Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Grecia’

Discuția de zilele trecute cu macgregor despre ce se întâmplă la nivel macro, m-a determinat să-mi fac un pic de curaj și să mă uit pe datele macroeconomice din ultimii ani. Ca de obicei sursa cea mai credibilă este tot WorldBank, dar am aruncat o privire și pe datele OECD. Ca o paranteză, cele două seturi de date diferă substanțial, dar presupun că diferențele provin din referința utilizată.

Spre exemplu, setul de date OECD pentru evoluția GDP (Produs Național Brut) 2007-2016 pentru Grecia, România, Polonia și Rusia arată astfel (cifrele sunt în miliarde de dolari):

Year 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Greece 323 341 337 313 290 279 286 287 285 287
Romania 280 334 326 347 364 380 396 413 436 462
Polonia 639 698 735 802 869 907 940 977 1020 1055
Rusia 2535 3070 2952 3123 3441 3625 3656 3721 3470 3397

Ceea ce ar însemna că i-am depășit pe greci în 2010 și că la ritmurile de creștere actuale economia noastră va fi cam de două ori mai mare decât a lor în următorii 2-3 ani. Ceea ce sună plauzibil dacă ne gândim că grecii sunt în recesiune de vreo 7 ani în timp ce noi am fost afectați în 2009 (momentul în care criza s-a simțit și la noi prin retragerea investitorilor), dar apoi am avut (și avem) rate de creștere robuste.

În mod surprinzător, datele World Bank (mult mai utilizate ca referință) arată o situație diferită (cifrele sunt tot în miliarde de dolari):

Year 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016
Greece 318 354 330 299 287 245 239 236 194 194
Romania 171 208 167 167 185 171 191 199 177 186
Polonia 429 533 439 479 528 500 524 545 477 469
Rusia 1.299 1.660 1.222 1.524 2.031 2.170 2.230 2.063 1.365 1.283

Reprezentate grafic (de către Google) arată astfel:

Acum se poate observa prăbușirea economiei rusești în 2015 cu O TREIME față de 2014! Iar scăderea continuă și în 2016. Mă întreb cât timp poate funcționa Rusia în modul acesta fără să colapseze.

O altă observație interesantă este că și noi și polonezii am avut căderi abrupte în 2015 față de 2014, ca și rușii. Nu de aceeași amploare, dar oricum foarte semnificative – peste 11% la noi și 12.5% polonezii. Sincer eu nu îmi amintesc de vreo „prăbușire” a indicatorilor macro-economici la noi, chiar dacă în 2015 au avut loc protestele legate de incendierea clubului Colectiv ce au culminat cu demisia guvernului Ponta în noiembrie 2015. E un pic de voodoo aici, dar poate cineva va avea răbdare să descopere de unde provin diferențele dintre setul de date OECD și cel WorldBank și mai ales de unde provine prăbușirea GDP-ului la noi și polonezi în 2015. La ruși e explicabil prin prăbușirea prețului petrolului. Idee enunțată Soros, dacă vă mai amintiți („George Soros: U.S. could tap oil reserves to punish Russia” – Berlin, 20 mar 2014).

The U.S has yet to use a weapon in its economic arsenal in its dispute with Russia over Ukraine. The administration could release oil from the Strategic Petroleum Reserve, in a bid to reduce global oil prices and damage the Russian economy, says billionaire investor George Soros – though he hopes it doesn’t come to that.

UPDATE: Citind însă mai cu atenție ce a zis Soros… vă las pe voi să descoperiți cealaltă perspectivă.

UPPDATE2: Hai că nu am răbdare. Cine știe când mai am timp să mai scriu pe blog.

Dacă te uiți din avion la marile puteri economice, îți cam dai seama despre cine cui i-o trage.

Situația GDP (conform World Bank) arata așa în 2008 (ante-criză):

  1. EU – 19.2 T$
  2. SUA – 14.7 T$
  3. China – 4.6 T$

În 2009 (se simte criza):

  1. EU – 17.0 T$
  2. SUA – 14.4 T$
  3. China – 5.1 T$

A naibii criză! Generată de decizia absurdă a lui Bush de a crește subvențiile pentru garantarea DE CĂTRE STAT a creditelor pentru subprimi la 24% din totalul creditelor! Deci UE încasează pierderi 2.2 T$, iar USA de doar 0.3.

Cu chiu cu vai EU își reia creșterea și în 2014 situația arăta astfel:

  1. EU – 18.6 T$
  2. SUA – 17.4 T$
  3. China – 10.5 T$

Pentru ca în 2015, Grecia având ca ministru pe eminentul matematician Yanis Varufuckis, fost profesor (timp de aproape un an – 2013) la Lyndon B. Johnson School of Public Affairs at the University of Texas at Austin, să încerce să forțeze creditorii europeni să renunțe la o parte din datoria publică. Soluțiile lui Varufuckis sunt în cel mai bun caz naive, iar în cel mai rău tâlhării pe față.

In March 2015, the Wall Street Journal pointed to several tensions between Greece and the other Eurozone countries, saying that some countries feel they have taken the „tough medicine” and the €195 billion owed is not insignificant. Further, they stated other governments have philosophical differences with Varoufakis and his Anglosphere and Keynesian leanings. Peter Ludlow said Varoufakis and his colleagues „turned instinctively… to the U.K. and the U.S. even before they called on the European Left.” (Wikipedia)

Rezultatul se vede în 2015:

  1. SUA – 18.0 T$
  2. EU – 16.3 T$
  3. China – 11.2 T$

Deja creșterea spectaculoasă a Chinei începe să pună probleme tot mai mari și ca atare focusul SUA se mută dinspre Europa către China. În mod „neașteptat” în iunie 2015, continuând până în februarie 2016, bursa chineză o ia razna și marile companii cotate pe bursa chineză pierd cam o treime din valoare.

În 2016 situația arată astfel:

  1. SUA – 18.6 T$
  2. EU – 16.4 T$
  3. China 11.4 T$

Practic ambele superputeri ce rivalizează cu SUA sunt în stagnare, în timp ce liderul crește voios. Mă întreb ce noi surprize ne va aduce 2017. Deja se conturează două conflicte convenabile pentru SUA:

  1. cel cu Rusia, de la granițele estice ale Europei;
  2. cel cu Coreea de Nord din imediata vecinătate a Chinei.

Norocul este că Trump face praf acordul de liber schimb cu Canada și Mexicul. De obicei genul acesta de măsuri produc pagube comparabile cu războaiele. Însă este posibil ca noile cheltuieli militare acceptate de statele europene membre NATO să mute pierderea tot la UE.

PS: F16 vechi și rachete Patriot care nu funcționează viiiindeeem! Luați repede până nu vă atacă rușii. E drept că maidanul ucrainean a fost creația Victoriței Nuland, cunoscută și ca Mrs. „Fuck the EU”, dar cui îi mai pasă.

Read Full Post »

După cum spuneam în comentariul către Ghiță, astăzi dimineață m-am întors din vacanță. Deși nu-mi pusesem mari speranțe la început, pentru că am făcut rezervare (pe Airbnb – pe care l-am folosit pentru prima dată) cu doar câteva zile înainte, vacanța a fost chiar reușită. În primul rând, pentru că insula este incredibil de frumoasă. Dar într-un mod complet diferit de Thasos, Creta, Corfu sau Mikonos. Am văzut relativ puțin turiști străini și foarte mulți greci veniți în vacanță din alte locuri.

În al doilea rând, pentru că am făcut vacanța cu câțiva prieteni care mai fuseseră în Limnos. Și care aveau la rândul lor prieteni greci, care locuiau în Limnos. Așa că am văzut cam tot ce se poate vedea pe insulă.

Dar să încep cu începutul. Adică cu rezervarea. Pentru că m-am trezit foarte târziu, nu am mai găsit nimic pe site-urile tradiționale (Booking, Expedia, etc). Iar cu agențiile de turism nu mai lucrez de mult, cam de când internetul le-a făcut inutile. Deși Andrei și Elena, prietenii noștri care merg de 20 de ani în Grecia, ne-au spus să nu ne agităm, că vom găsi cazare pe insulă când ajungem, mi-a fost teamă să plec fără să știu ca avem unde să dormim. Mai ales că feribotul ajunge noaptea târziu. Aici sfatul lor a fost exact pe dos. Ne-au sfătuit să ne luăm biletele on-line, mai ales că mergem și cu mașina. Așa că ne-am cumpărat biletele on-line (două persoane și o mașină) de la Hellenic Seeways. Și bine am făcut, așa cum se va vedea mai târziu.

Cu cazarea, am avut noroc cu fiica mea, care a descoperit pe Airbnb (nici nu știam ce este până atunci), trei căsuțe într-un loc de care nu am mai auzit până acum. Pozele de pe Airbnb, arătau ciudat de bine, pentru cât costa pe noapte o astfel de căsuță. Practic sunt doar cele trei căsuțe, fiecare având doar câte o cameră (probabil de asta le spun „studio”), pe un teren extrem de generos, având plajă proprie. Am făcut rezervarea cu inima îndoită, știind că la greci, una promit și altceva primești.

Tot cu inima îndoită, săptămâna trecută am luat mașina și am luat-o către Kavala, locul de unde trebuie luat feribotul atât pentru Thasos, cât și pentru Limnos. Dimineața, pe la ora 6, când ocoleam pe centură Stara-Zagora, s-a întâmplat exact coșmarul oricărui șofer de duminică. Pană. Și ploua sănătos, de vară, cu stropi mari și grei, dar și îngrozitor de reci. Am schimbat roata (ceea ce nu am mai făcut de vreo 20 de ani) și ud până la piele am început să caut pe telefon un atelier de vulcanizare. Nema. Nișto. Nimic. Pentru că la asta se rezumă bulgăreasca mea. Așa că am plecat cu gândul că poate dăm de vreun atelier în drum. Și am avut noroc, pentru că la câteva sute de metri a apărut o reclamă la firmă bulgărească de anvelope, care avea un depozit în apropiere. Primul gând a fost că prea s-a potrivit pana cu depozitul. Însă nu a fost cui, ci a pleznit anvelopa pe lateral, cel mai probabil din cauza unui defect de fabricație, mai ales că toate patru erau proaspăt schimbate. Să-mi fie învățătură de minte să mai plec cu anvelope noi la drum lung.

Revenind la oile noastre, am virat stânga și am ajuns la depozit. Însă la ora respectivă era doar paznicul, care vorbea engleza, cum vorbesc eu bulgara. Până la urmă mi-a arătat pe ceas că la 8:30 o să vină lumea la serviciu și să am răbdare. Rabdare aș fi avut eu, dar feribotul de Limnos nu are. Însă vrând-nevrând am așteptat. Primii veniți vorbeau engleza ca și paznicul. Însă mi-au arătat prin semne că anvelopele sunt pentru tiruri, nu pentru autoturisme și că mai bine caut un atelier în Stara-Zagora. Am plecat spre oraș și spre norocul meu, am găsit un astfel de atelier chiar la intrare. Însă aici a venit și vestea proastă: anvelopa nu poate fi reparată pentru că a pleznit pe lateral. Dacă era un cui, se rezolva. În punctul acesta eram gata să mă dau bătut și sun pe cineva de la firmă să vină să aducă o anvelopă nouă, renunțând la vacanță, pentru că pierdeam biletul la feribot și șansă pentru alt bilet în timp util nu prea mai era.

Dar am zis să mai fac o încercare, așa că m-am întors la depozit. Între timp se făcuse 8:30 și lumea venea în valuri la serviciu. După câteva încercări nereușite, am nimerit un puști care vorbea engleză, care mi-a explicat că într-adevăr depozitul este de anvelope pentru tiruri, dar firma este importatorul pentru România și Bulgaria pentru Dunlop, Continental și alte câteva mărci mari. Așa că nu se poate să nu găsim ceva, chiar dacă mașina (un Mercedes GL) are anvelope destul de puțin uzuale (sau măcar așa mi se par mie, care nu mă pricep la mașini). Și mi-a găsit într-un timp record o anvelopă nouă Continental. Cert e că înainte de 10:00 eram în drum spre Kavala fericiți că ajungem la timp să prindem feribotul de Limnos.

S-a dovedit că noțiunea de timp la greci e un termen foarte relativ. Am ajuns pe la 13:00 în Kavala și ne-am așazat unde ni s-a spus de la casă că este rândul pentru feribotul pentru Myrina – portul din Limnos. Văzând că avem rezervare electronică și biletele tipărite, domnișoara de la casă m-a asigurat că nu mai trebuie nimic altceva. Cu mașina parcată la rând ne-am așezat să bem o bere și să mâncăm o plăcintă grecească. Prieteni noștri ne-au recomandat bougatsa, o specialitate locală fabuloasă. N-am avut noroc pentru că bougatsa se termină prima. Și cum era ora prânzului, nu mai prinzi decât cu rezervare. Resemnați am luat plăcintă cu spanac. Și surpriză! E a naibii de bună, mai ales cu bere rece. Am aflat pe urmă că asta ar fi fost a doua recomandare, dar s-au gândit să nu ne zăpăcească cu sfaturi.

În timp ce mâncam, o polițistă amabilă și simpatică, ne-a spus că putem muta mașina la rândul pentru feribot. Se pare că rândul unde așteptam noi, era rândul pentru turiști. Grecii parchează direct pe chei, acolo unde se face îmbarcarea e feribot. Ușor panicați că pierdem feribotul, pentru că se făcuse ora de plecare (14:50), am mutat mașina pe chei. Însă nici urmă de feribot.

Iar coada a început să crească. Sute de mașini și peste o mie de oameni se uitau cu speranță câtre orizont sperând să observe venirea vasului. Au venit vreo două trei, dar s-a dovedit că erau pentru Thasos. Într-un târziu, pe la 18:00 a venit și într-o dezordine controlată, oamenii și mașinile au ieșit, iar cei ce așteptau îmbarcarea au urcat. Ținând cont de câtă lume era și de cât de puțin punctuali sunt grecii, mă așteptam la un haos total. Spre surpriza mea totul s-a petrecut fără incidente.

Inițial a venit un nene mai în vârstă care controla biletele și le rupea punând cotorul biletului în parbriz. Mie mi-a rupt foaia A4 tipărită și mi-a pus la parbriz jumătatea goală. Când i-am arătat că e goală, a zis să nu-mi fac probleme și să spun că m-a verificat căpitanul. Așa am făcut și chiar a mers. Hmmm…

Calătoria spre Limnos a durat vreo 5 ore, dar a fost interesantă. Chiar am văzut și delfini care însoțeau vasul și se jucau în valurile făcute de acesta. Din păcate nu am reușit să-i pozez sau să-i filmez deși m-am chinuit ceva. După multe chinuri (vasul a stat vreo oră în port în Myrina fără să înceapă debarcarea) am coborât în Limnos și ne-am recuperat cheile de la cineva care lucra la reprezentanța Suzuki. Nu știu ce legătură are nenea de la Suzuki cu proprietarul căsuțelor, dar aranjamentul a funcționat perfect. Așa că undeva pe la 2 două noaptea ne-am cazat și am adormit buștean.

A doua zi cu entuziam și forțe proaspete am început să explorăm insula. Și am început cu locul unde ne-am cazat. Plaja era drăguță, dar bătea vântul destul de tare. Așa am aflat că vântul de nord-vest vine la pachet cu luna august. De asta plajă se face pe plajele din sud și est. Noroc că sunt puzderie.

Cum peninsula unde am stat avea plaje în toate direcțiile cu excepția nordului, ne-am ales un golf liniștit cu vedere spre sud (fotografia de la începutul articolului) și ne-am așezat. Cam toată ziua am fost singuri. Rar mai venea câte un cuplu de turiști (niciodată nu au fost greci) ca să facă poze.

(va urma)

Read Full Post »

Mulțumesc pentru sfat mac gregor. M-am gândit să împac și capra și varza. Inițial am vrut să scriu despre „La Raci” (tot în Herăstrău), dar acum câteva zile m-am întâlnit cu câțiva colegi de facultate la un restaurant cu terasă, care ar trebui pomenit. Mâncarea nu m-a impresionat din cale afară. Nu pentru că nu ar fi fost bună, ci pentru că nu am comandat nimic special. Doar salate (vinete, varză, grecească), mușchi de vită și mici. În ce mă privește m-am distrat cu salatele și doi-trei mici. După „rib-eye-ul medium-rare” de la Osho, nu prea mai am curaj să comand vită în altă parte, ca să nu fiu dezamăgit. Am încercat o dată la „Vaca Muuu” în Floreasca și am fost tentat să o las întreagă pe farfurie.

Apropo de friptura de vită, mă aduc la disperare cei care o comandă „well-done” (bine făcută). Mai bine mănânci pingele. Sunt restaurante care descriu cum trebuie să arate (și să se simtă aroma la) friptura de vită în funcție de cât de tare e gătită. Începe cu „blue” (aproape crudă), care mi se pare cam mult și mie și se sfârșește cu „well-done” (bine făcută). Aici în loc de descriere apare „vă rugăm să comandați pui”.

Revenind „La Patru Anotimpuri”, mi-a plăcut servirea și mai ales terasa generoasă unde poți să discuți liniștit fără să-ți fie teamă că te aud cei de la masa vecină. Sau măcar așa am crezut noi. Însă sunt câte unii pe care-i roade curiozitatea din cauza „job description”-ului. Dar o să ajung și la asta. La întâlnire au participat: decanul unei facultăți tehnice (oare care?), doi patroni de mici companii IT&C, un minitehnicus din aceeași zonă, un bancher de investiții (de ce o fi făcut facultate tehnică?) si un înalt funcționar al unei organizații multinaționale pe care prefer să nu o numesc.

(va urma – am fost recrutat de urgență ca bodyguard la o expediție de shopping la… Craiova)

Am reușit să mă întorc fără să o iau razna. Timp de vreo două ore am păzit „capturile” celor 4 doamne pe care le-am însoțit la shopping, încercând să conving celelalte doamne din magazin că respectivele haine, genți, pantofi, ochelari, etc, sunt deja pregătite pentru a fi probate si achiziționate. Deși dădeau din cap că înțeleg, tot nu se puteau abține să nu le pipăie, să le ia de pe umeraș pentru a se uita la ele și a le proba, măcar și vizual. Doamne… shopping ăsta e o boală tare grea la femei.

Mă rog… totul e bine când se termină cu bine. Să mă întorc la geopolitica de restaurant. Am început prin a-l bârfi pe Erdogan. Pare că în Turcia lucrurile au luat-o complet razna. Începând cu oameni bătuți pe stradă de vigilantes musulmani pentru că au îndrăznit să se plimbe prin Istambul cu prietena, fără a fi căsătoriți și fără ca respectiva domnișoară să aibă fața acoperită. Mie personal mi se pare cam ciudat. Aveam senzația că doar femeile căsătorite trebuie să aibă fața acoperită. Sau poate că respectiva era căsătorită și cel ce o însoțea nu era soțul. Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă expediția de shopping de azi ar fi fost la Istambul și nu la Craiova. Probabil că am fi fost lapidați.

Un alt zvon (încă nu m-am apucat să-l verific) este că în Turcia au loc exproprieri subite, de genul celor din anii ’50 de la noi. Bandele de vigilantes dau buzna în casă și te anunță că ai fost expropriat și că trebuie să-ți iei lucrurile și să pleci. Fără vreo decizie legală, fără nimic. Doar forță brută. Dacă stau bine să mă gândesc, s-a mai întâmplat asta. În anii ’30 în Germania, când cămășile brune făceau cam același lucru. Pare că suntem condamnați să retrăim istoria.

Erdogan se visează sultan al Imperiului Otoman renăscut. În înțelegere cu Rusia și Iranul au creat o altă structură de putere zonală. Statele Unite, care s-au îndepărtat de Arabia Saudită, considerată responsabilă de finanțarea lui 9/11, au încercat o apropiere de Iran. Pare-se că fără prea mare succes, dacă ne uităm la direcția în care au evoluat lucrurile. Alianța improbabilă dintre Rusia, Iran și Turcia pare să fi devenit devenit realitate, schimbând complet raportul de forțe din zona Mării Negre. NATO ar avea serioase probleme în a mai controla Rusia într-un eventual război zonal, dacă Turcia și-a schimbat direcția.

Iar Rusia și-a încordat aproape imediat mușchii (trupele staționate) în Transnistria, executând „exerciții militare” pe malul drept al Nistrului într-o perioadă când legal acest lucru nu era permis, conform guvernului de la Chișinău. Din păcate, în ciuda eforturilor lui Anatol Şalaru, ministrul Apărării al Republicii Moldova, de a consolida relația cu NATO, pare-se că restul guvernului, ca și majoritatea populației preferă „neutralitatea”. Ceea ce este o tâmpenie cruntă, când ai trupe rusești în republica transnistreană.

Mă întreb dacă NATO ar avea cum să intervină în cazul unui conflict Moldova-Transnistria/Rusia. Probabil că nu. Ca și în cazul conflictului din estul Ucrainei sau al ocupării Crimeei, ar fi probabil doar un martor mut al unui conflict la care nu poate lua parte. Iar războiul s-ar muta la granițele României.

Practic România are în vecinătate doar prieteni și aliați ai lui Putin: Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia și mai nou Turcia. În cazul unui conflict, probabil că am fi ocupați înainte să putem să reacționăm. Iar Uniunea Eupeană pare a fi mai ocupată cu propriile probleme („terorismul” în primul rând) pentru a fi în stare să ajute o țară de la periferie. Foarte probabil, ne-am afla în situația Cehiei la începutul celui de-al doilea război mondial. UE ar condamna ferm actul de agresiune și ar impune noi sancțiuni Rusiei. În cel mai bun caz am fi în situația Poloniei, prin declararea unui război care de fapt a și pornit. Iar rușii nu ar ezita să folosească arme nucleare „tactice” pentru a elimina, de exemplu scutul de la Deveselu și/sau bazele NATO de pe teritoriul României și Poloniei. Singura speranță vine tot dinspre NATO și SUA. Cel puțin cât timp nu este Donald Trump președinte.

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât mai mult mi se pare că trăim un coșmar în desfășurare. Încerc să mă gândesc ce se mai poate face. Și nu prea am multe idei.

Read Full Post »

Este titlul unui articol din seara aceasta din Financial Times: „Greece votes No — now what?”

Even before the polls closed in Greece, Emmanuel Macron, the French economic minister, insisted that even with a No vote in Sunday night’s referendum, talks must resume between the leftwing government in Athens and its eurozone creditors.

But despite predictions by Greek ministers that a new bailout deal could be just days away, other than Mr Macron and his French colleagues, there are few elsewhere in the eurozone who predicted a resounding No would lead to much more than continued stalemate.

If that is the result of overwhelming rejection of creditors’ terms, it would mean a slow march to Greece exiting the eurozone.

“Greece has just signed its own suicide note,” predicted Mujtaba Rahman, head of European analysis at the Eurasia Group risk consultancy. “Only the French will want to salvage something from this vote, but they’re unlikely to win the debate in the eurogroup.”

Angela Merkel, the German chancellor, is due to fly to Paris on Monday for consultations with President François Hollande on what steps to take next.

The most critical immediate response to the vote is likely to be in Frankfurt, where the European Central Bank’s policy making governing council is due to meet on Monday afternoon.

With Greek voters unequivocally rejecting the bailout proposal, ECB policy makers may find it difficult to resist the argument made by council hardliners, particularly the Bundesbank president Jens Weidmann, that the Greek government-backed securities the country’s banks use as collateral for emergency loans are heading to default.

The key date in the crisis is now July 20, when Greece owes €3.5bn on a bond held by the ECB.

If Athens defaults on that bond, it would be almost impossible for the ECB to continue accepting collateral from Greek banks, and the €89bn in emergency liquidity assistance (ELA) would be withdrawn, devastating Greece’s banking sector. Without central bankers providing euros, Athens would be forced to print its own currency to reopen banks, and the dice would be cast on the path to “Grexit” from the eurozone.

On Monday, the ECB may determine that the path to default is now so much clearer that it must ask for even more collateral to keep the current €89bn lifeline open. For banks already short on collateral — and one of the four big Greek banks is known to be on EU authorities’ watch list — that could push them over the brink into bankruptcy.

The ECB is unlikely to take the more drastic step of entirely withdrawing emergency funding on Monday, however. The last time Athens came this close to “Grexit”, in mid-2012, Mario Draghi, the ECB president, decided it was too momentous a decision for unelected central bankers to make, and warned the EU’s political leaders they would have to make the ultimate choice on their own.

According to two eurozone officials, in July 2012 Mr Draghi told the heads of the European Commission, European Council and eurogroup of finance ministers that they would be asked to guarantee the Greek bonds and other government-backed securities being used by Greek banks in return for ELA. If they demurred, ELA would be pulled and Grexit would ensue.

At that time, then-prime minister Antonis Samaras reversed course and agreed to abide by a new €172bn bailout. Alexis Tsipras, the current premier, has shown no willingness to reverse course, particularly after such a resounding victory in the plebiscite.

Eurozone officials said they expected a similar series of events to play out in the next two weeks, before the July 20 deadline. One senior official said a eurozone summit was the most likely scenario, where leaders would have to decide whether to guarantee Greek bonds. Such a summit could be held as soon as this week.

Mr Tsipras has insisted that with the backing of his country’s voters, eurozone leaders will now be more willing to concede to Greek demands and agree a new €29.1bn two-year bailout with less onerous terms. But most finance ministers reject that assertion, and many believe that no deal will be in the offing before July 20.

Even if the July 20 bond is defaulted on, Grexit will not be immediate. As Yanis Varoufakis, the Greek finance minister, has repeatedly noted, there is no provision in the EU treaties for kicking a country out of the bloc’s common currency.

Instead, Greece could be left in limbo for months, circulating a parallel currency while technically still in the eurozone. EU lawyers have already been working overtime to figure a way out of that dilemma.

But the path to Grexit was never going to be easy.

Read Full Post »

Sâmbătă 27.06.2015. Distracție totală cu Grecia. Tsipras vrea referendum. Iar termenul limită pentru a se înțelege cu UE era (după extinderi) marți. Probabil că acum își dau seama cu toții că nemernicul de grec trage de timp într-un mod ordinar.

Cum în absența ajutorului european, băncile grecești sunt falite, în Atena s-au format deja cozi în fața băncilor. În celelalte zone nu, probabil pentru că grecii se odihnesc. Oricum accesul la internet nu e chiar punctul forte al OTE-ului, PROPRIETARUL Telekomului românesc. Pardon nemțesc. Aștept cu interes „rebranding”-ul OTE în Telekom. La cât de naționaliști sunt grecii…

Revenind la bănci, în România găsim următoarele bănci: National Bank of Greece (fostă Banca Românească), Bancpost (achiziționată de grupul grecesc Eurobank), Alpha Bank (deținută de banca grecească cu același nume) și Piraeus Bank (idem). Nu le mai înșir pe celelalte pentru că ori s-au vândut deja ori sunt prea mici ca să conteze.

Revenind la Grecia, după cum spuneam, grecii s-au repezit să-și scoată banii din bănci. Firește la băncile care sunt deschise în week-end. De pomană, pentru că acestea au rămas închise. În fața sucursalelor cu obloanele trase, s-au format deja cozi. Însă tot de pomană, pentru că în absența ajutorului european ele sunt deja falite. Lucru pe care Tsipras îl știa foarte bine.

Următoarea „soluție” pentru grecii care mai au ceva bani este să și-i retragă de la ATM-uri. Asta cât ATM-urile vor mai avea bani. După care… Habar nu am. Probabil că se vor duce să-l întrebe pe Tsipras.

La Bruxelles cei 19 miniștri de finanțe ale celorlalte țări europene s-au reunit la 18:14 ora Bucureștiului doar pentru a se uita năuci unii la alții. Delegația grecească a plecat.

ora 18:30 a început conferința de presă. Live stream aici.

Wall-Street Journal: „Ce mai pot face cetățenii greci în actualele circumstanțe?”
Dijsselbloem: „Depinde de Parlamentul grec… bla, bla, bla…”
Un (reporter) grec: „Și ce să voteze?”
Dijsselbloem: „Întrebați guvernul grec.”
Un italian: „Cine își ia responsabilitatea politică dacă grecii nu plătesc? Povara datoriei cade pe umerii contribuabililor din UE” (este evident că prăbușirea Greciei ar putea antrena Italia, Spania, etc)
Dijsselbloem: „Guvernul grec.”
Un englez: „Ce veți face?”
Dijsselbloem: „Continuăm să discutăm fără greci.”
Un reporter cu accent american: „Cum veți proteja credibilitatea Eurozone?”
Dijsselbloem: „Guvernul grec a decis să nu răspundă și să pornească un referendum. Întrebarea este pe cine mai putem crede (în Grecia) că va putea să pornească un program de redresare.

Nashpa. Este evident că decizia Greciei de face un referendum i-a lăsat buimaci pe miniștri de finanțe din Eurozone.

Conferința de presă s-a încheiat. Urmează înregistrarea cu scurta declarație a lui Varoufakis de la ora 18:35 (ora Bucureștiului).

Varoufakis:

O să fac o scurtă declarație în engleză și greacă. Râde… Am explicat colegilor de ce nu am acceptat propunerea:

1. Din cauza redistribuției. De la cei care nu pot și nu au la cei care pot și au.
2. Propunerea financiară.
3. Ceea ce ni s-a propus (5 luni de consolidare) nu oferă nimic. În noiembrie vom fi în aceeași situație.

Trebuie să consultăm poporul Greciei, care este ultimul arbitru, bla, bla, bla… Avem nevoie de o săptămână pentru referendum. Probabil că propunerile noastre vor fi respinse și ne vom întoarce la masa negocierilor, bla, bla, bla… A trecut la greacă, semn că îl doare mai mult de ce zic cei de acasă decât de vreo negociere cu creditorii UE

E evident că și nemernicul acesta își bate joc de cei cu care negociază. Chiar am senzația că vrea să-i enerveze.

ora 19:03 Varoufakis pretinde că se poate ajunge la un acord până marți, dacă creditorii oferă condiții mai bune.

ora 19:13 Varoufakis pretinde că „Grecia nu a fost invitată la cea de a doua parte a meeting-ului din seara aceasta”.

Amuzant, doar Realitatea transmite știrea cu „breaking news” pe „burtieră”. Și România lui Ghiță a pus titlul, dar în jos ecranului scrie „Urmează ediție incendiară: dezvăluiri despre forțele din spatele lui Iohannis”. Pe Money Channel e un nemțălău de la o emisiune… „Auto Motor Sport”. Ce mai jurnaliști… Și se mai miră că mor de foame.

Jurnaliștii noștri sunt precum orchestra de pe Titanic. Uniunea Europeană se scufundă rapid, dar ei își cântă liniștiți partitura. După care se duc la fund liniștiți.

ora 19:15 Varoufakis spune că a vorbit cu Mario Draghi, șeful European Central Bank, dar nu dă detalii. După care pleacă calm, sobru și zâmbitor, cu aura obișnuită de lector la facultate, deși acum este ministrul de Finanțe al unei Grecii în pragul colapsului.

Un exemplu memorabil pentru cei ce votează după față sau după aiurelile debitate public (băsiști, macoviști, conți, prinți, etc) și nu după rezultatele palpabile.

ora 19:30 Sfârșitul – the full statement from the eurogroup (excluding Greece):

Since the 20 February 2015 agreement of the Eurogroup on the extension of the current financial assistance arrangement, intensive negotiations have taken place between the institutions and the Greek authorities to achieve a successful conclusion of the review. Given the prolonged deadlock in negotiations and the urgency of the situation, institutions have put forward a comprehensive proposal on policy conditionality, making use of the given flexibility within the current arrangement.

Regrettably, despite efforts at all levels and full support of the Eurogroup, this proposal has been rejected by the Greek authorities who broke off the programme negotiations late on the 26 June unilaterally. The Eurogroup recalls the significant financial transfers and support provided to Greece over the last years. The Eurogroup has been open until the very last moment to further support the Greek people through a continued growth-oriented programme.

The Eurogroup takes note of the decision of the Greek government to put forward a proposal to call for a referendum, which is expected to take place on Sunday July 5, which is after the expiration of the programme period. The current financial assistance arrangement with Greece will expire on 30 June 2015, as well as all agreements related to the current Greek programme including the transfer by euro area Member States of SMP and ANFA equivalent profits.

The euro area authorities stand ready to do whatever is necessary to ensure financial stability of the euro area.

Pregătiți-vă de impact. Pare că se va produce Euroexit-ul cu toate consecințele sale nefaste. Ce înseamnă asta? Habar nu am. Haos în Grecia? Cu siguranță. Instabilitate economică în țările mai slabe ale Eurozonei? Foarte probabil. Devalorizarea euro în raport cu dolarul? Foarte probabil. Poate chiar și în raport cu leul.

Read Full Post »

Reiau aici o parte dintr-un articol HotNews care punctează situația curentă:

„Grecia pregateste planuri drastice de nationalizare a sistemului bancar si de introducere a unei monede paralele in cazul in care eurozona nu va dezamorsa criza din negocierile actuale prin indulcirea conditiilor impuse Atenei scrie The Telegraph. „Daca va trebui sa alegem intre un faliment fata de FMI si un faliment fata de propriul nostru popor, e clar ce vom face”, a spus un oficial de rang inalt. […]

„Vom inchide bancile si le vom nationaliza. Apoi vom emite hartii ce atesta datoriile noastre, si toti stim ce insemana asta. Ceea ce nu vom face este sa devenim un protectorat al Uniunii Europene”, a spus o sursa. Este evident in Atena ca o astfel de miscare este echivalenta cu intoarcerea la drahma, desi Syriza ar prefera sa ajunga la o intelegere amiabila cu Uniunea Monetara Europeana.

Creditorii din zona euro ar putea fi dispusi sa dea destui bani pentru acoperirea costurilor guvernamentale necesare pe 14 aprilie, dar numai daca Syriza trece mai intai de FMI. Totusi, lipsa de incredere a ajuns la asemenea cote incat ministrii cheie din Grecia nu mai dau crezare asigurarilor venite de la Bruxelles, fiindu-le teama ca sunt atrasi intr-o capcana. Climatul discutiilor este acum unul otravit.

„Ei vor sa ne impuna restrictii de capital si sa provoace o colapsare a creditarii pana cand guvernul devine atat de nepopular incat se prabuseste”, a spus un oficial. „Vor sa faca din noi un exemplu si sa demonstreze astfel ca niciun guvern din zona euro nu are dreptul sa gandeasca de unul singur. Ei chiar nu cred ca noi ii vom parasi sau ca poporul grec ne va sprijini, dar sunt in eroare in ambele cazuri”, a adaugat acesta.

Bank of America a avertizat ca „va aparea o secventa de evenimente critice” odata ce Grecia rateaza o plata catre FMI. Conform intelegerii semnate astfel se va declansa si un faliment paralel al fondului de bail-out al eurozonei (EFSF), iar EFSF ar putea fi fortat sa-si anuleze pachetele de finantari acordate si sa ceara imediat plata banilor imprumutati. Acest moment ar declansa apoi un default al titlurilor de stat grecesti acordate in cadrul acordului de bail-out.

Chiar daca Grecia reuseste cumva sa adune destui bani pentru termenele de plata din aprilie, mai trebuie sa dea FMI 200 mil. euro pe 1 mai si 763 mil. euro pe 12 mai. Un oficial grec i-a spus unui partener de discutie din cadrul Eurozonei ca tara a ramas fara bani. „Nu exista nicio modalitate prin care sa trecem de 9 mai” ar fi spus oficialul.

Aceasta noua drama vine dupa ce creditorii au refuzat sa dea verde ultimelor cereri ale Atenei de deblocare de fonduri, obiectand fata de planurile Syriza de a spori puterea sindicatelor in negocierile colective si de a mari pensiile categoriilor vulnerabile.

Bruxelles-ul continua sa ceara si mai multe masuri, in ciuda unei liste de 26 de masuri primite miercuri. Atena spera sa faca rost de inca 6,1 mld. euro in 2015 prin combaterea evaziunii fiscale si a contrabandei cu combustibil, prin noi taxe pe bunurile de lux si prin reforma achizitiilor publice. Se estimeaza ca in acest an are un deficit de finantare de 19 mld. euro, ceea ce inseamna ca vor aparea inevitabil noi tensiuni in vara, chiar daca se va ajunge la o intelegere interimara pentru finantare pana in luna iunie.

Fostul sef al Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso a avertizat Grecia ca are o datorie morala fata de alte state si a descris solicitarile Atenei pentru mai multi bani ca fiind „complet inacceptabile”.

În opinia mea, Grecia nu va putea fi salvată. Pentru că cei care o guvernează (guvernul comunist pro-Moscova – nu glumesc, Syriza acolo își are rădăcinile) nu vrea să o salveze. Pun pariu că se vor găsi destui guguștiuci care să spună că e vina FMI. Și/sau a Uniunii Europene.

Dar asta contează mai puțin. Mult mai important este impactul falimentului Greciei asupra României. SĂ nu uităm cu sunt o mulțime de bănci (din fericire românești) cu capital grecesc: Bancpost, National Bank of Greece, Alpha Bank, Piraeus Bank și alte câteva mai puțin relevante. Apoi fostul Romtelecom, proaspăt botezat Telekom, dar deținut de OTE (operatorul elen de telecomunicații), care la rândul lui este deținut de Deutsche Telekom.

Dacă grecii își naționalizează băncile (sper că nu vor face la fel și cu OTE), băncile „grecești” din România ajung în proprietatea statului elen. Oare ce ar trebui să facă statul român? Să forțeze vânzarea lor pe piața liberă? Sau să le naționalizeze? Pentru că nici băncile „grecești” din România nu sunt foarte sănătoase. Au fost prost conduse, de către manageri greci lipsiți de viziune și/sau de pricepere. Iar în lipsa capitalului care să le permită să dea noi credite se vor prăbuși pe rând.

Poate că este o oportunitate pentru băncile românești de tipul lui Transilvania. Însă din motive pe care nu le înțeleg, Transilvania a cumpărat o altă bancă falită, Volksbank. În opinia mea nu merita luată nici de pomană.

Cam la fel este și cu Grecia. La ce datorii are, nu ar trebui luată nici de pomană. Însă grecii sunt mândri. Nu vor să o vândă. Mai bine o omoară.

Read Full Post »

null

Am urmărit, la sfârșitul săptămânii ce tocmai s-a încheiat, epopeea negocierilor dintre Grecia și UE referitoare la prelungirea împrumutului salvator ce ar păstra Grecia pe linia de plutire. Firește, împrumutul este acordat cu condiția continuării politicilor de austeritate și de către actualul guvern Syriza, lucru ce intră în conflict direct cu promisiunile făcute de liderii acestui partid în timpul alegerilor.

Unul din actorii principali ai acestei tragedii grecești este ministrul de finanțe al Greciei. Un „libertarian” Marxist, după cum se auto-caracterizează, dl. Yanis Varoufakis crede că stereotipul greierelui grec și a furnicii germane este cât se poate de inadecvat. Criza este generată de greierii prezenți pretutindeni, dar prețul este plătit de bietele furnici muncitoare (cele grecești fiind subînțeles incluse).

În principiu sunt de acord cu el. Creditele sunt făcute de guverne, nu de plătitorii de taxe. Subvențiile contraproductive, ca și investițiile inutile (precum terenurile de fotbal în pantă sau fântânile arteziene din satele fără canalizare) sunt făcute tot de guverne (aka politicieni) și nu de plătitorii de taxe.

„Statele și banii sunt singurii teroriști” se poate citi într-un graffiti afișat în filmulețul din 2012. Un pic mai încolo, dl. Yanis spune „când euro a fost introdus, prețurile produselor de bază au crescut până la cer, iar între timp a fost o reducere masivă a dobânzilor, iar produsele de lux s-au ieftinit. Aceasta înseamnă că bogații „au parte de Bonanza”, dar săracii se chinuie mai rău ca niciodată.

Judecând după leitmotivul filmului, aș zice că Iepurele de Martie ar avea mari șanse să devină ministru în guvernul lui Tsipras. Nici nu trebuie să fii mare economist, ca să faci astfel de observații (altfel cât se poate de corecte).

Însă Yanis Varoufakis este economist. Așa încât vine și cu o „soluție” la problema crizei. În fix trei pași:

  1. Să unificăm sectorul bancar și recapitalizăm băncile cu forța.
  2. Să centralizăm mare parte din datoria publică a zonei euro prin Banca Centrală Europeană.
  3. Să utilizăm, prin intermediul băncilor de investiții, depunerile și economiile ce stau de pomană pentru investiții productive în țările ce au cea mai mare nevoie.

Practic, dl. profesor propune cu nonșalanță să unim toți greierii, apoi să-i îndopăm și să le punem la dispoziție ce au strâns furnicile noastre (taxe), ca ei să facă ce știu ei mai bine cu rezervele.

Eu am singură întrebare (evident retorică): cum de mai acceptă cineva să discute cineva cu Varoufakis? Și am și răspunsul: sunt politicieni, deci ar discuta chiar și cu Lenin, dacă interesele zonei euro o cer.

PS: Nu vi se pare că Varoufakis are ceva din atitudinea greierelui din poză atunci când vorbește cu bietele furnici? Ce mă enervează șmechereala asta de doi bani… Mi s-a făcut milă de biata furnică copleșită de probleme (tanti care făcea curat la Universitate): „voi ăștia cu creierul mare trebuie să veniți cu soluția”. Normal, greierele având creierul odihnit a venit pe loc cu soluția.

PPS: Dacă stau bine să mă gândesc, nici „furnica” greacă nu prea arăta a furnică. Să aranjezi scaune la Universitate pentru 850 euro pe lună nu prea pare cine știe ce muncă. Cam atât câștigă un absolvent român de facultate bună după după câțiva ani de muncă adevărată.

Read Full Post »

Older Posts »