Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘istorie’

Asa cum spuneam in primul articol din aceasta serie, marea calitate a democratiei este aceea ca poate satisface una din conditiile de stabilitate sociala, respectiv poate evita existenta unor majoritati oprimate de catre o minoritate. Faptul ca POATE sa o faca, nu incumba insa garantia ca asa se intampla lucrurile. In primul rand, majoritatea care va determina optiunile societatii in legatura cu propriile reglementari poate sa opteze prost sau bine, in legatura cu orice aspect in care poate interveni. Majoritatea nu inseamna in nici un fel locul social in care se gaseste garantat adevarul sau binele, cred ca nu e nevoie de multe argumente aici. Deasemeni, decuplarea de la actul de decizie, care se rezuma la un vot din cand in cand, modul in care cei care exerseaza efectiv puterea pot influenta votul prin mecanismele de dependenta pe care le creaza, pot sa zadarniceasca complet aceasta premisa favorabila a democratiei. Apoi, este insuficient ca majoritatea nu se gaseste oprimata, ea nu trebuie la randu-i sa poata oprima ori sa poate exclude, discrimina, pe principii ale majoritatii. Interzicerea casatoriilor homosexuale reprezinta un exemplu flagrant de discriminare pe principii ale majoritatii, dar sunt altele mai subtile, cum ar fi cele de religie oficiala, care nu presupune interdictie, ci statut privilegiat, etc.

Ideea este ca democratia in sine, ca sistem, nu rezolva nimic, ci doar creeaza niste premise pentru ca deziderate mai importante sa fie indeplinite. Daca, sa spunem, Pamantul ar fi Eden, nimeni nu s-ar gandi sa pretinda democratie. N-ar exista nici o nevoie in acest sens.

Democratia ofera un mecanism foarte eficient doar celor care stiu ce vor si vor ce trebuie, si numai in situatia in care sunt si majoritari. Trebuie sa recunoastem, nu este usor. Tot un mecanism relativ eficient il constituie si democratiile in care exista o minoritate care stie ce vrea si ce trebuie si reuseste sa mobilieze o majoritate in sustinerea ei, cu compromisuri si costuri relativ mici. Ineficienta in masura mai mare sau mai mica este democratia in care exista mai multe minoritati care stiu ce vor, dar care nu este neaparat ceea ce trebuie, si isi disputa crearea de majoritate necesara impunerii propriului interes cu pretul unor mari compromisuri si fara nici o consideratie pentru costul social asociat. Din nefericire, din ce in ce mai multe democratii se gasesc in acest pericol, sau chiar in aceasta situatie, iar Romania reprezinta un exemplu stralucit. Cei care au vazut democratia ca pe un mijloc de atingere a unor obiective importante, cum ar fi libertatea, egalitatea, protectia invidului si a proprietatii sale, au intuit toate aceste pericole ale deturnarii sistemului democratic de la aceste scopuri si au inventat institutii si reguli menite sa creeze si mentina decuplari intre diferitele elemente ale Puterii si sa evite chiar dictaturi ale majoritatilor mai mult sau mai putin manipulate. In ce masura au fost insa acestea relativizate, ne arata cele mai recente evenimente, de la noi, dar si de la altii. Sustin cu tarie ideea ca aceasta slabiciune a democratiei si deturnarea ei de la posibilitatea de a fi un mijloc adecvat de satisfacere a unor deziderate superioare, o reprezinta cresterea peste masura a ceea ce se cheama stat social. Dezvoltarea acestuia este invers proportionala cu discernamantul celor care voteaza, permitand constituirea de majoritati in sprijinul politic al unor idei care relativizeaza, atunci cand nu anuleaza, drepturile fundamentale ale indivizilor. Scopul acestor votanti devine doar acela de a beneficia de cat mai multe gratuitati, subsidii, suplimentari sau compensari de venituri, fara nici o preocupare pentru modul in care resursele ce se cer astfel consummate, se constituie, ori, si mai rau, cerand ca Statul sa preia controlul asupra lor intrucat isi imagineaza ca in acest fel ele se securizeaza…

Statul social hiperdezvoltat este astfel doar avanpostul socialismului, nu templul democratiei care apara pe individ si libertatile sale greu castigate. Din nefericire, oamenii nu par sa inteleaga in ce masura socialismul reprezinta o fundatura, in ciuda experientelor istorice recente.

Reclame

Read Full Post »

Intrarea in insolventa a Hidroelectrica a fost o miscare surpriza, deoarece marile companii de Stat nu aveau acest obicei, indiferent cat de prost stateau. Este greu de inteles de unde vine deficitul de numerar, in absenta unei analize amanuntite, intrucat imi amintesc ca acum ceva vreme, incheierea contractelor la pret mic era justificata tocmai prin plata in avans a acestuia. BVC pe anul 2011 arata o companie la limita profitablitatii, la fel si proiectul pe 2012, dar nu ne da informatii despre situatia fluxului de numerar.

Daca suntem in cautarea unor subintelesuri in aceasta miscare, trebuie sa ne intrebam cine ar avea de castigat din ea. Eu vad doar doi mari castigatori: compania insasi si desigur, administratorul judiciar. Mi-e greu insa sa cred ca ultimul a putut conspira pentru a se ajunge aici.
Hidroelectrica se situeaza in acest moment pe o pozitie de negociere pe care altfel nu prea ar fi avut-o. Cu creditorii, cu clientii. Ar mai fi insa inca un scenariu:

Desigur, deranjul mare de la banci este de inteles, insa eu cred ca ar fi interesant de vazut care sunt garantiile acestora. Daca ele sunt de natura sa acopere prejudiciul, exista posibilitatea teoretica ca acestia sa ceara falimentul si vanzarea activelor. Habar n-am daca s-ar gasi un cumparator, dar in acest caz am putea avea, de exemplu, o companie cu o putere instalata de 6400 MW, (conform siteului Hidroelectrica), care teoretic ar costa azi cel putin 10 miliarde EUR pentru a fi realizate, achizitionata pentru cateva sute de milioane de EUR, fara datorii, si cu o pozitie de piata solida. Bancile nu pierd nimic, iar Statul ramane cu buza umflata.
Dar acest scenariu se bazeaza pe ipoteza ca bancile nu au mers pe ideea hazardului moral, si au luat in garantie tot ce se putea lua, inclusiv gaj pe actiuni, de exemplu. Daca insa garantia principala a fost “ to big to fail” sau “ e a Statului si nu va cadea”, atunci bancile sunt cam puse la colt. Probabil ca o astfel de miscare va scrie istorie bancara in Romania si nimic nu va mai fi cum a fost, in privinta creditarii companiilor de Stat. Ceea ce nu e rau in sine, ci un demers spre egalitate in piata.

Dincolo de speculatii si gandind in termeni de business, insolventa Hidroelectrica ar putea fi un mare pas inainte in insanatosirea companiei. Este si un extraordinar moment de pregatire pentru privatizare, prin asanarea si restructurarea datoriilor si consolidarea surselor de venit, astfel incat pretul de vanzare sa nu fie grevat de pasive dificil de restructurat. Nu stiu a cui a fost ideea, dar il suspectez de o sclipire de geniu pe cel care a aruncat-o pe masa. Cei afectati inca nu si-au revenit si incearca sa inteleaga ce i-a lovit. Insa multi dintre acestia sunt oameni puternici, cu ramificatii adanci la nivel politic si este greu de crezut ca vor ramane pasivi. Din care motiv ar fi bine ca aceasta decizie sa nu fie doar o grenada cu efect de “zapacire”, ci sa aiba in spate un plan cu finalitate limpede, menit sa aduca in forma pe cel mai important jucator de pe piata productiei de energie din Romania.
Daca asta se va intampla, mi-ar place sa-l cunosc pe autor.

Read Full Post »