Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Chrysler’

La un moment dat, într-o discuție cu Ghiță Bizonu’ pe blogul lui Adrian Năstase, cineva (Ghiță zice că nu el) a adus în discuție antisemitismul lui Henry Ford. Recunosc că am fost un pic sceptic. Însă acum înțeleg mai bine de ce Henry Ford ar fi fost anti-semit.

Dar să încep cu începutul. Cum nu reușesc să mă mai uit la televizor la posturile TV românești (ProTV, Antena 1, Antena 3, B1TV, Realitatea, România TV) țin televizorul pornit pe Travel sau History Channel acasă și pe CNN la birou.

Așa că într-o seară am dat peste un documentar, difuzat de History Channel și numit „The Cars Who Made America”. E o continuare a altui serial numit „The Men Who Built America”. Ambele mi se par foarte interesante, din perspectiva înțelegerii rolului jucat de câțiva oameni excepționali, precum Vanderbilt, Rockefeller, Carnegie, J.P.Morgan, Edison, Tesla și nu în ultimul rând Ford, în construirea a ceea ce numim astăzi America.

„The Cars Who Made America” merge mai departe și continua povestea din primul serial, care are loc între 1865 și 1900, cu povestea Americii în secolul 20. Ceea ce m-a surprins este modul în care statul a intervenit în forță peste industria civilă, mai întâi în timpul primului război mondial, apoi în timpul celui de-al doilea. Aproape că am rămas cu senzația că statul american a fost împins către o intervenție ce nu-și avea nici locul și nici sensul.

Dacă este așa întrebarea este de către cine cine și de ce? În episodul al doilea din „The Cars Who Made America” (sunt trei episoade), Ford junior (Edsel) împreună cu fostul director de producție William Knudsen, concediat de Henry Ford și devenit, în timpul WWII, „Chairman of the Office of Production Management” au un dialog care m-a pus pe gânduri și m-a făcut să încerc să descopăr detaliile din spatele numirii lui Knudsen în postul respectiv.

Surpriză! Numirea s-a făcut la sugestia lui Bernard Baruch, finanțist evreu, transformat în consilier pe probleme de afaceri al mai multor președinți americani și investigat ca posibil profitor de pe urma primului război mondial de către comisia Nye. În mod și mai surprinzător, Bernard Baruch are o implicare și mai profundă în efortul de război al SUA în WW2.

Practic Bernard Baruch este unul dintre fondatorii a ceea ce generalul Dwight Eisenhower, devenit președinte, a numit la sfârșitul mandatului de președinte, într-un discurs celebru, Complexul Militaro-Industrial:

A vital element in keeping the peace is our military establishment. Our arms must be mighty, ready for instant action, so that no potential aggressor may be tempted to risk his own destruction…

This conjunction of an immense military establishment and a large arms industry is new in the American experience. The total influence—economic, political, even spiritual—is felt in every city, every statehouse, every office of the federal government.

We recognize the imperative need for this development. Yet we must not fail to comprehend its grave implications. Our toil, resources and livelihood are all involved; so is the very structure of our society. In the councils of government, we must guard against the acquisition of unwarranted influence, whether sought or unsought, by the military–industrial complex. The potential for the disastrous rise of misplaced power exists, and will persist. We must never let the weight of this combination endanger our liberties or democratic processes. We should take nothing for granted. Only an alert and knowledgeable citizenry can compel the proper meshing of the huge industrial and military machinery of defense with our peaceful methods and goals so that security and liberty may prosper together.

Implicarea lui Bernard Baruch m-a determinat să mă uit cu mai multă atenție la anti-semitismul lui Henry Ford. Din nou cu surprindere, am descoperit că Henry Ford a scris o carte, numită „The International Jew”, care din fericire poate fi citită și/sau descărcată liber de aici.

Nu am apucat-o încă să o citesc, dar sunt tentat să fac din asta un nou subiect de discuție. Dacă apucați să o citiți înaintea mea, nu așteptați și comentați-o!

Reclame

Read Full Post »

Lui Peugeot- Citroen (PSA) si Fiat le merge rau. Motivul este simplu, amandoua concernele vand cea mai mare parte din productie in tarile europene, iar vanzarile de masini de acolo au scazut drastic, in special in zona sud europeana.
Spania, Italia, Grecia, dar incetul cu incetul si Franta, sufera anual ajustari cu 10-20% a cifrelor de vanzari.
Moody’s a degradat ambele concerne de la Ba2 la Ba3, cu perspectiva negativa. In acest an, Fiat a inregistrat pierderi de 700 mil EUR, iar PSA pe aproape, vreo 630 mil, in prima jumatate a anului. Fiat se “serveste” cu cash de la Chrysler, “Cenusareasa” pe care a cumparat-o ieftin acum ceva timp de la Cerberus, grupul financiar ce il preluase pe Chrysler de la Mercedes, si care astazi merge bine, dupa restructurari rapide a la USA. PSA nu are un astfel de grup in concern, asa ca au fost nevoiti sa vanda o participare de 75% la Gefco Trucking, o companie de logistica, catre…caile ferate rusesti, cu un milliard de EUR, si au vandut si ceva actiuni proprii catre GM.

Citind aceste cifre, o alta mi-a venit in minte: Datoria de 700 mil EUR a Oltchim.

Fiat si PSA sunt intreprinderi care dau de lucru,direct si indirect, la zeci de mii de oameni. Bineinteles ca intr-o tara in care inutili pretiosi creeaza etichetele, temele si subiectele politice, astfel de unitati s-ar chema … strategice. Si un enorm efort birocratic ar fi mobilizat pentru a genera acte normative peste acte normative, menite sa sublinieze acest caracter strategic, sa vorbeasca de salvare si rentabilizare, despre crearea de comitzii si comitete menite sa gaseasca solutii serioase la o problema serioasa. Cei mai buni specialisti ai unui Guvern responsabil trebuie sa ia problema in mana si sa o pieptene in par si raspar, aratand lumii economice si pietei cum se trateaza si aranjeaza chestiunile strategice. Cateva acte normative bine plasate, cateva vizite curajoase la fata locului – pentru ca nu-i asa, comunicarea este importanta, iar oamenii trebuie sa stie cine urmeaza sa le salveze locurile de munca – nimic nu este prea greu atunci cand esti decis sa faci totul pentru a pune lucrurile la punct.

Este o singura problema aici. Care punct?

Confruntati cu pierderi, PSA si Fiat reduc productia, inchid fabric, concediaza personal. PSA spune ca deocamdata nu a prelungit contractele temporare de lucru, nu poate fi vorba de concedieri. Nu conteaza, tot aia e. Isi vand activele sau isi ard rezervele pentru a supravietui azi, dar se pregatesc pentru un maine, poate mai mic, dar mai sanatos. PSA spune, pe buna dreptate, ca nu poate functiona cu suprapacitati, uzinele fiind folosite in medie la 75%. Amandoua concernele sunt pe cale sa adopte strategia care cred ca le va salva existenta.

Ce strategie se pregateste pentru Oltchim? Habar nu am, pentru ca in tot acest scandal mediatic, nimeni nu vorbeste, decat tangential, despre situatia de piata a lui Oltchim. Care este catastrofala, intrucat:
– Nu are furnizori alternativi de materie prima dupa inchiderea rafinariei Arpechim, cele doua intreprinderi fiind gandite sa functioneze in tandem. Ca sa nu mai zic ca furnizorii mai trebuie si platiti.
– Desi este unul dintre marii producatori de PVC europeni, este singurul care lucreaza cu marje negative.
– Niciodata nu s-a apropiat macar de cifrele bugetate in ultimii ani.

Nu poate fi intamplatoare lipsa de interes a investitorilor seriosi fata de disperata, neinspirata si ratata, in final, incercare de privatizare a Oltchim de catre Guvernul Ponta. Poate nu merita sa bagi nici un leu acolo, intrucat este imposibil sa o pui pe picioare, in structura actuala. Poate nu exista un plan de afaceri viabil. Sau poate ca este, dar presupune insolventa, curatarea de datorii, concedierea a 2000 de oameni, vanzarea de active si functionarea la 1/3 din capacitate. Spun poate, pentru ca de fapt nu stiu. Eu nu am auzit nici macar o singura analiza serioasa a activitatii Oltchim, am auzit doar de rapoarte secrete SRI, de cereri de aprobare a unui ajutor de stat de urgenta de 10 mil EUR, de o Ordonanta de Urgenta… Numai si numai prostii politico-strambe, nici un fel de analiza de business, cu toate elementele ei.

Strategic? Ce naiba este strategic? Va spun eu ce este: blocaj mental. Este foarte posibil ca PSA si Fiat sa fie pe picioare si chiar mult mai solide financiar decat azi, peste 10 ani. Dar pentru Oltchim nu vad decat soarta lui Tractorul sau Roman, alte “strategice” si de importanta nationala. Cat timp credem ca ne avantajeaza sa fim stupizi, vom plati din greu.

De fapt, este o nenorocita de fabrica chimica, care trebuie sa produca profitabil ca sa existe. Nu e nimic strategic in asta, dar este intr-adevar nevoie de o strategie in toata regula pentru a face din acest deziderat o realitate.

Read Full Post »