Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘CSM’

Astăzi au fost trei evenimente remarcabile:

A. Judecatoarea Camelia Bogdan, exclusa din magistratura printr-o decizie a CSM – știre HotNews

Judecatoarea Camelia Bogdan, cunoscuta pentru faptul ca l-a condamnat la 10 ani de inchisoare cu executare pe Dan Voiculescu in dosarul ICA, a fost exclusa din magistratura printr-o decizie a Consiliului Superior al Magistraturii.

Îmi amintesc cu un oarecare amuzament de interpelarea unui amic: „Tot cu de-astea te ocupi, Porthos?”, ca și cum aș fi un diversionist și un dezinformator. Amicul chiar a ținut să mă întrebe dacă nu cumva am postat articolul meu (el l-a numit „flamboiant”), ca drept la replică la articolul lui (preluare după HotNews): „In apararea reputatiei judecatoarei Camelia Bogdan” de Dan Tapalaga.

B. Curtea Constituțională a respins cererile de soluționare a conflictelor juridice de natură constituțională dintre autoritatea executivă – Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea legiuitoare – Parlamentul României, pe de altă parte, precum și dintre autoritatea executivă – Guvernul României, pe de o parte, și autoritatea judecătorească – Consiliul Superior al Magistraturii, pe de altă parte, cereri formulate de Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv de Președintele României.

C. Moțiunea de cenzură a Guvernului a fost respinsă – dar cred că nu și-a imaginat nimeni că vreo astfel de inițiativă ar avea vreo șansă. Noii Securități (DNA) îi rămâne o singură soluție să îl pună sub acuzare pe Grindeanu, permițându-i lui Johannis să-l demită.

Însă Călin Popescu-Tăriceanu în calitate de Președinte al Senatului a sesizat astăzi Curtea Constituțională referitor existența unui conflict de natură constituțională în cazul anchetei DNA referitoare adoptarea OUG 13. Practic dacă CCR constată neconstituționalitatea anchetei, DNA riscă desființarea. Iar dacă Iohannis îl demite pe Grindeanu pe baza anchetei (prezumat neconstituționale) a DNA, riscă suspendarea.

O să fie interesant.

Anunțuri

Read Full Post »

Am preluat cu copy-paste articolul din HotNews. Pentru mulți, ceea ce s-a întâmplat la CSM reprezintă revenirea la normalitate. Pentru băsiști, înseamnă sfârșitul normalității. A „normalității” lor.

Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea de aparare a reputatiei profesionale depusa de Camelia Bogdan dupa ce judecatoarea ce a dat sentinta in dosarul Vociulescu-ICA reclamase ca a fost supusa „unui linsaj mediatic de catre Antena 3. CSM i-a respins cererea cu scorul de 13 – 4.

Anuntul a fost facut de presedintele CSM, judecatorul Mircea Aron, dupa finalizarea deliberarii, informeaza Agerpres.

Pe ordinea de zi a sedintei Plenului CSM de joi s-a aflat o cerere de aparare a reputatiei profesionale si a sistemului judiciar in ansamblul sau formulata de judecatoare.

Camelia Bogdan, cea care a facut parte din completul care l-a condamnat pe Dan Voiculescu in dosarul ICA, a depus la CSM o cerere de aparare a reputatiei profesionale, sustinand ca a fost supusa unui adevarat „linsaj mediatic” de catre postul Antena 3 si portalul Lumea Justitiei.

Judecatoarea le ceruse joi dimineata mai multor membri ai CSM sa se abtina la judecarea cererii sale de aparare a reputatiei profesionale, pe motiv ca acestia s-ar afla in incompatibilitate si nu ar putea fi obiectivii

Camelia Bogdan i-a nominalizat pe Marius Tudose, Alexandru Serban, Adrian Bordea, Norel Popescu si Corina Dumitrescu, dar si pe judecatoarea Monalisa Neagoe, care anuntase deja ca se abtine de la judecarea cauzei.

„Eu va dau posibilitatea sa apreciati cu privire la impartialitatea dumneavoastra, deoarece nu doresc sa formulez cereri de recuzare, dar, daca totusi se considera ca atitudinea mea este abuziva, (…) o sa facem eventual si cererile de recuzare. Dar o sa dau posibilitatea colegilor mei sa aprecieze cu privire la impartialitatea dumnealor”, a spus Camelia Bogdan.

Afirmatiile facute in sustinerea solicitarilor sale au provocat reactii din partea membrilor CSM vizati, unii respingandu-le ca nefondate, iar altii parasind sala in care se desfasura sedinta Plenului CSM.

„Era mai simplu daca spunea cine vrea sa o judece”, a spus judecatorul Norel Popescu, unul dintre cei acuzati de incompatibilitate.

Camelia Bogdan i-a sugerat ulterior si Alinei Ghica sa se abtina, invocand „niste zvonuri rautacioase” carora nu le-a dat crezare, dar care ar indica o posibila situatie de incompatibilitate.

Plenul CSM a ramas in deliberare pe solicitarile formulate de Camelia Bogdan.

Pe ordinea de zi a sedintei Plenului CSM de joi se afla o cerere de aparare a reputatiei profesionale si a sistemului judiciar in ansamblul sau formulata de judecatoarea Camelia Bogdan.

Camelia Bogdan, judecatoarea care a facut parte din completul care l-a condamnat pe Dan Voiculescu in dosarul ICA, a depus la CSM o cerere de aparare a reputatiei profesionale, sustinand ca a fost supusa unui adevarat „linsaj mediatic” de catre postul Antena 3 si portalul Lumea Justitiei.

Read Full Post »

M-am întrebat de multe ori de ce oameni cu vârstă, pregătire și chiar mod de gândire apropiat pot avea perspective atât de diferite asupra unor probleme simple. De multe ori, în lipsa unei explicații mai bune, etichetele țin loc de raționament. „Ești băsist!” sau „ești năstăsist!” devin prisma prin care încercăm să înțelegem ideile și luările de poziție ale celorlalți. Deși la o analiză mai atentă, astfel de modele/etichete nu explică decât o parte a reacțiilor celorlalți.

Spre exemplu etichetarea mea ca „năstăsist” nu prea se corelează în niciun mod cu pozițiile critice pe care le am la adresa erorilor guvernului Năstase. Cel mai bun exemplu este 112. Dar am exact aceeași opinie și despre alte „erori”. Spre exemplu în problema „licențelor Microsoft” vândute de Claudiu Florică. Însă încercarea de nuanțare (atunci când spun că licențele trebuiau totuși cumparate) mă face din nou „năstăsist” în ochii celor care-l detestă pe Năstase și-l preferă pe Băsescu.

Și invers. Mie amestecul lui Băsescu în Justiție mi se pare impardonabil, vecin cu totalitarismul, iar celorlalți li se pare benefic, o necesitate în lupta cu corupția. Oare de ce? O explicație care mie mi se pare plauzibilă e legată de mediul în care trăim. Am constatat asta mergând din când în când în Gorj, în perioada în care Mischie era în plină glorie.

De la București, „baronul” părea un găinar mărunt, cineva pe care mai degrabă să-l iei în râs și nu vreun pericol major. În Tg-Jiu, lucrurile păreau complet diferite. Oameni inteligenți și de bun simț detestau sincer ceea ce numeau ei „mafia PSD”, „comunismul” și pe Ion Iliescu. Recunosc că mă cam pufnea râsul. În primul rând că Ion Iliescu și Nicolae Mischie nu au nimic în comun. Sunt două specii complet diferite.

Ion Iliescu este într-adevăr comunist. Însă este benign. În perioada în care a fost el Președinte (2000-2004), s-au luat cele mai multe măsuri „liberale” (privatizări, dereglementări, liberalizarea piețelor de telecom, banking și oil). Un singur lucru important a reușit să oprească și mă refer la cota unică. Însă doar pentru o scurtă perioadă de timp. Sunt convins că dacă ar mai fi avut un mandat, trecea și asta.

Nicolae Mischie, în schimb, nu are nimic de-a face cu comunismul. Este un produs tipic al tranziției. E aceeași specie cu Oprișan sau Gheorghe Ștefan. Mafioți locali, dar fără anvergură. Cel puțin în lipsa unui Capo di Tutti Capi. Pentru cineva care trăiește în județul lui Renato sau Pinalti lucrurile se văd însă diferit. Probabil că încrengătura mafiotă locală te face să ai senzația că sunt omniprezenți și omnipotenți. Că nimic nu-i poate atinge.

Pentru cineva care trăiește însă în București, e mai revoltătoare atitudinea de Președinte Jucător a lui Băsescu. Ești chiar tentat să vezi legături care poate nu există, cum ar fi cea dintre Oprișan și Băsescu. Iar legături de tipul Ștefan-Udrea-Băsescu devin dovada unei mafii atotputernice.

Încerc să-mi imaginez cum se văd lucrurile din Bruxelles sau din Montreal. Probabil că ceea ce primează este „lupta împotriva corupției” ca principiu și mai puțin modul concret în care se întâmplă. Probabil că micile „derapaje” sunt scuzabile. Probabil că intervenția brutală în fostul CSM a lui Băsescu, mergând până la amenințarea cu evacuarea a unei judecătoare, pare a fi un lucru minor atât la Tg-Jiu cât și la Montreal sau Bruxelles. Sau încălcarea legii de către CSM-ul „reformat” a la Băsescu, în cazul perchiziției locuinței unui judecător CEDO. Deși aceste lucruri par absolut înfiorătoare la București.

Cu siguranță, articolul de față e plictisitor. Nu are nimic amuzant. Așa că închei aici și vă invit să urmăriți spectacolul „anti-corupție”. Am înțeles că se pregătește Microsoft, episodul 2. De data asta nu numai cu firmele americane de software, ci și cu EADS și bănci internaționale. Pe scenariul lui Doru Boștină, cunoscut avocat bucureștean. Printre altele, expertul juridic preferat de Ambasada Rusiei la București. Încă mă întreb cine o fi regizorul. Băsescu pare a fi mai degrabă actor.

Read Full Post »

„Pus astfel în lumină, ancorat in sinergia faptelor, recursul la universalitate nu eludează meandrele concretului” – Ion Iliescu.

Ați văzut poate zilele trecute că Vasilică Danileț, lupul tânăr al Justiției ce fusese exclus din CSM în urma votului a peste 1200 de judecători și peste 90 de judecătorii, s-a întors în CSM. Deși este evident, că uriașa MAJORITATE a judecătorilor nu doresc ca individul să-i reprezinte, Danileț declară senin: „Practic este un semnal dacă vreţi pe care l-am primit eu de la colegii mei. Va trebui să întăresc legăturile cu ei. Sigur doresc în continuare să îi reprezint. Vreau să vă spun că chiar astăzi am luat decizii extrem, extrem de importante în Consiliu, cum ar fi anunţarea unui concurs de admitere în magistratură, a unui nou concurs pentru INM, promovare la Înalta Curte. Deci sunt chestiuni de strategie de resurse umane care mă interesează cu precădere. Deci doresc mai mulţi colegi noi judecători şi procurori recrutaţi în sistem”.

În buna tradiție promovată de liderul spiritual al mișcării de „reînnoire” a Justiției, nu contează ce vor cei ce te-au ales, contează doar ce vrei tu și ce te interesează pe tine.

Pentru ca acest succes al Reformei Băsiste să fie posibil a fost nevoie din nou de Curtea Constituțională, care a declarat ca neconstituțional un articol de lege pe care Însuși Danilețul îl propusese. Culmea nesimțirii… Să-ți contești propriul articol de lege doar pe a-ți ține cu dinții de scaunul pe care te-ai cocoțat din neatenția celorlalți. Dovadă de maximă moralitate, ca și la Președintele Jucător.

Însă nu era suficientă decizia CC, mai era nevoie și ca un judecător al Curții de Apel București să valideze „soluția”. Acesta este Vasile Bîcu, suspendat din magistratură în urma unei anchete DNA din perioada anterioară Erei Prealuminatului și Reformatorului, dar întors în magistratură în 2008. Dacă sunteți curioși să vedeți ce făcuse respectabilul judecător, aveți aici link-ul.

În acest context Asociația Magistraților din România a comentat situația: „Graba in care s-au dispus masurile in acest caz este de natura sa ridice foarte multe semne de intrebare. Ne intrebam cum a fost posibil ca dupa ziua de joi, 23.05.2013, cand a fost inregistrat si repartizat aleatoriu dosarul, vineri, 24.05.2013 sa se dispuna preschimbarea termenului de judecata de la data de 14.06.2013 (termen rezonabil din toate punctele de vedere) pentru luni, 27.05.2013, data la care litigiul a si fost solutionat pe fond? (…) solicitam public, in numele tuturor magistratilor, ca o dovada a respectarii principiului transparentei – principiu invocat permanent, sa fie cunoscuta imprejurarea ce a determinat ca dosarul mentionat mai sus sa devina subiect de extrema urgenta judiciara.”

Mi se pare de asemenea de bun simț și comentariul din Lumea Justiției: „Ia incercati vreun avocat/justitiabil sa reusiti performantele lui Danilet. Sa vi se judece o exceptie de neconstitutionalitate in numai 5 saptamani la CCR si apoi in doar 3 zile (prin preschimbare de termen) cauza pentru care v-ati plans cu exceptie la CCR. Ce telefoane si ordine s-au dat la mizeria asta pe firul scurt! Curtea de Apel Bucuresti a ajuns culoar de salvare a CSM-istilor puterii? Daca pana si magistratii din AMR au ajuns sa se planga de aranjamentele din anumite dosare, va dati seama cat de bolnava a devenit Justitia romana?”

Ar mai fi de discutat și de modul în care s-au făcut numirile la ÎCCJ în ultimii doi ani, dar mi-e teamă că mi se va face greață de atâtea nemernicii puse la un loc.

Independența Justiției? Meandrele concretului ne-au „făcut” și vor continua să ne facă. Am râs de Emil Constantinescu când a spus că l-a învins fosta Securitate. Acum înțelegem și noi la ce și mai ales la cine se referea.

UPDATE: O observație pe care am mai făcut-o: nu numai statul lui Traian Băsescu se comportă aberant, dar și SUA și UE fac idioțenii. Fie limitând drastic libertățile fundamentale (SUA), fie intervenind aberant în economie limitând libertatea economică (UE).

Efectul final este același. Un procent tot mai mare din populație este frustrat de deciziile politice și se revoltă. Cred că este începutul sfârșitului pentru forma de organizare „STAT” așa cum o cunoaștem.

Întrebare pentru comentatori: dacă sunteți de acord cu ceea ce am zis mai sus, vă propun să ghicim modul în care se va produce transformarea:

1. Un război inter-state (mondial)?
2. Un război STAT – corporații/companii private?
3. O reformă democratică prin trecerea la un STAT mai mic și mai suplu?

Read Full Post »

Interesanta discuție purtată de pierre și Bibliotecaru m-a făcut să mă gândesc că o discuție pe tema Justiției ar fi cât se poate de oportună.

Pe de o parte sunt Traian Băsescu, Monica Macovei și cei ce susțin că în România a avut loc o reformă a Justiției, iar de cealaltă parte sunt Adrian Năstase, Victor Ponta si cei care susțin că de fapt a fost doar praf în ochi pentru a masca lupta pentru putere.

Departe de a mă considera imparțial, eu recunosc cinstit că mă număr printre cei care cred că primitivul nostru președinte a vrut doar să controleze și ultima putere pe care nu o controla. Justiția.

Iar pentru asta nu a ezitat să intimideze și să amenințe membrii CSM. Astfel încât, care după așa zisa reformă a justiției, aceeași membri au devenit de neatins. Practic nimeni nu mai poate pune în discuție deciziile lor, din motive de… independență.

Îi provoc pe cei care susțin punctul de vedere al lui Traian Băsescu, pe pierre și d’Artagnan în primul rând, să explice de ce ÎNAINTE de așa zisa reformă, membrii CSM puteau fi intimidați și amenințați de ȘEFUL STATULUI, iar după „reformă”, nu mai avem voie să ne îndoim de niciuna din deciziile noilor membri CSM.

Până atunci, eu sunt de acord cu punctul de vedere al lui Victor Ponta: „Nu a fost nicio reformă în Justiție, totul a fost o chestiune la vârf, de imagine și de putere. Problema sunt cele trei milioane de dosare și cei care se judecă trei ani în România. Reforma în Justiție o să fie doar atunci când pe cei care se bat cu bâte și pistoale îi arestăm, iar ceilalți să se judece în stare de libertate și atunci, când spune judecătorul, da, îi arestăm”

Pierre, d’Artagnan, vă provoc să spuneți de ce a fost nevoie de arestarea „preventivă” a lui Dinu Patriciu, Puiu Popoviciu, Gigi Becali, Florin Costiniu, ș.a.m.d. Vorbim de Justiție sau de intimidare și stat totalitar?

PS: Nu mai reiau argumentația condamnării lui Adrian Năstase. Cred că am fost cu toții de acord că a fost ridicolă.

Read Full Post »

Nu sunt jurist si nu voi aborda tema de azi din perspectiva specialistului, ci a bunului simt si principiilor fundamentale ale drepturilor individului. Credinta mea este ca atunci cand acestea sunt ignorate, dar se sustine infaptuirea justitiei, ne aflam in fata unei mistificari, a unei minciuni, sau in cazuri benigne, a unei neintelegeri.

Codul Penal a cunoscut in ultima vreme modificari importante. Intentia cu care s-au facut acele modificari a fost, desigur, eficientizarea legii penale, respectiv combaterea mai eficienta a criminalitatii. Nu contest, de fapt nu sunt capabil sa evaluez oportunitatea acestor modificari, si este posibil ca vechiul cod sa fi fost mai prost decat actualul. Din punctul meu de vedere insa, amandoua sufera de acelasi neajuns, respectiv amandoua isi trag sursa din aceeasi incalcare majora a unui principiu fundamental de drept natural: toti oamenii se nasc egali. Din care cauza, orice alt fel de ierarhizare stabilita prin asa-zisele legi pozitive, cum ar fi Codul Penal sau cel de Procedura Penala, samd, dar chiar si Constitutii, incalca acest principiu.

O astfel de incalcare o reprezinta proclamarea asa zisului Interes Public. Desigur, suna bine si generos. Dar este un concept imposibil de definit cu rigoarea si consecventa necesare identificarii fara gres a naturii si intinderii sale. De fapt, singura echivalenta practica este interesul Statului. Cu alte cuvinte, introducerea acestui concept nu semnifica altceva decat consacrarea unui principiu conform careia Statul va putea promova si pune in aplicare prevederi ce vor incalca principiul egalitatii de facto a tuturor fiintelor umane, creand institutii si pozitii ce vor conferi privilegii speciale. Regele a fost inlocuit, privilegiile au ramas. Daca, potrivit principiilor legilor naturale, cel care acuza sau cel acuzat nu se gasesc in raporturi ierarhice, situatia se schimba atunci cand acuzatorul a capatat statutul de acuzator public. Procuror, pe intelesul comun. Statutul lui nu este echivalent celui al unui oarecare avocat, ci se bucura de privilegii speciale. Nu se intampla numai in Romania fenomenul, se pare ca secolul XX a fost secolul in care peste tot in lumea democratiilor occidentale, Institutia Procurorului a crescut in importanta, iar Codurile Penale au cunoscut o evolutie continua ce a mers spre intarirea pozitiei Procurorului in sistemele juridice. Actionand in numele Interesului Public, Maria-Sa incontestabila, se pare, intr-o democratie, aceasta permanenta intarire a putut fi mereu trecuta prin Parlamente si votata, fara prea multa discutie si grija fata de imbrancirera subsecventa pe scari a unor drepturi fundamentale. De altfel, este adevarat ca de foarte multe ori s-au facut posibile in acest fel ingradirea unor alte abuzuri, cum ar fi cele ale politicienilor si inaltilor functionari, ori lupta cu criminalitatea organizata…creata tot de catre Stat prin interdictii absurde, (alta incalcare de drepturi), cum ar fi cele care privesc consumul de alcool, droguri, etc. Altfel spus, sistemul democratic isi creaza problemele, inventeaza inamici, pentru a justifica apoi existenta institutiilor care sa le combata, de pe pozitii speciale. Cum ar fi insa sa se evite direct crearea acelor probleme, care inseamna de altfel doar respectarea cu adevarat si cu sfintenie a principiilor fundamentale din care ar trebui sa izvorasca orice norma de drept sau reglementare, nu se mai discuta decat marginal. Discutia de fond a devenit cea despre intinderea privilegiilor si nu despre existenta lor. Am numit doar Procurorul, dar avem Fiscul cu toate variantele sale, avem Securitatea Nationala, Protectia Consumatorului si tot felul de institutii una mai speciala decat alta, care uzeaza, atunci cand nu abuzeaza, de statute speciale, unde egalitatea a fost demult declasata la rang de subordonare fata de Stat.

Nu am nici un dubiu ca unor privilegii trebuie sa le opui alte privilegii. Nu te poti lupta cu floreta de antrenament cu cel care umbla cu spada de razboi in mana. Dar raul trebuie identificat corect, si in loc sa dam Procurorului sau Inspectorului de Fisc inca o arma de tras dupa colt, mai bine retragem armamentul tuturor celor care intr-o democratie, ajung sa se cocote pe umarul nefericitilor votanti pana in sferele in care, invaluindu-se in mantia imunitatii si arborand insemnele pacatosului Interes Public, devin cei mai periculosi inamici ai principiilor justitiei adevarate. I-am numit pe politicieni si toate formele lor de existenta. In loc de o cursa a inarmarilor in privilegii a Institutiilor Statului, o anulare completa a tuturor privilegiilor care creeaza, in vreun fel sau altul, o ierarhizare in fata legii, ar fi poate calea corecta.

Judecatorul Cristi Danilet, membru CSM, atragea atentia pe blogul sau zilele trecute, prin doua articole, asupra caracterului penal al marturiei mincinoase sau al ofensei aduse procurorilor. Perfect adevarat si greu disputabil, inclusiv la nivelul motivatiei legii. Insa ceea ce ne-a adus aici, ne-a indepartat de principiile fundamentale ale dreptului, iar asta ar trebui sa ne ingrijoreze, sa ne arate ca raul este mult mai adanc. Democratia nu are nici un folos din faptul ca este democratie, daca nu reuseste sa evite nu abuzul, ci crearea premiselor abuzului, de oricare parte. Daca prin interes public se intelege subordonarea intereselor legitime ale indivizilor, aceasta anomalie nu va permite justitiei sa se manifeste cu adevarat, iar democratia devine eventual mai sofisticata, insa nu mai dreapta decat alte forme de guvernamant.

Read Full Post »

Acum câteva zile, mai exact pe 17 august, au fost condamnate la doi ani de pușcărie pentru „huliganism și incitare la ură religioasă”, cele trei membre ale grupului Pussy Riot. Dacă nu ați mai auzit de ele, aveți aici „infracțiunea”:

Câteva zeci de secunde de performanță „live”, montate într-un clip de nici 2 minute, în care Putin este luat peste picior într-un moment când omului nu-i ardea de glumă (erau alegeri). Așa că „artistele” au fost ridicate și duse la pușcărie în așteptarea previzibilei condamnări. Lipsă de respect la adresa reprezentanților statului, a bisericii și în general a „demnității” publice.

Nu vă sună cunoscut? Zilele trecute, unul din membrii CSM-ului, Vasilică Danileț, ne atrăgea politicos atenția pe blogul propriu, că lipsa de respect și insultele la adresa magistraților, precum și instigarea la aceste fapte se pedepsește cu până la un an de închisoare, conform noilor modificări la Codul Penal, introduse prin Ordonanță de Urgență de Guvernul Boc. Mă întreb câți ani de pușcărie ar fi primit cele trei fete dacă ar fi cântat într-o sală de judecată. Sau la sediul CSM?

Nu vi se pare că în același mod în care există două Rusii, cea intolerantă și rigidă, Rusia lui Putin și Rusia liberă a fetelor de Pussy Riot, tot așa avem și două Românii. România lui Vasilică Danileț, individul copleșit de propria lui importanță și de respect datorat castei din care face parte. Reprezentanții Statului. Cu care nu ai voie să glumești. Nu ai voie să le pui la îndoială deciziile, faptele, atitudinile. Chiar dacă conduc beți. Sau care dacă decid că vor să-i întrebe pe cei care au votat, de ce au votat, chiar au votat sau cu cine au votat, nimeni nu are dreptul să-i întrebe cum mama naibii le-a venit ideea să-i întrebe tocmai pe respectivii amărășteni. Să ne-nțelegem, mi se pare normal să investighezi o posibilă infracțiune. Dar mi se pare profund anormal să consideri drept posibili infractori pe toți cei care au votat. Și mi se pare și mai anormal să reacționezi țâfnos și să împingi în față textul legii atunci când „o anumită parte a presei” își pune întrebări cu privire la imparțialitatea procurorilor. S-au mai rău să-i ameninți pe jurnaliști cu închisoarea pentru „instigare”, așa cum a făcut acel Vasilică.

Cealaltă Românie suntem noi, cei care considerăm că morga „reprezentanților statului” e bună doar ca subiect de bășcălie. Cei care ne ocupăm cu înțepatul Vasilicilor plini de importanță. Oare or fi și muschetari printre ei?

PS: În acest context Traian Băsescu îmi e chiar simpatic. Asta îl deosebește pe „dictatorul” mioritic de omologul lui rusesc. Athos zicea ceva că ar fi anti-etatist. Dacă cineva remarcă astfel de simptome, vă rog să-mi atrageți atenția. Mi-ar plăcea să devin un fan al lui TB. Un băsist. Ungurean aproape că ajunsesem. Însă năstăsist sunt cu siguranță. Cu atât mai mult cu cât domnul Năstase bloggerește din pușcărie. Oare cât de absurd sună pușcăriile băsiste? Oricum mai prost decât Justiția macovistă. Sau macovită.

A descoperit cineva motivarea sentinței în procesul „istoric” al domnului Năstase? Avea dreptate Lucia Hossu-Longin atunci când spunea de Lotul Năstase. E cu adevărat un proces istoric.

PPS: Știe cineva ce semnificație are expresia „!No Pasaran!” de pe tricoul domnișoarei în acest context? Poate că nu are…

Pussy Riot în pușcărie

UPDATE: Vasilică de la CSM simte nevoia să vină cu explicații suplimentare: „Martorul care minte organele judiciare riscă închisoarea” – oare își imagina cineva că ar putea fi altfel? Ceea ce este cu adevărat interesant este următoarea precizare: „Incă ceva: legea nu reglementează posibilitatea martorului de a fi asistat de avocat.” Tradus liber înseamnă: nu vă faceți iluzii că ați avea dreptul să veniți cu avocatul. Ce? Credeți că sunteți în America?

Poate că ar fi momentul ca Parlamentul să modifice mizeria de Cod Penal. Pentru că în versiunea actuală, doar „organele” par a avea drepturi.

Read Full Post »