prostitutio in integrum

Am urmărit cu o oarecare stupefacție „dezbateri” pseudo-intelectuale pe tema corectitudinii despăgubirilor acordate celor ce au avut proprietăți confiscate de regimul comunist. Dacă despăgubirile ar trebui acordate în bani, prin retrocedare sau prin Fondul Proprietatea. Dacă ar trebui să fie „in integrum” sau doar parțiale, șamd.

Mie o astfel de punere a problemei, în contextul dat, mi se pare a fi de aceeași natură cu dezbaterea pe tema legalizării prostituției, purtată în contextul unui proces de viol în grup. Îți vine să te întrebi dacă distinșii intelectuali sunt doar naivi sau sunt parte a scamatoriei numită guvernarea Băsescu.

Dacă au avut ceva de câștigat din astfel exerciții ridicole (precum postacii plătiți de Elena Udrea), poți să spui „ok, sunt și ei oameni, mănâncă o pâine”. Probabil că există și moduri mai cinstite de a câștiga bani, dar pot înțelege.

Dacă însă vorbim de naivitate și de bună credință, atunci… Nu știu ce să zic. Uneori, inteligența e doar aparentă. Oameni educați se dovedesc a fi de o prostie monumentală. Cred că și Gigi Becali s-ar rușina dacă ar fi suspectat de așa ceva.

Am citit astăzi două știri care m-au făcut să mă gândesc mai bine la modul în care percepem „realitatea”.

Prima se refera la modul în care erau plătiți suporterii on-line ai PDL-ului: „Apropiaţii lui Udrea foloseau banii din mită în interesul ei, al PDL şi pentru „postaci” de pe net„. Nimic spectaculos. După Turcescu, mă aștept la orice.

Cea de a doua se referă la modul în care funcționa Sistemul (inclusiv al retrocedărilor):

„Dosarul „Moşia Brătienilor”, privind retrocedări ilegale de terenuri din Argeş, în care este urmărit penal şi avocatul Radu Pricop, ginerele lui Traian Băsescu, şi în care este implicată şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca parte civilă, va fi cercetat de DNA.

Dosarul a ajuns la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), după ce DIICOT şi-a declinat competenţa, în 16 martie.

Iniţial, cazul a fost anchetat de procurorii de la Parchetul instanţei supreme. Această structură şi-a declinat competenţa în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), care, la rândul său, a stabilit că nu este competentă de ancheteze acest caz.

Potrivit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), în 11 aprilie 2014, a fost începută urmărirea penală într-un dosar privind restituirea unor proprietăţi, iar în 26 mai 2014 a fost dispusă urmărirea penală şi în cazul lui Radu Pricop, ginerele fostului preşedinte Traian Băsescu, pentru fals şi înşelăciune.

Alături de Radu Pricop, în acest dosar sunt vizate alte 11 persoane. De asemenea, în dosar este implicată şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care este parte civilă.

Presa a relatat că dosarul vizează un teren de 90 de hectare din localitatea Ştefăneşti (Argeş), care a aparţinut familiei Brătianu şi care ar fi fost retrocedat ilegal.

Astfel, Radu Pricop a cumpărat, împreună cu cele 11 persoane vizate în dosar, drepturi de moştenire asupra terenului respectiv de la urmaşii familiei Brătianu. După ce a câştigat mai multe procese în instanţă cu statul român, Radu Pricop şi partenerii săi au obţinut de la ANRP despăgubiri de 10 milioane de euro, folosind însă documente false.

Radu Pricop este soţul Ioanei Băsescu, fiica cea mare a fostului preşedinte Traian Băsescu.

Ceea ce mi se pare infiorător este modul în care dosarul a fost pasat între „instituțiile” statului. Vorbim de ginerele Președintelui României. Abia după dispariția Nașului, lucrurile au reînceput să se miște. Mare minune dacă pe parcursul procesului nu a mai fost pensionat și câte-un procuror incomod, cum s-a întâmplat la Slatina.

Aici postacii portocalii sau cei cu mintea în deplasare ar putea remarca normalitatea procesului. Poate că procesul nu era de competența PÎCCJ. Și nici de competența DIICOT. Și poate că nu este nici de competența DNA.

Poate că e mai bine să ne întrebăm dacă restituirile ar trebui să se facă sau nu „in integrum”.

Revenind la plastica comparație cu violul, martorii după ce au asistat la ceea ce s-a întâmplat, încep să dezbată dacă victima ar trebui sau nu să fie plătită sau dacă dimpotrivă ar trebui să plătească, totul continuând cu o dezbatere academică pe tema necesității legalizării prostituției.

Prostitutio. In integrum.

Read Full Post »

Apogeul copiilor de servitoare – guestpost Ghiță Bizonu’

Ma uit la vanzoleala asta cu prezidentialele .. si ma cam apuca asa un sentiment sartrian (greata) de parca m-as numi Milu Constantinescu … Nu numai ca „onorabilii” de ambe sexe sunt numa personaje „beta” daca nu cumva „gama” care se doresc a deveni Alfa-Primul dar si o anume expunere a mahalagismului congenital al teleptualitaii noastre de extractie balcano-galitiana cu propensiune komintennist-atlantice si trecere prin Colegiul Park din Universitatea marlandeza (Maryland pre americaneste) …

Mai la abjectu subjectului .. Maestrul Radu Beligan a „indraznit” sa zica ca sprijina candidatura lu’ Ponta (beta si el- daca nu gama!) ptr prostul de Prezidel (Alfa-Primul Romaniei) iar „marele intelctual” (mare pe cantar si in talie!) intelectual si „dizident” (transcedental a lu Maharavishi!) Presu’ lu Baselu’ (injurat daca nu si luat la suturi in dos!) a publicat o scrisoare deschisa in care il face pe ex Serful Sectorului Suflete albie de porci couminsta (http://www.revista22.ro/andrei-plesu-scrisoare-deschisa-catre-radu-beligan-legata-de-sustinerea-acestuia-pentru-victor-ponta-ati-simtit-nevoia-la-varsta-dvs-la-statura-dvs-sa-va-legati-numele-de-un-caraghios-47819.html) „protestand” impotriva „investirii imaginii” artistice intr-o jalnica operatiune de propaganda, intr-un exercitiu manipulatoriu de un gust indoielnic. De ce o faceti (cu obisnuita dvs. „finete” culturala, gata sa recurga la locutiuni latine)? Nu mai pot raspunde acestei intrebari cu „pogoramintele” pe care incercam sa le invoc pe vremuri. Pot doar sa fiu trist, infinit de trist, ca intelegeti sa iesiti din scena cu o replica atit de triviala, atit de marunt devotata conjuncturilor. Calibrul dvs. merita un amurg mai nobil. Nobil musiu asta care se zice ca era injurat (daca nu si luat la suturi!) neaos si portuar de Baselu’ da ma rog Nuztu nu obisnuieste locutiuni latine ci maxim latRinare …

Scrisoarea catre maestrul Beligan (are si el niste scaderi .. in Epoca de Aur coclit a cetit niste … scrise cred de altii, plus ca nu era bine sa fii in fata lui cand zicea o tirada ca te „spala pe ochi” da oricum cel mai bun Richard v.3 si adevaratul Romulus cel Mare!) face „valuri” si EvZ „condamna” ba sub semnatura altui intelectual de aeronava : http://www.evz.ro/liiceanu-intervine-in-polemica-plesu-beligan-marile-sale-roluri-ii-pot-spala-artistului-poporului-pacatul-de-a-l-fi-lingusit-pe-ceausescu.html ba ajunge sa il denunte pe nomenclaturistul Beligan : http://www.evz.ro/dosarul-de-cadre-al-lui-radu-beligan-contribuie-efectiv-la-infaptuirea-politicii-partidului-in-domeniul-culturii-si-artei.html .. a se vedea si comentariile pasionatilor de cultura si democratie… ca cum ne-a invatat marlandezu Bolodea in Raporcu sau final ca cum Al treilea strat(al nomenclaturii), foarte heteroclit, se desprindea din cele mai diferite categorii ca: ofiţeri superiori de securitate şi miliţie, conducători de mari întreprinderi, diverşi activişti de partid şi sindicat, lucrători din comerţ, profesori universitari, medici, scriitori, actori, ziarişti, preşedinţi de IAS sau CAP etc. Din categoria micilor nomenclaturişti, din cel de-al treilea strat, făceau parte zeci de mii de oameni. Si uite asa actorii (dar si macelarii, medicii) sunt asimilati coloneilor de securitate… Muotumes fa Hamerlocio!

Insa ca sa ne dea masura adevaratei staturi intelctuale (talia = inaltimea!) Plesu isi „investeste imaginea” in alt catindat pe masura teleptaliatii sale cea de la Mol sugatoare : Andrei Pleşu: Argumentele pentru care îl votez pe Iohannis (adev.ro/ndkumbhttp://adevarul.ro/news/politica/andrei-plesu-vota-klaus-iohannis-1_5440b81b0d133766a801397f/index.html) citand din Dilema Veche Voi vota, în ambele reprize, cu dl Iohannis. Şi nu numai pentru că e mai bine plasat în sondaje. Îi găsesc suficiente calităţi ca să schimbe sunetul de fond al perioadei postelectorale. M-am săturat de clămpănitori şmecheri, de tirade demagogice, de platitudini paradiziace. Vreau alt stil! Altă muzică! Sau nici o muzică! Pariez pe laconismul decent, pe discursul nespectaculos, pe refuzul de a intra în bălăcărela în care ne sufocăm de peste 20 de ani. (http://dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/cine-votez)
Cu Iohannis 6 case care nici el nu foloseste locutiuni latine… alt stil, alta muzica … Dar ia sa vedem cam ce hram poarta acest Iohanescu :

Klaus Iohannis este un om bogat. Averea lui, la vedere, constă în 6 case achiziţionate timp de 24 de ani. Prima afacere imobiliară a fost pusă la cale în 1992, cînd Iohannis a cumpărat o locuință cu 75 000 de dolari. Pe atunci era un simplu dascăl care preda fizica la Liceul Bruchenthal. Oare de unde a putut sa aduca, în acea perioadă tulbure de după Revoluţie, atâţia bani? Oamenii cunoscători din Sibiu nu se ascund să spună că din trafic de copii. Amintim episodul implicării lui Klaus Iohannis din anii ’90 în intermedierea adopţiilor de copii. Chiar şi în declaraţia sa de avere din zilele noastre, apare un cont de 9000 de dolari din anul 1990. Şi pe atunci era un simplu bugetar, cu un salariu de vreo 2000 de lei, pe vremea aceea.

Cu o precizare: jumătate din averea imobiliară a fost dobândită pe căi ilicite. Înşelăciune, fals şi uz de fals, mărturii mincinoase. Până acum, în două cauze, instanţa s-a pronunţat şi a dat verdictul, iar Iohannis a pierdut o casă și este pe cale să o piardă și pe o a doua. În cazul casei cumpărate în 1997, din strada Pedagogilor 14, care a fost achiziționată în baza legii 112/1995, ea a fost dobândită ilegal prin mărturie mincinoasă pentru că , potrivit actului normativ, era interzisă obținerea unei case naționalizate de către un chiriaș, dacă mai avea în proprietate un alt imobil. Iar la acea data, Iohannis mai avea o casă, cea din strada Bâlea 29.

Despre ce este vorba? Istoria ne duce cu mult înainte de Revoluţie, într-o vreme în care soacra lui Iohannis, o femeie semianalfabetă, era servitoare în casele pe care le-a dobîndit apoi pe căi ilicite. Mai exact, ea a fost femeie de serviciu în familia Ghenea Eliseu, care deţinea imobilele din străzile Magheru 35 şi Bălcescu 29. Acest Ghenea, de loc din Porumbacu de Jos (judeţul Braşov) şi-a făcut averea în SUA, unde a emigrat în perioada interbelică. În America a cunoscut-o pe Maria Baştea, o româncă prostituată, originară din Viştea de Sus ( judeţul Braşov).

Cei doi s-au căsătorit în SUA , dar s-au întors în România şi şi-au cumpărat mai multe case în Sibiu, printre care şi cele două aflate în discuţie. După naţionalizarea din perioada comunistă, Ghenea Eliseu a rămas sărac lipit pământului, comuniştii luându-i toate casele. El s-a întors în satul său natal, la Porumbacu de Sus, unde a şi murit. Fără succesori!

Cine îi vrea averea? Servitoarea lui, soacra lui Iohannis.

După Revoluţie, celebrele case ale lui Ghenea din centrul Sibiului au devenit subiectul și obiectul retrocedărilor. Dar chiaburul care a făcut avere în SUA nu a avut moştenitori de drept care să revendice, în mod corect, imobilele confiscate de comunişti. Cine s-a găsit să pună mâna pe averea lui Ghenea? Servitoarea lui din perioada de glorie. Adică, soacra lui Klaus Iohannis, care a lucrat umăr la umăr, cu fiica sa, Carmen, soţia edilului. Oare Iohannis era strain de aşa ceva? Nicidecum. Doar că numele acestuia nu apare decât la întocmirea finală a documentelor de proprietate.

Procedura de acaparare a averii lui Ghenea Eliseu (în speţă este vorba de 2 case, Magheru 35 şi Bălcescu 29) nu se putea realiza pe căi legale. Am precizat mai sus că acesta nu a avut copii, iar cei care ar fi avut dreptul să le revendice, nu au făcut-o. Aşa că familia Iohannis, în complicitate cu un nepot al lui Ghenea Eliseu, și anume Ghenea Ioan, au fabricat documente false pe bandă rulantă: testamente, adeverinţe, adrese şi inventează un prezumtiv moştenitor: Ghenea Nicolae.

Restu cititi la http://ancheteonline.ro/2014/09/cum-s-a-imbogatit-familia-primarul-sibiului-klaus-iohannis-manual-de-fraudare-a-legii-fals-uz-de-fals-fals-intelectual-marturii-mincinoase/

Deci cam asa… dl intelctual care isi pune dosul la dispozitia Baselui ca sa aiba prezidelu sa isi lustruiasca spitzul adora pre Ionahescu care in virtutea ancilaritatii sale se foloseste de falsuri pentru a isi trage beneficii necuvenite. (Scuze dar rezervele mele de democratie sunt cam limitate. Bunicu Gheorghe o fi fost taran da nu sluga! Taran, adica mic propretar… 4,5 ha si ex acar si invalid CFR…)

Oricum este o evolutie – de la pupat fund de mandru fiu al primei promotiii de ofiteri „democrati” la pupat fund de copil de servitoare este chiar promovare sociala!!
De care este divina „comunismu”…

Oricum zbaterea „democratica” a „Fenomenului Piata cu Golani” s-a dovedit apogeul social al copiilor de servitoare sau chiar numa golani.

PS. Auz ca Baselu – propretar pe baza ce Cod Penal (abuz) al unei case misto – doreste sa isi traga niste propretati mai mult decat mischetaux prin Snagov. Numa 2, si numa 4 hectare ca deh „origine sanatoasa”, ascultat manele si Licheleni si Presu ri asculta de el .. Ei da! Merita sa se faca „anticomunsit” si „antisecurist”

Ghita_Bizonu’

Read Full Post »

Un șef de trib canibal

M-am trezit bine dispus în dimineața asta, probabil și mulțumită faptului că unul din proiectele la care lucrăm de anul trecut a primit în sfârșit undă verde pentru implementare. De fapt nu știu dacă să mă bucur sau să fiu îngrijorat, pentru că nefiind un proiect cu bani publici, ci unul la o companie privată, necesită investiții serioase și riscuri pe măsură.

Apoi dimineața a devenit chiar mai bună când am citit următoarea știre în Ziarul Financiar: „Pentru prima dată serviciile informatice au adus mai mulţi bani în economie decât turismul. România a exportat servicii de peste 10 mld. euro în 2013”. Însă mi-am amintit că cel care a eliminat impozitele pe veniturile IT-șitilor, făcând să apară exporturi de servicii high-tech de miliarde de euro, fostul premier Adrian Năstase, stă acum în pușcărie.

Iar blonda „doamnă”, celebră pentru „Frunza Turismului Românesc” de 800 kEur, frunză luată pur și simplu de pe net, ar fi putut candida la funcția de președinte, susținută de chiar actualul președinte. Și mi s-a făcut din nou lehamite. Și de ei, dar și de susținătorii lor tâmpiței, capabili să-l urască pe Dan Voiculescu doar pentru faptul că e patronul Antenei 1.

Mă întreb dacă astfel de omuleți, realizează că nu există aproape nicio diferență între George Constantin Păunescu, patronul B1TV și Dan Voiculescu. De fapt, diferențele sunt în favoarea ultimului. Nu ultimul a „cumpărat” Intercontinentalul pentru a-l falimenta. Nici Lido. Nici Rex-ul. Și nici Steaua. Ce i se poate imputa e că și-a transformat relațiile comerciale de dinainte de ’89 în avere personală. Însă să fim serioși, asta au făcut cam toți cei care au avut astfel de relații, lucrând în comerțul exterior.

Însă mă întrebam, cum naiba de l-a ocolit DNA-ul cu atâta grație pe GCP. Și pe urmă mi-am amintit cum. Exact ca pe Bercea Mondialul, cel cu 100 de dosare albite cu NUP-ul obținut de fratele președintelui.

Până la urmă pentru Justiția „reformată” contează doar dacă ești cu „Oamenii De Bine” și cu Președintele. Altfel ești cu siguranță un corupt și un hoț. Mai ales dacă te apuci să subliniezi escrocheriile Famigliei.

Mă gândeam însă că Mafia Italiană are totuși ceva ce-i lipsește lui Traian Băsescu. Un anume respect și demnitate pentru propriul cod. Ultimul se comportă mai degrabă ca un șef de trib. Și mi-am amintit de o idee amuzantă a lui Adrian Năstase: Traian Băsescu este precum un șef de trib canibal, care astăzi stă la masă cu prietenii, iar mâine îi mănâncă cu plăcere.

A fost mai întâi Dinu Patriciu (mă rog, nu e nicio pagubă). Apoi Călin Popescu Tăriceanu. Aproape că a urmat Blaga, dar a scăpat (poate) deocamdată. Și mă întrebam dacă Canibalul va ajunge vreodată la apostolii Justiției.

Așa că am căutat și am găsit două știri teribil de amuzante:

1. „Băsescu, despre candidatura Monicăi Macovei: Nu mi se pare corect să continue procesul de rupere a voturilor”

2. „Judecătorul Cristi Danileț, cercetat de Inspecția Judiciară a CSM”

Probabil că cele două știri nu au neapărat vreo legătură. Însă tot mă apucă râsul când mă gândesc la imaginea șefului de trib care-și halește cu poftă prietenii de altă dată.

Read Full Post »

Cât de aproape suntem de un război?

Am trecut relativ ușor peste scandalul cu Mircea Băsescu pentru că mi se pare că scandalul a reapărut într-un moment în care situația geopolitică din zonă este mai tensionată decât oricând. La vest avem un Viktor Orban dispus să ignore orice critici ale Uniunii Europene și care pare a urma linia dură a lui Vladimir Putin. Nu este de ignorat nici faptul că Orban, după ce a luat măsuri absurde împotriva băncilor (în principal austriece), deteriorând riscul de țară al Ungariei a primit un ajutor masiv și oarecum neașteptat de la Vladimir Putin.

La est situația din Ucraina pare a fi luat-o complet razna, culminând cu manevre ala forțelor armate rusești la granița cu Ucraina și cu autorizarea dată de Parlament lui Vladimir Putin pentru o acțiune militară. Iar cererea acestuia către Parlament de a anula autorizarea mi se pare pur și simplu praf în ochi.

Practic, în acest moment singurii care îi pot împiedica pe ruși să anexeze estul Ucrainei (sau chiar Ucraina cu totul) este NATO sau mai corect spus, Statele Unite. În acest context amenințarea lui Barack Obama cu adoptarea de noi sancţiuni dacă Rusia nu va stopa intrarea de arme în Ucraina şi nu va înceta susţinerea separatiştilor mi se pare o glumă bună. Cam în genul sancțiunilor adoptate de de Franța și Anglia la adresa Germanei în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial.

Până la urmă ceea ce contează este anunțul oficial al ministerului Apărării că preşedintele rus Vladimir Putin a plasat forţele armate din centrul Rusiei în stare de alertă maximă începând de sâmbătă, 21 iunie, ora 7.00 GMT (10.00, ora României), după ce Rusia a confirmat că şi-a consolidat prezenţa militară la frontiera cu Ucraina.”

Cu sau fără legătură ce cele de mai sus, armata română trimite tancuri către frontiera de est, dar și către frontiera cu Ungaria: „Un transport de tancuri pe calea ferată a fost surprins marţi, 24 iunie, într-o localitate din judeţul Buzău, în fotografii putând fi observate cel puţin 10 astfel de maşini de luptă, păzite de militari.”

Însă cele zece tancuri observate sunt o glumă bună în comparație cu forțele rusești de la frontiera cu Ucraina: „O coloană de tancuri și mașini blindate se îndreaptă spre granița Ucrainei dinspre Federația Rusă. În prezent, coloana s-ar afla la aproximativ 30 de kilometri de hotarul ucrainean, în apropiere de orașul Kamiansk din regiunea Rostov. Potrivit sursei, coloana s-a întins pe o distanță de doi kilometri și e formată din tancuri T-64 și unități de transport blindate (vezi foto).”

În contextul geopolitic dat, scandalul cu Mircea Băsescu mi se pare doar o încercare de distragere a atenției, mai ales că un lucru similar s-a întâmplat și în Polonia: membri ai guvernului polonez au fost interceptați în locuri publice, însă nu de către serviciile de informații poloneze ci de către… nu se știe.

Ceva mai lucizi decât noi, polonezii au cam ignorat conținutul interceptărilor și s-au focalizat către sursa acestora. Rezultatul? Oarecum așteptat – Rusia.

Ceea ce rămâne este întrebarea din titlu: „Cât de aproape suntem de un război (cu Rusia și Ungaria)?”.

PS: Mă aștept ca după scandalul cu Mircea Băsescu, vreunul din KGB-iștii de genul lui Cosmin Gușă să lanseze și un scandal care să-l implice pe primul ministru. Spre exemplu, cel cu prostituatele minore e tocmai bun de așa ceva.

UPDATE: Având în vedere că rușii sunt convinși că Statele Unite ar putea lansa un „preemptive nuclear strike”, mă tem că scoaterea din funcțiune a scuturilor antirachetă din România și Polonia va deveni o prioritate imediată pentru Rusia în cazul unui declarării unui război.

Read Full Post »

Biznisul unui președinte

Creditul luat de Ioana Basescu e o problema mult mai complexa si merita o suita de articole. CEC mi-e cvasinecunoscut ca banca. Nu am auzit sa aibă implementate sisteme de risc coerente (apropos, sunt curioasa cum va face fata la cerintele de Basel III orientate mai mult pe monitorizarea riscurilor, nu pe monitorizarea regulilor, asa cum ne-au obișnuit celelalte reglementări Basel, de unde si spălarea pe mâini a bancherilor, ei aruncând vina către bancile centrale care făceau reglementări generale, multi bancheri multumindu-se sa le aplice doar pe acelea).

Pe de alta parte, înțeleg ca acel credit e un credit de tip ipotecar, adică are drept garanției terenul cumpărat. Suspicios mi se pare faptul ca evaluatorul a evaluat valoarea terenului la mai mult decat valoarea de cumparare, adică Ioana a cumpărat terenul sub prețul pieței. Adică a avut noroc. Ma bucur pentru ea. Si eu urmăresc o casa ce e vis-a-vis de sediul unde lucrez, îmi place tare mult. Ce n-as da sa vina într-o zi proprietarul si sa mi-o vândă si mie sub prețul pieței. Pe cuvânt spun ca as găsi finanțare.

Dar sa revenim la credit, in principiu bancile comerciale oferă credite preferențiale clienților de „private banking”, insa nu am auzit ca CEC sa aibă o politica pentru clienții „private”. Si mai e o reglementare a BNR care cere băncilor sa-si cunoască clientul. Ma intreb dacă Ioana Basescu a mai avut relații cu CEC in calitate de client ca sa poată primi un credit preferential (in principiu pentru omul de rând la CEC se dau credite ipotecare pana in vreo 500 mii euro). Si inca ceva, pentru ca citeam o intervenție a lui Radu care identifica acel credit ca fiind “de business”. Nu e de business, pentru că a fost luat de o persoană fizică. Adică este de retail. In plus, în Romania, din păcate, creditarea pentru proiecte de afaceri aproape nu exista. Iar dobânda la care a luat creditul Ioana Băsescu e exagerat de bună. Chiar și companiile sănătoase se împrumută cu dobânzi mai mari. Nu știu exact cat e euribor acum, dar știu ca e in creștere pentru perioade lungi, adică e mai mare la 12 luni, decat la o luna.

Amuzanta in schimb mi s-a părut intervenția președintelui, de la Presedintie, care recunoaște ca terenul este pentru el, ca l-a luat Ioana pentru ca el nu s-a încadrat in normele de risc ale băncii din cauza veniturilor, insa il va lua pe numele lui ulterior. Si inca nu identific cum va face domnul Basescu sa câștige mai bine in calitate de pensionar decat in calitate de Președinte. Pentru ca norme de risc nu inseamna doar venit lunar, ci venit lunar constant, pe o perioada mai mare de timp in urma, pe lângă multe altele. De unde trag concluzia ca pământul a fost cumpărat ca sa fie vândut in perioada imediat următoare, cand domnul președinte așteaptă un boom pe terenurile agricole prin deschiderea “pieței” către străini.

Cat despre intervenția pentru domnul Ghetea, nu pot sa spun ca mi se pare o gafa. Uite ca Traian Basescu mai face si gafe. Le-a dat astora de la putere munitie. Conducerile băncilor sunt avizate de BNR, Ghetea a avut susținerea lui Mugur Isarescu si pana cand “actualii” de la finanțe nu vor avea o propunere cu experiența pentru a-l înlocui pe Ghetea nu prea pot să facă mare lucru. In rest, prea multe nu știu despre domnul in cauza.

Ca sa concluzionez sunt 3 aspecte care trebuie analizate:
– dacă CEC a respectat normele BNR cand a dat acest credit, adică daca si-a cunoscut clientul, daca a luat in calcul factorii de risc, etc. Si asta nu cred ca o poate face altcineva decât BNR.
– cum de s-a vândut terenul sub prețul pieței;
– de ce implica Traian Basescu instituția președintelui in acest joc? Si-a pus consilierii sa evalueze terenul, sa dea declarații de presa si insasi declarația domniei sale e de la Presedintie. Eu l-as fi sfătuit sa se ducă la Carrefour, cumpara niște pamperși si ne vorbea si despre dorința lui de a fi fermier.

Read Full Post »

O nesfârşită piesă de teatru

Şi iată-l pe domnul Năstase pe post de Mandela al României. Deţinutul „politic” Năstase este egal cu deţinutul politic Maniu în faţa istoriei. Diferenţa de nuanţă nu se vede, e prea fină: Maniu a părăsit închisoarea într-un coşciug, domnul Năstase a părăsit-o într-un VW Touareg nou, încă o maşină din flotila familiei. Maniu a plecat înconjurat de ciocli, Năstase de bodyguarzi. O tempora, o mores! Nici martirii nu mai sunt ce-au fost odată!
S-au spus vorbe mari, patetice. Colegii doresc revenirea rapidă în partid, se mizează, se speră pe o fulminantă relansare politică. Domnul Năstase este brusc iubit, adorat, dorit, respectat. Se promite un scaun la masa puternicilor zilei.
Aiurea! Ipocrizie cât cuprinde!
Masa la care ar trebui să revină este ocupată de mult, alţii sunt greii zilei şi nu vor să mai împartă nimic cu nimeni. Scaunele sunt ocupate cu asupra de măsură. Ce revenire în politică, ce funcţii publice?! În cel mai bun caz, dacă nu apar surprize în celelalte dosare pe care le mai are pe rol, abia prin vara lui 2016 va putea deveni membru de partid, asta dacă şi statutul PSD- ului se va modifica între timp. Şi colegii săi de partid şi alianţă o ştiu foarte bine. La un calcul rece, cinic, politic, o nouă arestare a domnului Năstase ar fi binevenită pentru cei de la USL , mai ales PSD : ar “rezolva” un pretendent la funcţii de conducere, s-ar putea pune presiune şi mai mare pe magistraţi, ar mai putea o perioadă muta atenţia populaţiei de la problemele economice. Care economie nu pare deloc impresionată de promisiunile electorale ale celor de la Putere.
USL-ul plânge cu lacrimi de crocodil pentru electoratul spectator la piesă, pentru confiscarea capitalului de imagine al domnului Năstase, văzut ca victimă politică. Şi pentru a atenţiona încă o dată magistraţii că vremurile s-au schimbat, să nu se mai întâmple să constate ca-n stenograma judecătoarelor arestate pentru mită: „Nu vezi că nu contează că a venit USL-ul la putere, pentru şpagă te leagă…”

Acest articol nu este despre vinovăţia lui Adrian Năstase, despre justiţia din România, dacă funcţionează sau nu la comandă politică, aceste subiecte pretându-se ele singure la nişte articole generoase ca spaţiu.
Acest articol este despre iluziile inoculate de mass-media partizană, despre manipulare, despre teatrul ipocrit al politicienilor, despre cinism, despre „colegialitate şi prietenie” în jungla politică. Despre măşti.
Despre “arta” de a şti unde să dai ca să crape cine sau ce trebuie.
P.S.
Şi ca la orice teatru, la un moment dat piesa se sfârşeşte pentru unii actori, vine un moment în care trebuie să iasă din scenă. Acum, probabil, a venit rândul PDLului. Ce a terminat reprezentaţia printr-un teatru ieftin.
Cât despre Traian Băsescu, acest Laurence Olivier al politicii noastre, marile roluri par a fi pe terminate.
Dar piesa va continua, cu actori vechi și noi, cam cu aceleași replici, cu spectatori fascinați de scenă, de magia spectacolului, de grandoarea sa, de iluzia realității și a participării la acest spectacol. Dar ei, săracii, nici măcar figuranți nu sunt, ei doar plătesc biletul.

Read Full Post »

Mici chestiuni fără importanță

Fraților, viu in fața voastră pentru prima data, ca să rog să m-ascultati. Va rog sa nu mă comentați! Să nu mă comentați fiindca nu merit sa intru în atenția voastră, pentru ca eu n-am scris nimic de substanță, nimic pentru voi si nici n-am să pot sa scriu ceva mai interesant decât comentariile pline de nerv dintre voi.. De ce să vă mint și să vă înșel buna voastră credintă?
Articolul acesta l-am postat doar pentru a vă da posibilitatea să continuați disputele, comentariile savuroase.
Considerați că vorbesc singur.

“Avocații lui Mureșan și Remeș au arătat judecătorilor că cei doi sunt oameni gospodari, care nu aveau nevoie de carne sau cârnați și au cerut achitarea clienților lor.”
Mi se pare o apărare beton. Oricine ştie că există o anume limită a proprietăţilor materiale de la care tentaţia unor câştiguri ilicite se diminuează până la dispariţie.
Se pare că dacă în cămară ai mai mult de 5kg de cârnaţi şi/sau 10 kile carne macră de porc, nu mai simţi nevoia de acţiuni nelegale.
Nu ştiu sigur cum stă treaba cu cantitatea minimă de ouă.

Cea mai bună veste pentru USL a venit de la Băsescu, atunci când acesta a anunţaţ poporul că nu se pensionează din politică după ce-şi termină mandatul de Preşedinte. Mană cerească.
Băsescu este acoperirea perfectă pentru a justifica toate eşecurile guvernării USListe şi pentru a face justiţia …independentă”. Dacă n-ar fi existat, ar fi trebuit inventat. De fapt, într-o oarecare măsură, chiar este inventat, păcatele lui, care există cu certitudine, fiind supradimensionate.
Luptând contra tiranului, probabil vor reinstaura o nouă democraţie originală.

Pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă doresc ca Şengănul ăsta să intre la mine-n România. Mie-mi place să fim daţi naibii, ca britanicii, nici ăia nu sunt în Şengăn. Să-l văd eu pe german cum stă cu paşaportul la graniţă, cu sărumâna, când o să vină la noi în concediu. Eu le-aş băga şi viză, să simtă şi ei umilinţa.
Păi ştiu cioflingarii ăştia cine-a inventat stiloul? Un român, desigur! Cum ar mai fi scris ei acuma dacă nu existam noi?!

Mi se pare cât se poate de corect să facem din CSM, DNA şi Procuratură, Curtea Constituţională, instituţii curate, neimplicate politic, subordonate doar legii şi USLului.
Asta înseamnă o democraţie adevărată, adică alternanţa Puterii.

“Aşa-zisul drapel secuiesc este o cârpă inventată.”
A glăsuit marele nostru analist naţional, domnu’ Ciuvică. Omul ăsta are ceva special, posedă un talent rar, o calitate incontestabilă: are replicile la el. Fără efort aparent, te poate face din două cuvinte să-ţi doreşti să-i dai un cap în gură.
Probabil din cauza asta e chemat mereu la televizor şi eu nu.

Read Full Post »

Antena 3, nici nu știi, cât de mică-ncepi să fii!

Se cam duc vremurile de glorie ale televiziunii mogulului. În vară aproape că l-a suspendat de una singură pe Băsescu, acum se ocupă cu emisiuni despre Draga Olteanu Matei. Probabil că s-a relaxat după campania de la alegeri, încheiată en fanfare, cu victorie la scor.
Să tăvăleşti prin noroi câţiva judecători şi procurori, să aplici câteva scatoalce lui Băsescu, să-i ridici mingea la fileu lui Antonescu, astea-s activități de rutină, de antrenament, de menținere într-o minimă formă.
Și în toată această acalmie apare declarația lui Dragnea, cum că Băsescu e OK, stă în banca lui constituțională și numai dacă, Doamne ferește, ” Băsescu ia Constituţia, o rupe, o calcă în picioare, îi dă foc şi nu mai ţine cont de nimic”, numai atunci se vor gândi la o suspendare. Altfel spus, Voiculescu să-şi ia adio de la dorita suspendare a Preşedintelui!
Domn Profesor a mirosit el ceva. ” Mă tem de trădare”, au fost istoricele cuvinte spuse în direct la Realitatea TV, referitor la acțiunea de suspendare a Președintelui.

S-au dus vremurile când toată lumea dansa și cânta după muzica de la Antene, unde dirijor era Voiculescu. Să tratezi cu un asemenea dispreț Cererile acestuia ar fi fost de neimaginat înainte de alegeri.
Forța mogulului media s-a micșorat proporțional cu ponderea posturilor sale tv în “portofoliul” USLului. La ce să mai stai în poziție de drepți în fața lui Voiculescu când ai Realitatea, România TV, posturile naționale!
Bine, e de dorit ca Antena 3 să te iubească în continuare, dar ei știu că o s-o facă, de voie, de nevoie… Cu cine să plece la braț? Care-ar fi alternativa, doar Opoziție nu mai există ca să încerce un mic șantaj, o mică soluţie imorală!
Așa că domnul Voiculescu o să trebuiască să-și redimensioneze statura politică, poate nu chiar la 2%, cât are acum partidul său de buzunar, ci DOAR la vreo 20%, cam cât o mai fi ponderea Antenei 3 în grupul televiziunilor proUSL. La urma urmei avem de-a face şi aici cu o piaţă ca oricare alta: când oferta de produse asemănătoare creşte, scade preţul.

Motanul bătrân o să trebuiască să trăiască singur cu spaimele lui, deoarece pisicul Ponta a prins gustul pernelor europene şi nu prea mai este dispus să se zgârie singur.

Read Full Post »

De prin minte adunate…

Ca să parafrazez o vorba citită undeva, nu este greu să scrii un articol. Te aşezi la tastatură, deschizi calculatorul şi scrii ce-ţi trece prin cap. E uşor să scrii – greu e doar să-ţi treacă ceva prin cap.

1.Se tot acreditează ideea că domnul Voiculescu a făcut un gest de mare nobleţe şi curaj: a renunţat la imunitatea parlamentară. Chiar dumnealui, plin de demnitate, a anunţat acest lucru de la tribuna Parlamentului.
Prin extensie, se sugerează diferenţa dintre marele om de afaceri şi senator, lider important al coaliţiei de guvernământ, şi micul preşedinte Băsescu, cel care se ascunde laş şi diabolic sub mantaua imunităţii. Comparaţia nu este la chestiune. Şi n-am să mă refer la faptul că Băsescu chiar a renunţat la imunitatea parlamentară când era deputat, ca şi Mitrea de altfel, şi nici la faptul că superimunitatea lui Băsescu ca Preşedinte este dată, dacă nu mă înşeală memoria, de pe vremea lui…Adrian Năstase, pe când acesta îşi pregătea postul. Dacă greşesc, mea culpa.
De ce nu renunţă Băsescu la imunitate, ce motive l-ar împinge s-o facă, dacă un Preşedinte în exerciţiu poate să renunţe la ea aşa, pur şi simplu, nu ştiu să mă pronunţ. Aştept ca la final de mandat să fie tratat şi el ca toţi ceilalţi cetăţeni.
Problema cu domnul Voiculescu e că ne ia de proşti. Înţeleg tertipurile dumnealui, fentele şi chichiţele avocăţeşti, fac parte din joc. Dar ca să vii tu, un motan şmecher, să te dai cocoş curajos, e prea mult. Să-ţi lauzi coloana vertebrală dreaptă, poziţia bipedă, iar tu să te strecori mieunând pe după tomberoane mi se pare un fel de pipi de pisică în mijlocul casei. Nu mai ştiu, am un lapsus, cine ascunde de obicei rahatul sub preş, motanul sau varanul? Ce rimă frumoasă mi-a ieşit!
Domnul senator a minţit, domnul senator a renunţat la ceva ce nu avea. Voiculescu nu mai beneficia de imunitate în momentul în care a renunţat la ea. Singurul motiv pentru care şi-a dat demisia din funcţia de senator a fost frica de ÎCCJ.

2. Culmea populismului mi se pare apărarea lui Becali în cazul sechestrării hoţilor ce i-au furat maşina: a vrut să-i convingă să nu mai fure de la săraci, să fure numai de la bogaţi.
Mi se pare un slogan bun pentru viitoarea campanie electorală.

3. La Antena 3 a fost un reportaj despre spitalul judeţean din Buzău, unde câţiva copii mici, internaţi acolo, erau legaţi cu faşe de pat, ca să nu se mişte. M-am obişnuit cu prezentările în forţă ale massmediei şi am dubii că lucrurile stau CHIAR aşa cum au fost prezentate, gen lagăr de închisoare nazist pus pe experimente medicale horror. Oricum, mie mi-a atras atenţia altceva, pe toată durata reportajului trona mare un titlu: „Cine se scuză, se acuză!”
Teribil de profundă această zicere. Cu alte cuvinte, eu dacă afirm că redactorul, regizorul, cel care a dat ştirea pe post cu această atenţionare, este un nesimţit şi un jurnalist de doi bani, iar acesta se apără indignat, nu-mi rămâne de făcut decât să constat evidenţa. Q.E.D.
Am mai auzit de multe ori acest verdict, spus cu suficienţă maximă, şi este la fel de neadevărat ca şi zicerea „nu iese fum fără foc”. Două neadevăruri crase de o superficialitate şi de o nedreptate îngrozitoare.
Spuneţi-i celui care a descoperit această remarcă inteligentă („Cine se scuză, se acuză!) că e un bou. Dacă nu se scuză, înseamnă că recunoaşte. Dacă se scuză, cu atât mai mult.

Atât mi-a trecut astăzi prin cap. Cam puţin…

Read Full Post »

USLul şi „reforma” justiţiei

Tensionata discuţie de la articolul precedent m-a făcut să mă gândesc că încă o discuţie pe tema justiţiei ar fi inoportună. Mai ales că vine şi weekendul şi comentatorii se moleşesc. Noi combatem bine în zilele lucrătoare, în cele libere nu dorim să facem ore suplimentare.
Am tot vorbit ieri de „reforma” lui Băsescu, de ingerinţa acestuia în justiţie, dacă procurorii, ANI, CSM şi DNA sunt arme ale acestuia.
Avem colegi „care cred că primitivul nostru președinte a vrut doar să controleze și ultima putere pe care nu o controla. Justiția.”. Nu ştiu dacă a vrut sau nu. „Dovezile” în sensul ăsta mi se par trase de păr. Oricum, dintr-un motiv sau altul ( monitorizarea europeană, recăpătarea respectului de sine a magistraţilor, conştientizarea forţei lor) nu pare să fi reuşit.
Asistăm în schimb la o compătimire naţională pe umărul celor anchetaţi de procurori, martiri ai dictaturii băsiste, oameni de mare integritate morală, căzuţi în lupta antibăsistă, antifascistă, antiimperialistă, răpuşi de hidra europeană şi mondială. Dacă te-ai uita însă atent la cei martirizaţi, ai observa că indivizii ăştia nu mai ştiu de mult (dacă au ştiut vreodată) ce înseamnă un mic dejun cu magiun şi margarină de 2 lei. Cu o regie profesionistă şi scenarii minunate, poporul aflat la limita sărăciei empatizează cu toţi guşaţii parveniţi. Se creează impresia de stare de asediu, orice pensionară ajungând să creadă că este monitorizată, ascultată, oprimată de justiţia lui Băsescu.
Orice pas greşit al procurorilor este trâmbiţat, umflat, mediatizat la maxim. Orice decizie a judecătorilor ce afectează fosta Opoziţie, actuala Putere, este dezbătută isteric, „explicată” prin prisma unor legături obscure cu preşedintele sau, dacă acestea nu există nici măcar la nivel de strămoşi, prin slaba calitate umană a magistraţilor care fie acum 20 de ani arestau nejustificat, fie acum 30 de ani îşi băteau copiii, fie au furat ascuţitori în clasa I.
Se dă senzaţia astfel de stare de necesitate, de catastrofă ce stă să se prăbuşească pe capul nostru.
Poporul trebuie să se apere, poporul aşteaptă măsuri ferme, sistemul imunitar trebuie să intre în acţiune. Cum se procedează în astfel de situaţii?
Simplu, cum se procedează de sute de ani. Atunci când democraţia, ţărişoara, când prezentul, viitorul şi chiar trecutul (!) statului sunt în pericol, ori se limitează drepturile la unii, ori se măresc la alţii.
Aşa se ajunge la superimunităţi parlamentare.
Parcă-l văd pe nea Gigi Becali, membru marcant al Comisie Juridice, stabilind vinovăţia confraţilor parlamentari la primirea rechizitoriului de la procurori:” „Mie nu-mi place să citesc, că-mi lăcrimează ochii, mă-nţelegi, mă dor ochii…ia spuneţi, pe cine judecăm noi aicişa? Să nu ne spună nouă procurorii ce şi cum, că nici io şi nici Mihai Viteazu, colegu’
meu, n-am mâncat cu iei urdă proaspătă…închide, fă, reportofonul…te iei la ceartă cu mine?! Că dacă-ţi bag un cap în gură…”

Tot vorbim de „reforma” lui Băsescu. De 10 ani vorbim de ea şi de dictatura băsesciană.
Nu vreţi să vorbim ACUM de „reforma” USLului şi de democraţia care ni se pregăteşte?

http://www.gandul.info/puterea-gandului/cand-puterea-se-spala-pe-dinti-10485105

http://www.gandul.info/puterea-gandului/executie-prin-vot-10483018

Read Full Post »