Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘gaz de șist’

Cu rușine am observat că nu am mai scris un articol cu cap și coadă de aproximativ o lună. E adevărat că am avut de lucru mai mult ca niciodată (ceea ce e bine), dar măcar în week-end ar trebui să-mi fac timp să scriu ceva. Sau să mă hotărăsc să închid blogul.

Week-end-ul acesta am fost mai liber, așa că am avut timp chiar să mă uit la un film. „Promised land” cu Matt Damon, un film despre… gaze de șist. Inițial am vrut să schimb programul pentru că mă așteptam la aceleași clișee, cu Chevroni poluanți în luptă cu Steveni Seagali cinstiți și bravi. Însă nu a fost deloc așa. Spre surpriza mea, Matt Damon, „băiatul bun” este partea lacomelor corporații care vor să sugă sângele… pardon, petrolul sărmanilor pungeșteni americani. Iar „șmecherul” e ecologistul cu tactici agresive, care nu ezită să manipuleze chiar și bieții copii de școală.

Hmmm, începusem chiar să mă indignez că „răul” ecologist aproape că-l învinsese pe bietul funcționar cinstit și fleț, care nu ezită să primească pumni în nas pentru a lămuri fermierii neîncrezători și rudimentari de binefacerile banilor „free” din pământul lor, când… surpriză! Chiar în ziua când localnicii se adunau să voteze, nu pentru politicieni ci pentru aprobarea exploatării gazelor de șist, se dovedește că ecologistul trucase dovezile cu vacile moarte din cauza chimicalelor. Aproape că jubilam că în sfârșit văd și eu un film în care capitaliștii înving, când… din nou surpriză! Ecologistul trișor era plătit de fapt tot de lacoma corporație ca să fie siguri că vor câștiga votul comunității. Firește că băiatul bun demască escrocheria și este concediat, dar binele triumfă.

Complet dezamăgit de previzibila răsturnare finală de situație m-am decis să caut investitorii care au făcut un film atât de interesant. Și… din nou surpriză! Filmul a fost sponsorizat sănătos de către Abu Dhabi Media, deținută integral de Emiratele Arabe Unite (membră a OPEC). Deci cu interes financiar direct (ca și în cazul Rusiei) în blocarea explorărilor/exploatărilor de gaze de șist.

Așa că nu mai știu ce să cred. Sunt aproape la fel de bulversat ca în cazul modificării Codului Penal, care îl absolvea pe Traian Băsescu de conflictul de interese în cazul casei din Mihăileanu, modificare împotriva căreia președintele s-a pronunțat hotărât, amenințând chiar cu dizolvarea Parlamentului și demiterea Premierului. Mă întreb cine a inițiat modificarea tâmpită, modificare de care Victor Ponta și Crin Antonescu sunt pe deplin răspunzători, deși nu-i amenința niciun proces pentru conflict de interese. Însă sunt convins că amândoi se pregăteau să-și atribuie câte o casă în Mihăileanu. Ai naibii hoți!

Nu mai comentez ca să nu risc să se reverse Milcovul din matcă, iar fiii Vrâncioaiei și Gnomul Doe să spumege de supărare că m-am luat iar de Luceafărul anti-corupției.

Anunțuri

Read Full Post »

Am vorbit cu ceva timp în urmă despre impactul pe care îl are exploatarea gazelor de șist asupra prețului gazului natural importat din Rusia și de impactul asupra bugetului acesteia. Nu aș fi reluat subiectul, dacă nu aș fi descoperit un interesant articol al China Daily, publicat ieri, despre același subiect. Articolul se intitulează „A geological and geopolitical revolution” și tratează implicațiile geopolitice ale noilor metode de explorare folosite de SUA:

„Revoluţia gazelor de şist afectează nu doar industria de energie, dar și schimbă treptat geopolitica energiei. Succesul economic al gazului şist în Statele Unite din anul 2000, poate transforma în curând cel mai mare importator de petrol din lume într-un exportator net de gaze naturale, iar multe alte ţări încearcă să-i urmeze exemplul. În luna mai, Ministerul Energiei Coreei de Sud a instituit un grup de lucru pentru a explora rezervele de gaze de șist, încercând să reducă costurile ridicate ale importurilor de gaz natural lichefiat […]. China, India, Polonia, Ucraina şi Japonia, într-un efort de a reduce importurile de energie, se grăbesc și ele să-și dezvolte exploatările de gaze de șist”.

Articolul mai subliniază și efectul asupra Rusiei, în al cărui produs național brut, exporturile de gaz și petrol înseamnă aproximativ un sfert, dar și asupra țărilor OPEC, cu predilecție asupra Arabiei Saudite. „Dacă pierderea unui client important este o tragedie, a te uita cum acesta îți devine competitor este incomparabil mai rău.” Articolul mai reamintește de pragul critic de 88$/baril, sub care stabilitatea economică și socială a țării exportatoare este pusă în discuție.

Articolul se încheie cu următoarea întrebare: „În cazul în care Rusia nu va mai fi cel mai mare furnizor de gaze naturale al Europei, iar membrii OPEC nu se vor mai bucura de poziţia lor dominantă pe piaţa globală a energiei, ce se va întâmpla în lume după aceea?”

Spre surpriza mea, în lista țărilor enumerate în articol, strălucește prin absență, România. Mă mulțumesc să observ că România a semnat prin Guvernul Ungureanu acorduri de explorare pentru patru zone extrem de promițătoare. Practic acestea au fost ULTIMELE hotărâri ale acelui guvern. Cu siguranță vă amintiți de marele miting ținut la Bârlad împotriva explorărilor aprobate. Vă amintiți de asemenea și de amenințarea directă (că va avea soarta lui Aldo Moro!) făcută de deputatul Solomon către primul ministru de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu. Printre organizatorii mitingului se regăsea și omniprezentul colonel Dogaru și a sa asociație a cadrelor militare în rezervă.

De curând, același colonel a reușit să-l pună în dificultate pe Victor Ponta și USL-ul prin anunțul legat de semnarea unui acord. Potrivit anunțului, acordul își propunea să desființeze DNA, ANI și alte câteva instituții cheie. Ulterior, s-a dovedit că anunțul a fost o intoxicare, dar răul produs imaginii externe, într-un context extrem de delicat, nu mai poate fi reparat. M-am întrebat cu acea ocazie, cu ce o fi greșit Victor Ponta în fața celor care-l butonează pe domnul colonel.

Vă adresez și vouă două întrebări:

1. Pe cine ar avea interes Rusia să sprijine? Pe Traian Băsescu sau USL-ul?
2. Care credeți că va fi impactul gazului natural „ieftin” asupra economiei României?

Update: locul 5 în ro.wordpress.com – mulțumiri tuturor comentatorilor și vizitatorilor de astăzi (și sper și de mâine).

Read Full Post »

Pentru că tot am vorbit despre interesul STATEGIC al Rusiei privitor la interzicerea exploatării și dacă se poate a EXPLORĂRII (ce aberație! explorarea nu are riscuri mai mari decât explorarea obișnuită de petrol sau gaz metan), să ne uităm un pic la prețurile istorice ale gazului rusesc din ultimii 20 de ani:

http://www.indexmundi.com/commodities/?commodity=russian-natural-gas&months=240

Înainte de preluarea puterii (pentru că de asta vorbim) de către Vladimir Putin în Rusia, gazul natural era aproximativ 60$ mia de normali metri cubi. A început să crească din momentul în care Putin adevenit prim-ministru (16 august 1999), dar a rămas relativ jos în toată perioada cât Gerhard Schröder le vindea gogoși nemților despre riscurile energiei nucleare și beneficiile energiilor regenerabile și a explodat când a venit dreapta la putere în Germania (dar și în estul Europei).

Însă prețul gazului și al petrolului s-a prăbușit în urma crizei. Da, criza subprime i-a costat scump și pe ruși (peste 50 miliarde $ doar din prăbușirea prețului la gaz metan în 2009 de la 576$ în ianuarie la 222$ în august). Însă prețurile o iau rapid în sus din nou, grație PR-ului FSB anti-gaze de șist, reprezentat de pseudo-ecologiști, care urlă ca disperații că trebuie să interzicem exploatarea, dar și EXPLORAREA gazelor de șist, ÎNAINTE SĂ ÎNȚELEAGĂ RISCURILE implicate.

Să fim clari: EXPLORAREA NU IMPLICĂ RISCURI. Interzicerea ei înțelegând consecințele asupra prețului gazului rusesc este un act de TRĂDARE NAȚIONALĂ. Singura scuză ar fi că Victor Ponta nu înțelege acest lucru. Însă nu cred, judecând după viteza cu care a pus batista pe țambalul istețului cu Aldo Moro (Adrian Solomon).

Dacă vreodată “serviciile” vor demonstra că atât Adrian Solomon, cât și Victor Ponta au făcut ceea ce au făcut ÎN CUNOȘTINȚĂ DE CAUZĂ și la sugestia unui serviciu străin, PSD și USL pot să-și ia adio de la guvernare.

Aveți aici și prețurile internaționale ale gazului natural:
http://www.indexmundi.com/commodities/?commodity=natural-gas&months=240

și o comparație între prețurile rușilor (cu roșu) și prețurile internaționale (cu albastru).

Sunt evidente diferențele rezultate din blocarea exploatării gazelor de șist în Europa, datorată „lobby”-ului rusesc.

În ianuarie 2010 costul unei mii de normal metri cubi de gaz era 210$ (maximul post criză). Astăzi este 70$, mulțumită gazului de șist.

Gazul rusesc a crescut de la 222$ în august 2009 (minimul post-criză) la 452$ în 2012. La un export estimat (2010) de 223 miliarde normali metri cubi, rezultă un câștig net față de data de referință de:
– 17.8 miliarde $ în 2010;
– 40.9 miliarde $ în 2011;
– 51.2 miliarde de $ (prognoză conservativă pentru 2012);

Pentru precizie ar fi trebui să folosesc seriile lunare, dar oricum aproximarea anuală e decentă.

Vă amintiți de cum arăta Rusia înainte de Putin? O ruină. Asta-i așteaptă dacă nu reușesc să blocheze gazele de șist. Credeți că ar putea să-i oprească cineva? Înțelegeți acum de ce un deputat PSD din Bârlad (Adrian Solomon) și-a permis să amenințe un Prim-Ministru al României cu soarta lui Aldo Moro. La o sutime din banii aceștia încăpea și Băsescu în preț. Pe oponenții polonezi i-au „rezolvat” la pachet. Toți odată.

PS: Pentru cei interesați, aici este emisiunea de la Antena 3 în care s-a discutat despre riscurile EXPLOATĂRII gazelor de șist (înainte de debarcarea lui Mihai Răzvan Ungureanu): http://www.youtube.com/watch?v=hM8besBr2dQ

Read Full Post »

Am constatat cu toții că începând cu 2000, țările UE au început să se comporte iresponsabil cu banii, momentul cel mai important fiind 2003-2004 când atât Germania, cât și Franța cele două super-gigante ale Uniunii au abdicat complet de la principiile conform cărora a fost fondată Uniunea Europeană.

Practic atunci au apărut primele „spărturi” majore în coca Titanicului european. La prima vedere, pare că sunt simple erori de judecată ale unor politicieni îmbătați de existența banilor „ieftini”. E greu însă de explicat această „orbire” subită a politicienilor din mai multe țări.

Să ne uităm în primul rând la Germania, o țară tradițional moderată și echilibrată, unde populismul nu prea are căutare. Cancelar în acea perioadă era social-democratul Gerhard Schröder, cel care a luat („surprinzător”) decizia de a renunța la energia nucleară (pare că a fost prescient și a putut să prevadă dezastre precum cel de Fukushima), începând să finanțeze „energia regenerabilă”. Urmarea? Germania plătește acum unul din cele mai mari prețuri din Europa la energia electrică.

Sigur, este posibil să fie doar o coincidență că Rusia, condusă de Vladimir Putin (numit de Gerhard Schröder „a flawless democrat”) își susține bugetul din exporturile de gaz și petrol. Însă șirul de coincidențe continuă, iar cancelarul german înlocuit de Angela Merkel, devine membru al board-ului Gazprom.

Aici ar fi momentul să ne uităm la un articol scris zilele trecute de Thomas Sakiewicz în Gazeta Polska (http://www.gazetapolska.pl/18650-rosje-czeka-smiertelne-starcie-z-usa) referitor la un conflict geopolitic inevitabil între Rusia și SUA. Care este sursa acestui conflict? Bătălia pentru piața europeană a energiei. Și nu vorbim de sursă, ca în conflictele de până acum ci de clienți și piață. Datorită evoluției tehnologiilor de exploatare, SUA a devenit în ultimii ani, din importator net de gaz, exportator. În SUA, mia de normali metri cubi de gaz se vinde cu 70$, în timp ce Rusia o vinde Europei (spre exemplu Poloniei) cu 500$. Deja gazul american ieftin a produs o scădere a prețului gazului pe piața europeană.

Ce înseamnă asta pentru Rusia? Jumătate din veniturile bugetare provin din exporturile de gaz și petrol. Pe măsură ce dispar aceste venituri, coroborat cu ineficiența și lipsa de competitivitate a industriei rusești, ne putem gândi la colapsul Rusiei. Cel mai negru coșmar al analiștilor Moscovei. Rusia va pierde încet-încet banii necesari alimentării armatei și serviciilor secrete. Scenariul este foarte probabil. Se va întâmpla în doi ani sau în cinci, e doar o problemă de cât de repede. Ca atare, Putin are o singură alternativă. Să împiedice acest lucru.

Prima țintă: interzicerea exploatării gazelor de șist. Una din primele măsuri luate de „provizoriul” guvern Ponta a fost exact aceasta. Ingenioasă scamatorie: în timp ce toată lumea se uită la directorul Grăjdan și ale sale declarații emotive, Victor Ponta a luat o măsură de importanță strategică, fără a se consulta cu nimeni.

PS: Vă amintiți de Adrian Solomon, cel care l-a acuzat pe Mihai Răzvan Ungureanu cu soarta lui Aldo Moro? Tocmai a depus un proiect de lege prin care se interzice exploatarea, dar și EXPLORAREA gazelor de șist. Acum e clar la ce, dar mai ales la cine se referea când l-a amenințat pe fostul premier.

(va urma)

Read Full Post »