Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘greci’

Timeo Danaos…

Am avut săptămâna trecută o întâlnire cu managementul unei companii cu capital grecesc. Lucrăm cu ei de vreo zece ani. Ei au fost super-fericiți (la început) cu aplicațiile noastre pentru că produceau bani și profituri pe bandă rulantă. Chiar au intrat în top 10 în industria respectivă. Lucru absolut normal pentru că și numerele 1, 3 și 5 din același top folosesc aceleași aplicații.

Contractul s-a semnat însă cu un olandez, pentru că șeful (grec) nici nu înțelegea despre ce discutăm. Așa că au angajat un olandez de la concurență, care știa exact ce să facă. După vreun an de profituri și creștere, grecii au ajuns la concluzia că olandezul e prea scump. De fapt prea incomod, pentru că nu înțelege πολιτικός. I se sugerează ce să facă și el… nimic. Nici când i se spune cu subiect și predicat, omul tot nu ascultă, spunând că el nu face tâmpenii. Așa că au angajat un român de la aceeași companie concurentă. Acesta, fiind cu adevărat πολιτικός, a făcut exact ceea ce i se spunea. În general tâmpenii. Iar compania a început să aibă pierderi tot mai mari, a ieșit din top 10 industrie și a ajuns, așa cum era, o glumă proastă.

Însă nu a contat, pentru că fiind firmă grecească, firma mamă a trimis în continuare bani să o susțină și să acopere găurile. Cam vreun miliard și jumătate de euro. Bani pe care i-au primit ca ajutoare de la statul grec. Care la rândul lui i-a primit de la UE. În general contribuția Germaniei.

Românul, fiind πολιτικός, a ajuns șef. Nu pentru că s-ar pricepe cu adevărat la ceva. Dar e un om drăguț, amabil, care nu supără pe nimeni, își ia salariul uriaș și face ce i se spune. Firma e condusă de grecii care vin și pleacă, lăsând-o tot mai îndatorată și mai incapabilă să facă altceva decât să supraviețuiască cu perfuziile de la firma mamă.

Anul trecut au avut un moment de revenire. Au mai angajat pe cineva de la concurență, care chiar se pricepe. Așa că am fost chemați la începutul verii trecute să prezentăm ultima generație de aplicații. Însă după aceea nu s-a mai întâmplat nimic. Persoana angajată a realizat că e mai bine să fii πολιτικός și să-ți vezi de treabă dacă nu vrei să zbori. La sfârșitul anului chiar au uitat să mai semneze contractul de suport pentru aplicațiile pe care încă le foloseau. Poate și pentru că i-au concediat pe cei ce se ocupau de IT.

Așa că ne-am întâlnit ca să discutăm ce vor face. Grecul care de fapt conduce compania, ne-a comunicat că vrea să schimbe aplicația. Pentru că a angajat consultanți greci care să-l învețe cum să facă noile aplicații. De fapt de vara trecută îl tot învață. Pe noi ne-au chemat doar ca să vadă ce pot învăța consultanții de la noi. De făcut, nu au făcut nimic, pentru că genul ăsta de aplicații nu se fac peste noapte. Și în niciun caz de către „consultanți”. Așa că în întâlnire ne-au cerut să prezentăm încă o dată soluțiile noastre. Apoi să trimitem o ofertă nouă și vor vedea ei ce vor face.

Spre surpriza grecului și a inutilului șef român, mi-am cerut scuze și am spus că din păcate nu avem timp să dansăm grecește. Îmi place συρτάκι doar în filme și la petreceri. În business prefer stilul nemțesc. Poate și pentru că fac business cu ei de vreo 20 de ani. Am crezut că grecul o să facă apoplexie. Însă îmi cam luasem avânt și n-am mai avut timp să opresc la timp. L-am tamponat în plin. I-am spus că noi nu avem timp decât de firme de top 5, în care, la întâlnirea cu managementul executiv, se iau decizii, nu se face balet de amatori.

Aici grecul a vrut să zică că el nu acceptă așa ceva și a mimat închiderea agendei semnalizând sfârșitul întâlnirii. Însă și-a amintit că încă folosește aplicațiile noastre și nu mai are suport. Așa că ne-a cerut să-i dăm ofertă pentru pentru 2016.

Singurul care se amuza era ultimul manager român din IT care se pricepe foarte bine la ce face, dar nu-i mai suportă pe greci. M-a cuprins și pe mine amuzamentul și am am spus că vom trimite direct addendumul la contract. Așa că întâlnirea s-a terminat într-o notă mai optimistă.

Aștept acum și partea cu „et dona ferentes”. Poate că mă înșel și grecul e bine intenționat și/sau capabil, dar nu știe de unde să înceapă. Deși un om bine intenționat și/sau capabil ar fi știut de unde să înceapă, ori nu ar fi acceptat postul. Vom trăi și vom vedea.

Reclame

Read Full Post »

Evenimentele recente au livrat oarecum subiectul democratiei unui foc incrucisat intens, si ne-au trimis din atmosfera discutiei de cabinet direct pe campul de lupta. Democratia cere clarificari celor care o invoca din cele mai variate pozitii, intrucat apare o problema. Daca avem de-a face exclusiv cu aparatori ai ei, cum se pretinde toata lumea, este evident ca ar trebui sa lipseasca cu desavarsire atacatorii si atunci apare firesc intrebarea – de ce avem razboi? Sa fie aceasta conditia democratiei, si anume larghetea, permeabilitatea conceptului la tot atatea interpretari, definitii si exprimari, cate tabere si-o disputa? Este ea mai curand o religie decat un sistem organizational? Daca da, care este zeul ei suprem si care finalitatea?

Unul dintre comentatorii de marca ai acestui blog, l-am numit pe Bibliotecaru, insista in interventiile sale in prima parte a acestui articol-serial, ca democratia este ceea ce spune si numele: puterea poporului.
O definitie, conform logicii, presupune gen proxim si diferenta specifica. Fie si numai din acest motiv, definirea democratiei ca “putere a poporului” renunta la orice rigoare, respectiv este flagrant lipsita de continut informativ, oferind mai curand o vaga indicatie despre ceea ce nu este: nu este monarhie absolutista, de exemplu. Desi , pana si monarhi absoluti au afirmat ca ei conduc in numele poporului, sau popoarelor lor, si prin mila lui Dumnezeu…

Atenienii au denumit forma de organizare politica pe care sustinatorii ei au impus-o la un moment dat, democratie, intelegand ca atare cadrul participarii directe a celor carora li se acorda acest drept, evidentiat prin contabilizarea in cadrul actului decizional, a vointei individuale exprimata printr-un vot, precum si validarea deciziei prin majoritatea voturilor. Dreptul apartinea insa unei…minoritati, intrucat femeile, copii si sclavii nu il aveau.
Daca luam denumirea drept definitie, acestia din urma nu erau popor… In ziua de azi, ar fi putut fi definit probabil ca un drept al albilor monogami care au atins varsta majoratului. Si mult timp, asa a si fost, chiar daca purta denumirea pompoasa de „sufragiu universal“.
Prin urmare, determinant nu este intelesul etimologic ci continutul, realitatea care se defineste astfel. Strict tehnic vorbind, democratia nu este altceva decat conducerea conform mandatului unei majoritati, indiferent cum se constituie ea si cum este obtinut acel mandat. Din care motiv, democratia nu prezuma libertate pentru indivizi, nu prezuma respectarea si apararea unor drepturi cum ar fi proprietatea privata sau dreptul la opinie… Toate acestea trebuiesc asumate explicit de catre democratie, pentru ca ea sa fie mai mult decat o dictatura operata prin intermediul unei majoritati. Dar, in absenta garantiilor reale pentru aceste drepturi, democratiile au viata scurta, intrucat premisele contestarii continue a status quo-ului, din cauza fragilitatii raporturilor de putere intre diferitele segmente ale societatii , sunt astfel alimentate continuu.

Pentru a prospera, o societate are nevoie de stabilitatea conditiilor in care vietuieste si de utilizarea cat mai apropiata de optim a resurselor pe care le are la dispozitie. Aceasta constatare indeamna pe multi ganditori inspre teoretizarea unor conditii ideale si justificarea unor sisteme de inginerie sociala, care pacatuiesc insa prin ignorarea fie a unuia, fie a altuia dintre principiile fundamentale ale umanitatii, rezultate pana la urma din determinarile structurale ale fiintei umane. Societatea nu este un organism colectiv, ci o retea de indivizi, de fapt rezultanta fortelor individuale in actiune. Nici o schema societara validata strict politic nu este altceva decat un experiment sortit dinainte esecului, din acest motiv. Este si soarta democratiei, in masura in care desconsidera individualitatea. Nu exista un raport mai bun sau mai stabil intre indivizi, altul decat cel nascut liber si fara alte constrangeri inafara normei generic denumita lege, bazata ea insasi pe cutuma si larga acceptanta.
In ciuda aparentelor, statul social modern nu respecta acest deziderat. Principiul de baza al acestuia, poate fi tradus astfel: cei care sunt capabili sa munceasca, sa se intretina si sa prospere, sunt datori sa finanteze cel putin in parte deficitul celor care sunt incapabili, temporar sau permanent , sa o faca. De fapt, se incearca in acest fel anularea din start a inegalitatilor extreme care sa alimenteze framantari sociale si instabilitate politica, recunoscandu-se astfel ca motivul acestora il constituie o majoritate nemultumita. Dar, tocmai aceasta constatare ar trebui sa avertizeze asupra fragilitatii constructiei, menita teoretic sa corecteze un alt fel de fragilitate. Nu asistenta mutuala reglementata reprezinta solutia, intrucat o simpla schimbare a raporturilor matematice induce automat conditiile instabilitatii si devoaleaza cele mai complexe aranjamente ca fiind simple scheme Ponzi, ci crearea acelor premise prin care majoritatea sa poata obtine fara aranjamente artificiale, suficiente venituri pentru a se sustine in conditii multumitoare, pe care sa fie dispusa sa le protejeze pentru sine si pentru ceilalti. Aceasta este o democratie functionala, consecventa si care genereaza majoritati stabile, intrucat indivizii urmaresc doar sa-si prezerve capacitatea de a-si asigura bunastarea prin efort propriu, motiv pentru care se vor preocupa, si in caz de nevoie se vor lupta, pentru libertatea de a o face si nu pentru ca cineva sa le asigure in continuare veniturile chiar cu pretul abuzului asupra semenilor. Formula oricum nesustenabila si de natura sa creeze mai devreme sau mai tarziu o majoritate infometata si nemultumita, cu urmari deja cunoscute, nu doar previzibile.

Apare insa o problema: clasa politica. Cei care traiesc pentru si din prestatia lor in slujba sau cel putin in solda si sarcina comunitatii. Despre asta insa, in episodul urmator.
(Va urma)

.

Read Full Post »

Maine, Grecia sarbatoreste  revolutia din 1821, care in urma razboiului  ce a durat pana in 1832 a dus la obtinerea independentei fata de Imperiul Otoman. Evenimentul este strans legat si de Romania, teritoriul romanesc fiind unul dintre refugiile organizatiei Filiki Etairia care a coordonat si organizat revolutia si razboiul de independenta. Multi fanarioti, membri ai acestei organizatii, aveau si ascendenta romaneasca prin multiplele aliante politice si matrimoniale care se facusera pe parcursul secolelor XVII si XVIII intre grecii din Fanar si aristocratia locala din Moldova si Valahia. Asa cum multi dintre membrii partidei nationale care au realizat mica unire si proiectul national romanesc aveau ascendenta fanariota.

In urma numeroaselor revolte din Peloponez, impotriva stapanirii otomane, marile puteri ale vremii au intervenit, iar Filiki Etairia a organizat finantarea si coordonarea razboiului de independenta. Simpatia pentru cauza grecilor a fost uriasa in Europa acelei vremi, Vestul amintindu-si de mostenirea clasica elenistica si de cat de mult datora clasicismului grecesc. In urma acestei interventii, si a rezistentei impresionante a clanurilor din Peloponez, Grecia a obtinut recunoasterea independentei in 1832.

Interesant este ca legatura intre Romania si Grecia, prin familiile fanariote si romanesti care au rezultat din amestecul matrimonial si politic, s-a mentinut pana in ziua de azi, multi greci sau romani, recunoscand o ascendenta mixta, unii fiind legati inca de ambele tari. Familii precum Callimachi, Moruzzi, Mavrocordat, Manou, Arghiropol,Ghyca si multe altele, ai caror membri traiesc astazi in cele mai neasteptate si variate tari din lume,si-au (re)descoperit radacini si rude aproape uitate dupa caderea comunismului in Romania.

Perioada fanariota in tarile romane, si denumirea de „fanariot” vor trebui reevaluate ,utilizarea peiorativa a celor doi termeni fiind introdusa de protocronisti, si preluata de propaganda comunista, pentru a denigra trecutul si a rupe puntile cu elitele pe care le-au distrus.

Ieri, Ambasada Greciei a organizat o mica receptie pentru a celebra aceasta zi. La multi ani, Grecia!

http://www.youtube.com/watch?v=VenWCOGX_fw

Read Full Post »