Mă gândeam zilele trecute la ce mă deranjează mai mult la România lui Băsescu, față de România din timpul lui Adrian Năstase. Inițial am vrut să zic „Justiția” reformată băsisto-macovist. Adică cu procurorii pe post de alfa și omega. Controlând CSM-ul și amenințându-i și intimidându-i pe judecătorii cei „răi”. Adică pe cei care nu înțeleg că dacă infractoru’ a fost trimis în judecată, lucrurile sunt clare. E vinovat. Și doar dacă judecătorul e corupt, infractoru’ scapă. Atunci trebuie arestat și judecătorul. Sau măcar trimis în judecată pentru luare de mită. Care mită? Găsim noi, procurorii. Uite judecătoarea de la ÎCCJ, soția judecătorului CEDO, chiar și-a făcut poză cu un avocat. E clar coruptă. Trebuie să fi primit ceva. E nevoie doar de o perchiziție. Și desigur trebuie ascultate convorbirile. Chiar dacă nu apare vreo dovadă clară, măcar le putem da la colegii „acoperiți” din presă să le scape „discret” într-un articol anti-corupție. Eventual facem și-o listă cu toți judecătorii arestați „preventiv” pentru corupție.
Ori îl rugăm și pe tovarășul Grecu de la Divertis să facă o scenetă cu arestarea a două judecătoare de către imparțialul, dar simpaticul procuror DNA. Era bun un actor precum Toma Caragiu în rolul procurorului, da’ asta-i viața. Înțelege publicul cine-i personajul pozitiv și cine-s cele două pițipoance șpăgare.
Ce facem dacă cumva Toni Grecu nu vrea? Păi cum să nu vrea? Nici Aspazia Cojocaru nu a vrut la început. Și nici Alexandrina Gătej. Însă până la urmă, toată lumea vrea. Doar au SEMNAT. Cu „Securitatea” Statului nu e de joacă. Un singur lucru e deranjant, că nu avem și noi o Siberie unde să-l trimitem pe Dinu Patricu, mama lui de mogul corupt și dușman al poporului.
Ce repede a rezolvat tovarășul Putin problema cu mogulii lui… Ori au cooperat ori au murit. La noi e complicat. Trebuie să-i convingi pe șpăgarii de judecători. Chiar și infractorii din Parlament vor să aibă un cuvânt de spus. Auzi, comisie de anchetă pentru perchiziție ilegală la judecătorul CEDO Bârsan. Sau mandate lipsă la interceptările telefonice. A înnebunit lumea!
Parcă văd că fac iar un referendum de demitere. Ce dracu, nu s-au învățat minte că pot să voteze până se plictisesc. Că tot nu se întâmplă nimic. Curtea Constituțională nu poate fi contrazisă. Ce altceva mai pot să facă? Să se strângă la poarta Cotroceniului? Mda… ar fi cam nașpa. Măcar să iau elicopterul până la…
Ptiu drace! M-am trezit. Adormisem cu capul pe tastatură și am visat că sunt STATUL. Urât vis. Coșmar de-a dreptul. Ce bine că-s nimeni. Un blogger oarecare.
Deca(b)logul Muschetarilor 