Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘constitutie’

Noua Constituție – guestpost Radu

Un articol interesant privind noua Constitutie.
http://www.gandul.info/politica/cele-mai-importante-modificari-in-noua-constitutie-a-romaniei-facute-de-puterea-usl-pe-ultima-suta-de-metri-12022232
Sunt 100% de acord cu delimitarea clara a responsabilitatilor Senatului si Camerei Deputatilor si cred ca asta e un pas inainte (desi se putea la fel de bine un sistem unicameral).
E bine ca e clar cine poarta responsabilitatea primului ministru. Noua Constitutie, daca va fi adoptata asa cum e propusa azi va transforma Romania intr-o republica parlamentara. Nu am nimic impotriva ideii ca partidul cu cele mai multe mandate sa preia postul de PM desemnat in mod automat, pe urma al doilea, etc. Asa e in Canada spre exemplu si functioneaza foarte bine. Semnalez insa o ciudatenie, si doua probleme:

Ciudatenia este ca un presedinte ales de electorat, culmea, pe o perioada mai lunga chiar decat Parlamentul, sa aiba rolul reginei Angliei in desemnarea primului ministru al Canadei: de ce ma rog trebuie Constitutia sa puna pixul in mana presedintelui si sa-i spuna ce PM TREBUIE sa propuna ? De ce sa nu o faca liderul Camerei Deputatilor spre exemplu, sau si mai simplu, de ce nu spune ca partidul cu cele mai multe mandate are dreptul ca in doua saptamani sa vina cu o propunere de PM in Parlament, dupa care al doilea partid are dreptul pentru inca alte doua saptamani, etc.

Prima problema vine din existenta celei de-a treia propuneri de PM: Daca partidul cu cele mai multe mandate nu trece, si nici al doilea, atunci “Preşedintele îl desemnează drept candidat pentru funcţia de prim-ministru pe reprezentantul propus de o coaliţie de formaţiuni politice parlamentare, care însumează majoritatea absolută a mandatelor parlamentare, potrivit rezultatului oficial al alegerilor.” Care e logica aici ? Am dat o sansa partidului celui mai mare, am dat o sansa si celui de-al doilea, si acum dam o sansa celorlalti ? Pot partidele 3, 4, 5 etc. sa insumeze jumatate plus unu, sau ar fi logica o astfel de propunere, chiar daca acceptata de o majoritate parlamentara nedoritoare de alegeri anticipate ? Plus ca ce te faci cand coalitia asta nu se poate forma ca nu au 50%, iar presedintele nu poate dizolva pana nu exista si a treia propunere respinsa.

A doua problema, si cred ca CC va respinge complet articolul asta este paragraful: “Este interzisă folosirea unei probe obţinute ilegal, cu excepţia cazului în care aceasta este folosită în favoarea celui acuzat”. Imi pare rau, daca e ilegala, e ilegala si basta! Nimeni nu e mai presus de lege!

CC TREBUIE sa se pronunte asupra noii Constitutii, o spune actuala Constitutie. E singura data cand o poate face din oficiu, nu trebuie sa reclame nimeni nimic:

ARTICOLUL 146
Curtea Constituţională are următoarele atribuţii:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei.

Reclame

Read Full Post »

„Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului” – Ion Iliescu.

Ați văzut poate zilele trecute că Vasilică Danileț, lupul tânăr al Justiției ce fusese exclus din CSM în urma votului a peste 1200 de judecători și peste 90 de judecătorii, s-a întors în CSM. Deși este evident, că uriașa MAJORITATE a judecătorilor nu doresc ca individul să-i reprezinte, Danileț declară senin: „Practic este un semnal dacă vreţi pe care l-am primit eu de la colegii mei. Va trebui să întăresc legăturile cu ei. Sigur doresc în continuare să îi reprezint. Vreau să vă spun că chiar astăzi am luat decizii extrem, extrem de importante în Consiliu, cum ar fi anunţarea unui concurs de admitere în magistratură, a unui nou concurs pentru INM, promovare la Înalta Curte. Deci sunt chestiuni de strategie de resurse umane care mă interesează cu precădere. Deci doresc mai mulţi colegi noi judecători şi procurori recrutaţi în sistem”.

În buna tradiție promovată de liderul spiritual al mișcării de „reînnoire” a Justiției, nu contează ce vor cei ce te-au ales, contează doar ce vrei tu și ce te interesează pe tine.

Pentru ca acest succes al Reformei Băsiste să fie posibil a fost nevoie din nou de Curtea Constituțională, care a declarat ca neconstituțional un articol de lege pe care Însuși Danilețul îl propusese. Culmea nesimțirii… Să-ți contești propriul articol de lege doar pe a-ți ține cu dinții de scaunul pe care te-ai cocoțat din neatenția celorlalți. Dovadă de maximă moralitate, ca și la Președintele Jucător.

Însă nu era suficientă decizia CC, mai era nevoie și ca un judecător al Curții de Apel București să valideze „soluția”. Acesta este Vasile Bîcu, suspendat din magistratură în urma unei anchete DNA din perioada anterioară Erei Prealuminatului și Reformatorului, dar întors în magistratură în 2008. Dacă sunteți curioși să vedeți ce făcuse respectabilul judecător, aveți aici link-ul.

În acest context Asociația Magistraților din România a comentat situația: „Graba in care s-au dispus masurile in acest caz este de natura sa ridice foarte multe semne de intrebare. Ne intrebam cum a fost posibil ca dupa ziua de joi, 23.05.2013, cand a fost inregistrat si repartizat aleatoriu dosarul, vineri, 24.05.2013 sa se dispuna preschimbarea termenului de judecata de la data de 14.06.2013 (termen rezonabil din toate punctele de vedere) pentru luni, 27.05.2013, data la care litigiul a si fost solutionat pe fond? (…) solicitam public, in numele tuturor magistratilor, ca o dovada a respectarii principiului transparentei – principiu invocat permanent, sa fie cunoscuta imprejurarea ce a determinat ca dosarul mentionat mai sus sa devina subiect de extrema urgenta judiciara.”

Mi se pare de asemenea de bun simț și comentariul din Lumea Justiției: „Ia incercati vreun avocat/justitiabil sa reusiti performantele lui Danilet. Sa vi se judece o exceptie de neconstitutionalitate in numai 5 saptamani la CCR si apoi in doar 3 zile (prin preschimbare de termen) cauza pentru care v-ati plans cu exceptie la CCR. Ce telefoane si ordine s-au dat la mizeria asta pe firul scurt! Curtea de Apel Bucuresti a ajuns culoar de salvare a CSM-istilor puterii? Daca pana si magistratii din AMR au ajuns sa se planga de aranjamentele din anumite dosare, va dati seama cat de bolnava a devenit Justitia romana?”

Ar mai fi de discutat și de modul în care s-au făcut numirile la ÎCCJ în ultimii doi ani, dar mi-e teamă că mi se va face greață de atâtea nemernicii puse la un loc.

Independența Justiției? Meandrele concretului ne-au „făcut” și vor continua să ne facă. Am râs de Emil Constantinescu când a spus că l-a învins fosta Securitate. Acum înțelegem și noi la ce și mai ales la cine se referea.

UPDATE: O observație pe care am mai făcut-o: nu numai statul lui Traian Băsescu se comportă aberant, dar și SUA și UE fac idioțenii. Fie limitând drastic libertățile fundamentale (SUA), fie intervenind aberant în economie limitând libertatea economică (UE).

Efectul final este același. Un procent tot mai mare din populație este frustrat de deciziile politice și se revoltă. Cred că este începutul sfârșitului pentru forma de organizare „STAT” așa cum o cunoaștem.

Întrebare pentru comentatori: dacă sunteți de acord cu ceea ce am zis mai sus, vă propun să ghicim modul în care se va produce transformarea:

1. Un război inter-state (mondial)?
2. Un război STAT – corporații/companii private?
3. O reformă democratică prin trecerea la un STAT mai mic și mai suplu?

Read Full Post »

Se spune ca istoria se repeta. In general, in istoria sa, Romania a evoluat datorita influentei straine, influenta ce o putem numi generic „print strain”. De obicei, lasata de „capul ei” Romania se consuma in lupte intestine sterile sau naviga fara directie. Boierii se imparteau in partide (partide de obicei afiliate unei puteri straine) , se certau, nu aveau proiecte comune sau pe termen lung, nu exista o gandire solidara care sa proiecteze in viitor nici macar in problemele majore, si sfarseau prin a se para, a se turna si a se denigra unii pe altii la „poarta”, la „devlet” adica in capitala influenta a epocii. Suna cunoscut? Nu vreau sa intru in amanunte istorice, dar Kiseleff ne-a adus Regulamentul Organic in 1831 (un Kiseleff venit din conservatoarea Rusie devenea reformator in Tarile Romane), elita pasoptista a fost influentata de ideile reformatoare din Franta sau Germania, Carol I aducea echilibrul politic si punea o limita coruptiei si jafului, iar urmasii sai intregeau Romania si civilizau (pe cat posibil) clasa politica romaneasca,dand Romaniei in 1923 o Constitutie evoluata pentru epoca respectiva(imitata ce-i drept dupa cea belgiana). Romania a avut rar o administratie generata exclusiv national in istoria recenta, si nu a produs modele de administratie sau de structuri politice. Oricum, chiar si atunci cand le-a avut , nu au fost importate de altii, si nici exportate de elita locala , ceea ce spune destul de mult despre calitatea acestor modele. Acestea au fost importate de la altii, imitate , si adaptate realitatilor locale romanesti. National-comunismul si alte extremisme au tradus aceasta lipsa prin „neamestec”, „blandetea firii romanesti”, „lipsa de pasiuni cotropitoare” , „absenta pornirilor de cuceritori sangerosi”, si alte expresii de autoalint justificator. Exceptia notabila consta in perioada asa-zis „ceausista”(si aceea fiind banuita a fi de inspiratie asiatica), in special 1973-1989, perioada care s-a soldat la nivel uman si al libertatilor cu rezultatele cunoscute.

De multe ori am fost pusi sa votam (sa alegem, sa avem o optiune) fie pentru „printul strain”, fie pentru o administratie national-generata. De cele mai multe ori, Romania a ales „printul strain”. Proiectele locale, invelite in general intr-un limbaj nationalist sforaitor, intr-o demagogie a „romanismului” undeva intre Miorita si Stefan cel Mare, sau mai recent intr-o betie a cuvintelor inchegate in discursuri antieuropene fara a fi in acelasi timp eurosceptice (adica challenging), au esuat prin neclaritate si confuzie, sau au stralucit prin totala lipsa de continut.
Nici maine nu avem a vota altfel. Pana la urma, ambele tabere politice importante au extrem de putine diferentieri. In fiecare tabara exista oameni admirabili si scursuri politice, nici una din taberele politice nu are o directie doctrinara clara si asumata, ambele tabere sunt egal corupte , fiecare a fost la guvernare, iar rezultatele pozitive sau negative tin mai mult de perceptia personala decat de realitate. Dar de bine de rau, in ultimii cinci ani, Romania s-a inscris pe o traiectorie, asa numita cale europeana. Pentru a ajunge aici s-a lucrat 10 ani, toate fortele politice au aderat la acest proiect in perioada’97-2007, euroscepticismul a fost cvasiinexistent la nivel politic, iar romanii au trait extazul in momentul cand Romania a devenit membru UE. Diferenta dintre cele doua tabere politice majore este data de continuarea acestei politici de aderenta la un europenism din ce in ce mai sceptic cu el insusi, sau concentrarea pe un discurs anti’ fara ca acesta sa fie (si) eurosceptic. Vorbesc de discurs, pentru ca cei care-i critica pe Merkel sau Barosso, ii pun coarne lui van Rompuy, sau o stramba pe Reding, nu par a avea un proiect alternativ la transferul de suveranitate catre Bruxelles. Nu exista un proiect national acolo, si nici un mesaj sau discurs eurosceptic dupa model englezesc. Exista doar anti’ fara a sti ce am putea pune in loc. Declaratia unui lider politic roman , “Daca ni se spunea in 2007, domnule, nu o sa aveti nici drumuri, nici spitale, nici agricultura ca in Vest, dar o sa va facem ANI si DNA, poate ca ne gandeam de mai multe ori” , mi se pare emblematica. Limbajul „dublu”, de pisic jucaus in presa internationala, si de tigru indignat pe malurile Dambovitei, nu (mai) inseala pe nimeni si nicaieri. Buna parte a clasei politice (si parerea mea ca si buna parte a populatiei) ar dori sa avem UE, dar fara regulile acesteia, fara constrangerile legilor, si fara obligatiile ce decurg din apartenenta la un club la usa caruia am suspinat ani de zile. Adica sa vina UE „sa ne faca” , „sa ne dea” dar sa ne lase sa ne facem mendrele fara sa ne moralizeze sau sa ne atraga atentia sa nu clefaim la masa si sa mancam cu furculita, sau ca nota de plata trebuie totusi achitata la sfarsit. Ceea ce nu inteleg (sau nu vor sa inteleaga) este ca una fara de alta nu se poate. In cealalta tabara politica „alipirea la UE” pare sa inlocuiasca orice initiativa nationala, iar aducerea „printului strain” este panaceu.
Nu cred ca victoria (previzibila) a unei tabere ne va scoate din UE. Dar va face dificil, sau mai dificil ca Romania sa aiba o voce ascultata si respectata la „devletul” de astazi, si ca urmare o influenta scazuta acolo unde multi se uita astazi ca la capitala Europei.
Pana la urma , maine nu vom alege intre „Tanda” si „Manda”, intre „Ghita” si „Ion”, sau intre coruptul X sau mai coruptul Y. Alegem intre print strain si Agamita. Si se pare ca Agamita a castigat, fara ca aceasta sa insemne , sau sa fie egal cu „si Romania a castigat”. Viitoarea opozitie este adepta printului strain, iar presiunea apartenentei (la UE) poate pana la urma sa-i tulbure jocul politic lui Agamita. Sa fie acest print strain (vorbesc de cel actual) la fel de onest precum Kiseleff, sau la fel de echilibrat si vizionar cum a fost Carol I?

Read Full Post »