Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘CIA’

Aseară a fost un film simpatic despre povestea (falsă desigur) a implicării CIA în traficul de droguri și utilizarea fondurilor astfel obținute în finanțarea Contras în Nicaragua. Autorul „poveștii”, Gary Webb, un jurnalist de investigații, câștigător în 1989 al Premiului Pulitzer (pentru o altă poveste) s-a dovedit a fi doar un jurnalist de scandal, exagerând dramatic implicarea CIA în întreaga poveste.

Deprimat de faptul că și-a pierdut credibilitatea, acesta decide să se sinucidă, într-un mod foarte sigur, trăgându-și două gloanțe în cap.

Fascinat de „perfecțiunea” operațiunii, am decis să caut și alte sinucideri de acest tip. Și în mod surprinzător, sunt destule cazuri CELEBRE de astfel de sinucideri.

Spre exemplu, fondatorul mișcării Fatah – The Revolutionary Council (فتح المجلس الثوري), Abu Nidal, despre care Pacepa vorbește pe larg în cărțile lui, a ales același mod de a se sinucide (două gloanțe în cap) pentru a nu fi interogat de forțele de securitate irakiene în Bagdad în 2002. E de notat că Arafat l-a expulzat pe Abu Nidal din Fatah în 1974, pentru acțiuni ce dăunau imaginii Fatah și OLP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei) Însă Abu Nidal s-a descurcat foarte bine și fără ei. Spre exemplu în 1982, l-a împușcat pe Shlomo Argov, ambasadorul Israelului în UK. De pomană Arafat și OLP s-au jurat că nu au nicio implicare. Trei zile mai târziu, Israel-ul, care se pregătea de ceva timp, a invadat Libanul, folosind pretextul furnizat de Abu Nidal.

Cel care a prezentat dovada sinuciderii lui Abu Nidal, Tahir Jalil Habbush al-Tikriti, era șeful securității lui Saddam. Habbush povestește că Abu Nidal a intrat clandestin în Irak, după ce fusese expulzat de libieni. Fiind interogat, după discuția cu forțele de securitate irakiene, a cerut voie să se ducă în camera din spate pentru a-și lua haine, unde s-a sinucis în modul cel sigur. Câteva luni mai târziu SUA invadează Irakul, însă șeful securității scapă nevătămat, stabilindu-se în Iordania cu 5 milioane de dolari primite de la Statele Unite.

Și ministrul de interne al Ucrainei din 2000, Yuriy Kravchenko, a decis să aleagă același mod sigur de sinucidere. Acuzat de implicarea în uciderea unui jurnalist în anul 2000, fapt ce a dus la proteste de stradă împotriva președintelui ales al Ucrainei și schimbarea orientării Ucrainei dinspre Rusia către Occident. Simțindu-se probabil vinovat, Kravchenko a decis în 2005, când a fost chemat ca MARTOR la proces, să sinucidă în modul prezentat mai sus. Două gloanțe în cap.

Aș putea scrie mult și bine despre genul acesta de sinucideri. Spre exemplu despre valul de sinucideri sigure, cu două gloanțe în cap, a unor oameni din cercul de apropiați ai lui Francois Mitterand sau angajați la palatul Elysee:
– Pierre Bérégovoy, prim-ministru al Franței în perioada lui Mitterand;
– François de Grossouvre, consilier pe probleme de securitate și apropiat al lui Mitterand;
– Pierre-Yves Guézou, parte a echipei anti-tero și responsabil cu înregistrarea convorbirilor la palatul Elysee.

Mă opresc aici pentru că deja subiectul a devenit plictisitor. Și mult prea încâlcit. Cine are timp și chef să înțeleagă ce-i face pe oameni să se sinucidă împușcându-se de două ori în cap? Aparent genul acesta de sinucideri, nici măcar nu e foarte rar. Aproximativ 3.6% din cei decid să se împuște, trag de două sau mai multe ori. E un caz al unui tip, Raymond Allbright, care s-a împușcat de mai multe ori și mai de aproape și mai de departe cu un Colt 45.

Cel care constatat sinuciderea, medicul legist Fahmy Malak, este celebru pentru „constatările” sale. Vă las însă plăcerea să căutați singuri (spre exemplu relația cu Bill Clinton, guvernatorul de atunci al statului unde s-a produs sinuciderea).

Read Full Post »

Am mai citit un capitol din „Dezinformarea” lui Pacepa. E incredibil omul ăsta. Cred că e în ADN-ul lui să încerce să transforme albul în negru și invers. Ceea ce mi se pare cu adevărat interesant este „DE CE?”. Și secundar, mi se pare interesant să studiez „sursele” pe care le citează.

Spre exemplu în capitolul despre „Necrofagia politică a lui Hrusciov” (capitolul 26) scapă faptul că Aleksandr Saharovski (fost consilier al spionajului sovietic în România, cel ce l-a interogat pe Lucrețiu Pătrășcanu și cel ce l-a propulsat pe Pacepa în elita spionajului românesc), șeful KGB (1955-1970), i-a înmânat lui Pacepa (ajuns șeful spionajului românesc) discursul lui Hrusciov din 1956 în care acesta expune toate crimele lui Stalin, „transformându-l dintr-un sfânt rus într-un măcelar nemilos” (expresia îi aparține lui Pacepa).

Ideea lui Pacepa a fost că discursul a fost „strecurat” de el către Mossad și de acolo către CIA, de unde a ajuns în paginile lui New York Times.

De ce naiba era nevoie să-l strecoare cineva? Când el „a fost dezbătut de toate organizațiile partidului comunist și toate organele de presă din blocul sovietic”, după cum recunoaște și Pacepa câteva paragrafe mai încolo?

Al doilea lucru frapant se referă la transformarea lui Hrusciov dintr-un reformator la Rusiei și un partener de dialog al vestului într-un criminal. Procesul relatat de Pacepa pare a fi identic cu ceea ce a pățit Ceaușescu 15 ani mai târziu din cauza „defectării” lui Pacepa.

În 1957 și 1959, un asasin KGB, Bogdan Stașinski, a ucis doi dizidenți ucrainieni. Ulterior, în urma „defectării” în 1961 a acestuia la americani, Stașinski este judecat în octombrie 1962 în Germania de Vest, iar procesul lui devine procesul lui Hrușciov.

La sfârșitul procesului ce a durat doar 7 zile (8-15 Octobrie 1962) și în urma căruia Stașinski a primit o condamnare de doar 8 ani, fiind declarat doar complice, acesta declară: „Am vrut să fac cunoscut lumii modul în care coexistența pașnică a lui Hrusciov funcționează cu adevărat în practică”.

De fapt Hrusciov fusese doar INFORMAT de asasinat.

Vă mai amintiți ce s-a întâmplat în (13-18) octombrie 1962? Hrușciov a oprit criza rachetelor cubaneze ce putea să se transforme într-un război mondial, cedând în fața lui Kennedy.

Tare ciudate „coincidențele” acestea…

[va urma]

Read Full Post »

Nintendo Medal

Nu am uitat că am promis că voi scrie despre Cyber War și despre teribilele lui implicații, însă de fiecare dată când mă apuc să-l scriu realizez că ar trebui să încep cu o introducere despre tehnologii, adică despre „câmpul de luptă”.

Ultima dată, când am încercat să-i explic unui amic cum e cu magistralele de fibră optică capabile să transporte sute de gigabiți pe o singură culoare, acesta m-a întrerupt nedumerit: „Ce culoare frate? Că-i fibră optică, nu vopsea Policolor”. Și am realizat că scurta mea introducere s-ar fi transformat în dizertație despre tehnologiile telecom.

Așa că o să las deocamdată Cyber Warfare-ul să mai aștepte și o să discut despre o știre pe care am văzut-o zilele trecute: „Pentagon halts production of drone, cyberwarfare medal amid backlash„.

Probabil știți cu toții că mai nou „războiul cu teroriștii” se duce prin intermediul dronelor ucigașe. Altfel spus, un „soldat” instalat confortabil în fotoliul de gamer, lansează o rachetă în turbanul teroristului. Nimerind din când în când și civili nevinovați.

Drone vs. Fox News

În plus, respectivii purtători de turban, au prostul obicei să se plimbe prin zone cu care Statele Unite nu sunt în război. Cum problema victimelor civile e mai mult teoretică pentru contribuabilul și alegătorul american, probabil că lucrurile ar continua mult și bine în același mod. Însă cineva de la Pentagon, a avut nefasta idee să-i decoreze pe unii dintre „eroii” gameri cu o nouă medalie „Distinguished Warfare Medal”. Și ca lucrurile să fie și mai enervante, respectiva medalie e considerată superioară lui „Purple Heart” acordată celor morți sau răniți în luptă.

În urma protestelor veteranilor, noua medalie, denumită în bătaie de joc Medalia Nintendo, este deocamdată pusă în așteptare. Dacă stai bine să te gândești sunt milioane de jucători de Call Of Duty – Modern Warfare 3 și 4, care sunt cel puțin la fel de buni precum proaspeții decorați.

Însă situația mai are un aspect incomparabil mai îngrijorător. Se pare că ușurința în utilizare a respectivelor drone, face ca ele să fie utilizate acum și de alte entități decât US Army, despre Pentagonul nu are habar cine sunt. Sau măcar așa zice.

Rand Paul

Aveți aici un interesant interviu, în care este abordat și acest subiect, cu generalul Michael Hayden, fost Director NSA (1999-2005), fost director al National Intelligence (2005-2006) și fost Director al CIA (2006-2009):

„RT: Two anonymous drone attacks in Pakistan last month reportedly killed nine people including two Al Qaeda operatives. Islamabad immediately filed a complaint with the American Embassy but the US officials said they were not responsible for those attacks. The Pakistani government, in their turn, say it wasn’t them. So there is no clear way to know who was operating those drones. Do you believe that this drone campaign that the US has been leading will eventually open up doors for anonymous drones because last month there were reported 50 countries that are now using drones?

MH: That’s an interesting question and I know the incidents you are referring to. You have to understand that I’m not in the government now for four years but I’m reading the newspapers. […] We have been leading the technology here but the technology here is not all that daunting. Other countries will follow in our footsteps. That puts a great deal of pressure on the US in terms of how it actually conducts itself with these weapons. We are indeed selling precedent that others will almost certainly follow.”

Interviul abordează și subiectul Cyber War și face o foarte interesantă paralelă cu războiul rece. Dacă aveți timp și chef, vă invit să-l citiți și poate că veți dori să-l și discutăm.

Read Full Post »