Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘hidră’

Vă mai amintiți poate despre discuția despre gene, telomeri și despre posibilitatea (deocamdată teoretică) a nemuririi. De fapt nu e chiar atât de teoretică pentru că se crede că sunt cel puțin câteva specii care posedă respectiva calitate. Lăsând la o parte arborii și bacteriile, o să mă opresc la un organism ce aparține regnului animal (deși e cam la limită).

Mă refer la hidră, cea care posedă capacități neobișnuite de regenerare, ceea ce îi permite și să se înmulțească în două feluri: prin înmugurire (asexuat), atunci când condițiile sunt favorabile și prin ouă (sexuat) atunci când acestea nu sunt.

Din nefericire respectivul obicei s-a păstrat și la umani, astfel încât atunci când nu posedă nimic și nici nu se pot întreține singuri, de plictiseală indivizii se apucă de turnat copii. Iar atunci când au reușit în viață, au și ceva avere, casă și bani, specia așteaptă ca respectivul copil să apară prin înmugurire. Din nefericire șmecheria nu funcționează decât la speciile „inferioare”, probabil pentru că pe parcursul evoluției, condițiile „prielnice” au dispărut și cam tot animalul trebuie să se agite ca să facă rost de mâncare, ceea ce îi creează și apetitul potrivit pentru producția de urmași

Bunul obicei cu muncitul pentru mâncare s-a păstrat până în momentul în care a apărut specia, firește superioară, a Homo Socio-Sapiens care a inventat welfare-ul și/sau politica ca mod de existență și trăind (după cum spunea Observator) în simbioză cu exemplarele inferioare de Homo Sapiens-Sapiens, ce încă trebuie să muncească din greu pentru existență. Motiv pentru care ultimii sunt obligați să cotizeze pentru funcționarea liniștită a primilor.

Revenind la nemurire, să renunțăm un pic la nemurirea fizică și să ne concentrăm pe nemurirea sufletului. Ceea ce îmi amintește instantaneu de palma grea a profesorului de tehnologia materialelor, care mă trezea subit din reverie, palmă acompaniată invariabil de cuvintele la fel de nemuritoare precum problema: „Domnu’ elev, la ce te gândești? La nemurirea sufletului?”.

Și pentru că mi-a cam dispărut cheful de a cugeta la problemă, vă las pe voi să dezvoltați admirabilul subiect, în timp ce eu voi dormita la soare, pe malul mării, așteptând să înmuguresc.

Read Full Post »