Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘geopolitică’

Mulțumesc pentru sfat mac gregor. M-am gândit să împac și capra și varza. Inițial am vrut să scriu despre „La Raci” (tot în Herăstrău), dar acum câteva zile m-am întâlnit cu câțiva colegi de facultate la un restaurant cu terasă, care ar trebui pomenit. Mâncarea nu m-a impresionat din cale afară. Nu pentru că nu ar fi fost bună, ci pentru că nu am comandat nimic special. Doar salate (vinete, varză, grecească), mușchi de vită și mici. În ce mă privește m-am distrat cu salatele și doi-trei mici. După „rib-eye-ul medium-rare” de la Osho, nu prea mai am curaj să comand vită în altă parte, ca să nu fiu dezamăgit. Am încercat o dată la „Vaca Muuu” în Floreasca și am fost tentat să o las întreagă pe farfurie.

Apropo de friptura de vită, mă aduc la disperare cei care o comandă „well-done” (bine făcută). Mai bine mănânci pingele. Sunt restaurante care descriu cum trebuie să arate (și să se simtă aroma la) friptura de vită în funcție de cât de tare e gătită. Începe cu „blue” (aproape crudă), care mi se pare cam mult și mie și se sfârșește cu „well-done” (bine făcută). Aici în loc de descriere apare „vă rugăm să comandați pui”.

Revenind „La Patru Anotimpuri”, mi-a plăcut servirea și mai ales terasa generoasă unde poți să discuți liniștit fără să-ți fie teamă că te aud cei de la masa vecină. Sau măcar așa am crezut noi. Însă sunt câte unii pe care-i roade curiozitatea din cauza „job description”-ului. Dar o să ajung și la asta. La întâlnire au participat: decanul unei facultăți tehnice (oare care?), doi patroni de mici companii IT&C, un minitehnicus din aceeași zonă, un bancher de investiții (de ce o fi făcut facultate tehnică?) si un înalt funcționar al unei organizații multinaționale pe care prefer să nu o numesc.

(va urma – am fost recrutat de urgență ca bodyguard la o expediție de shopping la… Craiova)

Am reușit să mă întorc fără să o iau razna. Timp de vreo două ore am păzit „capturile” celor 4 doamne pe care le-am însoțit la shopping, încercând să conving celelalte doamne din magazin că respectivele haine, genți, pantofi, ochelari, etc, sunt deja pregătite pentru a fi probate si achiziționate. Deși dădeau din cap că înțeleg, tot nu se puteau abține să nu le pipăie, să le ia de pe umeraș pentru a se uita la ele și a le proba, măcar și vizual. Doamne… shopping ăsta e o boală tare grea la femei.

Mă rog… totul e bine când se termină cu bine. Să mă întorc la geopolitica de restaurant. Am început prin a-l bârfi pe Erdogan. Pare că în Turcia lucrurile au luat-o complet razna. Începând cu oameni bătuți pe stradă de vigilantes musulmani pentru că au îndrăznit să se plimbe prin Istambul cu prietena, fără a fi căsătoriți și fără ca respectiva domnișoară să aibă fața acoperită. Mie personal mi se pare cam ciudat. Aveam senzația că doar femeile căsătorite trebuie să aibă fața acoperită. Sau poate că respectiva era căsătorită și cel ce o însoțea nu era soțul. Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă expediția de shopping de azi ar fi fost la Istambul și nu la Craiova. Probabil că am fi fost lapidați.

Un alt zvon (încă nu m-am apucat să-l verific) este că în Turcia au loc exproprieri subite, de genul celor din anii ’50 de la noi. Bandele de vigilantes dau buzna în casă și te anunță că ai fost expropriat și că trebuie să-ți iei lucrurile și să pleci. Fără vreo decizie legală, fără nimic. Doar forță brută. Dacă stau bine să mă gândesc, s-a mai întâmplat asta. În anii ’30 în Germania, când cămășile brune făceau cam același lucru. Pare că suntem condamnați să retrăim istoria.

Erdogan se visează sultan al Imperiului Otoman renăscut. În înțelegere cu Rusia și Iranul au creat o altă structură de putere zonală. Statele Unite, care s-au îndepărtat de Arabia Saudită, considerată responsabilă de finanțarea lui 9/11, au încercat o apropiere de Iran. Pare-se că fără prea mare succes, dacă ne uităm la direcția în care au evoluat lucrurile. Alianța improbabilă dintre Rusia, Iran și Turcia pare să fi devenit devenit realitate, schimbând complet raportul de forțe din zona Mării Negre. NATO ar avea serioase probleme în a mai controla Rusia într-un eventual război zonal, dacă Turcia și-a schimbat direcția.

Iar Rusia și-a încordat aproape imediat mușchii (trupele staționate) în Transnistria, executând „exerciții militare” pe malul drept al Nistrului într-o perioadă când legal acest lucru nu era permis, conform guvernului de la Chișinău. Din păcate, în ciuda eforturilor lui Anatol Şalaru, ministrul Apărării al Republicii Moldova, de a consolida relația cu NATO, pare-se că restul guvernului, ca și majoritatea populației preferă „neutralitatea”. Ceea ce este o tâmpenie cruntă, când ai trupe rusești în republica transnistreană.

Mă întreb dacă NATO ar avea cum să intervină în cazul unui conflict Moldova-Transnistria/Rusia. Probabil că nu. Ca și în cazul conflictului din estul Ucrainei sau al ocupării Crimeei, ar fi probabil doar un martor mut al unui conflict la care nu poate lua parte. Iar războiul s-ar muta la granițele României.

Practic România are în vecinătate doar prieteni și aliați ai lui Putin: Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia și mai nou Turcia. În cazul unui conflict, probabil că am fi ocupați înainte să putem să reacționăm. Iar Uniunea Eupeană pare a fi mai ocupată cu propriile probleme („terorismul” în primul rând) pentru a fi în stare să ajute o țară de la periferie. Foarte probabil, ne-am afla în situația Cehiei la începutul celui de-al doilea război mondial. UE ar condamna ferm actul de agresiune și ar impune noi sancțiuni Rusiei. În cel mai bun caz am fi în situația Poloniei, prin declararea unui război care de fapt a și pornit. Iar rușii nu ar ezita să folosească arme nucleare „tactice” pentru a elimina, de exemplu scutul de la Deveselu și/sau bazele NATO de pe teritoriul României și Poloniei. Singura speranță vine tot dinspre NATO și SUA. Cel puțin cât timp nu este Donald Trump președinte.

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai mult mi se pare că trăim un coșmar în desfășurare. Încerc să mă gândesc ce se mai poate face. Și nu prea am multe idei.

Read Full Post »

„Coaliția Europei este o iluzie, o iluzie foarte atractivă, dar ea nu există. NATO e istorie. Când mă uit la România văd ca interesele sale fundamentale să fie în siguranță față de Rusia.

Nu fiindcă rușii sunt monștri sau agresivi, ci pentru că sunt o putere imensă și voi sunteți una mica. America a călcat pe țări pentru ca nu le-a observat și așa fac și rușii. Iar rușii v-au călcat în picioare și înainte.

Vă văd îngrijorați din cauza Rusiei, în timp veți fi îngrijorați și referitor la Turcia. Însă problema voastră este construirea propriei coaliții, nu adăugându-vă unei coaliții. Iar ea este Intermarium, singura capabilă să vă asigure promovarea propriilor interese.

Un mare pericol e dacă Germania își creează o coaliție pe la spatele vostru cu rușii, sunteți în capcană de această dată. Dar România a fost mereu prinsă între mari puteri, călcată în picioare în drumul lor spre o alta destinație. Provocarea pentru România este să învețe sa devina mai periculoasă pentru a exista.”

George Friedman, CEO Stratforinterviu Hotnews

Un coșmar? Sau realitatea pe care ne încăpățânăm să o ignorăm? Semnalele că rușii și nemții se înțeleg tot mai bine se înmulțesc pe zi ce trece. Deja s-au înțeles cu privire la prețul gazelor, lăsând România, dar mai ales Polonia la mila lui Putin. Mă întreb: dacă Rusia ar ataca Polonia membrii alianței NATO i-ar sări în ajutor ultimei? Are dreptate CEO-ul Stratfor când spune că fiecare va trebui să se descurce pe cont propriu? Cred că răspunsul la această întrebare depinde și de rezultatul alegerilor prezidențiale din SUA.

Read Full Post »

Am vorbit cu ceva timp în urmă despre impactul pe care îl are exploatarea gazelor de șist asupra prețului gazului natural importat din Rusia și de impactul asupra bugetului acesteia. Nu aș fi reluat subiectul, dacă nu aș fi descoperit un interesant articol al China Daily, publicat ieri, despre același subiect. Articolul se intitulează „A geological and geopolitical revolution” și tratează implicațiile geopolitice ale noilor metode de explorare folosite de SUA:

„Revoluţia gazelor de şist afectează nu doar industria de energie, dar și schimbă treptat geopolitica energiei. Succesul economic al gazului şist în Statele Unite din anul 2000, poate transforma în curând cel mai mare importator de petrol din lume într-un exportator net de gaze naturale, iar multe alte ţări încearcă să-i urmeze exemplul. În luna mai, Ministerul Energiei Coreei de Sud a instituit un grup de lucru pentru a explora rezervele de gaze de șist, încercând să reducă costurile ridicate ale importurilor de gaz natural lichefiat […]. China, India, Polonia, Ucraina şi Japonia, într-un efort de a reduce importurile de energie, se grăbesc și ele să-și dezvolte exploatările de gaze de șist”.

Articolul mai subliniază și efectul asupra Rusiei, în al cărui produs național brut, exporturile de gaz și petrol înseamnă aproximativ un sfert, dar și asupra țărilor OPEC, cu predilecție asupra Arabiei Saudite. „Dacă pierderea unui client important este o tragedie, a te uita cum acesta îți devine competitor este incomparabil mai rău.” Articolul mai reamintește de pragul critic de 88$/baril, sub care stabilitatea economică și socială a țării exportatoare este pusă în discuție.

Articolul se încheie cu următoarea întrebare: „În cazul în care Rusia nu va mai fi cel mai mare furnizor de gaze naturale al Europei, iar membrii OPEC nu se vor mai bucura de poziţia lor dominantă pe piaţa globală a energiei, ce se va întâmpla în lume după aceea?”

Spre surpriza mea, în lista țărilor enumerate în articol, strălucește prin absență, România. Mă mulțumesc să observ că România a semnat prin Guvernul Ungureanu acorduri de explorare pentru patru zone extrem de promițătoare. Practic acestea au fost ULTIMELE hotărâri ale acelui guvern. Cu siguranță vă amintiți de marele miting ținut la Bârlad împotriva explorărilor aprobate. Vă amintiți de asemenea și de amenințarea directă (că va avea soarta lui Aldo Moro!) făcută de deputatul Solomon către primul ministru de atunci, Mihai Răzvan Ungureanu. Printre organizatorii mitingului se regăsea și omniprezentul colonel Dogaru și a sa asociație a cadrelor militare în rezervă.

De curând, același colonel a reușit să-l pună în dificultate pe Victor Ponta și USL-ul prin anunțul legat de semnarea unui acord. Potrivit anunțului, acordul își propunea să desființeze DNA, ANI și alte câteva instituții cheie. Ulterior, s-a dovedit că anunțul a fost o intoxicare, dar răul produs imaginii externe, într-un context extrem de delicat, nu mai poate fi reparat. M-am întrebat cu acea ocazie, cu ce o fi greșit Victor Ponta în fața celor care-l butonează pe domnul colonel.

Vă adresez și vouă două întrebări:

1. Pe cine ar avea interes Rusia să sprijine? Pe Traian Băsescu sau USL-ul?
2. Care credeți că va fi impactul gazului natural „ieftin” asupra economiei României?

Update: locul 5 în ro.wordpress.com – mulțumiri tuturor comentatorilor și vizitatorilor de astăzi (și sper și de mâine).

Read Full Post »