Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘dictatura’

După cum ziceam și ieri am avut ocazia să văd un discurs de aproximativ o jumătate de oră, ținut de judecătorul Andrew Napolitano, actualmente analist la Fox News. Libertarian în convingeri, el este firește un suporter al lui Ron Paul.

Ca să vă faceți o imagine despre personaj citiți (în Wikipedia) lista cărților scrise de acesta. După cum ușor se poate remarca, cărțile au ca punct central libertățile cetățenești, explicând în detaliu cum acestea au dispărut bucățică cu bucățică, furate de… (șocant, nu-i așa) de chiar „Marii” Președinți. Ceea ce îl face să fie în același timp și anti-Bush, dar și anti-Obama, ambii fiind exponenți ai STATULUI omniprezent și omnipotent.

Urmărind filmul și cât am putut din referințele date de judecător am realizat că STATUL, indiferent de țara de care vorbim ne-a făcut SCLAVI, prin birocrație, legi imposibil de înțeles pentru muritorul de rând și o „Justiție” care a devenit un fel de religie modernă.

Din păcate filmul de mai jos („The Constitution For Dummies” by Judge Andrew Napolitano), este în limba engleză și nu este subtitrat. Și deși am încercat să-mi fac timp să-l traduc, încă nu am reușit acest lucru. Poate mă ajutați și voi, cei care veți avea răbdare să-l urmăriți și să-l comentați.

Reclame

Read Full Post »

Sau măcar așa cred cei incapabili de un raționament logic. Pentru că recenta condamnare a celor din lotul „Cășuneanu” nu e un model de funcționare a justiției. Dimpotrivă.

Cred că niciunul dintre cei care simpatizează USL-ul sau pe Adrian Năstase nu-l simpatizează pe Cătălin Voicu, Locic sau Cășuneanu.

Însă noi nu vorbim despre cât de simpatici sau nu sunt inculpații. Sau dacă CREDEM că sunt vinovați. Ar trebui să vorbim de DOVEZI. Din acest punct de vedere, vorbim de ridicolul unei astfel de condamnări. Procurorii DNA, dacă tot au avut acces la convorbirile „infractorilor” ar fi trebuit să-i prindă ÎN FLAGRANT. Adică când își pasau banii.

Altfel sunt doar interpretări, poate corecte, dar fără vreo valoare juridică ale unor convorbiri. Adică CE A CREZUT domnul procuror că vrea să spună „infractorul”. Iar astfel de „condamnări” fac mai mult rău justiției, pentru că pun sub semnul îndoielii corectitudinea luptei împotriva corupției.

Am citit și eu pe Hotnews imbecilitățile debitate de alt pseudo-jurnalist, numit Dan Tapalagă. Pentru că procurorii au fost incapabili să demonstreze INDUBITABIL că vorbim de corupție, individul respectiv, traduce pentru intelectul submediocru al băsistului comun, ce presupun ei că s-a întâmplat de fapt. Și scrie o întreagă trilogie pe tema „rețelei”.

Tu-i mama ei de rețea, dacă tot era atât de extinsă, boii ăia de procurori nu au fost în stare să prindă în fapt măcar UN corupt în timp ce își încasa mita? E nevoie de tele-justiție cu stenograme, ca să facă lumină în mizeria lui Voicu? E nevoie de o gașcă întreagă de „jurnaliști” ca să înțeleagă individul, mediocru ca inteligență și băsist ca și crez, că vorbim de mafioți?

Da, papagalul ăla de Voicu are față de mafiot. Are chiar și ceafa lată cum îl descrie „jurnalistul” Tapalagă. Credeți că asta îl face vinovat? Sau romanele SF scrise de procurori și publicate de Tapalagă țin loc de demonstrație a vinovăției maimuțoiului?

Îmi pare rău, dar eu îmi bag picioarele în justiția lui Băsescu.

PS: Mi se pare mai „cinstită” justiția propusă de C.V. Tudor. Îi aduci direct pe stadioane pe „corupți” și-i împuști. Dacă tot i-au ascultat cu anii, e clar că-s vinovați. De ce să mai consumi banii publici de pomană? E mai ieftin glonțul.

Read Full Post »

Asa cum spuneam in primul articol din aceasta serie, marea calitate a democratiei este aceea ca poate satisface una din conditiile de stabilitate sociala, respectiv poate evita existenta unor majoritati oprimate de catre o minoritate. Faptul ca POATE sa o faca, nu incumba insa garantia ca asa se intampla lucrurile. In primul rand, majoritatea care va determina optiunile societatii in legatura cu propriile reglementari poate sa opteze prost sau bine, in legatura cu orice aspect in care poate interveni. Majoritatea nu inseamna in nici un fel locul social in care se gaseste garantat adevarul sau binele, cred ca nu e nevoie de multe argumente aici. Deasemeni, decuplarea de la actul de decizie, care se rezuma la un vot din cand in cand, modul in care cei care exerseaza efectiv puterea pot influenta votul prin mecanismele de dependenta pe care le creaza, pot sa zadarniceasca complet aceasta premisa favorabila a democratiei. Apoi, este insuficient ca majoritatea nu se gaseste oprimata, ea nu trebuie la randu-i sa poata oprima ori sa poate exclude, discrimina, pe principii ale majoritatii. Interzicerea casatoriilor homosexuale reprezinta un exemplu flagrant de discriminare pe principii ale majoritatii, dar sunt altele mai subtile, cum ar fi cele de religie oficiala, care nu presupune interdictie, ci statut privilegiat, etc.

Ideea este ca democratia in sine, ca sistem, nu rezolva nimic, ci doar creeaza niste premise pentru ca deziderate mai importante sa fie indeplinite. Daca, sa spunem, Pamantul ar fi Eden, nimeni nu s-ar gandi sa pretinda democratie. N-ar exista nici o nevoie in acest sens.

Democratia ofera un mecanism foarte eficient doar celor care stiu ce vor si vor ce trebuie, si numai in situatia in care sunt si majoritari. Trebuie sa recunoastem, nu este usor. Tot un mecanism relativ eficient il constituie si democratiile in care exista o minoritate care stie ce vrea si ce trebuie si reuseste sa mobilieze o majoritate in sustinerea ei, cu compromisuri si costuri relativ mici. Ineficienta in masura mai mare sau mai mica este democratia in care exista mai multe minoritati care stiu ce vor, dar care nu este neaparat ceea ce trebuie, si isi disputa crearea de majoritate necesara impunerii propriului interes cu pretul unor mari compromisuri si fara nici o consideratie pentru costul social asociat. Din nefericire, din ce in ce mai multe democratii se gasesc in acest pericol, sau chiar in aceasta situatie, iar Romania reprezinta un exemplu stralucit. Cei care au vazut democratia ca pe un mijloc de atingere a unor obiective importante, cum ar fi libertatea, egalitatea, protectia invidului si a proprietatii sale, au intuit toate aceste pericole ale deturnarii sistemului democratic de la aceste scopuri si au inventat institutii si reguli menite sa creeze si mentina decuplari intre diferitele elemente ale Puterii si sa evite chiar dictaturi ale majoritatilor mai mult sau mai putin manipulate. In ce masura au fost insa acestea relativizate, ne arata cele mai recente evenimente, de la noi, dar si de la altii. Sustin cu tarie ideea ca aceasta slabiciune a democratiei si deturnarea ei de la posibilitatea de a fi un mijloc adecvat de satisfacere a unor deziderate superioare, o reprezinta cresterea peste masura a ceea ce se cheama stat social. Dezvoltarea acestuia este invers proportionala cu discernamantul celor care voteaza, permitand constituirea de majoritati in sprijinul politic al unor idei care relativizeaza, atunci cand nu anuleaza, drepturile fundamentale ale indivizilor. Scopul acestor votanti devine doar acela de a beneficia de cat mai multe gratuitati, subsidii, suplimentari sau compensari de venituri, fara nici o preocupare pentru modul in care resursele ce se cer astfel consummate, se constituie, ori, si mai rau, cerand ca Statul sa preia controlul asupra lor intrucat isi imagineaza ca in acest fel ele se securizeaza…

Statul social hiperdezvoltat este astfel doar avanpostul socialismului, nu templul democratiei care apara pe individ si libertatile sale greu castigate. Din nefericire, oamenii nu par sa inteleaga in ce masura socialismul reprezinta o fundatura, in ciuda experientelor istorice recente.

Read Full Post »