Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘DNA’

Trăim de ceva timp un fel de nebunie colectivă. Instituții ale statului puse să lupte cu corupția se transformă peste noapte în focare de infecție. Șefi ai DIICOT, ANI și cine știe cine o mai urma sunt arestați „preventiv”. Nu m-ar mira să urmeze chiar oamenii DNA-ului și ai SRI-ului.

Îmi amintesc că atunci când a ajuns la putere apostolul luptei anti-corupție a blamat, firește, corupția guvernării Năstase. Deși, dacă te uiți după numerele de contorsionism judiciar practicate de procurorii și judecătorii ce i-au condamnat pe Năstase, Voiculescu și chiar Becali, îți cam vine să te îndoiești de corectitudinea deciziilor.

Practic după două mandate prezidențiale de luptă acerbă cu corupția, rezultatul este o corupție generalizată. Firește, adepții Justiției Băsist-Macoviste vor spune că exact acesta este marele succes. Faptul că acum oricine poate fi arestat (de obicei „preventiv”). Că nimeni nu e mai presus de lege.

Omițând că asta era posibil (și se întâmpla, dacă era cazul) și în perioada NORMALĂ de dinainte de Băsescu și Macovei. Ceea ce s-a schimbat a fost modul în care operează Justiția. Practic, marea reușită a celor doi este POLITIZAREA Justiției. Practic, cât timp ești la putere, la pușcărie merg doar opozanții tăi politici. Cei din gașca ta sunt imuni. Cel puțin cât timp tu „ții cătușele”, ca să folosm plastica exprimare a duduii blonde.

Din păcate lucrurile se schimbă atunci când nu mai ești. În momentul imediat următor plecării de la putere toate dosarele parcate anterior izbucnesc pestilențial.

Am citit astăzi o declarație a unui fost ministru PDList al Comunicațiilor, dl. Gabriel Sandu:

Recunosc şi admit că am acceptat să finanţez partidul şi acţiunile sale pentru a-mi facilita sprijinul politic şi a-mi menţine funcţia de ministru, dar şi poziţia în conducerea centrală PDL. Nu cunosc dacă acest fapt reprezintă o infracţiune, dar pot confirma adevărul, că toţi politicienii care au acces la funcţii publice au plătit sume importante de bani pentru acest deziderat. Odată cu primirea acestor funcţii, politicienii devin părţi active ale mecanismului de recuperare a sumelor. Mai precis în momentul în care primeşte o funcţie publică, politicianul învestit se implică pentru recuperarea sumei de bani avansate de el şi de partid sau de alţii în campania electorală.

Stupefiant. Nu pot să nu mă întreb ce naiba au păzit Kovesi și Coldea atâta amar de timp. Oare nu vorbim de complicitate?

Lăsând la o parte arestările din rândul politicienilor, trebuie observat și dezastrul din business. O bună parte din companiile de IT au fost decapitate sau măcar blocate de sutele de investigații de corupție. Astăzi glumeam cu un partener de business că dacă lucrurile continuă așa, nu vor rămâne decât companiile care nu fac business cu statul. Asta dacă nu cumva organele statului nu vor ajunge la concluzia că lupta anticorupție trebuie să meargă până la capăt. În fond cine spune că nu este corupție și la cei ce nu fac afaceri cu statul? Ce, nu există și privați corupți? Iar dacă chiar există companii cinstite, sunt atât de puține, încât nu merită să mai pierzi timpul căutându-le. Mai bine faci curățenie generală. Iar dacă cumva urmează și un război, oricum va trebui să o luăm de la capăt cu construirea Capitalismului. Sau poate că începem direct cu… nu știu, oare ce urmează după Capitalism?

PS: am văzut astăzi un afiș postat la intrarea unui restaurant: „Activitate suspendată de Antifraudă-ANAF pentru neemiterea bonurilor fiscale”. Ok, au stârpit evaziunea. Dar au dispărut și salariații, care acum sunt în șomaj și taxele pe care de bine de rău le plătea stabilimentul respectiv. Partea bună este că pe măsură ce dispar taxele vor dispărea și idioții plătiți din ele. Cei care închid companii plătitoare de taxe pe motiv de „neemitere de bon fiscal”.

Asta îmi evocă imaginea unuia care își taie cu frenezie craca de sub picioare.

Read Full Post »

Am urmărit cu o oarecare stupefacție „dezbateri” pseudo-intelectuale pe tema corectitudinii despăgubirilor acordate celor ce au avut proprietăți confiscate de regimul comunist. Dacă despăgubirile ar trebui acordate în bani, prin retrocedare sau prin Fondul Proprietatea. Dacă ar trebui să fie „in integrum” sau doar parțiale, șamd.

Mie o astfel de punere a problemei, în contextul dat, mi se pare a fi de aceeași natură cu dezbaterea pe tema legalizării prostituției, purtată în contextul unui proces de viol în grup. Îți vine să te întrebi dacă distinșii intelectuali sunt doar naivi sau sunt parte a scamatoriei numită guvernarea Băsescu.

Dacă au avut ceva de câștigat din astfel exerciții ridicole (precum postacii plătiți de Elena Udrea), poți să spui „ok, sunt și ei oameni, mănâncă o pâine”. Probabil că există și moduri mai cinstite de a câștiga bani, dar pot înțelege.

Dacă însă vorbim de naivitate și de bună credință, atunci… Nu știu ce să zic. Uneori, inteligența e doar aparentă. Oameni educați se dovedesc a fi de o prostie monumentală. Cred că și Gigi Becali s-ar rușina dacă ar fi suspectat de așa ceva.

Am citit astăzi două știri care m-au făcut să mă gândesc mai bine la modul în care percepem „realitatea”.

Prima se refera la modul în care erau plătiți suporterii on-line ai PDL-ului: „Apropiaţii lui Udrea foloseau banii din mită în interesul ei, al PDL şi pentru „postaci” de pe net„. Nimic spectaculos. După Turcescu, mă aștept la orice.

Cea de a doua se referă la modul în care funcționa Sistemul (inclusiv al retrocedărilor):

„Dosarul „Moşia Brătienilor”, privind retrocedări ilegale de terenuri din Argeş, în care este urmărit penal şi avocatul Radu Pricop, ginerele lui Traian Băsescu, şi în care este implicată şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca parte civilă, va fi cercetat de DNA.

Dosarul a ajuns la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA), după ce DIICOT şi-a declinat competenţa, în 16 martie.

Iniţial, cazul a fost anchetat de procurorii de la Parchetul instanţei supreme. Această structură şi-a declinat competenţa în favoarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), care, la rândul său, a stabilit că nu este competentă de ancheteze acest caz.

Potrivit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PICCJ), în 11 aprilie 2014, a fost începută urmărirea penală într-un dosar privind restituirea unor proprietăţi, iar în 26 mai 2014 a fost dispusă urmărirea penală şi în cazul lui Radu Pricop, ginerele fostului preşedinte Traian Băsescu, pentru fals şi înşelăciune.

Alături de Radu Pricop, în acest dosar sunt vizate alte 11 persoane. De asemenea, în dosar este implicată şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, care este parte civilă.

Presa a relatat că dosarul vizează un teren de 90 de hectare din localitatea Ştefăneşti (Argeş), care a aparţinut familiei Brătianu şi care ar fi fost retrocedat ilegal.

Astfel, Radu Pricop a cumpărat, împreună cu cele 11 persoane vizate în dosar, drepturi de moştenire asupra terenului respectiv de la urmaşii familiei Brătianu. După ce a câştigat mai multe procese în instanţă cu statul român, Radu Pricop şi partenerii săi au obţinut de la ANRP despăgubiri de 10 milioane de euro, folosind însă documente false.

Radu Pricop este soţul Ioanei Băsescu, fiica cea mare a fostului preşedinte Traian Băsescu.

Ceea ce mi se pare infiorător este modul în care dosarul a fost pasat între „instituțiile” statului. Vorbim de ginerele Președintelui României. Abia după dispariția Nașului, lucrurile au reînceput să se miște. Mare minune dacă pe parcursul procesului nu a mai fost pensionat și câte-un procuror incomod, cum s-a întâmplat la Slatina.

Aici postacii portocalii sau cei cu mintea în deplasare ar putea remarca normalitatea procesului. Poate că procesul nu era de competența PÎCCJ. Și nici de competența DIICOT. Și poate că nu este nici de competența DNA.

Poate că e mai bine să ne întrebăm dacă restituirile ar trebui să se facă sau nu „in integrum”.

Revenind la plastica comparație cu violul, martorii după ce au asistat la ceea ce s-a întâmplat, încep să dezbată dacă victima ar trebui sau nu să fie plătită sau dacă dimpotrivă ar trebui să plătească, totul continuând cu o dezbatere academică pe tema necesității legalizării prostituției.

Prostitutio. In integrum.

Read Full Post »

După „exercițiile” făcute de Rusia anul trecut în Marea Neagră (și nu numai) este rândul Alianței Nord-Atlantice să își flexeze mușchii în zonă. Nu știu dacă este cazul să ne bucurăm că nu suntem singuri sau ne ne îngrijorăm din cauza necesității unor astfel de exerciții, însă cu siguranță conflictul cu Ucraina este doar începutul.

„La Marea Neagra au loc exercitii militare NATO, la care participa militari din Romania, Bulgaria si Turcia. Exercitiile navale vor include simulari de atacuri antiaeriene si antisubmarin, precum si activitati de coordonare, potrivit Comandamentului maritim al Aliantei Nord-Atlantice.

Cele sase nave ale gruparii NATO Standing Maritime Group-2 (SNMG-2), care desfasoara exercitii in Marea Neagra, fac o escala, de vineri pana duminica, in Portul Constanta.

Condusa de contra-amiralul Brad Wiliamson, SNMG-2 este una dintre cele patru grupari navale multinationale ale Aliantei Nord-Atlantice si este alcatuita din fregatele HMCS Fredericton – Canada, TCG Turgutreis – Turcia, ITS Aliseo – Italia si Regina Maria – Romania, crucisatorul american USS Vicksburg – nava comandant si nava auxiliara FGS Spessart din Germania.”

Cam la fel de aproape de zona de conflict ca și noi, Polonia se pregătește de război. Legislația a fost schimbată în cursul săptămânii care a trecut, permițând guvernului polonez să recruteze persoanele apte de a lupta și să înceapă antrenamente de pregătire pentru cei ce nu au avut deocamdată vreun contact cu armata. Și Germania își pregătește armata pentru un conflict militar convențional în estul Europei, exersând integrarea trupelor proprii cu cele ale Poloniei, Ungariei și țărilor baltice. Nu mai puțin de 5200 de soldați germani urmează să facă exerciții comune, în țările mai sus amintite, pe parcursul acestui an.

Știrile despre „exerciții” și conflicte armate sunt tot mai dese și se referă tot mai des la România sau imediata ei vecinătate. Știrea citită astăzi pe Hotnews despre vehiculele blindate NATO sosite în România m-a lăsat însă cu gura căscată. Pentru că o firmă oarecare (Claboo Media) a filmat cu DRONA trenul militar. Nici nu știu ce să zic. Presupun că nu-i cine știe ce secret militar, însă îmi amintesc că sunt locuri în regiune în care și fotografiatul se poate solda cel puțin cu o amendă. Așteptăm cu interes transmisiunea live de la baza Kogălniceanu a petrecerii de bun venit.

Între timp, populația României se bucură în sfârșit a fost arestat („preventiv”) Vanghelie și a fost pus sub acuzare de către DNA, Darius Vâlcov, ministrul PDL-ist al Finanțelor. Cum naiba s-o fi întâmplat așa ceva? Parcă aveam guvern PSD. Acum îmi dau seama de ce nu-mi plăcea individul. Avea, nu știu cum să spun… ceva din fizionomia „Oamenilor de Bine”. Și în plus e căsătorit cu Lavinia Șandru, partenera KGB-istului Gușă. Același care a lansat-o pe Elena Udrea în politică. Tare ciudat!

Eu unul m-aș fi bucurat dacă-l arestau pe Vanghelie după primul… hai să nu zic primul euro, dar măcar după primul milion de euro luat ca șpagă. Însă DNA-ul nostru ultra-performant l-a lăsat să ajungă la o sută de milioane de euro șpagă. Probabil că aveau nevoie de probe „indubitabile”. Când mă gândesc că în cazul judecătorului, membru al CSM, l-au săltat doar pentru că-și greșise decontul de cheltuieli, mai că-mi vine să-i trimit la d…. și pe Luluța de la DNA și pe partizanii cu cap de lemn ai așa-zisei „Justiții Cu Orice Preț”.

Read Full Post »

Sunt momente în viață în care te întrebi cum naiba de ai putut să te înșeli atât de mult în privința unor oameni cu care te-ai împrietenit. Virtual sau în persoană, contează mai puțin. Oameni altfel simpatici și amuzanți. Dar un pic… nu știu cum să zic. Termenul care îmi vine în minte este „gagá”.

Altfel, nu știu cum să interpretez credința lor naivă în Justiția Reformată. Nu sunt rău intenționați. Sunt, cel puțin la prima vedere, educați și inteligenți. Deși este evident pentru orice om de bun simț, că atât timp cât a fost Traian Băsescu președinte, vajnica „Justiție” a inventat moduri uimitoare de a interpreta legea pentru a-i aresta pe inamicii președintelui și de a-i ocoli pe cei apropiați lui.

M-am amuzat de câteva ori de modul emfatic cu care unul sau altul dintre distinșii domni scriau „dura lex, sed lex”, cu aerul că Justiția Băsistă este implacabilă și imparțială. Mai mult sunt gata să citeze drept dovadă însuși faptul că Elena Udrea este anchetată, ignorând că acest lucru s-a întâmplat ABIA ACUM. Deși SRI-ul susține că a trimis informări de CÂȚIVA ANI cu privire la jaful sistematic practicat de cuplul Udrea-Cocoș și apropiați ai lor. Mă întreb, cum poate cineva justifica, ignorarea informațiilor trimise de SRI.

Ultimele zile ne-au arătat dimensiunea caracatiței patronate de Traian Băsescu. Șefi de parchet, miniștri ai regimului Băsescu și/sau apropiați ai lui. Culmea ridicolului, „arestarea” din această seară a Elenei Udrea, ne arată încă o dată bătaia de joc practicată PUBLIC de reprezentanții „Justiției”. Elena Udrea a plecat cu cătușe de la DNA însă se dă jos din mașină FĂRĂ. Nu comentez dacă e legal sau nu. Subliniez doar absurdul situației.

Mă opresc aici pentru că situația îmi provoacă o uriașă greață. Exact de același tip cu cea provocată de comparația bășcălioasă Năstase-Mandela. Îmi este peste puteri să spun în România post Băsescu, „dura lex, sed lex”. Vă las pe voi să completați spațiul liber din titlu.

Read Full Post »

Subtitlul: „Microsoft, Folcloristele și Corporate Responsability”

Recunosc că sunt invidios. Eu, Porthos, baron du Vallon, muschetar în slujba regelui, mă simt umilit de gestul cavaleresc al domnilor Liiceanu și Pleșu. Într-un moment greu pentru blonda ex-candidată la funcția de Președinte, adusă cu mandat la DNA pentru a fi interogată pentru fapte de corupție, comise de soțul dânsei (nu vorbesc despre Traian Băsescu, deși așa pare), în apărarea ei sar doi monștri „sacri” cu un „apel la calm, raţiune şi solidaritate”.

Ok, nu s-a întâmplat așa ceva. A fost doar o glumă a unui site. Însă domnii „intelectuali” s-au înfruptat din banii din licențe la fel ca și Elena Udrea.

Dau aici un citat și link-ul către articolul lui Mircea Mihăeș din România Literară (deși este posibil ca articolul să dispară după un timp, pe motiv de risc de explicații la DNA):

„În decembrie 2003, inauguram la Timişoara o aventură intelectuală, de cunoaştere şi comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de uşor de pus în practică. E vorba de Conferinţele Microsoft. Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existenţa la Microsoft România a unor oameni neobişnuiţi (cuvântul lui era, cred, „improbabili”). Adică nişte profesionişti de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spaţiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran. Câteva săptămâni mai târziu, ei s-au întâlnit cu Adriana Babeţi şi cu Marius Lazurca. Fără multe cuvinte, fără obişnuitele complicaţii şi conflicte când doi sau mai mulţi români se pun pe lucru, am desenat proiectul, l-am umplut cu substanţă şi l-am pus în practică.

Până în clipa de faţă s-au desfăşurat şapte astfel de conferinţe: două la Timişoara, câte una la Arad, Oradea, Braşov, Cluj şi Iaşi. Succesul a fost fenomenal – o spun cu toată obiectivitatea. Cred că niciodată în ultimii cincisprezece ani nişte intelectuali români n-au adunat atât de mulţi oameni într-un singur loc. Şi era vorba de teme serioase, chiar abstracte, şi nu de vreun bairam cu mici pe gratis şi bere la butoi. Nu. S-a vorbit despre scris şi imaginaţie, despre tăcerile şi capcanele filozofiei, despre îngeri, despre cosmologia lui Dante.

Cu acele prilejuri s-au lansat cărţi ce aveau să aibă un remarcabil succes de librărie (Despre îngeri, de Andrei Pleşu, Crase banalităţi metafizice, de Alexandru Dragomir, iar recent Discernământul modernizării. Şapte conferinţe despre starea de fapt şi Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante, de H.-R. Patapievici), s-a discutat aprins cu publicul, s-a polemizat, s-a aplaudat frenetic. Într-un interviu din noua revista ieşană, „Suplimentul de cultură”, H.-R. Patapievici a descris cât se poate de exact atmosfera care a însoţit Conferinţele Microsoft în absolut toate oraşele unde s-a desfăşurat până acum: „ştiţi cum a fost la Timişoara? Nu mai încăpea lumea în Aula Universităţii. La Oradea am fost la Muzeul Ţării Crişurilor şi a rămas lumea pe scări”.

Ulterior, după preluarea puterii de către Traian Băsescu și accesul direct la banii publici, „intelectualii” au putut fi recompensați direct, prin numirea în diverse posturi publice. Amuzant este că ceea ce îi incriminează (relația ciudată și improbabilă cu Microsoft), datează din perioada pre-Băsescu. Însă asta ne ajută să înțelegem principiile de funcționare ale diverselor aripi pro-Băsescu.

Eu mă bucur că au reușit în sfârșit să se încaiere. Aripa de „business”, Iordache, Pinalti, Cocoș, Bica, Stelian, Videanu, Udrea a intrat sau urmează să intre la pușcărie cu suportul direct al aripii „justițiare”: Coldea, Kovesi. Surprinzător, până acum, Monica Macovei a fost destul de tăcută. La fel și „intelectualii” justițiari și moraliști. Însă sunt convins ca pe parcurs va fi relevată și implicarea lor, pe care eu o bănuiesc a fi coordonată din zona „serviciilor”.

Deocamdată contraatacul lui Udrea la adresa cuplului Coldea-Kovesi, readuce în prim-plan și celelalte dedesubturi ale caracatiței lui Traian Băsescu, deja revelate de fostul ministru Gabriel Sandu, în special relația dintre conducerea PDL-ului și miniștrii numiți de partid:

„Aşteptările liderilor politici ai PDL erau să sprijin campaniile electorale. Astfel, toate cheltuielile şi obligaţiile cu acest scop au fost dispuse, ordonate chiar, sub presiuni efectuate de conducerea PDL, respectiv Emil Boc, Elena Udrea, Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Roberta Anastase, Alin Albu, Gheorghe Ştefan etc. Iar asumarea de către mine a acestor obligaţii viza condiţionarea pentru menţinerea în funcţia de ministru”.

Practic, un ministru al PDL, spune în timpul procesului, ceea ce bănuiam cu toții. Minunata tabără băsistă, autoarea „reformării” Justiției, este doar o adunătură mafiotă a cărei coeziune este asigurată doar de faptul că toți fură la unison.

Până acum au intrat la apă doar „oamenii de afaceri”. Însă odată audiată la DNA, Elena Udrea, adică unul din colaboratorii direcți ai lui Traian Băsescu, dezvăluirile ricoșează și către SRI și DNA:

„Elena Udrea: Nu, nu, nu. Eu sunt in prim-plan de la inceputul-inceputului. De la momentul la care a aparut acest dosar si a aparut numele fostului meu sot, chiar daca pana ieri nu exista nicio acuzatie oficiala la adresa mea, subiectul a fost Elena Udrea. Toate documentele aparute pe surse se refereau la Elena Udrea. Toate dezbaterile, intr-o anumite parte a presei, erau despre Elena Udrea. De aceea am si iesit public sa spun ca nu mi se pare normal in momentul in care in acest dosar, spre exemplu, sunt numite, sunt pomenite de martori nume mari de lideri politici, cum ar fi Victor Ponta, dl Vasile Blaga, asta de catre martorul care l-a pomenit si pe Dorin Cocos. Tot acel martor a spus ca i-a dat bani lui Vasile Blaga.

Dan Tapalaga: Cine a spus asta?
Elena Udrea: Domnul Florin… sau… cel de la… partenerul lui Pescariu…

Cristian Pantazi: Florica de la Fujitsu Siemens?
Elena Udrea: Florica, da.

Dan Tapalaga: Ati vazut dumneavoastra aceasta declaratie in dosar?
Elena Udrea: Sigur ca da. Dar a aparut la televizor. In campanie a aparut pentru 2 ore, in scurt, la televiziunea domnului Ghita, a aparut acest document. Ulterior a fost retras. La intrebarea pe care am pus-o: De ce nu s-a dezbatut la fel de intens documentul in care a aparut numele dlui Vasile Blaga, asa cum s-a dezbatut in continuu in campania in care candidam la prezidentiale implicarea fostului meu sot in acest dosar? raspunsul lui Sebastian Ghita a fost: Pentru ca generalul Coldea, de la SRI, i-a cerut sa retraga acest document. […]

Cristian Pantazi: Inainte sa trecem la realitatea relatiei din cuplul dvs, care e teoria dvs. legata de modul in care ati fost implicata? Care e adevarul dvs?
Elena Udrea: Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet. […]

Cristian Pantazi: Dar despre cine e vorba?
Dan Tapalaga: Vorbiti in clar!
Elena Udrea: Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de alta parte are o foarte buna relatie cu dna Kovesi. Si va spun eu, care am intervenit in numirea dnei Kovesi in functia de procuror DNA…

Dan Tapalaga: In ce sens ati intervenit?
Elena Udrea: In sensul in care dl Victor Ponta nu era de acord sa se faca numirile procurorilor si numirea dnei Kovesi, era singurul nume de interes, care il interesa pe presedintele Traian Basescu. Singurul nume care interesa era Codruta Kovesi; fusese o propunere a domnului Coldea, doamna Codruta Kovesi.”

Ca personaj al lui Dumas, blonda doamnă îmi amintește de Milady de Winter, iar Traian Băsescu de Richelieu. În punctul acesta, eu însumi mă simt un pic vinovat de a mă fi asociat din neștiință cu Gărzile Cardinalului. Însă e bine că apele s-au limpezit și fiecare și-a văzut de drumul lui.

Read Full Post »

Suntem în plină campanie electorală. În mod normal ar trebui să discutăm despre IDEILE celor dintre care va trebui să-l alegem pe cel ce va deveni Președintele României. În loc de asta discutăm despre Dosare, despre Stenograme, despre Audieri și despre Arestări. Clasa politică, bancherii și mai ales oamenii de afaceri au devenit pericol public generalizat. Descinderile cu mascați și arestările PREVENTIVE pentru motive ridicole sunt la ordinea zilei. Grotescul și Abuzul a devenit normalitate în România lui 2014.

Am uitat deja cum se poate discuta în România despre Drepturi și Libertăți. A devenit delict să-ți dorești ceva. Nici nu contează ce. Vrei să construiești ceva și discuți cu un amic ideea, DNA-ul te saltă. A fost trafic de influență. Sau primire de foloase necuvenite. Sau naiba… pardon DNA-ul știe ce. Precis există câte un articol de lege pentru orice.

Ești doctor și pleci la un seminar pentru a prezenta concluziile studiului? Ești deja suspect pentru luare de mită sau măcar primire de foloase necuvenite. I-ai dat bani copilului plecat la studii în afară pentru a-și plăti cazarea? Ești deja suspect de spălare de bani, iar copilul a devenit infractor, suspectat de evaziune fiscală pentru că nu a declarat „venitul”. Ai avut ghinionul să discuți lucrurile astea la telefon? Fii sigur că DNA-ul ȘTIE. E doar o problemă de timp până când Dosarul tău va fi folosit. Singura ta șansă este să nu deranjezi pe nimeni sau nimeni să nu aibă nevoie de serviciile tale. Să fii Neinteresant. Dacă ești Nimeni, poți să dormi liniștit. Deși convorbirile tale telefonice sunt înregistrate și arhivate, nu se obosește nimeni să se uite în ele.

Odată cu intensificarea „luptei politice” a crescut, cum altfel decât exponențial, și numărul de mandate de interceptare pentru siguranță națională, dar și pentru infracțiuni de drept comun. Sincer, eu trăiam cu impresia că interceptările se pot face doar pentru cazuri de siguranță națională. Așa cum se întâmplă în toate democrațiile vestice, SUA fiind exemplul cel mai bun. Însă în România în anul 2014, lupta anti-corupție a devenit mai importantă decât siguranța națională. Sau s-a substituit acesteia.

Clanul mafiot care controlează serviciile se folosește fără nicio limită de arma numită Interceptări. Singura opreliște pare a fi pierderea controlului DEMOCRATIC al serviciilor prin terminarea mandatului de Președinte. Însă până atunci se mai pot întâmpla multe lucruri. Mă întreb ce va fi dacă în ajunul turului 2, ambii candidați vor deveni „indisponibili”? Sunt convins că se vor găsi destui care să spună că e normal. Dacă sunt vinovați, asta este. E NORMAL, nu?

Read Full Post »

Domnilor, va pun in fata o noua moda- delatiunea prezentata ca fapta buna. A devenit cool sa stam cu telefonul in buzunar cu butonul de record apasat. De vreo doua saptamani nu e zi in care sa nu dam de vreo noua inregistrare culeasa de prin scoli care sa arate cancerul care a cuprins toata societatea romaneasca – coruptia, ca sa fiu explicita.

Ca vorbim de marea coruptie (in special pe bloguri) sau de spaga din scoli sau spitale (prin ziare si la televiziuni) coruptia a devenit seva din care isi trage suflarea romanul: ori ca direct beneficiar, ori ca furnizor, ori ca cel ce cleveteste pe la colturi sau in calitate multipla de multe ori.

Nu vreau sa ma opresc asupra subiectului invatatoarei Blandu, ci asupra modei inregistrarilor. Invatatoare cu pricina si- a platit cu varf si indesat vina de a spune cu nesimtire lucrurilor pe nume: si-a pierdut cel de-al doilea job dupa o campanie jurnalistica ce o punea la colt ca voia sa mai castige un ban vanzand asigurari de viata (lacoma!), after school-ul nu cred sa-i mai mearga, job-ul in invatamant dus, cum era de asteptat.

Mamica denuntatoare nici nu stie ca a gresit. Se considera eroina. Eroina ar fi fost daca mergea la Parchet si facea plangere. Asa, cu o inregistrare data presei, in urma careia s-a autosesizat Parchetul, e doar un om pentru care morala se limiteaza la a nu fi el deranjat, uitand de grija de a nu-i deranja nici tu pe altii.

Iar presa a inghitit-o pe nerasuflate, punand-o la punct, asa cum era normal pe invatatoare, insa uitand sa o intrebe pe mamica daca are vreun motiv pentru care nu s-a dus direct la politie daca e tot atat de suparata.

Dar sa revin la subiect. Inregistrarea unei persoane fara consimtamantul acesteia poate fi atacata , mai ales daca incalca drepturile la buna imagine ale acelei persoane. Mi se pare absurd sa tot ridicam steagul moralitatii, dar sa-ncercam sa-i deconspiram lipsa cu mijloace imorale. A veni in casa cuiva, la masa cuiva, a-i propune o discutie clarificatoare doar, doar vei obtine o informatie pe care sa o inregistrezi pentru a o face publica mi se pare cel mai neonorabil mod de a incerca sa faci dreptate. Nu poti sa-ti faci dreptate, incalcand dreptatea altuia, dreptul aceluia la intimitate. De aici pana la legea propusa de Tom Bugetel cu privire la para vecinului bogat nu mai e decat un pas.

Read Full Post »

Povestea incepe prin 2008 odata cu expirarea contractului de difuzare exclusiva a meciurilor de Fotbal dintre Liga lui Mitica si canalul TV Telesport controlat de omul de afaceri Horatiu Nicolau.

La licitatia organizata de Liga au participat cativa competitori care in timpul procedurii de ofertare s-au retras. Motivul l-a constituit pretul, intrucat un campionat (la acea data, azi cu atat mai putin) nu putea atrage venituri din publicitate mai mari de 6-7 mil EUR (cifra de bun simt avansata de ProTV) asadar oferta pe 3 ani nu ar fi trebuit sa depaseasca 25 milioane de EUR. In cursa au ramas Grupul Realitatea controlat de Sorin Ovidiu Vantu si Consortiul format din Grupul Intact apartinand familiei Voiculescu si RCS&RDS controlat de Zoltan Teszari intruchipat in noul canal GSP.

Realitatea a pierdut atunci licitatia deoarece scrisoarea de garantie cu care s-a prezentat era plafonata undeva pe la 100 milioane EUR. Se zice ca „Varanul” si-ar fi bagat coada afland suma de la Banca de unde SOV obtinuse scrisoarea si impreuna cu RCS&RDS au oferit cu 1 leu peste. Contract adjudecat.

Canalul GSP era la acea data proprietatea Antenelor si asa a ramas si pana in prezent. Intelegerea dintre Voiculescu si Teszari era ca Antenele sa se ocupe de trasmisiile de la Stadioane si productie iar RCS de partea de difuzare la abonati, intr-o forma de asociere in participatiune.

Se zice ca Voiculescu ar fi umflat aberant costurile de productie punand pe statul de plata 60% din angajatii Antenelor si obligandu-l pe RCS sa suporte povara cheltuielilor. Acesta a si facut-o timp de 4-5 luni dupa care au inceput certurile ce au dus la destramarea asocierii si evident la dusmania ce si-o poarta astazi. Mergand pe drumuri diferite GSP-ul a ramas la Voiculescu iar RCS si-a facut canalele proprii de sport sub brandul DIGI.

Intrucat in fata Ligii fiecare parte era raspunzatoare cu partea ei de plati lucrurile s-au incurcat si mai tare, la acea data RCS avand sume semnificative de bani datorie catre Antene provenite din drepturile de difuzare ale canalelor grupului Intact (Antena2, Euforia etc). Voiculescu l-a somat pe Teszari sa-i plateasca restantele ca sa poata achita la liga. Intrucat RCS este cunoscut pe piata ca nu plateste facturile de aici a pornit deci al doilea scandal.

Atunci s-a facut un alt aranjament intre RCS si Liga, RCS cumparand printr-un offshore avandu-l ca actionar pe Ioan Bendei creanta de la Mitica. Odata ce a intrat in posesia unei obligatii de plata a Antenelor, RCS deghizat in offshore l-a somat la randul lui pe Voiculescu sa achite banii sau sa se compenseze, acesta din urma nestiind cui apartine firma. Iata asadar al treilea litigiu. Ziaristii de la Antene au descoperit cine e de fapt in spatele offshore-ului si evident acest lucru n-a facut decat sa adanceasca scandalul.

Varful conflictului a dus la scoaterea din grila RCS a canalelor grupului Intact (GSP, Euforia, Antena2 etc) operatorul permitandu-si acest lucru intrucat acestea nu erau canale must-carry, obligatoriu de inclus in grila de programe. Scaderea audientei canalelor a avut un impact drastic asupra veniturilor din publicitate. Raspunsul lui Voiculescu a constat in solicitarea catre CNA a trecerii lor in regim de difuzare obligatorie, avand ca rezultat reaparitia lor in grila de cablu, mai putin in platforma DTH de satelit, RCS pretinzand ca DTH-ul nu se supune reglementarii. In urma scandalului CNA i-a dat dreptate lui RCS.

Era si logic, intrucat odata ce mai exista platforme de satelit care includ programele Grupului Intact abonatului ii era respectat dreptul de a alege. Pe cablu, intrucat exista teritorii unde abonatul nu-si poate manifesta optiunea (zone exclusive cablate de RCS, UPC, Romtelecom sau alti independenti) CNA te obliga sa respecti reglementarea de a include toate canalele must-carry, licenta fiind asimilata unei concesiuni a teritoriului in vederea prestarii de servicii, asa cum este si in tarile din Vest.

Odata ramase fara peste 1 milion de privitori din platforma DIGI Satelit, suprapus si cu scaderea pietei de publicitate datorata crizei, Antenele au intrat in dificultati financiare. Nici RCS nu statea si nici acum nu sta mai bine, intrucat de la infiintare au avut o criza de lichid, iar cresterea lor agresiva pe banii bancilor nu le-a indulcit situatia, ambitiile lor fiind permanent mai mari decat veniturile.

Iarasi se zice ca odata ajuns la Putere, Voiculescu a inceput sa faca lobby impotriva RCS (in teritorii unde nu aveau in regula avize de constructie, la banci etc). Prima victorie a si fost obtinuta printr-o reglementare a CNA care-l lovea dur pe RCS obligandu-l la costuri semnificative asociate serviciilor oferite. Iarasi se zice ca RCS ar fi avut o simpatie politica pentru PDL si Basescu, lucru doar partial adevarat, intrucat RCS tot timpul a simpatizat cu partidul aflat la putere. De fapt si managementul RCS are orientari politice diferite, neantagoniste inauntrul companiei si foarte bine folosite in interesul acesteia.

Aceasta afiliere cu PDL si Basescu nu le-a adus mare avantaj, faptul ca litigiul dintre Voiculescu si Teszari s-a suprapus cu litigiul dintre Voiculescu si Basescu a fost o pura coincidenta, doar relatia de asociativitate a dusmaniei a facut ca RCS si gashca lui Base sa fie prieteni: dusmanii vostri sunt si ai nostri, asadar inseamna ca noi suntem prieteni. Fals, intrucat RCS nu e prieten cu nimeni, eu il cunosc de 10 ani, isi urmareste doar interesele si atat. Daca interesul lui e sa-l scoata pe Varan din grila o face intr-o noapte.

Acumularea de ura intre Felix si Teszari a atins anul acesta cote fara precedent. Se zice impreuna l-au spaguit pe Mitica acum 5 ani, deci faptul ca Antenele banuiau ca Mitica a luat in continuare de la RCS era de fapt o certitudine. In paranteza fie spus exista pana si o deontologie a hotilor: daca am furat impreuna si apoi ne-am certat, nu ma mai dai in gat daca eu fur cu altul 🙂 .Se pare ca Varanul n-a respectat-o. Afland de circuitul coruperii lui Mitica Varanul si-a trimis niste oameni din Garda in control la firma lui Mitica.

Oricum in urma controlului s-au facut niste copii dupa documentele de plata. S-au solicitat si contractele asociate platilor si intrucat de obicei furaciunile sunt acoperite cu contracte beton, oamenii lui Mitica, foarte increzatori, le-au aratat, cei de la garda transmitandu-le in copie la Voiculescu, desi in mod normal nu esti obligat sa arati contractul.

Acum nici aia de la garda nu sunt fraieri, cineva de-acolo a rasuflat, informatia se pare ca ar fi ajuns la Ghita, alt dusman de-al lui Voiculescu. Exista zvonuri despre implicarea acestuia in montajul pentru demascarea santajului, insa personal ma indoiesc, Ghita nu prea e jucator de echipa.

Inregistrarile facute publice de DNA il arata pe Bendei, in calitatea sa de administrator, foarte umil in relatia cu Alexandrescu, lucru ciudat, intrucat Bendei nu este de loc un tip slab, dimpotriva, e un jmecher si jumatate. N-are rost sa mentionez cate firme din Industria de Telecom si Prestari Servicii a falimentat fara scrupule, neachitandu-le facturile. Problema inregistrarilor e cu bataie mai lunga intrucat apar in convorbiri si Camelia si Dan Voiculescu. In plus este bine cunoscut faptul ca Alexandrescu este amantul Cameliei, potential ginere al Varanului.

Mai departe va las pe voi sa comentati ce cauta DNA in meciul asta. Pozitia mea e foarte transanta: nu ma intereseaza nici obiectul litigiilor intre Teszari si Voiculescu (caci sunt nenumarate) nici cine castiga. Intrucat nu poti lupta impotriva ciocoilor de dimensiunea asta singura sansa sa fie daramati e sa se omoare intre ei. Procesul a inceput, nu e valabil numai pentru RCS si Antene, sunt o gramada care din cauza ca nu prea mai e de furat de la Stat au inceput sa se incaiere (ex UTI vs Novensys). Asadar evenimente de genul asta o sa tot mai vedem, lucru care nu face decat sa ma bucure 🙂

Nu-l inteleg pe Voculescu de ce duce un razboi total cu spatele la perete (doar frica de bulau poate fi o scuza). N-ai cum sa te lupti si cu Base, si cu Ghita si cu Teszari si altii simultan, e o prostie. Ca om de presa consider ca Antenele au sarit calul de 10 ori, pierzand de mult contactul cu rolul mediei de a informa si eventual comenta evenimentele si au inceput sa deranjeze pe mai multi. La capatul celalalt B1TV este sub controlul unui alt fost asociat de-al lui Voiculescu, cu care a avut grija sa se certe, omul care a construit de fapt Antena3. Asadar afilierea B1TV la remorca lui Base tot Varanul a provocat-o. Nu cred aia in Base cum nu cred nici eu, doar isi numara banii.

Atat cat mai dispun si eu de informatii Base incepe sa treaca in istorie, insa lupta cu Ghita o sa-l distruga pe Varan. Nu uitati cat sange a avut Ghita in instalatie sa-l infunde pe Vantu. Un om normal sau fara spate n-ar fi mers asa de departe odata ce i-ar fi fost amenintata familia, nu are logica. De asemenea pe fondul ajustarilor operate de Voiculescu si Alexandrescu salariile la Antene au suferit in criza doua diminuari drastice, asadar nu m-ar mira ca unul de pe-acolo sa fi predat deja unde trebuie materialele pregatite pentru a fi date pe post in vederea santajului, mai mult sa si depuna marturie la DNA sau oriunde ar fi chemat.

Read Full Post »

Vă mai amintiți poate despre discuția despre gene, telomeri și despre posibilitatea (deocamdată teoretică) a nemuririi. De fapt nu e chiar atât de teoretică pentru că se crede că sunt cel puțin câteva specii care posedă respectiva calitate. Lăsând la o parte arborii și bacteriile, o să mă opresc la un organism ce aparține regnului animal (deși e cam la limită).

Mă refer la hidră, cea care posedă capacități neobișnuite de regenerare, ceea ce îi permite și să se înmulțească în două feluri: prin înmugurire (asexuat), atunci când condițiile sunt favorabile și prin ouă (sexuat) atunci când acestea nu sunt.

Din nefericire respectivul obicei s-a păstrat și la umani, astfel încât atunci când nu posedă nimic și nici nu se pot întreține singuri, de plictiseală indivizii se apucă de turnat copii. Iar atunci când au reușit în viață, au și ceva avere, casă și bani, specia așteaptă ca respectivul copil să apară prin înmugurire. Din nefericire șmecheria nu funcționează decât la speciile „inferioare”, probabil pentru că pe parcursul evoluției, condițiile „prielnice” au dispărut și cam tot animalul trebuie să se agite ca să facă rost de mâncare, ceea ce îi creează și apetitul potrivit pentru producția de urmași

Bunul obicei cu muncitul pentru mâncare s-a păstrat până în momentul în care a apărut specia, firește superioară, a Homo Socio-Sapiens care a inventat welfare-ul și/sau politica ca mod de existență și trăind (după cum spunea Observator) în simbioză cu exemplarele inferioare de Homo Sapiens-Sapiens, ce încă trebuie să muncească din greu pentru existență. Motiv pentru care ultimii sunt obligați să cotizeze pentru funcționarea liniștită a primilor.

Revenind la nemurire, să renunțăm un pic la nemurirea fizică și să ne concentrăm pe nemurirea sufletului. Ceea ce îmi amintește instantaneu de palma grea a profesorului de tehnologia materialelor, care mă trezea subit din reverie, palmă acompaniată invariabil de cuvintele la fel de nemuritoare precum problema: „Domnu’ elev, la ce te gândești? La nemurirea sufletului?”.

Și pentru că mi-a cam dispărut cheful de a cugeta la problemă, vă las pe voi să dezvoltați admirabilul subiect, în timp ce eu voi dormita la soare, pe malul mării, așteptând să înmuguresc.

Read Full Post »

Mă gândeam zilele trecute la ce mă deranjează mai mult la România lui Băsescu, față de România din timpul lui Adrian Năstase. Inițial am vrut să zic „Justiția” reformată băsisto-macovist. Adică cu procurorii pe post de alfa și omega. Controlând CSM-ul și amenințându-i și intimidându-i pe judecătorii cei „răi”. Adică pe cei care nu înțeleg că dacă infractoru’ a fost trimis în judecată, lucrurile sunt clare. E vinovat. Și doar dacă judecătorul e corupt, infractoru’ scapă. Atunci trebuie arestat și judecătorul. Sau măcar trimis în judecată pentru luare de mită. Care mită? Găsim noi, procurorii. Uite judecătoarea de la ÎCCJ, soția judecătorului CEDO, chiar și-a făcut poză cu un avocat. E clar coruptă. Trebuie să fi primit ceva. E nevoie doar de o perchiziție. Și desigur trebuie ascultate convorbirile. Chiar dacă nu apare vreo dovadă clară, măcar le putem da la colegii „acoperiți” din presă să le scape „discret” într-un articol anti-corupție. Eventual facem și-o listă cu toți judecătorii arestați „preventiv” pentru corupție.

Ori îl rugăm și pe tovarășul Grecu de la Divertis să facă o scenetă cu arestarea a două judecătoare de către imparțialul, dar simpaticul procuror DNA. Era bun un actor precum Toma Caragiu în rolul procurorului, da’ asta-i viața. Înțelege publicul cine-i personajul pozitiv și cine-s cele două pițipoance șpăgare.

Ce facem dacă cumva Toni Grecu nu vrea? Păi cum să nu vrea? Nici Aspazia Cojocaru nu a vrut la început. Și nici Alexandrina Gătej. Însă până la urmă, toată lumea vrea. Doar au SEMNAT. Cu „Securitatea” Statului nu e de joacă. Un singur lucru e deranjant, că nu avem și noi o Siberie unde să-l trimitem pe Dinu Patricu, mama lui de mogul corupt și dușman al poporului.

Ce repede a rezolvat tovarășul Putin problema cu mogulii lui… Ori au cooperat ori au murit. La noi e complicat. Trebuie să-i convingi pe șpăgarii de judecători. Chiar și infractorii din Parlament vor să aibă un cuvânt de spus. Auzi, comisie de anchetă pentru perchiziție ilegală la judecătorul CEDO Bârsan. Sau mandate lipsă la interceptările telefonice. A înnebunit lumea!

Parcă văd că fac iar un referendum de demitere. Ce dracu, nu s-au învățat minte că pot să voteze până se plictisesc. Că tot nu se întâmplă nimic. Curtea Constituțională nu poate fi contrazisă. Ce altceva mai pot să facă? Să se strângă la poarta Cotroceniului? Mda… ar fi cam nașpa. Măcar să iau elicopterul până la…

Ptiu drace! M-am trezit. Adormisem cu capul pe tastatură și am visat că sunt STATUL. Urât vis. Coșmar de-a dreptul. Ce bine că-s nimeni. Un blogger oarecare.

Read Full Post »

« Newer Posts - Older Posts »