Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘judecători’

UNIUNEA NATIONALA A JUDECATORILOR DIN ROMANIAMemorandum privind situația justiției în 2016, votat în Adunările Generale

Ca urmare:

A nerezolvării problemelor semnalate în memorandumul justiției din 2009 și a adăugării unor probleme suplimentare,

A scăderii dramatice a încrederii în justiție într-un singur an cu 13%,

A viziunii reductive a justiției, văzută doar prin prisma “luptei împotriva corupției”, eroare preluată și în MCV,

A refuzului actualului Consiliul Superior al Magistraturii de a-și îndeplini efectiv misiunea de garant al independenței justiției, inclusiv atunci când acest lucru a fost cerut de corpul magistraților, în situații precum limitele anchetei disciplinare sau penale având ca obiect pronunțarea unor hotărâri judecătorești, criticile aduse de actori importanți în actul de justiție, inclusiv de DNA, unor hotărâri definitive sau lămurirea interferenței dintre justiție și serviciile de informații,

A nerezolvării promovării într-un mod transparent în funcțiile de conducere și la Înalta Curte de Casație si Justiție,

A inexistenței unui instrument legal de revocare a membrilor CSM aleși,

A numirilor politice în funcțiile de conducere în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

A subfinanțării sistemului de justiție, bugetul alocat justiției pe cap de locuitor fiind cu mult sub media alocată în statele UE (e.g. suma acordată de stat pentru salariul unui judecător de fond pe dosar soluționat este sub 100 de lei, mai puțin de jumătate din minimul alocat ca onorariu unui avocat din oficiu),

A inexistenței în multe instanțe si parchete a spațiilor proprii pentru magistrați și personalul auxiliar,

A folosirii în instanțe si parchete de aparaturi uzate fizic și moral, supuse oricând riscului unui blocaj definitiv,

A problemei resurselor umane în continuare acută, în lipsa suplimentării schemelor conform memorandumurilor asumate de Guvern din perspective implementării noilor coduri,

A salarizării inechitabile și discriminatorii dintre magistrații aflați în poziții similare,

A păstrării instanțelor sub autoritatea financiară a Ministerului Justiției, instituție cu evidentă conotație politică,

A zecilor de mii de litigii cauzate de un cadru legislativ incoerent (e.g. salarizare ori taxa auto/timbru de mediu) ce au implicat atât un efort extraordinar pentru instanțe cât și costuri financiare semnificative pentru stat și cetățeni,

A disfuncționalităților create de aplicarea noilor coduri, în special în materie penală,

A supraaglomerării instanțelor de fond (la un program de 8 ore pe zi, un judecător de fond ar trebui să aloce un timp mediu de soluționare pe dosar de mai puțin de 2 ore, durată absolut insuficientă pentru un act de judecată de calitate),

A problemelor ridicate de modul de acțiune al Inspecției Judiciare în ceea ce privește respectarea independenței judecătorului în pronunțarea hotărârilor și unitatea de măsură în acțiune,

A temerii instaurate de Inspecția Judiciară prin modul arbitrar și abuziv în care au fost cercetați magistrații cu privire la soluțiile pronunțate,

A mutării actului de judecată din instanțe în spațiul public prin expunerea mediatică excesivă a persoanelor arestate preventiv, a scurgerilor de informații repetate de la parchete, neurmate de anchete serioase și prin informarea incompletă a publicului în anchetele penale, fiind omise soluțiile favorabile persoanelor acuzate,

A nesocotirii importanței dreptului la apărare, inclusiv din perspectiva recunoașterii confidențialității client – avocat,

A perpetuării în spațiul public a unei justiții primordial represive,

A nerezolvării situației fostului serviciului secret SIPA, care a urmărit și șantajat magistrați,

A nepublicării procedurii efective urmare de CSAT, când s-a verificat situația ofițerilor acoperiți în rândul magistraților,

A neclarificării de către CSM și alte instituții a interferenței dintre justiție și servicii de informații, în condițiile în care justiția a fost calificata ca fiind “câmp tactic” pentru SRI, a lipsei de explicații privind modul în care serviciile de informații cooperează cu sistemul judiciar în cadrul anchetelor penale, precum și faptul că SRI face verificări anterioare numirilor în funcțiile publice,

Având în vedere că toate aceste aspecte afectează în mod direct independența justiției,

Adunările Generale ale judecătorilor și procurorilor din România adoptă în intervalul 5 septembrie – 16 septembrie 2016 prezentul Memorandum prin care solicită respectarea independenței sistemului judiciar și implementarea următoarelor măsuri:

  1. Justiția trebuie să aibă ca și preocupare esențială protecția, promovarea și garantarea tuturor drepturilor și libertăților cetățenești. În fața judecătorului cetățeanul este egal cu statul.

  2. Celelalte puteri trebuie să asigure o independență reală a justiției, lipsită de orice tip de influențe, directe sau indirecte, un cadrul legislativ coerent, stabil și accesibil, suport financiar, logistic și uman suficient pentru o justiție eficientă, modernă și de calitate.

  3. Respectarea independenței instanțelor, a principiului separării puterilor în stat, a forţei obligatorii a hotărârilor definitive ale instanţei, precum și a egalităţii de arme dintre acuzare și apărare.

  4. Garantarea şi respectarea statutului magistraților, independenței acestora, inclusiv prin remunerarea corespunzătoare și asigurarea unor condiţii de muncă decente în sistemul judiciar.

  5. În exerciţiul funcţiilor lor, judecătorii şi procurorii trebuie să fie şi să apară independenţi unii de ceilalţi, conform rolului ce revine fiecaruia.

  6. Proceduri transparente în numirea în funcțiile de conducere din Ministerul Public. Eliminarea factorului politic din numirile în funcțiile de conducere din Ministerul Public.

  7. Publicarea de către Comisia Europeană a metodologiei pe care o urmează în redactarea raportului privind MCV, a numelui experților consultați și a tuturor ONG-urilor și instituțiilor consultate cu privire la sistemul de justiție din România.

  8. Asigurarea unei finanțări corespunzătoare bunei funcționări a justiției ca serviciu public. Înlăturarea imediată a discriminărilor în materie salarială.

  9. Preluarea efectivă a atribuțiilor referitoare la gestionarea bugetelor instanțelor de către ÎCCJ, așa cum prevede legea.

  10. Adoptarea urgentă de măsuri legislative în ceea ce privește procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, precum și alte măsuri de natură a eficientiza activitatea acestei instituții.

  11. Revizuirea competențelor Inspecției Judiciare pentru a se înlătura posibilitatea afectării independenței magistraților și vicierea actului de justiție prin exercitarea/declanșarea unor verificări similare controlului judiciar.

  12. Asigurarea unei transparențe depline în cooperarea instituțională cu serviciile de informații, respectarea strictă a cadrului legal și asigurarea unui control jurisdicțional și civil efectiv asupra activității acestora.

  13. Crearea unui corp de poliție judiciară sub autoritatea exclusivă a Ministerului Public și crearea prin lege a unei autorități civile de interceptare, care să permită respectarea deplină a standardelor CEDO, în privința garanțiilor tehnice și legale.

  14. Respectarea standardelor europene în materia prezumției de nevinovăție în acord cu Directiva Parlamentului European și a Consiliului, aprobată la data de 12 februarie 2016 de miniștrii statelor membre ale UE prin consolidarea legislației interne.

  15. Garantarea independenței funcționale a procurorului, atât față de Executiv cât și în raport de ierarhia internă, în conformitate cu statutul acestuia de magistrat și de reprezentant al autorității judecătorești.

  16. Relația dintre justiție și orice altă putere sau instituție a statului trebuie să fie stabilită prin legi ori protocoale care sunt publice, motiv pentru care CSAT trebuie să desecretizeze și să publice toate hotărârile acestei instituții care au efect asupra activității procurorilor sau judecătorilor.

  17. Publicarea de către CSAT a procedurii urmate în vederea verificării concrete în ce privește existența unor persoane infiltrate în sistemul judiciar, angajați/colaboratori/informatori ai serviciilor de informații.

Magistrații își rezervă dreptul de a apela la toate formele democratice de acțiune pentru ca aceste solicitări să fie puse în practică.

Reclame

Read Full Post »

„Presedintele Traian Basescu a tinut sa salute decizia Curtii Constitutionale referitoare la incetarea mandatului senatorului PNL Mircea Diaconu.
„E o mare nedreptate ce i se intampla lui Mircea Diaconu. Nu stiu de ce e asa de fericit domnul Basescu ca l-a invins pe Mircea Diaconu. Intrebati romanii pe cine iubesc mai tare, pe Mircea Diaconu sau pe Traian Basescu sau pe judecatorii de la Curtea Constitutionala.””
Tot felul de politruci vin şi se lamentează că vina domnului Diaconu este minoră în comparaţie cu jaful generalizat din perioada pedelistă, că vezi Doamne, s-a găsit vinovatul de serviciu, că stau în libertate marii hoţi ( pe locuri fruntaşe sunt , cum altfel, Videanu şi Udrea). În plus, capac peste toate, poporul îi urăşte.
Vina domnului Diaconu este prin comparaţie atât de minoră încât se face o mare nedreptate, se comite un sacrilegiu, atunci când te iei de nevinovatul om, care doar a băgat şi el puţin degetele în borcanul cu miere, chiar dacă pe el era pusă mare eticheta de „Interzis”. În plus, de fapt argumentul suprem, el este şi iubit de popor.
Mi-l amintesc pe domnul Diaconu cum devenise un fel de Monica Tatoiu, prestând la mai multe televiziuni, la diferite emisiuni, la indiferent ce subiecte. Tot timpul secat de problemele ţării, cu o mirare permanentă despre micimea fiinţei politice româneşti, părea ultima vertebrată într-o mare de nevertebrate. Degaja verticalitate, transparenţă. Mare om, mare caracter? Mai degrabă mare actor.
Ca toate gogoşile politice ale României s-a dezumflat şi el, penibil, dovedindu-se pe scena politică doar un …mărunt actor.
Dar nu de el vreau să scriu, oricum cariera domnului Diaconu în politică e terminată deoarece până să se întoarcă dumnealui pe cai albi în PNL, protectorul lui, Antonescu, va fi istorie. Poate va încerca la pesedişti, cine ştie!
De fapt pe mine mă surprinde iar neplăcut acest tânăr şmecheroid numit Ponta. Domle, omul ăsta are o „clasă” de bătrân stalinist! Nici Băsescu şi Iliescu în zilele lor bune nu produceau atâtea perle de demagogie PERICULOASĂ ca acest cuplu de clovni periculoşi, Ponta-Antonescu, în general, sau Ponta în particular.
Ca să induci tu, fost procuror, actual premier, ideea că actul de justiţie ar trebui condiţionat de popularitatea sau afecţiunea poporului pentru un individ sau altul, denotă o iresponsabilitate extrem de periculoasă. La fel şi sugestia că judecătorii CC sunt duşmanii poporului, de parcă am avea de-a face cu două clase antagonice.
De remarcat că această „logică” a inviolabilităţii şi atotputerniciei oferite de popor funcţionează de la o vreme excelent şi în Parlamentul USList, acesta părând că este deasupra tuturor, ca un Olimp al Zeilor.

Poate ar fi cazul să-i facem o sugestie domnului Ponta, cred că Doru Octavian Dumitru e un tip mai iubit de popor decât Diaconu. El, împreună cu cei de la Vacanţa Mare, Florin Salam şi cei de la „Trăsniţi în NATO” ar putea fi nişte excelenţi judecători la Curtea Constituţională. Vor fi aşa iubiţi de popor…o nebunie, parol!

Read Full Post »

Nu sunt jurist si nu voi aborda tema de azi din perspectiva specialistului, ci a bunului simt si principiilor fundamentale ale drepturilor individului. Credinta mea este ca atunci cand acestea sunt ignorate, dar se sustine infaptuirea justitiei, ne aflam in fata unei mistificari, a unei minciuni, sau in cazuri benigne, a unei neintelegeri.

Codul Penal a cunoscut in ultima vreme modificari importante. Intentia cu care s-au facut acele modificari a fost, desigur, eficientizarea legii penale, respectiv combaterea mai eficienta a criminalitatii. Nu contest, de fapt nu sunt capabil sa evaluez oportunitatea acestor modificari, si este posibil ca vechiul cod sa fi fost mai prost decat actualul. Din punctul meu de vedere insa, amandoua sufera de acelasi neajuns, respectiv amandoua isi trag sursa din aceeasi incalcare majora a unui principiu fundamental de drept natural: toti oamenii se nasc egali. Din care cauza, orice alt fel de ierarhizare stabilita prin asa-zisele legi pozitive, cum ar fi Codul Penal sau cel de Procedura Penala, samd, dar chiar si Constitutii, incalca acest principiu.

O astfel de incalcare o reprezinta proclamarea asa zisului Interes Public. Desigur, suna bine si generos. Dar este un concept imposibil de definit cu rigoarea si consecventa necesare identificarii fara gres a naturii si intinderii sale. De fapt, singura echivalenta practica este interesul Statului. Cu alte cuvinte, introducerea acestui concept nu semnifica altceva decat consacrarea unui principiu conform careia Statul va putea promova si pune in aplicare prevederi ce vor incalca principiul egalitatii de facto a tuturor fiintelor umane, creand institutii si pozitii ce vor conferi privilegii speciale. Regele a fost inlocuit, privilegiile au ramas. Daca, potrivit principiilor legilor naturale, cel care acuza sau cel acuzat nu se gasesc in raporturi ierarhice, situatia se schimba atunci cand acuzatorul a capatat statutul de acuzator public. Procuror, pe intelesul comun. Statutul lui nu este echivalent celui al unui oarecare avocat, ci se bucura de privilegii speciale. Nu se intampla numai in Romania fenomenul, se pare ca secolul XX a fost secolul in care peste tot in lumea democratiilor occidentale, Institutia Procurorului a crescut in importanta, iar Codurile Penale au cunoscut o evolutie continua ce a mers spre intarirea pozitiei Procurorului in sistemele juridice. Actionand in numele Interesului Public, Maria-Sa incontestabila, se pare, intr-o democratie, aceasta permanenta intarire a putut fi mereu trecuta prin Parlamente si votata, fara prea multa discutie si grija fata de imbrancirera subsecventa pe scari a unor drepturi fundamentale. De altfel, este adevarat ca de foarte multe ori s-au facut posibile in acest fel ingradirea unor alte abuzuri, cum ar fi cele ale politicienilor si inaltilor functionari, ori lupta cu criminalitatea organizata…creata tot de catre Stat prin interdictii absurde, (alta incalcare de drepturi), cum ar fi cele care privesc consumul de alcool, droguri, etc. Altfel spus, sistemul democratic isi creaza problemele, inventeaza inamici, pentru a justifica apoi existenta institutiilor care sa le combata, de pe pozitii speciale. Cum ar fi insa sa se evite direct crearea acelor probleme, care inseamna de altfel doar respectarea cu adevarat si cu sfintenie a principiilor fundamentale din care ar trebui sa izvorasca orice norma de drept sau reglementare, nu se mai discuta decat marginal. Discutia de fond a devenit cea despre intinderea privilegiilor si nu despre existenta lor. Am numit doar Procurorul, dar avem Fiscul cu toate variantele sale, avem Securitatea Nationala, Protectia Consumatorului si tot felul de institutii una mai speciala decat alta, care uzeaza, atunci cand nu abuzeaza, de statute speciale, unde egalitatea a fost demult declasata la rang de subordonare fata de Stat.

Nu am nici un dubiu ca unor privilegii trebuie sa le opui alte privilegii. Nu te poti lupta cu floreta de antrenament cu cel care umbla cu spada de razboi in mana. Dar raul trebuie identificat corect, si in loc sa dam Procurorului sau Inspectorului de Fisc inca o arma de tras dupa colt, mai bine retragem armamentul tuturor celor care intr-o democratie, ajung sa se cocote pe umarul nefericitilor votanti pana in sferele in care, invaluindu-se in mantia imunitatii si arborand insemnele pacatosului Interes Public, devin cei mai periculosi inamici ai principiilor justitiei adevarate. I-am numit pe politicieni si toate formele lor de existenta. In loc de o cursa a inarmarilor in privilegii a Institutiilor Statului, o anulare completa a tuturor privilegiilor care creeaza, in vreun fel sau altul, o ierarhizare in fata legii, ar fi poate calea corecta.

Judecatorul Cristi Danilet, membru CSM, atragea atentia pe blogul sau zilele trecute, prin doua articole, asupra caracterului penal al marturiei mincinoase sau al ofensei aduse procurorilor. Perfect adevarat si greu disputabil, inclusiv la nivelul motivatiei legii. Insa ceea ce ne-a adus aici, ne-a indepartat de principiile fundamentale ale dreptului, iar asta ar trebui sa ne ingrijoreze, sa ne arate ca raul este mult mai adanc. Democratia nu are nici un folos din faptul ca este democratie, daca nu reuseste sa evite nu abuzul, ci crearea premiselor abuzului, de oricare parte. Daca prin interes public se intelege subordonarea intereselor legitime ale indivizilor, aceasta anomalie nu va permite justitiei sa se manifeste cu adevarat, iar democratia devine eventual mai sofisticata, insa nu mai dreapta decat alte forme de guvernamant.

Read Full Post »

Articolul „amicului” d’Artagnan m-a inspirat și m-a făcut să visez la România lui Băsescu și Macovei. O țară în care toți cetățenii sunt deja „infractori”. Nu contează dacă au făcut sau nu ceva. Procurorii o să le găsească ei ceva. Iar dacă aceștia vor fi atât de incompetenți încât să nu poată proba nimic… Nici o problemă, intervin NOII judecători, cei proaspăt promovați de domnul președinte pentru a ne aduce lumina justiției băsesco-macoviste.

Aceștia vor da pe fond sentințe aleatoare, la recurs sentințe cu titlul de exemplu, iar la Curtea Supremă, vor avea grijă să caseze sentința tâmpită din recurs și să schimbe minimal încadrarea. Justificarea sentinței? Glumiți? Unde vă credeți? Ei, judecătorii nu sunt obligați să explice nimic. Dacă „justițiabilul” de rând e prea prost să înțeleagă ceva din minunata lume a NOII justiții e problema lui. Cum spune „amicul”: „știm foarte bine că dreptatea în JUSTIȚIE este altceva decât dreptatea în lumea REALĂ”. Ce vorbești „muschetarule”? Poate în justiția băsisto-macovistă.

Poți cel mult să spui că avocați sau procurori geniali pot veni cu argumente strălucite și cu interpretări surprinzătoare ale legii. Dar să pretinzi că e normal ca dreptatea în justiție să difere de dreptatea din lumea reală… Eu n-am o explicație pentru asta. Însă le doresc celor care sunt fericiți cu modul în care a fost judecat și condamnat Adrian Năstase să aibă parte de un proces la fel de echitabil. Sunteți cumva funcționar public? Sunteți deja „infractor”. Procurorii vor descoperi o primire de foloase necuvenite exact acolo unde nu v-ați aștepta. V-a rugat unul dintre vizitatori cu o țigară? Doi ani de pușcărie! Iar „folosul” poate fi demonstrat, nu ca la Adrian Năstase.

În concluzie, propun schimbarea denumirii de „justițiabil” în „pușcăriabil”. Bine ați venit în Băsenia! Țara unde oricine poate fi condamnat, dacă vrea cine trebuie.

PS: Dacă descoperiți justificarea sentinței definitive din Trofeul Calității vă rog să mi-o indicați și mie. Nu sunt judecător, dar înțelegere cât să pricep o explicație logică mai am.

Read Full Post »