Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘florian coldea’

Realități de necontestat:

  1. SRI are bugetul mult mai mare decât Parlamentul (Senat + Camera deputaților). STS are bugetul mai mare decât Senatul.
  2. Numărul angajaților SRI este mai mare decât cel al angajaților fostei Securități.
  3. Hotărârea CSAT din 2005 (referitoare la corupție), prin care SRI s-a implicat în anchetele DNA privitoare la corupție este neconstituțională.
  4. SRI (Florian Coldea) a șantajat judecătorii Curții Constituționale încă din 2007. SRI (Florian Coldea) împreună cu DNA a reușit schimbarea a cel puțin un judecător de la Curtea Constituțională care s-a opus legii „Big Brother”.
  5. Iohannis încearcă să blocheze în CSAT scăderea bugetelor serviciilor.

Metodele folosite de Băsescu, Macovei, Coldea, Covesi, Stanciu, șamd nu sunt inventate de ei. Au fost aplicate începând cu 2000 de Vladimir Putin. Sub pretextul luptei anti-corupție AU ÎNTĂRIT ROLUL STATULUI, adică exact sursa corupției.

Să ne uităm un pic la Putin:

Putin’s reasoning was all very simple: in his nightmares, he saw elite-led unrest in Russia’s far-flung regions and infighting among the Moscow elite bringing down his regime. The traumatic fragmentation of the 1990s haunted him. Demurring on corruption, he believed, was key to exerting control — or at least buying it from elites. To provide enough patronage to go around, he dramatically increased the size of the bureaucracy. From 2000 to 2012, the number of state officials increased by more than 65 percent — from 1.3 million to 2.1 million. And the number of security personnel in Russia, excluding the military, reached 2.3 million. Corrupt state officials have become the most important support group for the regime. So instead of reducing the corrupt bureaucracy or purging it, Putin decided to enlarge it. In the 1990s, business captured the state in Russia; after Putin’s ascendance, the state captured business.

Metoda brevetată de Putin pentru a lupta cu lumea liberă a fost copiată după alegerile de la sfârșitul lui 2004 de Traian Băsescu și Monica Macovei, iar după dispariția lor de către Florian Coldea și Codruța Kovesi.

Firește că oricine (Năstase, Ponta, Dragnea) ar încerca să reducă rolul organelor de represiune și să le scadă bugetele devine inamic și trebuie TERMINAT ca om politic.

Masa de manevră a Noii Securități este formată din tinerii sub 40 de ani, pentru care metodele fostei Securități sunt o poveste spusă de părinți și bunici pentru a-i speria. Realitatea corupției omni-prezente (reprezentată de Ghiță & Co) rezonează mult mai bine în mințile lor decât presupusa încălcare a libertăților constituționale.

Prima îi afectează financiar în timp ce a doua e mai mult un exercițiu filozofic. Ca urmare vor ieși bucuroși în stradă înarmați cu elefănței de pluș, pentru a manifesta împotriva „hoților din Parlament”, fără a realiza că devin de fapt susținători ai mecanismului ce i-a creat pe Ghiță, Tender, Adamescu, Urdăreanu, Păunescu, șamd. Cei care l-a rândul lor alimentează cu bani „presa liberă” a „colonelului” Turcescu.

(va urma)

Anunțuri

Read Full Post »

S-a tot discutat despre cum încearcă parlamentarii să se „sustragă urmăririi penale”, iar cazul cel mai des adus în discuție este cel al lui Dan Șova, în cazul căruia Parlamentul a decis să nu aprobe arestarea din cauza lipsei cvorumului necesar pentru a aproba cererea DNA.

Trecând peste faptul că eroarea îi aparține în primul rând Codruței Kovesi care a redactat superficial cererea (subiect discutat aici) ceea ce rămâne este faptul că impresia generală este că Parlamentul își apără, aparent incorect, membrii săi. De unde și ideea, ușor tâmpită în opinia mea, că Parlamentul este compus din infractori ce se feresc de urmărirea penală.

Atacul asupra celei mai importante instituții a statului este probabil cel mai destabilizator cu putință pentru un stat. Dacă Parlamentul nu este credibil, atunci și legile votate de acesta își pierd credibilitatea, ceea ce face ca întregul fundament al Justiției să devină instabil.

Dacă cineva ar dori să controleze pârghiile puterii, exact asta ar trebui să facă. Și a și făcut-o. Mă refer la Vladimir Putin, care a reușit exact în acest mod să transforme Duma într-un simplu instrument supus voinței șefului executivului.

Cazul Șova este cât se poate de relevant pentru modul insidios în care Sistemul își destabilizează oponenții. Pentru că nu contează anchetarea și judecarea lui Șova, care poate continua fără nicio problemă. Pentru asta nu este nevoie de avizul Parlamentului. Nu contează nici măcar arestarea lui. Ceea ce contează cu adevărat pentru Sistem (Kovesi, Coldea, etc) este reducerea la tăcere și compromiterea Parlamentului, singurul care se poate opune eficient unei dictaturi.

Să ne uităm mai cu atenție la cazul Șova:

Hotnews: „In august 2014, Dan Sova a fost pus sub acuzare de DNA pentru savarsirea, in calitate de reprezentant legal al SCA ‘Sova si Asociatii’, a trei infractiuni de complicitate la abuz in serviciu, cu obtinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul, in legatura cu semnarea unor contracte de asistenta juridica cu complexurile energetice Turceni si Rovinari.”

Observați eleganța cu care Oficiosul Sistemului (Hotnews) spune „savarsirea a trei infractiuni…” când de fapt este doar „credința” DNA-ului. Ne-am obișnuit deja ca cei acuzați de DNA să devină vinovați. Mariana Rarinca nu este cea „acuzată că”, este cea care A ȘANTAJAT-O pe șefa ÎCCJ.

Complicii Sistemului din presă au grijă să transform acuzațiile DNA în certitudini în mentalul colectiv, cu mult înainte ca procesul să fi fost judecat.

Revenind la cazul Șova, să remarcăm că acuzațiile au fost formulate în august 2014 pentru fapte petrecute în ianuarie 2008! Adică Sistemul a stat și s-a uitat timp de aproape 7 ani, pentru ca BRUSC atunci când Șova a devenit relevant, dosarele să răsară convenabil.

Chiar și numai pentru asta SRI și DNA ar trebui să dea explicații. Cui? Păi nu mai au cui.

Dacă Parlamentul ar cere o comisie de anchetă pentru acest caz „acoperiții” și amicii lor de pe bloguri ar sări în sus că Parlamentul nu respectă separația puterilor în stat și încearcă să-și acopere penalii.

Dar să ne întoarcem la cazul Șova. Șova nu se sustrage în niciun fel urmăririi penale. De altfel a cerut Justiției ca procesul să fie accelerat și să fie trimis în judecată. Ceea ce „PRESA” a mediatizat este însă RESPINGEREA cererii lui Șova de către ÎCCJ, sugerând că Șova s-a plâns de DNA, dar „judecătorii” nu i-au dat dreptate.

Îți vine să întrebi WTF? Ce au așteptat timp de peste 7 ani DNA-ul și SRI-ul? Nu au avut timp suficient să strângă probe pentru a-l condamna pe Șova?

De fapt ceea ce este cu adevărat important pentru Sistem este IMPRESIA că Șova se sustrage urmăririi penale, iar Parlamentul îl acoperă. Chiar și numai pentru asta Kovesi și Coldea ar trebui demiși sau măcar anchetați. Ceea ce fac cei doi aduce cu adevărat atingere SIGURANȚEI NAȚIONALE.

Să nu uităm că Florian Coldea este ofițerul SRI (pe atunci era doar maior!), alături de generalul SIE Adrian Isac (cel implicat în „Dosarul Bancherilor”) care s-a ocupat de penibilul episod numit „Răpirea Jurnaliștilor”. Practic începând cu 2005, a început seria scamatoriilor. Poate ar fi cazul să ne uităm mai cu atenție la „ciudățeniile” (scamatoriile) din toți acești 10 ani și cum s-a ajuns la actuala stare de fapt: Parlament decredibilizat, drepturi constituționale ignorate, SRI-DNA depășindu-și frecvent zona legală și constituțională de acțiune, Justiție hei-rupistă, etc.

Ceea ce se poate spune cu siguranță este că SISTEMUL FUNCȚIONEAZĂ. Dacă cineva îl deranjează este arestat înainte să înțeleagă ce se întâmplă cu el.

Update – Bomboana de pe coliva „checks and balances” a Statului Român: somația trimisă de către DNA celui de-al doilea om în stat, Președintelui Senatului României.

Read Full Post »

Probabil că la ora la care eu scriu aceste rânduri, majoritatea comentatorilor acestui blog se pregătesc de vacanța. Cumpărături, cadouri, rezervări pentru vacanță (la cei ce pleacă în vacanță) sau, pur și simplu, frecat menta. Eu sunt printre cei din urmă, mi-aș fi dorit să nu fac nimic și stau. Cel mult să citesc o carte, în timp ce savurez un coniac și o havană.

Nu a fost să fie. În primul rând pentru că sunt luat pe sus și târât cale de 350 de kilometri până dincolo de locul unde și-a înțărcat dracu’ copiii și Brâncuși masa și poarta.

Ok, cu asta mă împăcasem. Chiar mă gândeam că nu are cum să-mi strice un pic de aer curat și deconectarea de la nebunia arestărilor „preventive”, de la cotcodăceala lui Kovesi și Coldea, plus măcăiala sâcâitoare a lui Băsescu.

Însă am făcut greșeala să mă uit încă o dată pe știri. Coșmar! Băsescu și Badea de aceeași parte a baricadei! O fi înnebunit de tot și Badea, că oricum nu pare complet normal. Pentru că Băsescu nu prea avea cum să-și revină. Sau sunt glume de 1 aprilie făcute de jurnaliști.

Citind știrea am înțeles. Nu și-a revenit Băsescu. Pur și simplu simte că se strânge lațul și, vorba lui Udrea, cum controlul cătușelor e la alții, știe că va ajunge în pușcărie. Chiar dacă el „i-a adus” pe acești alții, după cum plastic zice Băsescu, acum când nu-i mai controlează, e îngrijorat de modul în care se face justiție în România. Să nu te tăvălești pe jos de râs?

Aproape că îți vine să le dai dreptate adepților „Justiției cu orice preț”. Din păcate nu este de loc așa. Frankenstein-ul justiției române e complet liber și nici măcar cel ce l-a creat nu-l mai poate controla.

Haideți să ne uităm la spune Codruța: „În primul rând, DNA nu arestează. Nu procurorii au competență să aresteze, ci instanțele de judecată. Ce înseamnă acest lucru (…) Înseamnă că o propunere a procurorului este întotdeauna cenzurată de un judecător. Dacă este nevoie să arestăm 10.000 de oameni, arestam 10.000 de oameni.

La prima vedere pare perfect normal ceea ce spune. Procurorul propune, iar judecătorul aprobă sau nu. În realitate este o aberație demnă de Stalin. De ce? Pentru că o bună parte a judecătorilor, inclusiv cei de la ÎCCJ au fost numiți în „epoca Băsescu” și provin dintre procurori. În unele cazuri, ajung să judece, dosare pe care tot ei le-au instrumentat ca procurori.

Absurdul situației se vede în statisticile publicate de Vasilică Danileț, judecătorul papagal care și-a contestat propriul articol de lege. Deși arestările preventive s-au înmulțit, procentual condamnările definitive AU SCĂZUT. Justiția funcționează mai prost și mai stalinist.

Perioada 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013
Persoane fizice trimise în judecată 47787 45073 49743 56949 60980 59739 65711
Arestați preventiv 5205 5473 6984 8659 8941 9988 10431
Arestați preventiv (%) 10.89 12.14 14.04 15.20 14.66 16.72 15.87
Condamnați definitiv 46127 36795 34226 41891 47577 49188 47133
Condamnați definitiv (%) 96.53 81.63 68.81 73.56 78.02 82.34 71.73
Condamnați la închisoare cu executare 14973 11804 10542 13813 14361 14697 13700
Condamnați la închisoare cu executare (%) 31.33 26.19 21.19 24.26 23.55 24.60 20.85

Iar Codruța & Co, chiar și-au depășit planul. Au arestat PREVENTIV mai mult de 10000 de oameni. Se cuvine să-i felicităm pe tovarășii procurori care printr-o atitudine justă au realizat planul pentru cincinalul acesta. Ptiu dr… Na, că era să scap în ajun de sărbătoare o blasfemie.

O altă manipulare ridicolă reluată de Kovesi este cea lansată de însuși Traian Băsescu: „Nu e normal ca un vot al unor politicieni să blocheze justiţia sau să se substituie justiţiei”.

În realitate, „orice senator şi deputat poate fi urmărit penal şi trimis în judecată fără să fie necesară vreo aprobare senatorii şi deputaţii care au fost miniştri, şi care sunt acuzaţi de fapte comise în perioada în care nu erau miniştri, sau fără vreo legătură cu activitatea ministerială (cazul Vâlcov) pot fi urmăriţi penal şi trimişi în judecată fără să fie necesară vreo aprobare.

Deci nu este vorba de vreo blocare a justiţiei. De fapt, actul de justiţie se înfăptuieşte în instanţă, după trimiterea în judecată. Singurul lucru care trebuie într-adevăr schimbat îl constituie eliminarea cererii de urmărire penală pentru senatorii şi deputaţii foşti miniştri care sunt acuzaţi de fapte comise în timpul mandatului de ministru şi în legătură cu respectivul mandat (cazurile Vosganian şi Borbely). În ceea ce priveşte aprobarea Parlamentului pentru arestare preventivă a senatorilor şi deputaţilor, aici nu este vorba de imunitate, ci de garanţii judiciare prevăzute în Constituţie.”

PS: la sfârșit am preluat cu copy-paste știrea din Cotidianul. Nu am mai verificat corectitudinea ei și nici nu am mai reformulat-o pentru că mă enervează staff-ul WordPress, care îmi bagă pe gât o porcărie pe post de editor de ultimă generație. Și nici nu-ți mai lasă opțiunea de întoarcere la modul Clasic. Partea bună este că astfel de idioțenii se răzbună. Cei ce foloseau WordPress-ul se pot muta pe alte platforme de blogging. De exemplu Blogger al lui Google. E la distanță de un click.

Read Full Post »

Subtitlul: „Microsoft, Folcloristele și Corporate Responsability”

Recunosc că sunt invidios. Eu, Porthos, baron du Vallon, muschetar în slujba regelui, mă simt umilit de gestul cavaleresc al domnilor Liiceanu și Pleșu. Într-un moment greu pentru blonda ex-candidată la funcția de Președinte, adusă cu mandat la DNA pentru a fi interogată pentru fapte de corupție, comise de soțul dânsei (nu vorbesc despre Traian Băsescu, deși așa pare), în apărarea ei sar doi monștri „sacri” cu un „apel la calm, raţiune şi solidaritate”.

Ok, nu s-a întâmplat așa ceva. A fost doar o glumă a unui site. Însă domnii „intelectuali” s-au înfruptat din banii din licențe la fel ca și Elena Udrea.

Dau aici un citat și link-ul către articolul lui Mircea Mihăeș din România Literară (deși este posibil ca articolul să dispară după un timp, pe motiv de risc de explicații la DNA):

„În decembrie 2003, inauguram la Timişoara o aventură intelectuală, de cunoaştere şi comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de uşor de pus în practică. E vorba de Conferinţele Microsoft. Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existenţa la Microsoft România a unor oameni neobişnuiţi (cuvântul lui era, cred, „improbabili”). Adică nişte profesionişti de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spaţiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran. Câteva săptămâni mai târziu, ei s-au întâlnit cu Adriana Babeţi şi cu Marius Lazurca. Fără multe cuvinte, fără obişnuitele complicaţii şi conflicte când doi sau mai mulţi români se pun pe lucru, am desenat proiectul, l-am umplut cu substanţă şi l-am pus în practică.

Până în clipa de faţă s-au desfăşurat şapte astfel de conferinţe: două la Timişoara, câte una la Arad, Oradea, Braşov, Cluj şi Iaşi. Succesul a fost fenomenal – o spun cu toată obiectivitatea. Cred că niciodată în ultimii cincisprezece ani nişte intelectuali români n-au adunat atât de mulţi oameni într-un singur loc. Şi era vorba de teme serioase, chiar abstracte, şi nu de vreun bairam cu mici pe gratis şi bere la butoi. Nu. S-a vorbit despre scris şi imaginaţie, despre tăcerile şi capcanele filozofiei, despre îngeri, despre cosmologia lui Dante.

Cu acele prilejuri s-au lansat cărţi ce aveau să aibă un remarcabil succes de librărie (Despre îngeri, de Andrei Pleşu, Crase banalităţi metafizice, de Alexandru Dragomir, iar recent Discernământul modernizării. Şapte conferinţe despre starea de fapt şi Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante, de H.-R. Patapievici), s-a discutat aprins cu publicul, s-a polemizat, s-a aplaudat frenetic. Într-un interviu din noua revista ieşană, „Suplimentul de cultură”, H.-R. Patapievici a descris cât se poate de exact atmosfera care a însoţit Conferinţele Microsoft în absolut toate oraşele unde s-a desfăşurat până acum: „ştiţi cum a fost la Timişoara? Nu mai încăpea lumea în Aula Universităţii. La Oradea am fost la Muzeul Ţării Crişurilor şi a rămas lumea pe scări”.

Ulterior, după preluarea puterii de către Traian Băsescu și accesul direct la banii publici, „intelectualii” au putut fi recompensați direct, prin numirea în diverse posturi publice. Amuzant este că ceea ce îi incriminează (relația ciudată și improbabilă cu Microsoft), datează din perioada pre-Băsescu. Însă asta ne ajută să înțelegem principiile de funcționare ale diverselor aripi pro-Băsescu.

Eu mă bucur că au reușit în sfârșit să se încaiere. Aripa de „business”, Iordache, Pinalti, Cocoș, Bica, Stelian, Videanu, Udrea a intrat sau urmează să intre la pușcărie cu suportul direct al aripii „justițiare”: Coldea, Kovesi. Surprinzător, până acum, Monica Macovei a fost destul de tăcută. La fel și „intelectualii” justițiari și moraliști. Însă sunt convins ca pe parcurs va fi relevată și implicarea lor, pe care eu o bănuiesc a fi coordonată din zona „serviciilor”.

Deocamdată contraatacul lui Udrea la adresa cuplului Coldea-Kovesi, readuce în prim-plan și celelalte dedesubturi ale caracatiței lui Traian Băsescu, deja revelate de fostul ministru Gabriel Sandu, în special relația dintre conducerea PDL-ului și miniștrii numiți de partid:

„Aşteptările liderilor politici ai PDL erau să sprijin campaniile electorale. Astfel, toate cheltuielile şi obligaţiile cu acest scop au fost dispuse, ordonate chiar, sub presiuni efectuate de conducerea PDL, respectiv Emil Boc, Elena Udrea, Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Roberta Anastase, Alin Albu, Gheorghe Ştefan etc. Iar asumarea de către mine a acestor obligaţii viza condiţionarea pentru menţinerea în funcţia de ministru”.

Practic, un ministru al PDL, spune în timpul procesului, ceea ce bănuiam cu toții. Minunata tabără băsistă, autoarea „reformării” Justiției, este doar o adunătură mafiotă a cărei coeziune este asigurată doar de faptul că toți fură la unison.

Până acum au intrat la apă doar „oamenii de afaceri”. Însă odată audiată la DNA, Elena Udrea, adică unul din colaboratorii direcți ai lui Traian Băsescu, dezvăluirile ricoșează și către SRI și DNA:

„Elena Udrea: Nu, nu, nu. Eu sunt in prim-plan de la inceputul-inceputului. De la momentul la care a aparut acest dosar si a aparut numele fostului meu sot, chiar daca pana ieri nu exista nicio acuzatie oficiala la adresa mea, subiectul a fost Elena Udrea. Toate documentele aparute pe surse se refereau la Elena Udrea. Toate dezbaterile, intr-o anumite parte a presei, erau despre Elena Udrea. De aceea am si iesit public sa spun ca nu mi se pare normal in momentul in care in acest dosar, spre exemplu, sunt numite, sunt pomenite de martori nume mari de lideri politici, cum ar fi Victor Ponta, dl Vasile Blaga, asta de catre martorul care l-a pomenit si pe Dorin Cocos. Tot acel martor a spus ca i-a dat bani lui Vasile Blaga.

Dan Tapalaga: Cine a spus asta?
Elena Udrea: Domnul Florin… sau… cel de la… partenerul lui Pescariu…

Cristian Pantazi: Florica de la Fujitsu Siemens?
Elena Udrea: Florica, da.

Dan Tapalaga: Ati vazut dumneavoastra aceasta declaratie in dosar?
Elena Udrea: Sigur ca da. Dar a aparut la televizor. In campanie a aparut pentru 2 ore, in scurt, la televiziunea domnului Ghita, a aparut acest document. Ulterior a fost retras. La intrebarea pe care am pus-o: De ce nu s-a dezbatut la fel de intens documentul in care a aparut numele dlui Vasile Blaga, asa cum s-a dezbatut in continuu in campania in care candidam la prezidentiale implicarea fostului meu sot in acest dosar? raspunsul lui Sebastian Ghita a fost: Pentru ca generalul Coldea, de la SRI, i-a cerut sa retraga acest document. […]

Cristian Pantazi: Inainte sa trecem la realitatea relatiei din cuplul dvs, care e teoria dvs. legata de modul in care ati fost implicata? Care e adevarul dvs?
Elena Udrea: Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet. […]

Cristian Pantazi: Dar despre cine e vorba?
Dan Tapalaga: Vorbiti in clar!
Elena Udrea: Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de alta parte are o foarte buna relatie cu dna Kovesi. Si va spun eu, care am intervenit in numirea dnei Kovesi in functia de procuror DNA…

Dan Tapalaga: In ce sens ati intervenit?
Elena Udrea: In sensul in care dl Victor Ponta nu era de acord sa se faca numirile procurorilor si numirea dnei Kovesi, era singurul nume de interes, care il interesa pe presedintele Traian Basescu. Singurul nume care interesa era Codruta Kovesi; fusese o propunere a domnului Coldea, doamna Codruta Kovesi.”

Ca personaj al lui Dumas, blonda doamnă îmi amintește de Milady de Winter, iar Traian Băsescu de Richelieu. În punctul acesta, eu însumi mă simt un pic vinovat de a mă fi asociat din neștiință cu Gărzile Cardinalului. Însă e bine că apele s-au limpezit și fiecare și-a văzut de drumul lui.

Read Full Post »