Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘eutanasie’

Discuția interesantă dintre intrus și athos m-a pus pe gânduri. Recunosc că principial sunt de acord cu athos. Însă cred că dreptul la viață primează în fața oricărui alt drept. Însă asta generează alte dileme. Ar trebui să fie OBLIGATĂ societatea/statul să se ocupe de cei care nu-și pot purta singuri de grijă? În cazul în care aceștia NU MAI VOR să trăiască, societatea/statul le poate refuza dreptul de a muri, obligându-i să recurgă la „metode” disperate și chinuitoare?

Postez aici cele două intervenții care au generat această temă.

intrusul: “Gândindu-mă la decizia parlamentarilor din Belgia (se mai aşteaptă doar semnătura regelui pentru ca legea eutanasierii copiilor bolnavi să intre în vigoare), e firesc să fiu îngrozit: e de neimaginat ideea că există oameni care văd o soluţie (!!) în a curma suferinţa unui copil omorându-l, în loc de a-i alina durerile (lucru pe care medicina de astăzi îl poate oferi) şi a-i mai dărui, astfel, clipe de viaţă de nepreţuit pentru el şi pentru familia lui. Un plus de oroare vine şi din faptul că, spre deosebire de Olanda, prima ţară care a legiferat “dreptul” copiilor de a fi ucişi, dar care a impus o vârstă minimă de 12 ani pentru “beneficiarul” (cum au titrat unii jurnalişti!) eutanasiei, Belgia nu pune o astfel de limită, ci doar solicită deţinerea “capacităţii de discernământ” din partea copilului respectiv. Cât discernământ poate avea un copil care poate nici nu înţelege noţiunea de moarte? Şi cine garantează că nu se vor face abuzuri (precum se întâmplă deja în cazul adulţilor eutanasiaţi), copiii fiind manipulaţi să spună “da” doar pentru ca părinţii să scape de grija lor? Dar cel mai mult mă îngrozeşte seninătatea cu care – cel puţin în presa românească – este tratat acest subiect. Doar ştiri în care se mai aminteşte, eventual, de faptul că legea este contestată de “unii medici pediatri şi de Biserică”, dar nici o luare de poziţie mai fermă, nici o reacţie de amploare la diversele paliere ale societăţii civile. Ca să avem un termen de comparaţie, haideţi să ne amintim câtă emoţie şi vâlvă a produs ideea eutanasierii câinilor fără stăpân de pe străzi. Sigur, unii au strâns din umeri şi s-au scuzat rapid – “nu e treaba noastră, nu e în România”. Dar mai crede cineva că mai există vreo lege de genul “dreptului” la eutanasie, care să fie aprobată în ţări precum Olanda şi Belgia şi care să nu ajungă, treptat, a fi impusă la nivel european? Hai să ne uităm doar la ceea ce se întâmplă în cazul legalizării “căsătoriilor” între persoane de acelaşi sex..”

athos: Nu inteleg ce este gresit in dreptul de a opta pentru eutanasie. Demnitatea fiecaruia nu ar trebui sa fie obiect de negociere, in nici un sens. Singurul lucru cu care as fi de acord, Intrusule, ar fi ca tu sa incerci sa convingi pe cei care vor sa ia decizia de a-si eutanasia copii pentru care viata reprezinta doar un chin fara sfarsit sau o existenta vegetativa, sa ti-i incredinteze tie. Acesta este un demers pe care il pot intelege.

In viata asta in care ne-am obisnuit sa consideram normal amestecul in spatiul personal al altora in numele democratiei si al unei etici sociale care confunda participarea si compasiunea cu intruziunea si dictatul votului, dezbaterea asupra unor chestiuni ce ar trebui sa constituie exclusiv optiune personala ocupa si preocupa cu inversunare. Cogito, ergo sententiae.

Read Full Post »