Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘cod penal’

Nu sunt jurist si nu voi aborda tema de azi din perspectiva specialistului, ci a bunului simt si principiilor fundamentale ale drepturilor individului. Credinta mea este ca atunci cand acestea sunt ignorate, dar se sustine infaptuirea justitiei, ne aflam in fata unei mistificari, a unei minciuni, sau in cazuri benigne, a unei neintelegeri.

Codul Penal a cunoscut in ultima vreme modificari importante. Intentia cu care s-au facut acele modificari a fost, desigur, eficientizarea legii penale, respectiv combaterea mai eficienta a criminalitatii. Nu contest, de fapt nu sunt capabil sa evaluez oportunitatea acestor modificari, si este posibil ca vechiul cod sa fi fost mai prost decat actualul. Din punctul meu de vedere insa, amandoua sufera de acelasi neajuns, respectiv amandoua isi trag sursa din aceeasi incalcare majora a unui principiu fundamental de drept natural: toti oamenii se nasc egali. Din care cauza, orice alt fel de ierarhizare stabilita prin asa-zisele legi pozitive, cum ar fi Codul Penal sau cel de Procedura Penala, samd, dar chiar si Constitutii, incalca acest principiu.

O astfel de incalcare o reprezinta proclamarea asa zisului Interes Public. Desigur, suna bine si generos. Dar este un concept imposibil de definit cu rigoarea si consecventa necesare identificarii fara gres a naturii si intinderii sale. De fapt, singura echivalenta practica este interesul Statului. Cu alte cuvinte, introducerea acestui concept nu semnifica altceva decat consacrarea unui principiu conform careia Statul va putea promova si pune in aplicare prevederi ce vor incalca principiul egalitatii de facto a tuturor fiintelor umane, creand institutii si pozitii ce vor conferi privilegii speciale. Regele a fost inlocuit, privilegiile au ramas. Daca, potrivit principiilor legilor naturale, cel care acuza sau cel acuzat nu se gasesc in raporturi ierarhice, situatia se schimba atunci cand acuzatorul a capatat statutul de acuzator public. Procuror, pe intelesul comun. Statutul lui nu este echivalent celui al unui oarecare avocat, ci se bucura de privilegii speciale. Nu se intampla numai in Romania fenomenul, se pare ca secolul XX a fost secolul in care peste tot in lumea democratiilor occidentale, Institutia Procurorului a crescut in importanta, iar Codurile Penale au cunoscut o evolutie continua ce a mers spre intarirea pozitiei Procurorului in sistemele juridice. Actionand in numele Interesului Public, Maria-Sa incontestabila, se pare, intr-o democratie, aceasta permanenta intarire a putut fi mereu trecuta prin Parlamente si votata, fara prea multa discutie si grija fata de imbrancirera subsecventa pe scari a unor drepturi fundamentale. De altfel, este adevarat ca de foarte multe ori s-au facut posibile in acest fel ingradirea unor alte abuzuri, cum ar fi cele ale politicienilor si inaltilor functionari, ori lupta cu criminalitatea organizata…creata tot de catre Stat prin interdictii absurde, (alta incalcare de drepturi), cum ar fi cele care privesc consumul de alcool, droguri, etc. Altfel spus, sistemul democratic isi creaza problemele, inventeaza inamici, pentru a justifica apoi existenta institutiilor care sa le combata, de pe pozitii speciale. Cum ar fi insa sa se evite direct crearea acelor probleme, care inseamna de altfel doar respectarea cu adevarat si cu sfintenie a principiilor fundamentale din care ar trebui sa izvorasca orice norma de drept sau reglementare, nu se mai discuta decat marginal. Discutia de fond a devenit cea despre intinderea privilegiilor si nu despre existenta lor. Am numit doar Procurorul, dar avem Fiscul cu toate variantele sale, avem Securitatea Nationala, Protectia Consumatorului si tot felul de institutii una mai speciala decat alta, care uzeaza, atunci cand nu abuzeaza, de statute speciale, unde egalitatea a fost demult declasata la rang de subordonare fata de Stat.

Nu am nici un dubiu ca unor privilegii trebuie sa le opui alte privilegii. Nu te poti lupta cu floreta de antrenament cu cel care umbla cu spada de razboi in mana. Dar raul trebuie identificat corect, si in loc sa dam Procurorului sau Inspectorului de Fisc inca o arma de tras dupa colt, mai bine retragem armamentul tuturor celor care intr-o democratie, ajung sa se cocote pe umarul nefericitilor votanti pana in sferele in care, invaluindu-se in mantia imunitatii si arborand insemnele pacatosului Interes Public, devin cei mai periculosi inamici ai principiilor justitiei adevarate. I-am numit pe politicieni si toate formele lor de existenta. In loc de o cursa a inarmarilor in privilegii a Institutiilor Statului, o anulare completa a tuturor privilegiilor care creeaza, in vreun fel sau altul, o ierarhizare in fata legii, ar fi poate calea corecta.

Judecatorul Cristi Danilet, membru CSM, atragea atentia pe blogul sau zilele trecute, prin doua articole, asupra caracterului penal al marturiei mincinoase sau al ofensei aduse procurorilor. Perfect adevarat si greu disputabil, inclusiv la nivelul motivatiei legii. Insa ceea ce ne-a adus aici, ne-a indepartat de principiile fundamentale ale dreptului, iar asta ar trebui sa ne ingrijoreze, sa ne arate ca raul este mult mai adanc. Democratia nu are nici un folos din faptul ca este democratie, daca nu reuseste sa evite nu abuzul, ci crearea premiselor abuzului, de oricare parte. Daca prin interes public se intelege subordonarea intereselor legitime ale indivizilor, aceasta anomalie nu va permite justitiei sa se manifeste cu adevarat, iar democratia devine eventual mai sofisticata, insa nu mai dreapta decat alte forme de guvernamant.

Reclame

Read Full Post »