Campionatul European continua

Evenimente recente, din politica locala si fotbal, ne-au indepartat un pic de realitatea uneia dintre cele mai acerbe confruntari, la sfarsitul careia se va decide probabil viitorul Uniunii Europene: criza datoriilor suverane in zona EURO. Confruntarea se da intre viziunea germana/ Merkel – disciplina bugetara si diminuarea cheltuielilor statului si cea franceza/Hollande – indatorare in continuare pentru sustinerea unei cresteri pe baze inflationiste. Campionatul European al cancelariilor este in plina desfasurare.

In ciuda faptului ca a fost o constructie artificiala, moneda EURO a avut si ar mai putea avea efecte pozitive. Ea ne arata in ce masura anumite state au practicat si practica politici inflationiste si adopta bugete nesustenabile, finantate pe datorie. Nu este nici un secret pentru nimeni ca inainte de EURO, marca germana era o moneda stabila, in vreme ce lira italiana, francul francez,etc, erau monede inflationiste. De exemplu, la trecerea la EURO, francul francez introdus in 1960, (francul nou), valora o optime din cursul sau initial,( http://en.wikipedia.org/wiki/File:FrancEuro1960-2002.png).

Introducerea EUR a inghetat ratele de schimb ale monedelor originale in tarile aderente. Oarecum, a fost ca si cum aceste tari ar fi introdus aurul ca moneda, in schimburile dintre ele. Neavand sub control direct mijloacele tiparnitei, guvernele s-au vazut fata in fata cu o mare problema: finantarea deficitelor guvernamentale nu se mai putea face pe calea inflationarii monedei, mai ramanea doar creditarea. Din fericire pentru ele, mecanismele de creditare la indemana s-au dovedit relativ lejere, asa ca inflationarea creditului a putut o vreme sa acopere neajunsul lipsei de control asupra monedei. Doar ca, pana la urma, ceasul adevarului a sosit. Coplesite de datorii, state precum Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Franta, nu mai pot sa ascunda realitatea cruda: cresterea lor economica nu este una structurala, ci conjuncturala, iar uriasa pondere a cheltuielii guvernamentale in PIB face aceste economii extrem de vulnerabile. De fapt, gradul real de bunastare in aceste tari este unul care ar trebui demultiplicat cu rata inflatiei ascunse in masa uriasa de credite guvernamentale. Moneda EURO ar fi putut sa induca disciplina in politicile de stat, cu conditia ca creditarea statelor sa nu fi fost posibila in masura in care s-a facut. Insa “hair-cut” ul la care au fost suspusi creditorii in cazul Greciei, a dat un semnal tuturor investitorilor in astfel de titluri: aici se pierd bani. Confruntate cu taierea creditarii si lipsite in continuare de tiparnita, statele europene aflate in aceasta situatie incep ofensiva asupra monedei EURO: ori ne dati in continuare credite, (euroobligatiunile, despre care Merkel ar fi spus “doar peste cadavrul meu”), ori spargem Uniunea Monetara, ca nu ne mai foloseste la nimic. Culmea este ca in loc sa fie un indiciu clar de faliment al politicilor de tip etatist/socialist, construite pe deficite, criza datoriilor suverane indeamna tari precum Franta sa se indrepte mai hotarat in directia socialismului, aducand la putere oameni si politici care nu fac altceva decat sa grabeasca ruinarea lor completa. O dovada in plus despre pervertirea pe care statul social o creaza in mintile si valorile oamenilor.

In saptamanile si lunile urmatoare, vom asista la escaladarea luptelor dintre Germania lui Merkel si grupul tarilor care se vor alia cu Franta in demersul lor santajist asupra tiparnitei Uniunii. EURO va da probabil batalia finala in acest an. Daca o va castiga, este posibil ca asta sa insemne o victorie a economiei si ratiunii asupra politicii, la nivel european. Pariurile sunt deschise.

Read Full Post »

Grecia, un nou început?

Pentru oricine urmărește situația din Grecia este evident că lucrurile nu mai pot continua ca până acum. Adică cu foarte puțini contribuabili și cu cu foarte mulți beneficiari ai bugetului. Guverne, după guverne au făcut pomeni electorale, întrecându-se doar în promisiuni electorale. Ca atare deficitul bugetului a tot crescut, fiind acoperit prin împrumuturi externe. Până când nimeni nu a mai vrut să împrumute un stat cu cheltuieli absurde, cu venituri ridicole în comparație cu cheltuielile și supra-îndatorat.

Nu vă faceți iluzii, MAJORITATEA statelor UE sunt într-o situație similară. Ceea ce se întâmplă astăzi în Grecia se va întâmpla mâine în Spania și Italia, iar apoi încet-încet în toată Europa. România, care aparent stă încă bine, cu datorie externă nu foarte mare și cu un deficit bugetar (zice-se) sănătos, mai mic de 3%, este la doar câțiva ani distanță de colaps. Pentru că DEFICITUL REAL, adică cel raportat la VENITURILE bugetare este de 17.92%. Un deficit enorm după orice logică economică, dar decent și sustenabil, după părerea politicienilor.

Cred că am avut noroc că altcineva și nu noi s-a prăbușit sub povara datoriei publice și va fi forțat să încerce soluții înainte să ne vină nouă rândul. Cred că ar trebui să le mulțumim lui Mugur Isărescu, Mihai Tănăsescu și bineînțeles lui Traian Băsescu. Fără împrumutul „preventiv” luat la începutul crizei, am fi fost de mult în genunchi, plătind dobânzi penalizatoare uriașe, așa cum face acum Grecia, dar și alți „ingenioși” precum Ungaria.

Întrebarea cheie este: „ce se va întâmpla cu Grecia?”. Nici nu mai contează dacă va ieși sau nu din uniunea monetară. Banii fug oricum cu o viteză incredibilă de acolo, hemoragia fiind imposibil de oprit. Este destul de evident că mai devreme sau mai târziu se va intra în încetare de plăți. Banii, care păreau să curgă etern din bugetul statului către pensionari, beneficiari de ajutoare, spitale, școli și nu în ultimul rând către salariații bugetari, se vor opri.

În acest punct se pot întâmpla două lucruri:

1. Fie partidul comunist (sau o alianță radicală de stânga) va prelua puterea și va naționaliza tot ceea ce poate produce ceva impunând un model de capitalism de stat după modelul rusesc.

2. Fie o coaliție politică rațională va opera în sfârșit reducerile bugetare, limitând cheltuielile la strictul necesar și lăsând piața liberă să rezolve natural problema, așa cum s-a întâmplat în Germania postbelică.

Personal, eu cred că dată fiind înclinația către stânga a grecilor, se va urma modelul rusesc pentru o perioadă de timp, până când vor realiza că fără resursele naturale ale Rusiei, modelul nu este viabil și se vor prăbuși pentru a doua oară.

După cum spuneam, Grecia este doar cea dintâi dintr-o lungă serie de state ce vor colapsa sub greutatea datoriilor și mitei electorale periodice, administrată precum morfina unui bolnav cronic de cancer. Din păcate, fără extirparea cancerului (DEFICITUL BUGETAR), moartea este inevitabilă.

Read Full Post »