Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘IT’

În urma discuției de ieri cu amicul meu bancher, eram tentat să scriu din nou despre bani, bănci și noua „normalitate”, cea a „glaciațiunii” economice, ce va dura probabil cel puțin 20 de ani. Însă mi s-a părut o temă mult prea pesimistă pentru perioada aceasta când ar trebui să ne gândim la cum vom sărbători Crăciunul și Anul Nou și la cadourile pentru cei dragi.

Așa că am pus deoparte deocamdată tema următorului val al crizei și mi-am propus să scriu despre o idee interesantă citită într-o carte. Nu-i dau deocamdată titlul sau autorul pentru a nu isca inutile polemici pe lângă subiectul de bază.

Autorul susține că „fiecare perioadă are un laitmotiv, un set de credințe ce explică universul, care inspiră sau dă confort indivizilor, oferind o explicație pentru varietatea de evenimente care îl afectează. În perioada medievală a fost religia, în Renaștere a fost Motivul, în secolele 19 și 20 a fost naționalismul combinat cu o anume perspectivă istorică ca forță motivațională.

Știința și tehnologia sunt conceptele care guvernează epoca noastră. Ele au adus dezvoltarea stării de bine a umanității la un nivel fără precedent în istorie. […] Dar, în același timp, au produs arme capabile să distrugă rasa umană. Tehnologia a adus căi de comunicare care permit contactul instantaneu între indivizi sau instituții, ca și posibilitatea de a stoca și extrage vaste cantități de informație cu o apăsare de buton.”

Tehnologia informației este foarte aproape de limita când va căpăta conștiință proprie, rasa umană încetând a mai fi singura capabilă de rațiune.

Întrebarea cheie pare a fi dacă tehnologia ne va duce într-o eră a iluminării, dincolo de ceea ce este umanitatea astăzi sau dimpotrivă suntem condamnați la o frică perpetuă de cei din jurul nostru, de cei ce ne „conduc”, de vecini mai puternici sau chiar de noile capabilități cognitive ale „mașinilor”, trecând prin crize pe care nu le înțelegem, nu ni le putem explica și de care nu ne putem feri, deși ne afectează teribil existența.

Judecând după ceea ce se întâmplă în ultimii 13 ani, pare că ne îndreptăm încet, dar sigur către cea de a doua variantă. Vă propun să ne gândim dacă și cum este posibil să schimbăm cursul istoriei înainte de a fi prea târziu.

Update: dacă tot nu am scăpat de domnul Humor, mi se pare corect să dau titlul cărții și numele autorului: „World Order” – Henry Kissinger, iar titlul articolului este (aproximativ) titlul capitolului 9 din carte „Technology, Equilibrium and Human Consciousness”.

Read Full Post »

Blestemul contractelor cu statul

Am aflat cu stupoare zilele trecute că a fost arestată Irina Socol, CEO Siveco, una dintre cele mai mari și mai importante firme de IT din România. Nu am lucrat cu Irina Socol sau cu Siveco, poate și pentru că majoritatea contractelor lor erau cu statul, în timp ce noi nu avem niciun astfel de client, însă știam că e o firmă care își respecta angajamentele și livra ce avea de livrat către clienții de stat. Spre deosebire de majoritatea celorlalți abonați la contractele de stat.

Din acest motiv mi s-a părut foarte ciudată arestarea Irinei Socol. Așa că am început să caut pe net, ca să încerc să înțeleg cu ce a deranjat.

Era de notorietate faptul că nu-l înghițea pe Traian Băsescu. Chiar circula printre IT-iști o poveste că după alegerile „recâștigate” de Traian Băsescu, Irina Socol a tăiat primele. Mi se pare complet aiurea să-ți pedepsești colegii pentru că nu au votat „cum trebuie”, însă asta arată gradul de „simpatie” al directoarei de la Siveco pentru președinte.

Nu vreau să fac alte speculații și mă mărginesc să postez un fragment de articol găsit pe net, care mi se pare foarte pertinent pentru cazul Siveco:

„De la nivelul celor peste 1.000 de angajați și al contractelor sofisticate atât cu mediul privat extern, cât și cu unele instituții din România, acuzele ridicării banilor cu sacoșa ridică un alt mare semn de întrebare, la fel ca și ”parteneriatul” neverosimil cu romii din Sintești care au fost audiați, după care au plecat liberi acasă, în timp ce Irina Socol a devenit brusc pericol public și o amenințare la adresa ordinii publice, motiv pentru care a fost reținută. La fel de incredibilă a fost și apariția mascaților la percheziția făcută la sediul Siveco, în paralel cu anunțurile oficiale legate de romii din Sintești, proiectând asupra companiei imaginea unui loc periculos, de domeniul clanurilor interlope, în timp ce, de fapt, în sediul acesteia lucrează IT-iști, profesori și persoane calificate în domeniul economic la nivelul la care să concureze pe piețele externe, după cum o dovedesc premiile internaționale câștigate de firma românească. În lumea globalizată a circulației libere a capitalurilor, în care paradisurile fiscale oferă posibilități nebănuite de evitare a taxelor pentru cei care au asemenea intenții, folosirea de ștampile și facturi false cu persoane analfabete, ca pe vremea în care acestea se vindeau la colțul străzii la ieșirea din București, pare nu numai neverosimilă, ci de-a dreptul science-fiction.”

Din câte îmi dau seama vorbim de o altă „mare victorie a justiției reformate”. Mai e un pic…

Read Full Post »

M-am trezit bine dispus în dimineața asta, probabil și mulțumită faptului că unul din proiectele la care lucrăm de anul trecut a primit în sfârșit undă verde pentru implementare. De fapt nu știu dacă să mă bucur sau să fiu îngrijorat, pentru că nefiind un proiect cu bani publici, ci unul la o companie privată, necesită investiții serioase și riscuri pe măsură.

Apoi dimineața a devenit chiar mai bună când am citit următoarea știre în Ziarul Financiar: „Pentru prima dată serviciile informatice au adus mai mulţi bani în economie decât turismul. România a exportat servicii de peste 10 mld. euro în 2013”. Însă mi-am amintit că cel care a eliminat impozitele pe veniturile IT-șitilor, făcând să apară exporturi de servicii high-tech de miliarde de euro, fostul premier Adrian Năstase, stă acum în pușcărie.

Iar blonda „doamnă”, celebră pentru „Frunza Turismului Românesc” de 800 kEur, frunză luată pur și simplu de pe net, ar fi putut candida la funcția de președinte, susținută de chiar actualul președinte. Și mi s-a făcut din nou lehamite. Și de ei, dar și de susținătorii lor tâmpiței, capabili să-l urască pe Dan Voiculescu doar pentru faptul că e patronul Antenei 1.

Mă întreb dacă astfel de omuleți, realizează că nu există aproape nicio diferență între George Constantin Păunescu, patronul B1TV și Dan Voiculescu. De fapt, diferențele sunt în favoarea ultimului. Nu ultimul a „cumpărat” Intercontinentalul pentru a-l falimenta. Nici Lido. Nici Rex-ul. Și nici Steaua. Ce i se poate imputa e că și-a transformat relațiile comerciale de dinainte de ’89 în avere personală. Însă să fim serioși, asta au făcut cam toți cei care au avut astfel de relații, lucrând în comerțul exterior.

Însă mă întrebam, cum naiba de l-a ocolit DNA-ul cu atâta grație pe GCP. Și pe urmă mi-am amintit cum. Exact ca pe Bercea Mondialul, cel cu 100 de dosare albite cu NUP-ul obținut de fratele președintelui.

Până la urmă pentru Justiția „reformată” contează doar dacă ești cu „Oamenii De Bine” și cu Președintele. Altfel ești cu siguranță un corupt și un hoț. Mai ales dacă te apuci să subliniezi escrocheriile Famigliei.

Mă gândeam însă că Mafia Italiană are totuși ceva ce-i lipsește lui Traian Băsescu. Un anume respect și demnitate pentru propriul cod. Ultimul se comportă mai degrabă ca un șef de trib. Și mi-am amintit de o idee amuzantă a lui Adrian Năstase: Traian Băsescu este precum un șef de trib canibal, care astăzi stă la masă cu prietenii, iar mâine îi mănâncă cu plăcere.

A fost mai întâi Dinu Patriciu (mă rog, nu e nicio pagubă). Apoi Călin Popescu Tăriceanu. Aproape că a urmat Blaga, dar a scăpat (poate) deocamdată. Și mă întrebam dacă Canibalul va ajunge vreodată la apostolii Justiției.

Așa că am căutat și am găsit două știri teribil de amuzante:

1. „Băsescu, despre candidatura Monicăi Macovei: Nu mi se pare corect să continue procesul de rupere a voturilor”

2. „Judecătorul Cristi Danileț, cercetat de Inspecția Judiciară a CSM”

Probabil că cele două știri nu au neapărat vreo legătură. Însă tot mă apucă râsul când mă gândesc la imaginea șefului de trib care-și halește cu poftă prietenii de altă dată.

Read Full Post »