Joaca de-a războiul (II)

După „exercițiile” făcute de Rusia anul trecut în Marea Neagră (și nu numai) este rândul Alianței Nord-Atlantice să își flexeze mușchii în zonă. Nu știu dacă este cazul să ne bucurăm că nu suntem singuri sau ne ne îngrijorăm din cauza necesității unor astfel de exerciții, însă cu siguranță conflictul cu Ucraina este doar începutul.

„La Marea Neagra au loc exercitii militare NATO, la care participa militari din Romania, Bulgaria si Turcia. Exercitiile navale vor include simulari de atacuri antiaeriene si antisubmarin, precum si activitati de coordonare, potrivit Comandamentului maritim al Aliantei Nord-Atlantice.

Cele sase nave ale gruparii NATO Standing Maritime Group-2 (SNMG-2), care desfasoara exercitii in Marea Neagra, fac o escala, de vineri pana duminica, in Portul Constanta.

Condusa de contra-amiralul Brad Wiliamson, SNMG-2 este una dintre cele patru grupari navale multinationale ale Aliantei Nord-Atlantice si este alcatuita din fregatele HMCS Fredericton – Canada, TCG Turgutreis – Turcia, ITS Aliseo – Italia si Regina Maria – Romania, crucisatorul american USS Vicksburg – nava comandant si nava auxiliara FGS Spessart din Germania.”

Cam la fel de aproape de zona de conflict ca și noi, Polonia se pregătește de război. Legislația a fost schimbată în cursul săptămânii care a trecut, permițând guvernului polonez să recruteze persoanele apte de a lupta și să înceapă antrenamente de pregătire pentru cei ce nu au avut deocamdată vreun contact cu armata. Și Germania își pregătește armata pentru un conflict militar convențional în estul Europei, exersând integrarea trupelor proprii cu cele ale Poloniei, Ungariei și țărilor baltice. Nu mai puțin de 5200 de soldați germani urmează să facă exerciții comune, în țările mai sus amintite, pe parcursul acestui an.

Știrile despre „exerciții” și conflicte armate sunt tot mai dese și se referă tot mai des la România sau imediata ei vecinătate. Știrea citită astăzi pe Hotnews despre vehiculele blindate NATO sosite în România m-a lăsat însă cu gura căscată. Pentru că o firmă oarecare (Claboo Media) a filmat cu DRONA trenul militar. Nici nu știu ce să zic. Presupun că nu-i cine știe ce secret militar, însă îmi amintesc că sunt locuri în regiune în care și fotografiatul se poate solda cel puțin cu o amendă. Așteptăm cu interes transmisiunea live de la baza Kogălniceanu a petrecerii de bun venit.

Între timp, populația României se bucură în sfârșit a fost arestat („preventiv”) Vanghelie și a fost pus sub acuzare de către DNA, Darius Vâlcov, ministrul PDL-ist al Finanțelor. Cum naiba s-o fi întâmplat așa ceva? Parcă aveam guvern PSD. Acum îmi dau seama de ce nu-mi plăcea individul. Avea, nu știu cum să spun… ceva din fizionomia „Oamenilor de Bine”. Și în plus e căsătorit cu Lavinia Șandru, partenera KGB-istului Gușă. Același care a lansat-o pe Elena Udrea în politică. Tare ciudat!

Eu unul m-aș fi bucurat dacă-l arestau pe Vanghelie după primul… hai să nu zic primul euro, dar măcar după primul milion de euro luat ca șpagă. Însă DNA-ul nostru ultra-performant l-a lăsat să ajungă la o sută de milioane de euro șpagă. Probabil că aveau nevoie de probe „indubitabile”. Când mă gândesc că în cazul judecătorului, membru al CSM, l-au săltat doar pentru că-și greșise decontul de cheltuieli, mai că-mi vine să-i trimit la d…. și pe Luluța de la DNA și pe partizanii cu cap de lemn ai așa-zisei „Justiții Cu Orice Preț”.

Read Full Post »

Ritualurile cultului Cargo

În timpul celui de-al doilea război mondial, sălbaticii din insulele Pacificului au observat că oameni cu căști, butonând cutii (radiouri), făceau să apară păsări uriașe din care cădeau provizii, mâncare, medicamente și arme. Firește, după terminarea războiului, oamenii cu căști au dispărut și odată cu ei au dispărut și „păsările” care aduceau provizii.

Așa că în vremuri de criză, un lider charismatic și vizionar a văzut soluția: un cult religios care să readucă bunăstarea pe insula lor. Așa că au apărut preoți cu căști de lemn la urechi, așa cum văzuseră că aveau controlorii de zbor, cei care chemau și dirijau avioanele. Preoții butonau radiouri de lemn, copii exacte ale radio-telefoanelor, exact așa cum făceau și ceilalți.

Însă avioanele nu au venit. Și atunci, liderul le-a spus că nu se străduie și nu cred destul în venirea proviziilor. Și și-au făcut arme de lemn și și-au pictat decorații și grade pentru a semăna cu soldații care preluau proviziile. Au construit chiar și avioane de lemn în speranța că vor zbura și vor veni cu mâncare. Însă firește că nu s-a întâmplat nimic. Iar șeful de trib a sacrificat pe câțiva dintre cei care nu credeau suficient în reîntoarcerea bunăstării prin religie.

Tot acest efort steril și absurd îmi amintește de Cultul Românesc al Anti-Corupției. Vedem cu toții, că în ciuda ritualurilor de luptă, corupția înflorește mai frumos ca niciodată. Însă Șeful de Trib, ne spune că nu luptăm suficient și că trebuie să sacrificăm doi-trei (oponenți) pentru ca Lupta să aibă succes. Preoții (judecătorii și procurorii nou-numiți) au îndeplinit ritualul lipsit de sens, care maimuțărește justiția reală, dar este complet lipsit de noimă pentru restul lumii.

Însă corupția a continuat să înflorească. Pentru că înșiși preoții nu înțeleg nimic din ceea ce fac. Veți fi uimiți că există procurori și judecători tineri (firește promovați în timpul domniei Șefului de Trib) care își doresc din răsputeri să lupte cu corupția, dar care nu fac diferența dintre moral și legal. De fapt habar nu au nici măcar ce înseamnă ce înseamnă moral. Iar pentru „legal” au dispreț suveran, pentru că legile sunt scrise de un Parlament format din „infractori”. Și atunci singurul ghid moral este ceea ce spune Șeful de Trib. Sau Marea Preoteasă a Justiției. Iar dacă va fi nevoie, chiar și ei pot fi sacrificați.

PS: articolul nu este câtuși de puțin original, fiind inspirat de ideile lui Richard Feynman pe care le puteți citi aici. Observațiile făcute de Feynman cu privire la metodele unor „oameni de știință” se potrivesc cu situația din România.

PPS: Filmul l-am găsit după ce am postat articolul. Merită văzut. La noi e mai rău decât la sălbaticii din film. „Sălbaticii” noștri nu s-au mai chinuit să-și facă un aeroport și recuzită din lemn. Au preluat pur și simplu controlul aeroportului și i-au prăjit pe cei care l-au construit. Acum așteptăm ca restul sălbaticilor să se plictisească așteptând sosirea Anti-corupției și să-și halească șeful drept ofrandă.

Read Full Post »

Dura Lex, S… Lex

Sunt momente în viață în care te întrebi cum naiba de ai putut să te înșeli atât de mult în privința unor oameni cu care te-ai împrietenit. Virtual sau în persoană, contează mai puțin. Oameni altfel simpatici și amuzanți. Dar un pic… nu știu cum să zic. Termenul care îmi vine în minte este „gagá”.

Altfel, nu știu cum să interpretez credința lor naivă în Justiția Reformată. Nu sunt rău intenționați. Sunt, cel puțin la prima vedere, educați și inteligenți. Deși este evident pentru orice om de bun simț, că atât timp cât a fost Traian Băsescu președinte, vajnica „Justiție” a inventat moduri uimitoare de a interpreta legea pentru a-i aresta pe inamicii președintelui și de a-i ocoli pe cei apropiați lui.

M-am amuzat de câteva ori de modul emfatic cu care unul sau altul dintre distinșii domni scriau „dura lex, sed lex”, cu aerul că Justiția Băsistă este implacabilă și imparțială. Mai mult sunt gata să citeze drept dovadă însuși faptul că Elena Udrea este anchetată, ignorând că acest lucru s-a întâmplat ABIA ACUM. Deși SRI-ul susține că a trimis informări de CÂȚIVA ANI cu privire la jaful sistematic practicat de cuplul Udrea-Cocoș și apropiați ai lor. Mă întreb, cum poate cineva justifica, ignorarea informațiilor trimise de SRI.

Ultimele zile ne-au arătat dimensiunea caracatiței patronate de Traian Băsescu. Șefi de parchet, miniștri ai regimului Băsescu și/sau apropiați ai lui. Culmea ridicolului, „arestarea” din această seară a Elenei Udrea, ne arată încă o dată bătaia de joc practicată PUBLIC de reprezentanții „Justiției”. Elena Udrea a plecat cu cătușe de la DNA însă se dă jos din mașină FĂRĂ. Nu comentez dacă e legal sau nu. Subliniez doar absurdul situației.

Mă opresc aici pentru că situația îmi provoacă o uriașă greață. Exact de același tip cu cea provocată de comparația bășcălioasă Năstase-Mandela. Îmi este peste puteri să spun în România post Băsescu, „dura lex, sed lex”. Vă las pe voi să completați spațiul liber din titlu.

Read Full Post »

„Intelectualii”, Milady, SRI-ul și Justiția

Subtitlul: „Microsoft, Folcloristele și Corporate Responsability”

Recunosc că sunt invidios. Eu, Porthos, baron du Vallon, muschetar în slujba regelui, mă simt umilit de gestul cavaleresc al domnilor Liiceanu și Pleșu. Într-un moment greu pentru blonda ex-candidată la funcția de Președinte, adusă cu mandat la DNA pentru a fi interogată pentru fapte de corupție, comise de soțul dânsei (nu vorbesc despre Traian Băsescu, deși așa pare), în apărarea ei sar doi monștri „sacri” cu un „apel la calm, raţiune şi solidaritate”.

Ok, nu s-a întâmplat așa ceva. A fost doar o glumă a unui site. Însă domnii „intelectuali” s-au înfruptat din banii din licențe la fel ca și Elena Udrea.

Dau aici un citat și link-ul către articolul lui Mircea Mihăeș din România Literară (deși este posibil ca articolul să dispară după un timp, pe motiv de risc de explicații la DNA):

„În decembrie 2003, inauguram la Timişoara o aventură intelectuală, de cunoaştere şi comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de uşor de pus în practică. E vorba de Conferinţele Microsoft. Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existenţa la Microsoft România a unor oameni neobişnuiţi (cuvântul lui era, cred, „improbabili”). Adică nişte profesionişti de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spaţiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran. Câteva săptămâni mai târziu, ei s-au întâlnit cu Adriana Babeţi şi cu Marius Lazurca. Fără multe cuvinte, fără obişnuitele complicaţii şi conflicte când doi sau mai mulţi români se pun pe lucru, am desenat proiectul, l-am umplut cu substanţă şi l-am pus în practică.

Până în clipa de faţă s-au desfăşurat şapte astfel de conferinţe: două la Timişoara, câte una la Arad, Oradea, Braşov, Cluj şi Iaşi. Succesul a fost fenomenal – o spun cu toată obiectivitatea. Cred că niciodată în ultimii cincisprezece ani nişte intelectuali români n-au adunat atât de mulţi oameni într-un singur loc. Şi era vorba de teme serioase, chiar abstracte, şi nu de vreun bairam cu mici pe gratis şi bere la butoi. Nu. S-a vorbit despre scris şi imaginaţie, despre tăcerile şi capcanele filozofiei, despre îngeri, despre cosmologia lui Dante.

Cu acele prilejuri s-au lansat cărţi ce aveau să aibă un remarcabil succes de librărie (Despre îngeri, de Andrei Pleşu, Crase banalităţi metafizice, de Alexandru Dragomir, iar recent Discernământul modernizării. Şapte conferinţe despre starea de fapt şi Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante, de H.-R. Patapievici), s-a discutat aprins cu publicul, s-a polemizat, s-a aplaudat frenetic. Într-un interviu din noua revista ieşană, „Suplimentul de cultură”, H.-R. Patapievici a descris cât se poate de exact atmosfera care a însoţit Conferinţele Microsoft în absolut toate oraşele unde s-a desfăşurat până acum: „ştiţi cum a fost la Timişoara? Nu mai încăpea lumea în Aula Universităţii. La Oradea am fost la Muzeul Ţării Crişurilor şi a rămas lumea pe scări”.

Ulterior, după preluarea puterii de către Traian Băsescu și accesul direct la banii publici, „intelectualii” au putut fi recompensați direct, prin numirea în diverse posturi publice. Amuzant este că ceea ce îi incriminează (relația ciudată și improbabilă cu Microsoft), datează din perioada pre-Băsescu. Însă asta ne ajută să înțelegem principiile de funcționare ale diverselor aripi pro-Băsescu.

Eu mă bucur că au reușit în sfârșit să se încaiere. Aripa de „business”, Iordache, Pinalti, Cocoș, Bica, Stelian, Videanu, Udrea a intrat sau urmează să intre la pușcărie cu suportul direct al aripii „justițiare”: Coldea, Kovesi. Surprinzător, până acum, Monica Macovei a fost destul de tăcută. La fel și „intelectualii” justițiari și moraliști. Însă sunt convins ca pe parcurs va fi relevată și implicarea lor, pe care eu o bănuiesc a fi coordonată din zona „serviciilor”.

Deocamdată contraatacul lui Udrea la adresa cuplului Coldea-Kovesi, readuce în prim-plan și celelalte dedesubturi ale caracatiței lui Traian Băsescu, deja revelate de fostul ministru Gabriel Sandu, în special relația dintre conducerea PDL-ului și miniștrii numiți de partid:

„Aşteptările liderilor politici ai PDL erau să sprijin campaniile electorale. Astfel, toate cheltuielile şi obligaţiile cu acest scop au fost dispuse, ordonate chiar, sub presiuni efectuate de conducerea PDL, respectiv Emil Boc, Elena Udrea, Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Roberta Anastase, Alin Albu, Gheorghe Ştefan etc. Iar asumarea de către mine a acestor obligaţii viza condiţionarea pentru menţinerea în funcţia de ministru”.

Practic, un ministru al PDL, spune în timpul procesului, ceea ce bănuiam cu toții. Minunata tabără băsistă, autoarea „reformării” Justiției, este doar o adunătură mafiotă a cărei coeziune este asigurată doar de faptul că toți fură la unison.

Până acum au intrat la apă doar „oamenii de afaceri”. Însă odată audiată la DNA, Elena Udrea, adică unul din colaboratorii direcți ai lui Traian Băsescu, dezvăluirile ricoșează și către SRI și DNA:

„Elena Udrea: Nu, nu, nu. Eu sunt in prim-plan de la inceputul-inceputului. De la momentul la care a aparut acest dosar si a aparut numele fostului meu sot, chiar daca pana ieri nu exista nicio acuzatie oficiala la adresa mea, subiectul a fost Elena Udrea. Toate documentele aparute pe surse se refereau la Elena Udrea. Toate dezbaterile, intr-o anumite parte a presei, erau despre Elena Udrea. De aceea am si iesit public sa spun ca nu mi se pare normal in momentul in care in acest dosar, spre exemplu, sunt numite, sunt pomenite de martori nume mari de lideri politici, cum ar fi Victor Ponta, dl Vasile Blaga, asta de catre martorul care l-a pomenit si pe Dorin Cocos. Tot acel martor a spus ca i-a dat bani lui Vasile Blaga.

Dan Tapalaga: Cine a spus asta?
Elena Udrea: Domnul Florin… sau… cel de la… partenerul lui Pescariu…

Cristian Pantazi: Florica de la Fujitsu Siemens?
Elena Udrea: Florica, da.

Dan Tapalaga: Ati vazut dumneavoastra aceasta declaratie in dosar?
Elena Udrea: Sigur ca da. Dar a aparut la televizor. In campanie a aparut pentru 2 ore, in scurt, la televiziunea domnului Ghita, a aparut acest document. Ulterior a fost retras. La intrebarea pe care am pus-o: De ce nu s-a dezbatut la fel de intens documentul in care a aparut numele dlui Vasile Blaga, asa cum s-a dezbatut in continuu in campania in care candidam la prezidentiale implicarea fostului meu sot in acest dosar? raspunsul lui Sebastian Ghita a fost: Pentru ca generalul Coldea, de la SRI, i-a cerut sa retraga acest document. […]

Cristian Pantazi: Inainte sa trecem la realitatea relatiei din cuplul dvs, care e teoria dvs. legata de modul in care ati fost implicata? Care e adevarul dvs?
Elena Udrea: Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet. […]

Cristian Pantazi: Dar despre cine e vorba?
Dan Tapalaga: Vorbiti in clar!
Elena Udrea: Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de alta parte are o foarte buna relatie cu dna Kovesi. Si va spun eu, care am intervenit in numirea dnei Kovesi in functia de procuror DNA…

Dan Tapalaga: In ce sens ati intervenit?
Elena Udrea: In sensul in care dl Victor Ponta nu era de acord sa se faca numirile procurorilor si numirea dnei Kovesi, era singurul nume de interes, care il interesa pe presedintele Traian Basescu. Singurul nume care interesa era Codruta Kovesi; fusese o propunere a domnului Coldea, doamna Codruta Kovesi.”

Ca personaj al lui Dumas, blonda doamnă îmi amintește de Milady de Winter, iar Traian Băsescu de Richelieu. În punctul acesta, eu însumi mă simt un pic vinovat de a mă fi asociat din neștiință cu Gărzile Cardinalului. Însă e bine că apele s-au limpezit și fiecare și-a văzut de drumul lui.

Read Full Post »

Ați fost la vot?

Cu rușine recunosc că eu am tras chiulul. De dimineață nu am avut buletinul cu mine. M-am dus la birou să-l iau, dar am avut câteva întâlniri, apoi am avut de lucru, am tot amânat, iar când am zis că ar fi momentul să mă duc se făcuse deja ora 21:00.

Cum în zilele anterioare toată lumea se agita să ne scoată la vot, am rămas cu ideea că sunt un cetățean mizerabil și lipsit de conștiință. Apoi am observat că agitația cu ieșitul la vot s-a făcut constant de către adepții „dreaptei” băsiste, fie ei suporteri ai Elenei Udrea sau ai Monicăi Macovei. Ascultându-i ai fi zis că urmează Apocalipsa dacă nu te duci la vot. Și mi-am zis că oricum eu aș fi votat cu Ponta, deci agitații și agitatorii băsiști nu pot decât să se bucure.

Apoi au apărut exit-poll-urile. Și mi s-a făcut o imensă milă de bieții oameni. Nici una dintre cele două „speranțe” ale politicii de dreapta nu a ocupat un loc pe podium. Amărâtul de Tăriceanu, pe care nici nu l-am observat în campanie le-a întrecut pe amândouă. Ce jenant… De fapt tabăra băsistă a luat împreună sub zece procente. După vacarmul pe care l-au generat în perioada de dinainte de alegeri aș fi jurat că iau peste 50%. Și așa am realizat că sunt o minoritate insignifiantă, de tâmpiței gălăgioși, cu ifose de mari luptători pentru dreptate. Sunt de „dreapta”, din principiu, deși sunt angajați la stat. Piața liberă le dă frisoane, iar contractele cu statul sau ajutoarele din fonduri publice (bani UE) li se par absolut normale. Cu nerușinare îi numesc „asistați” pe alții, deși chiar ei sunt cel mai bun exemplu de parazit la stat. Însă acoperă tot cu fanfaronada sterilă care li se pare că-i face să semene cu muschetarii lui Dumas.

Îi găsești peste tot. Pe Hotnews, la Realitatea, pe Contributors, la B1 sau măcar pe bloguri, dacă nu au găsit pe cineva să-i plătească pentru militantism. Sunt convinși că Băsescu e Dumnezeul dreptății, iar Udrea și Macovei măcar Fecioara Maria a Anticorupției și Sfântul Duh al DNA-ului. Cu orice ocazie încearcă să convingă pe oricine pot că dacă nu te duci la vot să votezi Sfânta Treime, va veni peste biata Românie, Ponta Satana și legiunile sale de draci PSD.

Chiar și după apariția exit-poll-urilor și a rezultatelor parțiale, ei tot mai visează o răsturnare de situație. Bănuiesc un fel de mistificare a „adevărului” de către mogulii din media. Cel mai bun exemplu e Tapalagă de la Hotnews: „Bufnitele nu sunt ce par a fi, mai ales noaptea. Asa si cu exit poll-urile televiziunilor de stiri. Antena 3, Romania TV si Realitatea au aranjat cifrele in asa fel astfel incat Ponta sa iasa musai cu 40 de procente iar pe Macovei s-o alinieze cu Tariceanu si Udrea. De neinteles de unde atata disperare in a mistifica adevarul stiind ca pacaleala tine cel mult o noapte. Cifrele se vor schimba in rau pentru Ponta, o stim deja. Ne-au spus-o deja fetele lungi si triste din studiourile Antenelor si figura pamantie a unor candidati.”

În absența unor vești mai bune, se croiesc scenarii și se aduce în discuție, cum se putea altfel, Justiția: „Cetatenii romani din strainatate au luat cu asalt ambasadele, au stat la cozi ore in sir dar au fost impiedicati in mod premeditat sa voteze. Pentru asta vor trebui sa plateasca, inclusiv in justitie. Daca se va dovedi premeditarea, impiedicarea votului prin orice mijloace este fapta penala.”

Însă imaginația zburdă liberă: „Monica Macovei nu va ramane in linie cu Tariceanu si Udrea. Va ajunge, foarte probabil, pe locul trei”. Aproape că ți se face milă de ei. Mai că-ți vine să te duci și să o votezi pe Macovei, doar ca să scapi de onirismul ăsta obsesiv și deprimant.

Bine că am scăpat de turul 1. Acum e clar că în turul doi au trecut doi candidați nebăsiști. Mie aproape că îmi este indiferent care din ei doi va câștiga. Cred că îmi e ceva mai simpatic Ponta. Are din când în când umor, spre deosebire de Robocap Johannis. Însă recunosc că și neamțul ar putea fi o bună opțiune. Aștept cu interes dezbateri cu substanță între cei doi candidați. M-am săturat de reclamă electorală cu „mama DNA-ului” și „prigoana serviciilor” împotriva Neprihănitei.

Poate că în turul doi chiar vom avea cu cine să votăm.

Read Full Post »

Elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa…

Vă mai amintiți scheciul cu Toma Caragiu și Mircea Diaconu?

Elefantul, vrăbiuţa plus bursucul şi maimuţa,
muncesc cu aprindere, la o întreprindere.
Vrăbiuţa e secretară, frumuşică şi sprinţară,
Iar director, elefantul care face pe berbantul.

Elefantul a avut de dat, un raport cum a lucrat.
Câte alune avea în plan, câte a cules pe an,
Fildeş cât a folosit, cât a economisit…
Însă tot ce a raportat, era binişor umflat,
Umflat nu cu pompa, ci cu…, ci cu… trompa.

Vrabia dactilografă, a făcut o mică gafă.
De la poartă a ciripit unui vechi şi drag iubit,
Un bursuc cu părul rar din serviciul financiar,

Dar bursucul ameninţă că dă totul în şedinţă,
Poate un tigru o să apară din pădurea tutelară,
Bursucul aruncă bomba, şi elefantul îşi pierde…
trompa.

Păi bine mă maestre mă… de ce n-ai scris şi dumneata o fabulă mai clară… cum e boul şi viţelul?

Până ieri aș fi jurat că elefantul este Traian Băsescu, dată fiind prezența vrăbiuței blonde și nu tocmai inteligente, dar și a bursucului cu părul rar (Cozmin Gușă), vechi și drag amic al vrăbiuței, cu legături la Pădurea Tutelară din Est. Chiar m-am mirat că Bursucul s-a abținut atât de mult timp să arunce bomba, pentru a-i tăia elefantului… trompa.

În ruptul capului nu mi-aș fi imaginat că până la urmă Bursucul cu Părul Rar e de fapt, președintele. Deși trebuie să recunosc că se potrivește cu personajul atât la freză cât și la relația de prietenie cu tovarășa Vrăbiuța. Însă „bomba” a fost de data asta un fâsss total. Ideea că Victor Ponta a fost ofițer SIE acoperit e de un penibil mai mare decât auto-„deconspirarea” lui Turcescu. Cum zicea CTP-ul, „afirmația lui Traian Băsescu e mai slabă decât sceneta lui Robert Turcescu”.

Revenind la Bursucul KGB-ist: „Traian Băsescu a revectorizat aceasta campanie electorala pe niște coordonate care se pot modifica, într-un mod extrem de dinamic, în următoarea perioada”. Rotund, nu? Va garantez că va urma și episodul 2.

Amuzant este că de data aceasta, se dă vina pe Maimuță: „M-a deranjat cumplit jocul politic, un om pe care l-am numit politic și am avut încredere în el, dl Meleșcanu, a ajuns să facă un astfel de joc târând serviciul într-o acțiune politica de dragul de a acoperi un politician”.

Voi mai înțelegeți ceva? De ce l-ar ajuta Meleșcanu pe Ponta?

Update (mulțumiri Observator!)- Vocea Rusiei în 10 decembrie 2012:

„Pe surse” deja se vehiculează intens ipoteza conform căreia Traian Băsescu şi-ar fi pregătit o „soluţie-bombă”. Într-un timp foarte scurt se va vedea dacă preşedintele va utiliza această „opţiune nucleară”. Preşedintele poate încerca să demonstreze, cu documente mai mult sau mai puţin credibile, faptul că Victor Ponta ar fi un agent acoperit din cadrul unui serviciu secret, făcându-l astfel incompatibil cu funcţia de premier. În acest caz, Traian Băsescu va avea şi o scuză perfect plauzibilă pentru neutilizarea acestei informaţii în campania electorală: trebuia văzut dacă USL îl va nominaliza pe Victor Ponta pentru funcţia de premier. Dacă se va ajunge la utilizarea acestei manevre, este dificil de presupus modul în care se va soluţiona problema creată, existând o serie întreagă de dificultăţi de ordin politic, juridic şi chiar geopolitic. Nu poate fi exclusă în totalitate situaţia în care o asemenea manevră să fie sprijinită chiar de unul dintre şefii serviciilor secrete, mai ales în condiţiile în care cel puţin unul dintre liderii USL s-a remarcat ca un critic vehement al implicării politice ale unor servicii secrete. Dacă statutul de „agent acoperit” al lui Victor Ponta va fi „confirmat” de unul dintre şefii serviciilor, USL va ajunge într-o situaţie destul de dificilă.

Este foarte posibil ca această „opţiune nucleară” a preşedintelui Băsescu să fi fost luată în calcul de strategii USL încă de la începutul campaniei electorale şi „antidotul” a fost pregătit din timp. Începând de la publicarea interceptărilor telefonice pe linia Blejnar-Băsescu, a devenit clar că o parte din servicii l-a trădat pe Băsescu şi a început să livreze „marfă” pentru USL. Siguranţa cu care Victor Ponta a vorbit despre statutul de ofiţer al lui Traian Băsescu spune multe în acest sens. Într-un fel, Traian Băsescu este pus în faţa unei alegeri dificile: fie îl nominalizează pe Victor Ponta pentru funcţia de premier, fie luptă până la capăt, dar atunci vor fi puse în circulaţie mărturiile foştilor „colegi de serviciu”, însoţite probabil şi de nişte „documente doveditoare”.

Read Full Post »

Un șef de trib canibal

M-am trezit bine dispus în dimineața asta, probabil și mulțumită faptului că unul din proiectele la care lucrăm de anul trecut a primit în sfârșit undă verde pentru implementare. De fapt nu știu dacă să mă bucur sau să fiu îngrijorat, pentru că nefiind un proiect cu bani publici, ci unul la o companie privată, necesită investiții serioase și riscuri pe măsură.

Apoi dimineața a devenit chiar mai bună când am citit următoarea știre în Ziarul Financiar: „Pentru prima dată serviciile informatice au adus mai mulţi bani în economie decât turismul. România a exportat servicii de peste 10 mld. euro în 2013”. Însă mi-am amintit că cel care a eliminat impozitele pe veniturile IT-șitilor, făcând să apară exporturi de servicii high-tech de miliarde de euro, fostul premier Adrian Năstase, stă acum în pușcărie.

Iar blonda „doamnă”, celebră pentru „Frunza Turismului Românesc” de 800 kEur, frunză luată pur și simplu de pe net, ar fi putut candida la funcția de președinte, susținută de chiar actualul președinte. Și mi s-a făcut din nou lehamite. Și de ei, dar și de susținătorii lor tâmpiței, capabili să-l urască pe Dan Voiculescu doar pentru faptul că e patronul Antenei 1.

Mă întreb dacă astfel de omuleți, realizează că nu există aproape nicio diferență între George Constantin Păunescu, patronul B1TV și Dan Voiculescu. De fapt, diferențele sunt în favoarea ultimului. Nu ultimul a „cumpărat” Intercontinentalul pentru a-l falimenta. Nici Lido. Nici Rex-ul. Și nici Steaua. Ce i se poate imputa e că și-a transformat relațiile comerciale de dinainte de ’89 în avere personală. Însă să fim serioși, asta au făcut cam toți cei care au avut astfel de relații, lucrând în comerțul exterior.

Însă mă întrebam, cum naiba de l-a ocolit DNA-ul cu atâta grație pe GCP. Și pe urmă mi-am amintit cum. Exact ca pe Bercea Mondialul, cel cu 100 de dosare albite cu NUP-ul obținut de fratele președintelui.

Până la urmă pentru Justiția „reformată” contează doar dacă ești cu „Oamenii De Bine” și cu Președintele. Altfel ești cu siguranță un corupt și un hoț. Mai ales dacă te apuci să subliniezi escrocheriile Famigliei.

Mă gândeam însă că Mafia Italiană are totuși ceva ce-i lipsește lui Traian Băsescu. Un anume respect și demnitate pentru propriul cod. Ultimul se comportă mai degrabă ca un șef de trib. Și mi-am amintit de o idee amuzantă a lui Adrian Năstase: Traian Băsescu este precum un șef de trib canibal, care astăzi stă la masă cu prietenii, iar mâine îi mănâncă cu plăcere.

A fost mai întâi Dinu Patriciu (mă rog, nu e nicio pagubă). Apoi Călin Popescu Tăriceanu. Aproape că a urmat Blaga, dar a scăpat (poate) deocamdată. Și mă întrebam dacă Canibalul va ajunge vreodată la apostolii Justiției.

Așa că am căutat și am găsit două știri teribil de amuzante:

1. „Băsescu, despre candidatura Monicăi Macovei: Nu mi se pare corect să continue procesul de rupere a voturilor”

2. „Judecătorul Cristi Danileț, cercetat de Inspecția Judiciară a CSM”

Probabil că cele două știri nu au neapărat vreo legătură. Însă tot mă apucă râsul când mă gândesc la imaginea șefului de trib care-și halește cu poftă prietenii de altă dată.

Read Full Post »

Adrian Nastase: condamnat la vinovatie?

Toata lumea pare oripilata de adresa depusa de ISC la instanta, document care se pare ca va stinge unul din procesele „grele” ale lui Adrian Nastase(poate cel mai greu). Multi fac referire la declaratia halucinanta a directorului acestei institutii, iar in virtual, diverse personaje se iau cu mainile de cap, isi smulg parul si sparg paharele de pereti, de ciuda ca Adrian Nastase „a scapat”. Argumentatia este bazata pe suspiciunea eterna ca Nastase este oricum vinovat, Monica Macovei servind drept „oracolul din Delphi” care a prevestit ca schimbarea de guvern a avut drept substrat salvarea lui Nastase. „Vinovatia” lui Adrian Nastase a fost un subiect atat de vehiculat, disputat si discutat, incat dupa strategia „calomniati, calomniati, pana la urma tot ramane ceva”, exista in fiecare cetatean roman un sediment de suspiciune. La emisunea unui tip care mi se pare abracadabrant de la B1tv , cel cu lamaia, i-am uitat numele, care vorbeste cu o suficienta si o tonalitate la fel de iritante ca marlania si neamprostismul lui Mircea Badea, dar pe invers, acesta facea o afirmatie de genul „…toata presa a spus, a scris…” vorbind despre ceea ce el considera vinovatia certa a lui Nastase. Probabil o imita pe Elena Udrea, care afirmase ceva asemanator atunci cand instanta daduse verdictul de achitare intr-un alt dosar ce-l privea pe Adrian Nastase. Atat individul, cat si Elena Udrea, asumau ca daca presa, oamenii, publicul, au vorbit si au disecat atatia ani si cu lux de amanunte „vinovatia” lui Nastase, orice instanta „serioasa” si „cu capul pe umeri” ar trebui sa asculte de opinia publica si sa-l condamne. Daca l-a condamnat individul de la B1, Elena Udrea, tata Frosa vanzatoarea de castraveti murati,  nenea Costelus care umple bors, gunoierul (altfel un domn distins) si doamna infirmiera de la etajul 2 (care e desteapta, stie ea ce spune), cum ar putea sa-l „scape” o instanta, decat prin mijloace oculte? Vajnicii cavaleri ai moralei absolute, puristii justitiei cu sens unic, agita armele indignarii si fac inca o data din „vinovatul Adrian Nastase” un calcai al lui Ahile politic.

Fara sa intru in amanuntele tehnice (mult prea vehiculate si foarte cunoscute), este patetic efortul DNA , de a demonstra totusi, vinovatia lui Nastase. Dupa sapte ani de procese, DNA-ul pare neputincios sa concretizeze fie si o singura acuzatie, dar face in continuare „eforturi” in acest sens. Presiunea asupra martorilor, dovezi trucate, mediatizarea excesiva a cazurilor, „condamnarile din presa” si declaratii politice pe post de capete de acuzare, fac parte din aceste eforturi. Observ ca foarte multa lume este indignata nu atat de eventuala culpa „tehnica” a lui Adrian Nastase, cat de incercarile acestuia de a se apara. O parte a gloatei doreste linsajul juridic al lui Nastase. Adica din moment ce societatea (sau o parte a acesteia) este deja convinsa de vinovatia sa , Nastase ar trebui sa se „supuna” trend-ului public, si sa recunoasca chiar si ce nu a facut, doar pentru a da satisfactie „poporului antinastase”. Toate atitudinile , atat cele proNastase, dar mai ales cele contra, sunt lovite de un partizanat ce frizeaza autismul. PDL-ul, prin glasul lui TRU, un TRU cu o infatisare si o exprimare vecina cu delirul, a preluat deja discursul Monicai Macovei, varf de lance in acest caz, si a transformat subiectul in tema de campanie electorala pentru partid. Declaratiile lui Victor Ponta de astazi, adancesc suspiciunile. Am putea crede ca „sfatul” colegului de partid a fost cautat prost, pentru a da subiecte politice de campanie electorala PDL-ului. As fi foarte curios sa aflu cine este colegul de partid, iar Ponta ar trebui sa faca public numele acestuia. Pentru ca documentul „de constiinta” a lui Balaban-Grajdan, serveste interesului PDL mai mult decat ii serveste lui Nastase.

Pana la urma, atitudinea de „jurat” al fiecarui cetatean roman depinde de simpatia sau antipatia fata de Adrian Nastase, si mai putin de cunostinte juridice sau de convingeri solide, „din cunoastere”. Si oricum, nu pot fi de acord ca cetatenii Romaniei sa se transforme in „jurati”. Personal, nu cred in vinovatia lui Nastase. Daca as crede, atunci oricare dintre politicienii Romaniei din ultimii 20 de ani, sunt cel putin la fel de vinovati. Vinovatia sau inocenta lui Nastase, vazute ca alb sau negru, sunt doar atitudini politice. „Nuantele de gri” caracteristice societatii romanesti, fac imposibila „separatia culorilor”. Depinde de care parte te situezi. „Condamnarea lui Nastase la vinovatie” este doar o chestiune de gusturi politice.

Read Full Post »