Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Bush’

Un interesant articol publicat în revista Nature („Spontaneous giving and calculated greed”), scris de doi cercetători ai Harvard University, prezintă o foarte interesantă corelație între deciziile logice și altruism. Așa cum ne-am și aștepta, deciziile altruiste sunt de obicei spontane, iar cu cât analiza este mai atentă, mai logică, altruismul începe să dispară fiind înlocuit de egoism.

Articolul comentat și în The Crimson Harvard, sugerează că pentru a avea efect asupra maselor, apelul trebuie să fie emoțional și nu logic, pentru că apelul la logică îi va determina pe cei vizați să se comporte egoist (adică rațional).

Concluzia neplăcută este că un politician populist va fi întotdeauna mai eficace decât un politician corect, chiar fără să luăm în considerare faptul că „majoritatea” este formată din indivizi doar parțial inteligenți, adepți ai logicii lui „să mi se dea”. Asta explică și succesul nebun al „taxării bogaților”, al impozitării tranzacțiilor financiare și al demonizării „băncilor lacome”, deși la o minimă analiză logică se dovedește că toate trei sunt acțiuni contra-productive, ca să nu spun stupide.

Un caz interesant este discuția pe tema „băncilor lacome”. Și poate fi generalizat nu numai pentru bănci, dar pentru orice fel de companie. Absurditatea acuzației de „lăcomie” este imediată pentru oricine încearcă să folosească logica și nu emoțiile pentru a gândi. O companie obișnuită are scop profitul și ca atare trebui să se orienteze natural către activitățile care îl maximizează. O companie normală este „lacomă” prin definiție.

În cazul în care o companie nu își propune să fie „lacomă” ea ar trebui să se definească altfel: fundație, organizație non-profit, asociație de locatari, partid politic, adică orice altceva ce nu urmărește maximizarea profiturilor și implicit a dividendelor către acționari.

Una din concluziile neplăcute este că sistemul politic actual, bazat pe decizii emoționale este instabil și neviabil pe termen lung și va trebui înlocuit de altceva. Asta explică și de ce democrațiile pure, precum Statele Unite, deși debutează logic, cu taxe scăzute și limitare a interferenței guvernului în viața privată și economie, ajung la maturitate să se transforme într-un paradis al populismului și al politicienilor iresponsabili (George W. Bush, Barack Obama).

(continuare după prânz)

În principiu sunteți de acord cu concluzia? Căutăm un alt sistem politic, mai puțin vulnerabil la populism? Nu știu dacă democrația trebuie neapărat înlocuită, dar oricum ar trebui limitat dreptul majorității de a decide. Ca să fiu mai clar aș exemplifica.

Vă amintiți decizia „democratică” a atenienilor de a-l sili pe Socrate să bea cucută? Probabil cu toții suntem de acord că e o decizie aberantă și nici măcar majoritatea nu are voie să decidă să ia viața unui om, doar pentru delict de opinie. Ar trebui să-l fi închis? Suntem probabil din nou cu toții de acord cu nici acest lucru nu este rezonabil.

În general, lucrurile legate de dreptul la viață și dreptul la libertate sunt (relativ) ușor de judecat. Mai greu este cu cel de-al treilea drept fundamental, dreptul de proprietate. În primul rând că încă există destui oameni, care nu-l consideră un drept fundamental. Ca atare, furtul este privit cu ceva mai multă larghețe. Aș generaliza și aș zice că perspectiva este cu atât mai relaxată, cu cât societatea este mai evoluată. Să exemplific: în vestul sălbatic unde furtul proprietății private putea lesne genera moartea celui păgubit, furtul (unui cal de exemplu) se pedepsea cu spânzurarea. În societatea modernă, furtul este privit mai mult ca un inconvenient, decât ca pe-o abatere gravă.

Realizăm ce pericole ascunde de fapt, abia când banalul furt se transformă în tâlhărie, cum a fost cazul grupului de turiști atacați cu pietre de hoardele de puradei. Abia atunci realizăm cât de ușor se poate deteriora structura socială, iar primitivismul și sălbăticia sunt doar la un milimetru distanță de furturile din magazine ale acelorași hoarde de sălbatici, pe care le privim mai degrabă cu amuzament, decât cu oroare.

În același mod, toleranța noastră la furtul legalizat prin taxare, fără a primi nimic în schimb, poate degenera ușor în îngrădirea sau pierderea libertății. Sunt tentat să spun că deja acest lucru s-a petrecut, iar cazul domnului Năstase este doar un prim exemplu. Chiar și încercarea de a-l demite pe Traian Băsescu, eșuată, deși au votat cu mult mai mulți oameni pentru demitere, decât cei care l-au ales în 2009, arată că ne va fi tot mai greu să păstrăm clasa politică sub control.

Ca să nu lungesc inutil discuția, vă propun să căutăm împreună completări la „democrație” pentru a evita ascensiunea „populiștilor” și/sau a „dictatorilor”.

Read Full Post »