Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘birocrație’

Vă aduceți aminte anul 2006, anul preaderării la UE, când toate firmele de producție au trebuit să se alinieze la noile norme? Ce a fost mai prost, în toată afacerea asta, în ramura zootehniei au trebuit refăcute toate autorizările, chiar dacă unele nu aveau nici un an vechime, și au ridicat ștacheta, în mod lamentabil aș zice, prin implementarea forțată a unor norme și reguli care nu aveau legătură în primul rând, cu tipicul geografic al țării noastre, cu tradițiile, cerințele de piață etc.

Nu mai spun, că toate aceste implementări forțate de norme au dus, în mare parte, la faultarea pe la spate a economiei din sector. Fără să mai precizez evidența faptului că toate costurile de schimbare birocratică impusă, s-au suportat tot de firmele private.

Creierele spălate din aparatul bugetar, in calitatea lor de inspectori cu burți umflate și funduri crescute pe scaunele care deja scârțâiau sub greutatea corporală de la lipsa de mișcare, veneau precum portăreii de odinioară umflându-se să li rupă și cureaua de la ultima gaură, și agitând ultimele legi și normative pe care nici ei nu le pricepuseră bine, dar având calitatea de inspectori plătiți de la buget, adică tot din banii noștri, își arogau un fel de suficiență dementă, cretinoidă și incurabilă. Incapabili să priceapă că erau întorși cu cheia împotriva celor care le plătesc salariile, începeau să peroreze aberațiile impuse de o Europă care nu are interesul ca România să producă, ci doar să consume scarturile de la supraproducția îmbâcsită de subelementele sau subansamblele importate din China.

Un an mai târziu am ajuns, prin grația sau dacă vreți norocul de a avea colaboratori deschiși la minte, într-una din țările demult intrate în Europa, la un mic congres pe teme de norme, integrare, bla, bla, bla.

Să vă spun că am rămas ca proștii, toată delegația, realizând că România, prin obligativitate și impunere de norme, ajunsese mai catolică decât papa-la figurat vorbind-și că frumoasa țară europeană unde aterizasem, nu respecta, nici pe departe minimele reguli, măcar alea de protecție? Și asta o spun fiindcă vedeam cu ochii mei, pe viu cum s-ar spune, cum în acea țară, firme cu activitate similară cu cele din România nu treceau, nici pe departe prin furcile caudine ale noilor norme europene la care erau supuse ale noastre?

Infatuarea, prostia, suficiența dar de cele mai multe ori, lipsa de pregătire profesională a celor din sistemul bugetar, aciuiți în posturi de comandă în baza nepotismelor sau a șpăgilor grase plătite pentru un loc călduț la STAT (adică stat), transformă într-o criză perpetuă dorința de realizare a celor care pun osul la treabă cu adevărat în România.

Birocrația enormă și hățișul de legi care, multe din ele, nici nu au legătură cu specificul zonei noastre, sunt proptele economiei, însămai trist în toată această poveste a mea, este că am concluzionat că din spaima de a nu-și pierde scaunele de sub fundurile întărite de grăsime, unii din funcționarii bugetari sunt în stare să scuipe și să lingă fix în același loc.

Dar am totuși o bucurie, în toată această tristețe personală. De felul cum muncesc bugetarii în general, nu contează în ce țară. se plâng și alți oameni de afaceri. Adică nu doar nouă ne moare capra. Globalizarea nu face decât să idioțească oamenii, cu scopul precis de a transforma în turmă, ușor de condus-mai bine zis de mânat, către cocina permanentă a conviețuirii prin așa zisa uniune. Birocrația este făcută pentru pierderea timpului productiv și îndobitocirea maselor care aderă sub protectoratul impus de bățul Europei.

Reclame

Read Full Post »

La prima vedere, întrebarea de mai sus pare absurdă. Cum să fie „lagăr” când țelurile Uniunii Europene sunt atât de nobile, iar drepturile fundamentale sunt stipulate cu atâta claritate. Să nu uităm însă că și regimurile comuniste au debutat exact în același mod, propunându-și să niveleze inegalitățile și să dea șanse egale și celor mai puțin favorizați de soartă. În timp însă, în lipsa unor valori și repere clare și simple, statele socialiste s-au transformat în uriașe mașinării birocratice în care cei care le operau au devenit de facto proprietarii acestora.

Cu ce este diferită UE din punct de vedere al birocrației de fosta Uniune Sovietică. Cu nimic. Același mecanism abscons, în care „birocrații din Bruxelles” au devenit preoți ai unei religii absurde care recompensează lenea și-i penalizează pe cei care muncesc în numele unei solidarități de tip maoist. Vă amintiți „Marele Salt Înainte”?

Ni se pare că politicienii români sunt corupți? Ce ziceți de cei care conduc UE? Apropo știți cine sunt? Înțelege vreunul din noi ce se discută în spatele ușilor închise? Am fost consultați când s-a decis ca Grecia să beneficieze an după an de ajutoare plătite din buzunarul comun? Mai mult am ajuns în poziția absurdă de a-i pune la stâlpul infamiei pe cei care țin de fapt în spate această aberantă suprastructură, pentru faptul că le-au cerut grecilor să se comporte mai responsabil și să cheltuiască atât cât își permit.

Culmea ridicolului, am ajuns să spunem că de fapt de vină este „capitalismul” pentru eșecul (previzibil) al Uniunii, uitând că acesta funcționează bine mersi în majoritatea locurilor unde oamenii o duc bine, iar poveștile despre criză sunt bau-bau pentru copii neascultători. Mai rămâne să ne minunăm cât „corectă” este „reforma” propusă de Hugo Chavez și să spunem: „uite că se poate și altfel!”.

În SUA, criza a venit și a trecut curățând mizeria lăsată de amestecul statului în piața liberă (criza subprime). Din nefericire pentru ei, în turbulențele astfel create, un populist a pretins că poate și „altfel” și a fost crezut. Marea reformă a sănătății, „Obama Care” aproape că a falimentat statul american. Și în acest caz piața liberă este cea care va corecta, producând uneori mici dezastre, fructele populismului.

Ceea ce contează însă este că NYSE și-a revenit, nivelul de încredere este la cotele de dinaintea crizei subprime ceea ce aduce o rază de speranță în economia mondială.

Nici China, așa-zisul stat „comunist” nu o duce prea rău deocamdată. Ceva însă se va schimba în relația ei cu restul lumii. Dacă până acum a fost lăsată să-și protejeze piața internă (ca și Japonia postbelică până în anii ’90), atitudinea SUA și a UE începe să se schimbe, cerând mai ferm Chinei să își deschidă piața internă liberei competiții. Cum va afecta acest lucru economia Chinei, necesită cu siguranță o discuție mai lungă.

Revenind la „lagărul” UE, am ajuns în situația ridicolă de a-i invidia pe chinezi pentru rezultatele economice, în timp ce, cu frică, ne uităm la modul în care muncesc. Ne place sau nu, UE consumă mai mult decât produce. Iar România, ca și Grecia, continuă să se împrumute pentru a plăti pensiile și salariile bugetarilor. Continuând în acest mod, în mai puțin de zece ani, nu ne va mai împrumuta nimeni, iar datoriile vor trebui plătite. În ce mă privește, m-am resemnat că nu voi primi nicio pensie, deși plătesc de peste 20 de ani contribuția. Mi-e greu însă să mă gândesc că voi continua să plătesc și pentru salariile plătite acum altora.

Poate că totuși cei care au între 25-55 de ani vor realiza că ne îndreptăm încet, dar sigur spre catastrofă. Și poate că unii dintre voi vor decide să se sacrifice și să devină politicieni, nu pentru a se îmbogăți, ci pentru a schimba ce se mai poate schimba din cursul actual al istoriei.

Read Full Post »