Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘datorii’

Parlamentul cipriot a respins ieri, fara nici un vot pentru, ci cu 32 impotriva si 19 abtineri, o lege privind achizitia fortata de actiuni in bancile falimentare ale Ciprului, bani destinati cofinantarii pachetului de bailout aprobat de asa zisa troica, in valoare de 10 miliarde EUR. Desigur, a fost un soc faptul ca pentru prima data de cand in Uniunea Europeana se arunca colace de salvare pentru Guvernele si bancile in criza, depozitarii bancilor ar fi fost obligati sa suporte o parte din costul si riscul ajutorului de urgenta. Multi s-au intrebat care este motivul, si s-a sugerat ca acesta il constituie existenta, (mai mult potentiala decat reala), a aproape 20 miliarde bani rusesti in conturile bancilor cipriote, iar ajutorul s-ar fi transformat in posibilitatea acestora de a-si salva depozitele pe seama banilor germani, cel mai important finantator al pachetului. Desigur, nu este fals, dar asta nu ilustreaza altceva decat realitatea stramba pe care o creeaza, intotdeauna, incalcarea arbitrara a unor principii de baza.

Bancile cipriote nu au facut nimic diferit de ceea ce fac toate bancile, iar Guvernul Cipriot nu a facut altceva decat ce fac toate Guvernele. Ce inseamna asta? Inseamna ca bancile imprumuta bani pe care nu ar trebui sa-i imprumute, iar Guvernele contracteaza datorii pe care nu ar trebui sa le contracteze. Nu este nici un dubiu ca depozitele bancare ar trebui sa stea in banci, si nu este nici un dubiu ca Guvernele nu ar trebui sa-si inroleze tarile si cetatenii in proiecte nesustenabile financiar, indiferent de motivatie, intrucat acesti cetateni nu s-au declarat vreodata gata sa-si piarda nici partial si nici total, bunurile sau banii, de dragul unor asemenea proiecte. Pusa in acest fel, problema s-ar lovi probabil de acelasi rezultat al votului oriunde in lumea: respingere. In cazul Ciprului, populatia a privit pentru prima data riscul in ochi si nu i-a placut ce a vazut, transmitand prin demonstratii un mesaj pe care un Parlament inspaimantat l-a preluat: nu vrem sa fie problema noastra.

In viata noastra de zi cu zi, toata lumea pare impacata cu gandul ca depozitele bancare sunt folosite de catre banci in finantare. Motivul nu este insa acela ca s-ar impaca in vreun fel cu volatilizarea acelor depozite! Pur si simplu, in relatia cu bancile, oamenii se bazeaza pe … Guverne. Iar Guvernele incurajeaza asta, prin tone de reglementari menite sa tina in viata un joc periculos, dar de care profita din plin. Pentru a proceda astfel, nu ezita sa se constituie garant pentru depozitele populatiei si de multe ori creaza obligatia de a se lucra cu bancile, sau cel putin incurajeaza in mod vadit relatia cu banca, pentru mai multa „transparenta”, „legalitate”, „securitate”, etc. Unde este insa transparenta, cand se vorbeste de garantii si nimic despre riscuri? Unde este legalitatea, cand in dispretul codurilor civile, legile speciale permit bancilor efectuarea unor operatii ce ar trebui calificate drept ilegale in acord cu principiile de drept? Unde este securitatea, cand alternativele tale sunt pierderea partiala sau totala a banilor depozitati?
Realitatea este aceea ca cu cat depozitele sunt mai mari, cu atat afacerile bancilor sunt mai mari si posibilitatea acestora de a sustine cheltuiala guvernamentala, mai mare. Aceasta cheltuiala guvernamentala este ceea ce alimenteaza sustinerea populara a sistemului, intrucat face ca aparent tara sa prospere si toata lumea sa exclame „ce sistem minunat avem!” Dupa un timp, nimeni nu se mai intreaba cum functioneaza cu adevarat, pur si simplu functioneaza. Creditele curg, nimeni nu prea este refuzat, si intreaga viata economica devine una in care se vorbeste in special despre veniturile viitoare. Insa aparenta simbioza nu este altceva decat o complicitate, constienta sau nu, la o schema fundamental frauduloasa, o escrocherie cum scrie cartea. Si ca in orice escrocherie, nu avem de-a face decat la prima vedere cu o relatie „win-win”. In cele din urma, exista victime si profitori. Aparenta onorabilitate a acestei escrocherii se datoreaza implicarii masive a Guvernelor in toate etapele jocului. Si totusi, escrocheria ar putea fi recunoscuta ca atare, daca am avea ochii larg deschisi si am fi dispusi sa nu ne lasam cumparati de avantajele aparente acestui sistem.

Daca preferam insa sa-i tinem inchisi si sa nu ne intrebam, cum de este posibil ca banca sa nu ne pretinda un cost si sa ne dea bani pentru depozite care teoretic ar trebui sa fie la dispozitia noastra; daca nu ne intrebam cum de este posibil si legal ca o banca sa crediteze cu mult mai multi bani decat va avea vreodata la dispozitie; daca nu ne intrebam cum de este posibil si legal ca Bancile Centrale sa tipareasca bancnote, adica sa produca bani, fara nici o legatura cu schimburile reale de bunuri; daca nu ne intrebam de ce Guvernul are dreptul sa cheltuie mai mult decat strange sau ne lasam atat de usor convinsi ca o face pentru dezvoltare si beneficiul tuturor; daca nu facem toate acestea si transferam Guvernului toata raspunderea, atunci nu suntem altceva decat niste actuali complici, viitoare victime. Atunci cand incep sa apara erori in sistem, incepe sa devina vizibil cat de arbitrar, instabil si periculos este acesta. Astfel de erori au devenit vizibile de mult, insa intreaga straduinta a Sistemului s-a indreptat inspre autosalvare. Cu succes deocamdata. Dar evenimente ca cel din Cipru se pot dovedi erori fatale. Ce este la Cipru atat de diferit? De ce cateva miliarde de EUR au declansat dintr-o data o criza fara precedent, cand sute si mii de miliarde au curs pana acum catre restul tarilor din UE? Pur si simplu situatia Ciprului, o tara care nu poate nicium garanta acesti bani, cu un sistem bancar imens dar extrem de expus la criza datoriilor Greciei si la o piata impobiliara pe cale de dezintegrare, la care se adauga existenta unor deponenti in majoritate rusi, a determinat pe creditori sa adopte o pozitie neconforma, aratand publicului pentru prima data statutul sau de potentiala victima. Cu un Guvern falit si banci falite, depozitele sunt oricum duse pe apa sambetei, dar la fel vor fi si alte venituri. Ce-ar fi sa platiti acum ceva, si lasam jocul sa continue? Populatia mica a Ciprului si expunerile relativ modeste ale creditorilor, germani si ce-or mai fi, au indemnat la aceasta solutie de abordare. Ce au uitat initiatorii, a fost aceea ca indiferent de rezultatul acestei propuneri, fisura creata de asemenea neincredere se poate intinde cu viteza fulgerului in sistemele bancare, determinand o reactie in lant, un bank-run, care poate arunca in aer intreg sistemul. Nu exista banca in lume ce poate face fata unor cereri simultane de retragere pentru toti banii depusi. Desigur, se va evita asta cu multa grija, dar adevarul este ca Sistemul intra intr-o noua etapa a crizei sale, si anume criza de solutii. In opinia mea, criza din Cipru va fi declansatorul pentru radicalizarea solutiilor: fie va creste enorm presiunea transformarii Europei in Uniune politica cu Guvern Central, fie va determina destramarea ei, in sunetul unor falimente rasunatoare si a unor tulburari sociale greu de imaginat.

In acest moment, intreaga structura este ca cea dintr-un joc Marocco, daca mai tineti minte. O extragere gresita a unui betigas, si intreg edificiul se prabuseste.

Read Full Post »

Lui Peugeot- Citroen (PSA) si Fiat le merge rau. Motivul este simplu, amandoua concernele vand cea mai mare parte din productie in tarile europene, iar vanzarile de masini de acolo au scazut drastic, in special in zona sud europeana.
Spania, Italia, Grecia, dar incetul cu incetul si Franta, sufera anual ajustari cu 10-20% a cifrelor de vanzari.
Moody’s a degradat ambele concerne de la Ba2 la Ba3, cu perspectiva negativa. In acest an, Fiat a inregistrat pierderi de 700 mil EUR, iar PSA pe aproape, vreo 630 mil, in prima jumatate a anului. Fiat se “serveste” cu cash de la Chrysler, “Cenusareasa” pe care a cumparat-o ieftin acum ceva timp de la Cerberus, grupul financiar ce il preluase pe Chrysler de la Mercedes, si care astazi merge bine, dupa restructurari rapide a la USA. PSA nu are un astfel de grup in concern, asa ca au fost nevoiti sa vanda o participare de 75% la Gefco Trucking, o companie de logistica, catre…caile ferate rusesti, cu un milliard de EUR, si au vandut si ceva actiuni proprii catre GM.

Citind aceste cifre, o alta mi-a venit in minte: Datoria de 700 mil EUR a Oltchim.

Fiat si PSA sunt intreprinderi care dau de lucru,direct si indirect, la zeci de mii de oameni. Bineinteles ca intr-o tara in care inutili pretiosi creeaza etichetele, temele si subiectele politice, astfel de unitati s-ar chema … strategice. Si un enorm efort birocratic ar fi mobilizat pentru a genera acte normative peste acte normative, menite sa sublinieze acest caracter strategic, sa vorbeasca de salvare si rentabilizare, despre crearea de comitzii si comitete menite sa gaseasca solutii serioase la o problema serioasa. Cei mai buni specialisti ai unui Guvern responsabil trebuie sa ia problema in mana si sa o pieptene in par si raspar, aratand lumii economice si pietei cum se trateaza si aranjeaza chestiunile strategice. Cateva acte normative bine plasate, cateva vizite curajoase la fata locului – pentru ca nu-i asa, comunicarea este importanta, iar oamenii trebuie sa stie cine urmeaza sa le salveze locurile de munca – nimic nu este prea greu atunci cand esti decis sa faci totul pentru a pune lucrurile la punct.

Este o singura problema aici. Care punct?

Confruntati cu pierderi, PSA si Fiat reduc productia, inchid fabric, concediaza personal. PSA spune ca deocamdata nu a prelungit contractele temporare de lucru, nu poate fi vorba de concedieri. Nu conteaza, tot aia e. Isi vand activele sau isi ard rezervele pentru a supravietui azi, dar se pregatesc pentru un maine, poate mai mic, dar mai sanatos. PSA spune, pe buna dreptate, ca nu poate functiona cu suprapacitati, uzinele fiind folosite in medie la 75%. Amandoua concernele sunt pe cale sa adopte strategia care cred ca le va salva existenta.

Ce strategie se pregateste pentru Oltchim? Habar nu am, pentru ca in tot acest scandal mediatic, nimeni nu vorbeste, decat tangential, despre situatia de piata a lui Oltchim. Care este catastrofala, intrucat:
– Nu are furnizori alternativi de materie prima dupa inchiderea rafinariei Arpechim, cele doua intreprinderi fiind gandite sa functioneze in tandem. Ca sa nu mai zic ca furnizorii mai trebuie si platiti.
– Desi este unul dintre marii producatori de PVC europeni, este singurul care lucreaza cu marje negative.
– Niciodata nu s-a apropiat macar de cifrele bugetate in ultimii ani.

Nu poate fi intamplatoare lipsa de interes a investitorilor seriosi fata de disperata, neinspirata si ratata, in final, incercare de privatizare a Oltchim de catre Guvernul Ponta. Poate nu merita sa bagi nici un leu acolo, intrucat este imposibil sa o pui pe picioare, in structura actuala. Poate nu exista un plan de afaceri viabil. Sau poate ca este, dar presupune insolventa, curatarea de datorii, concedierea a 2000 de oameni, vanzarea de active si functionarea la 1/3 din capacitate. Spun poate, pentru ca de fapt nu stiu. Eu nu am auzit nici macar o singura analiza serioasa a activitatii Oltchim, am auzit doar de rapoarte secrete SRI, de cereri de aprobare a unui ajutor de stat de urgenta de 10 mil EUR, de o Ordonanta de Urgenta… Numai si numai prostii politico-strambe, nici un fel de analiza de business, cu toate elementele ei.

Strategic? Ce naiba este strategic? Va spun eu ce este: blocaj mental. Este foarte posibil ca PSA si Fiat sa fie pe picioare si chiar mult mai solide financiar decat azi, peste 10 ani. Dar pentru Oltchim nu vad decat soarta lui Tractorul sau Roman, alte “strategice” si de importanta nationala. Cat timp credem ca ne avantajeaza sa fim stupizi, vom plati din greu.

De fapt, este o nenorocita de fabrica chimica, care trebuie sa produca profitabil ca sa existe. Nu e nimic strategic in asta, dar este intr-adevar nevoie de o strategie in toata regula pentru a face din acest deziderat o realitate.

Read Full Post »