Memorandum privind Justiția

UNIUNEA NATIONALA A JUDECATORILOR DIN ROMANIA – Memorandum privind situația justiției în 2016, votat în Adunările Generale

Ca urmare:

A nerezolvării problemelor semnalate în memorandumul justiției din 2009 și a adăugării unor probleme suplimentare,

A scăderii dramatice a încrederii în justiție într-un singur an cu 13%,

A viziunii reductive a justiției, văzută doar prin prisma “luptei împotriva corupției”, eroare preluată și în MCV,

A refuzului actualului Consiliul Superior al Magistraturii de a-și îndeplini efectiv misiunea de garant al independenței justiției, inclusiv atunci când acest lucru a fost cerut de corpul magistraților, în situații precum limitele anchetei disciplinare sau penale având ca obiect pronunțarea unor hotărâri judecătorești, criticile aduse de actori importanți în actul de justiție, inclusiv de DNA, unor hotărâri definitive sau lămurirea interferenței dintre justiție și serviciile de informații,

A nerezolvării promovării într-un mod transparent în funcțiile de conducere și la Înalta Curte de Casație si Justiție,

A inexistenței unui instrument legal de revocare a membrilor CSM aleși,

A numirilor politice în funcțiile de conducere în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie,

A subfinanțării sistemului de justiție, bugetul alocat justiției pe cap de locuitor fiind cu mult sub media alocată în statele UE (e.g. suma acordată de stat pentru salariul unui judecător de fond pe dosar soluționat este sub 100 de lei, mai puțin de jumătate din minimul alocat ca onorariu unui avocat din oficiu),

A inexistenței în multe instanțe si parchete a spațiilor proprii pentru magistrați și personalul auxiliar,

A folosirii în instanțe si parchete de aparaturi uzate fizic și moral, supuse oricând riscului unui blocaj definitiv,

A problemei resurselor umane în continuare acută, în lipsa suplimentării schemelor conform memorandumurilor asumate de Guvern din perspective implementării noilor coduri,

A salarizării inechitabile și discriminatorii dintre magistrații aflați în poziții similare,

A păstrării instanțelor sub autoritatea financiară a Ministerului Justiției, instituție cu evidentă conotație politică,

A zecilor de mii de litigii cauzate de un cadru legislativ incoerent (e.g. salarizare ori taxa auto/timbru de mediu) ce au implicat atât un efort extraordinar pentru instanțe cât și costuri financiare semnificative pentru stat și cetățeni,

A disfuncționalităților create de aplicarea noilor coduri, în special în materie penală,

A supraaglomerării instanțelor de fond (la un program de 8 ore pe zi, un judecător de fond ar trebui să aloce un timp mediu de soluționare pe dosar de mai puțin de 2 ore, durată absolut insuficientă pentru un act de judecată de calitate),

A problemelor ridicate de modul de acțiune al Inspecției Judiciare în ceea ce privește respectarea independenței judecătorului în pronunțarea hotărârilor și unitatea de măsură în acțiune,

A temerii instaurate de Inspecția Judiciară prin modul arbitrar și abuziv în care au fost cercetați magistrații cu privire la soluțiile pronunțate,

A mutării actului de judecată din instanțe în spațiul public prin expunerea mediatică excesivă a persoanelor arestate preventiv, a scurgerilor de informații repetate de la parchete, neurmate de anchete serioase și prin informarea incompletă a publicului în anchetele penale, fiind omise soluțiile favorabile persoanelor acuzate,

A nesocotirii importanței dreptului la apărare, inclusiv din perspectiva recunoașterii confidențialității client – avocat,

A perpetuării în spațiul public a unei justiții primordial represive,

A nerezolvării situației fostului serviciului secret SIPA, care a urmărit și șantajat magistrați,

A nepublicării procedurii efective urmare de CSAT, când s-a verificat situația ofițerilor acoperiți în rândul magistraților,

A neclarificării de către CSM și alte instituții a interferenței dintre justiție și servicii de informații, în condițiile în care justiția a fost calificata ca fiind “câmp tactic” pentru SRI, a lipsei de explicații privind modul în care serviciile de informații cooperează cu sistemul judiciar în cadrul anchetelor penale, precum și faptul că SRI face verificări anterioare numirilor în funcțiile publice,

Având în vedere că toate aceste aspecte afectează în mod direct independența justiției,

Adunările Generale ale judecătorilor și procurorilor din România adoptă în intervalul 5 septembrie – 16 septembrie 2016 prezentul Memorandum prin care solicită respectarea independenței sistemului judiciar și implementarea următoarelor măsuri:

1. Justiția trebuie să aibă ca și preocupare esențială protecția, promovarea și garantarea tuturor drepturilor și libertăților cetățenești. În fața judecătorului cetățeanul este egal cu statul.

2. Celelalte puteri trebuie să asigure o independență reală a justiției, lipsită de orice tip de influențe, directe sau indirecte, un cadrul legislativ coerent, stabil și accesibil, suport financiar, logistic și uman suficient pentru o justiție eficientă, modernă și de calitate.

3. Respectarea independenței instanțelor, a principiului separării puterilor în stat, a forţei obligatorii a hotărârilor definitive ale instanţei, precum și a egalităţii de arme dintre acuzare și apărare.

4. Garantarea şi respectarea statutului magistraților, independenței acestora, inclusiv prin remunerarea corespunzătoare și asigurarea unor condiţii de muncă decente în sistemul judiciar.

5. În exerciţiul funcţiilor lor, judecătorii şi procurorii trebuie să fie şi să apară independenţi unii de ceilalţi, conform rolului ce revine fiecaruia.

6. Proceduri transparente în numirea în funcțiile de conducere din Ministerul Public. Eliminarea factorului politic din numirile în funcțiile de conducere din Ministerul Public.

7. Publicarea de către Comisia Europeană a metodologiei pe care o urmează în redactarea raportului privind MCV, a numelui experților consultați și a tuturor ONG-urilor și instituțiilor consultate cu privire la sistemul de justiție din România.

8. Asigurarea unei finanțări corespunzătoare bunei funcționări a justiției ca serviciu public. Înlăturarea imediată a discriminărilor în materie salarială.

9. Preluarea efectivă a atribuțiilor referitoare la gestionarea bugetelor instanțelor de către ÎCCJ, așa cum prevede legea.

10. Adoptarea urgentă de măsuri legislative în ceea ce privește procedura de revocare a membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, precum și alte măsuri de natură a eficientiza activitatea acestei instituții.

11. Revizuirea competențelor Inspecției Judiciare pentru a se înlătura posibilitatea afectării independenței magistraților și vicierea actului de justiție prin exercitarea/declanșarea unor verificări similare controlului judiciar.

12. Asigurarea unei transparențe depline în cooperarea instituțională cu serviciile de informații, respectarea strictă a cadrului legal și asigurarea unui control jurisdicțional și civil efectiv asupra activității acestora.

13. Crearea unui corp de poliție judiciară sub autoritatea exclusivă a Ministerului Public și crearea prin lege a unei autorități civile de interceptare, care să permită respectarea deplină a standardelor CEDO, în privința garanțiilor tehnice și legale.

14. Respectarea standardelor europene în materia prezumției de nevinovăție în acord cu Directiva Parlamentului European și a Consiliului, aprobată la data de 12 februarie 2016 de miniștrii statelor membre ale UE prin consolidarea legislației interne.

15. Garantarea independenței funcționale a procurorului, atât față de Executiv cât și în raport de ierarhia internă, în conformitate cu statutul acestuia de magistrat și de reprezentant al autorității judecătorești.

16. Relația dintre justiție și orice altă putere sau instituție a statului trebuie să fie stabilită prin legi ori protocoale care sunt publice, motiv pentru care CSAT trebuie să desecretizeze și să publice toate hotărârile acestei instituții care au efect asupra activității procurorilor sau judecătorilor.

17. Publicarea de către CSAT a procedurii urmate în vederea verificării concrete în ce privește existența unor persoane infiltrate în sistemul judiciar, angajați/colaboratori/informatori ai serviciilor de informații.

Magistrații își rezervă dreptul de a apela la toate formele democratice de acțiune pentru ca aceste solicitări să fie puse în practică.

Read Full Post »

De ce are nevoie un stat pentru a fi funcțional?

Francis Fukuyama în „The Origins of Political Order” susține (precum Ghiță) că fără un stat puternic am trăi precum în Liberia sau Sudan (folosite ca exemple de organizare „libertariană”). Mie mi se pare o aiureală, contrazisă două capitole mai târziu tot de el. Respectivele națiuni au revenit (natural) în faza tribală, când toată lumea se luptă cu toată lumea.

Condiția esențială definită de Nozick pentru un stat (fie el și minimalist) este realizarea PREALABILĂ a monopolului de putere (poliție, armată, șerif sau orice altceva echivalent).

Revenind la Fukuyama, explicația lui referitoare la stabilitatea statelor europene, grație coeziunii generate de religie (creștinism), mi se pare interesantă, chiar dacă nu o consider neapărat complet corectă.

The only part of the world where tribalism was fully superseded by more voluntary and individualistic forms of social relationship was Europe, where Christianity played a decisive role in undermining kinship as a basis for social cohesion. Since most early modernization theorists were European, they assumed that other parts of the world would experience a similar shift away from kinship as part of the modernization process. But they were mistaken. Although China was the first civilization to invent the modern state, it never succeeded in suppressing the power of kinship on social and cultural levels. Hence much of its subsequent two-thousand-year political history revolved around attempts to block the reassertion of kinship structures into state administration. In India, kinship interacted with religion and mutated into the caste system, which up to the present day has proved much stronger than any state in defining the nature of Indian society.

Are destul mult sens ceea ce zice. Dacă extrapolăm și pentru Islam, ar fi rezultat că Imperiul Otoman ar fi trebuit să fie mai stabil și puternic decât statele europene. Ceea ce inițial s-a și întâmplat. Explicația prăbușirii o să o găsesc probabil în cartea următoare „Political Order and Political Decay: From the Industrial Revolution to the Globalization of Democracy”.

Însă monopolul forței e DOAR o condiție prealabilă (necesară) a funcționării/apariției statului. Nu este și o condiție suficientă pentru ca statul să fie funcțional și să reziste.

Fukuyama spune că pentru a avea o ordine politică modernă și stabilă sunt necesare trei componente:

1. „State building” – instituții moderne ale statului;
2. „Rule of law” – justiție funcțională;
3. „Accountable government” – guvern care să răspundă pentru ceea ce face.

Foarte interesantă este exemplificarea diverselor tipuri de state din perspectiva existenței sau inexistenței celor trei componente.

Aici mi se pare că a dat cu bățul în baltă. Oare Ungaria lui Viktor Orban are „Accountable Government”?

Și oare unde sunt Statele Unite? Sau România? Cu toate derapajele Justiției, perversiunile aplicate Constituției de către Traian Băsescu și abuzurile ascultăcioșilor de la SRI aș zice că nu stăm îngrozitor de rău.

Read Full Post »

Începutul sfârșitului pentru maco-Justiție

Am preluat cu copy-paste articolul din HotNews. Pentru mulți, ceea ce s-a întâmplat la CSM reprezintă revenirea la normalitate. Pentru băsiști, înseamnă sfârșitul normalității. A „normalității” lor.

Consiliul Superior al Magistraturii a respins cererea de aparare a reputatiei profesionale depusa de Camelia Bogdan dupa ce judecatoarea ce a dat sentinta in dosarul Vociulescu-ICA reclamase ca a fost supusa „unui linsaj mediatic de catre Antena 3. CSM i-a respins cererea cu scorul de 13 – 4.

Anuntul a fost facut de presedintele CSM, judecatorul Mircea Aron, dupa finalizarea deliberarii, informeaza Agerpres.

Pe ordinea de zi a sedintei Plenului CSM de joi s-a aflat o cerere de aparare a reputatiei profesionale si a sistemului judiciar in ansamblul sau formulata de judecatoare.

Camelia Bogdan, cea care a facut parte din completul care l-a condamnat pe Dan Voiculescu in dosarul ICA, a depus la CSM o cerere de aparare a reputatiei profesionale, sustinand ca a fost supusa unui adevarat „linsaj mediatic” de catre postul Antena 3 si portalul Lumea Justitiei.

Judecatoarea le ceruse joi dimineata mai multor membri ai CSM sa se abtina la judecarea cererii sale de aparare a reputatiei profesionale, pe motiv ca acestia s-ar afla in incompatibilitate si nu ar putea fi obiectivii

Camelia Bogdan i-a nominalizat pe Marius Tudose, Alexandru Serban, Adrian Bordea, Norel Popescu si Corina Dumitrescu, dar si pe judecatoarea Monalisa Neagoe, care anuntase deja ca se abtine de la judecarea cauzei.

„Eu va dau posibilitatea sa apreciati cu privire la impartialitatea dumneavoastra, deoarece nu doresc sa formulez cereri de recuzare, dar, daca totusi se considera ca atitudinea mea este abuziva, (…) o sa facem eventual si cererile de recuzare. Dar o sa dau posibilitatea colegilor mei sa aprecieze cu privire la impartialitatea dumnealor”, a spus Camelia Bogdan.

Afirmatiile facute in sustinerea solicitarilor sale au provocat reactii din partea membrilor CSM vizati, unii respingandu-le ca nefondate, iar altii parasind sala in care se desfasura sedinta Plenului CSM.

„Era mai simplu daca spunea cine vrea sa o judece”, a spus judecatorul Norel Popescu, unul dintre cei acuzati de incompatibilitate.

Camelia Bogdan i-a sugerat ulterior si Alinei Ghica sa se abtina, invocand „niste zvonuri rautacioase” carora nu le-a dat crezare, dar care ar indica o posibila situatie de incompatibilitate.

Plenul CSM a ramas in deliberare pe solicitarile formulate de Camelia Bogdan.

Pe ordinea de zi a sedintei Plenului CSM de joi se afla o cerere de aparare a reputatiei profesionale si a sistemului judiciar in ansamblul sau formulata de judecatoarea Camelia Bogdan.

Camelia Bogdan, judecatoarea care a facut parte din completul care l-a condamnat pe Dan Voiculescu in dosarul ICA, a depus la CSM o cerere de aparare a reputatiei profesionale, sustinand ca a fost supusa unui adevarat „linsaj mediatic” de catre postul Antena 3 si portalul Lumea Justitiei.

Read Full Post »

O glumă bună și una proastă

Gluma bună este că Luluța a devenit profesoară de mate’ la Colegiul Nenițescu. Vestea proastă este că nu-i adevărat. E doar o glumă proastă făcută de șefa DNA.

Elevii Colegiului Tehnic «Costin Neniţescu» din Bucureşti au avut parte de o surpriză vineri dimineaţa. La ora 9.00, în loc de profesorul obişnuit, s-au pomenit că o au în faţă pe Laura Codruţa Kovesi, procurorul-şef al DNA, pentru o lecţie de educaţie juridică, anunţă ”stiripesurse.ro”.

”Intră «profesorul» surpriză: Bună ziua! Am două veşti pentru voi. Una bună şi una proastă. Cea proastă: De astăzi sunt noua voastră profesoară de matematică. Cea bună: Aceasta este o glumă. Sunt Laura Codruţa Kovesi şi sunt procurorul-şef al DNA. Vreau să vă întreb dacă ştiţi ce este DNA?”

Nu era mai elegant să-i sperie direct? Bu-hu-hu! Vă ascult telefoanele! Vă citesc smseurile! Vă mănânc de pomană taxele! Bu-hu-hu! Vă bag zdup! Mânca-v-ar mama de drăgălași…

Și uite așa elevii iau contact de timpuriu cu DNA-ul. Probabil ca să nu se mire mai târziu când vor fi invitați la audieri. Sau dimpotrivă să le creeze apetitul pentru a-și „audia” colegii. Altfel, eu nu înțeleg deloc logica unui astfel de demers. Mie mi se pare o mare idioțenie. Și mă întreb dacă a cerut cineva acordul părinților pentru a stabili o astfel de întâlnire de gradul trei cu una dintre cele mai controversate figuri publice din ultimii 20 de ani. Cred că mai poate fi întrecută în acest sens doar de părinții ei spirituali: Băse’ Marinarul și MacMoni, Mama DNA-ului.

O explicație ar fi că se gândește să intre în politică, având în vedere că generația anterioară de securiști e deja expirată. Însă mă îndoiesc că poate fi cineva atât de stupid încât să spere să adune cu o ideologie bazată pe anti-corupție mai mult decât „epsilon” electorat.

O altă explicație ar fi că încearcă să-i îndoctrineze pe copii cu tâmpenii în stilul de dinainte de ’90. Poate vă mai amintiți: omul nou, multilateral dezvoltat, șoimii patriei, pionerii și uteciștii – comuniștii de mâine. Probabil că a uitat că rezultatele erau nule sau cu efect invers.

Însă nu e o inițiativă singulară. Și Danilețul cel tâmpit practică același tip de activități. Îndoctrinarea. În cazul lui lucrurile sunt și mai muncite. A publicat un „ghid”, „Educație juridică pentru liceeni. Ghid practic despre drept şi justiţie”, care are pe coperta patru (conform danilețului) nici mai mult nici mai puțin decât următorul slogan „Lege=Libertate”.

Cum mama naibii o fi raționat Danilețul? Eu credeam că noțiunile de justiție (lege) și libertate sunt antinomice. Ar fi interesant de citit „ghidul” Danilețului. Din păcate, deocamdată am alte priorități. dacă voi aveți timp și chef, am postat linkul către opera „maestrului”.

Read Full Post »

Dura… (de-a-nboulea) lex

Un magistrat adevarat nu are voie sa isi exprime un punct de vedere cu privire la o cauza aflata in derulare, indiferent de etapa procesuala, a afirmat marti presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ), Livia Stanciu, potrivit Agerpres.

„Ceea ce mi-as dori eu este ca si alte profesii sau chiar si analisti politici, reprezentanti ai mass-media, parlamentari, sa imprumute din aceasta atitudine pe care o au, eu spun intr-o proportie covarsitoare, magistrati din aceasta tara, respectiv sa nu se transmita publicului larg informatii trunchiate, amputate, scoase din context, ci pur si simplu, daca tot vor sa-si exprime un punct de vedere, acel punct de vedere sa fie exprimat cu respectarea dispozitiilor legale, interpretand legea cu foarte multa buna-credinta. Nu avem niciunul dintre noi dreptul sa denaturam, intr-o forma sau alta, adevarul, sau sa-l ducem intr-un registru speculativ”, a precizat sefa ICCJ.

Distinsa șefă a ÎCCJ a uitat însă să precizeze cine este deținătorului ADEVĂRULUI absolut. Probabil că se subînțelege. Șefii Justiției. Oricine are altă părere trebuie sancționat sau chiar condamnat.

Comentariul „șefei” a venit în următorul context: Sectia pentru judecatori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a constatat, marti, ca judecatoarea Gabriela Baltag de la Tribunalul Neamt, care este si presedinte al Asociatiei Magistratilor din Romania (AMR), a incalcat normele de conduita reglementate de Codul deontologic al judecatorilor si procurorilor, potrivit Agerpres. […]

Gabriela Baltag este cea care in 2015 a cerut demisia Liviei Stanciu de la conducerea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in urma cazului Mariana Rarinca.

„Prezenta dumneavoastra in fruntea celei mai reprezentative instante, un etalon al dreptatii, pune in pericol credibilitatea magistratilor, iar in ochii unui observator obiectiv sunteti o persoana care nu mai poate beneficia de respectul acestei inalte demnitati! Dovediti onoare doamna judecator, asteptam demisia dumneavoastra!”, afirma atunci Gabriela Baltag.

Read Full Post »

Despre cazul Șova

S-a tot discutat despre cum încearcă parlamentarii să se „sustragă urmăririi penale”, iar cazul cel mai des adus în discuție este cel al lui Dan Șova, în cazul căruia Parlamentul a decis să nu aprobe arestarea din cauza lipsei cvorumului necesar pentru a aproba cererea DNA.

Trecând peste faptul că eroarea îi aparține în primul rând Codruței Kovesi care a redactat superficial cererea (subiect discutat aici) ceea ce rămâne este faptul că impresia generală este că Parlamentul își apără, aparent incorect, membrii săi. De unde și ideea, ușor tâmpită în opinia mea, că Parlamentul este compus din infractori ce se feresc de urmărirea penală.

Atacul asupra celei mai importante instituții a statului este probabil cel mai destabilizator cu putință pentru un stat. Dacă Parlamentul nu este credibil, atunci și legile votate de acesta își pierd credibilitatea, ceea ce face ca întregul fundament al Justiției să devină instabil.

Dacă cineva ar dori să controleze pârghiile puterii, exact asta ar trebui să facă. Și a și făcut-o. Mă refer la Vladimir Putin, care a reușit exact în acest mod să transforme Duma într-un simplu instrument supus voinței șefului executivului.

Cazul Șova este cât se poate de relevant pentru modul insidios în care Sistemul își destabilizează oponenții. Pentru că nu contează anchetarea și judecarea lui Șova, care poate continua fără nicio problemă. Pentru asta nu este nevoie de avizul Parlamentului. Nu contează nici măcar arestarea lui. Ceea ce contează cu adevărat pentru Sistem (Kovesi, Coldea, etc) este reducerea la tăcere și compromiterea Parlamentului, singurul care se poate opune eficient unei dictaturi.

Să ne uităm mai cu atenție la cazul Șova:

Hotnews: „In august 2014, Dan Sova a fost pus sub acuzare de DNA pentru savarsirea, in calitate de reprezentant legal al SCA ‘Sova si Asociatii’, a trei infractiuni de complicitate la abuz in serviciu, cu obtinere de foloase necuvenite pentru sine sau pentru altul, in legatura cu semnarea unor contracte de asistenta juridica cu complexurile energetice Turceni si Rovinari.”

Observați eleganța cu care Oficiosul Sistemului (Hotnews) spune „savarsirea a trei infractiuni…” când de fapt este doar „credința” DNA-ului. Ne-am obișnuit deja ca cei acuzați de DNA să devină vinovați. Mariana Rarinca nu este cea „acuzată că”, este cea care A ȘANTAJAT-O pe șefa ÎCCJ.

Complicii Sistemului din presă au grijă să transform acuzațiile DNA în certitudini în mentalul colectiv, cu mult înainte ca procesul să fi fost judecat.

Revenind la cazul Șova, să remarcăm că acuzațiile au fost formulate în august 2014 pentru fapte petrecute în ianuarie 2008! Adică Sistemul a stat și s-a uitat timp de aproape 7 ani, pentru ca BRUSC atunci când Șova a devenit relevant, dosarele să răsară convenabil.

Chiar și numai pentru asta SRI și DNA ar trebui să dea explicații. Cui? Păi nu mai au cui.

Dacă Parlamentul ar cere o comisie de anchetă pentru acest caz „acoperiții” și amicii lor de pe bloguri ar sări în sus că Parlamentul nu respectă separația puterilor în stat și încearcă să-și acopere penalii.

Dar să ne întoarcem la cazul Șova. Șova nu se sustrage în niciun fel urmăririi penale. De altfel a cerut Justiției ca procesul să fie accelerat și să fie trimis în judecată. Ceea ce „PRESA” a mediatizat este însă RESPINGEREA cererii lui Șova de către ÎCCJ, sugerând că Șova s-a plâns de DNA, dar „judecătorii” nu i-au dat dreptate.

Îți vine să întrebi WTF? Ce au așteptat timp de peste 7 ani DNA-ul și SRI-ul? Nu au avut timp suficient să strângă probe pentru a-l condamna pe Șova?

De fapt ceea ce este cu adevărat important pentru Sistem este IMPRESIA că Șova se sustrage urmăririi penale, iar Parlamentul îl acoperă. Chiar și numai pentru asta Kovesi și Coldea ar trebui demiși sau măcar anchetați. Ceea ce fac cei doi aduce cu adevărat atingere SIGURANȚEI NAȚIONALE.

Să nu uităm că Florian Coldea este ofițerul SRI (pe atunci era doar maior!), alături de generalul SIE Adrian Isac (cel implicat în „Dosarul Bancherilor”) care s-a ocupat de penibilul episod numit „Răpirea Jurnaliștilor”. Practic începând cu 2005, a început seria scamatoriilor. Poate ar fi cazul să ne uităm mai cu atenție la „ciudățeniile” (scamatoriile) din toți acești 10 ani și cum s-a ajuns la actuala stare de fapt: Parlament decredibilizat, drepturi constituționale ignorate, SRI-DNA depășindu-și frecvent zona legală și constituțională de acțiune, Justiție hei-rupistă, etc.

Ceea ce se poate spune cu siguranță este că SISTEMUL FUNCȚIONEAZĂ. Dacă cineva îl deranjează este arestat înainte să înțeleagă ce se întâmplă cu el.

Update – Bomboana de pe coliva „checks and balances” a Statului Român: somația trimisă de către DNA celui de-al doilea om în stat, Președintelui Senatului României.

Read Full Post »

Dușmanii „poporului”

Trăim de ceva timp un fel de nebunie colectivă. Instituții ale statului puse să lupte cu corupția se transformă peste noapte în focare de infecție. Șefi ai DIICOT, ANI și cine știe cine o mai urma sunt arestați „preventiv”. Nu m-ar mira să urmeze chiar oamenii DNA-ului și ai SRI-ului.

Îmi amintesc că atunci când a ajuns la putere apostolul luptei anti-corupție a blamat, firește, corupția guvernării Năstase. Deși, dacă te uiți după numerele de contorsionism judiciar practicate de procurorii și judecătorii ce i-au condamnat pe Năstase, Voiculescu și chiar Becali, îți cam vine să te îndoiești de corectitudinea deciziilor.

Practic după două mandate prezidențiale de luptă acerbă cu corupția, rezultatul este o corupție generalizată. Firește, adepții Justiției Băsist-Macoviste vor spune că exact acesta este marele succes. Faptul că acum oricine poate fi arestat (de obicei „preventiv”). Că nimeni nu e mai presus de lege.

Omițând că asta era posibil (și se întâmpla, dacă era cazul) și în perioada NORMALĂ de dinainte de Băsescu și Macovei. Ceea ce s-a schimbat a fost modul în care operează Justiția. Practic, marea reușită a celor doi este POLITIZAREA Justiției. Practic, cât timp ești la putere, la pușcărie merg doar opozanții tăi politici. Cei din gașca ta sunt imuni. Cel puțin cât timp tu „ții cătușele”, ca să folosm plastica exprimare a duduii blonde.

Din păcate lucrurile se schimbă atunci când nu mai ești. În momentul imediat următor plecării de la putere toate dosarele parcate anterior izbucnesc pestilențial.

Am citit astăzi o declarație a unui fost ministru PDList al Comunicațiilor, dl. Gabriel Sandu:

Recunosc şi admit că am acceptat să finanţez partidul şi acţiunile sale pentru a-mi facilita sprijinul politic şi a-mi menţine funcţia de ministru, dar şi poziţia în conducerea centrală PDL. Nu cunosc dacă acest fapt reprezintă o infracţiune, dar pot confirma adevărul, că toţi politicienii care au acces la funcţii publice au plătit sume importante de bani pentru acest deziderat. Odată cu primirea acestor funcţii, politicienii devin părţi active ale mecanismului de recuperare a sumelor. Mai precis în momentul în care primeşte o funcţie publică, politicianul învestit se implică pentru recuperarea sumei de bani avansate de el şi de partid sau de alţii în campania electorală.

Stupefiant. Nu pot să nu mă întreb ce naiba au păzit Kovesi și Coldea atâta amar de timp. Oare nu vorbim de complicitate?

Lăsând la o parte arestările din rândul politicienilor, trebuie observat și dezastrul din business. O bună parte din companiile de IT au fost decapitate sau măcar blocate de sutele de investigații de corupție. Astăzi glumeam cu un partener de business că dacă lucrurile continuă așa, nu vor rămâne decât companiile care nu fac business cu statul. Asta dacă nu cumva organele statului nu vor ajunge la concluzia că lupta anticorupție trebuie să meargă până la capăt. În fond cine spune că nu este corupție și la cei ce nu fac afaceri cu statul? Ce, nu există și privați corupți? Iar dacă chiar există companii cinstite, sunt atât de puține, încât nu merită să mai pierzi timpul căutându-le. Mai bine faci curățenie generală. Iar dacă cumva urmează și un război, oricum va trebui să o luăm de la capăt cu construirea Capitalismului. Sau poate că începem direct cu… nu știu, oare ce urmează după Capitalism?

PS: am văzut astăzi un afiș postat la intrarea unui restaurant: „Activitate suspendată de Antifraudă-ANAF pentru neemiterea bonurilor fiscale”. Ok, au stârpit evaziunea. Dar au dispărut și salariații, care acum sunt în șomaj și taxele pe care de bine de rău le plătea stabilimentul respectiv. Partea bună este că pe măsură ce dispar taxele vor dispărea și idioții plătiți din ele. Cei care închid companii plătitoare de taxe pe motiv de „neemitere de bon fiscal”.

Asta îmi evocă imaginea unuia care își taie cu frenezie craca de sub picioare.

Read Full Post »

Dura Lex, S… Lex

Sunt momente în viață în care te întrebi cum naiba de ai putut să te înșeli atât de mult în privința unor oameni cu care te-ai împrietenit. Virtual sau în persoană, contează mai puțin. Oameni altfel simpatici și amuzanți. Dar un pic… nu știu cum să zic. Termenul care îmi vine în minte este „gagá”.

Altfel, nu știu cum să interpretez credința lor naivă în Justiția Reformată. Nu sunt rău intenționați. Sunt, cel puțin la prima vedere, educați și inteligenți. Deși este evident pentru orice om de bun simț, că atât timp cât a fost Traian Băsescu președinte, vajnica „Justiție” a inventat moduri uimitoare de a interpreta legea pentru a-i aresta pe inamicii președintelui și de a-i ocoli pe cei apropiați lui.

M-am amuzat de câteva ori de modul emfatic cu care unul sau altul dintre distinșii domni scriau „dura lex, sed lex”, cu aerul că Justiția Băsistă este implacabilă și imparțială. Mai mult sunt gata să citeze drept dovadă însuși faptul că Elena Udrea este anchetată, ignorând că acest lucru s-a întâmplat ABIA ACUM. Deși SRI-ul susține că a trimis informări de CÂȚIVA ANI cu privire la jaful sistematic practicat de cuplul Udrea-Cocoș și apropiați ai lor. Mă întreb, cum poate cineva justifica, ignorarea informațiilor trimise de SRI.

Ultimele zile ne-au arătat dimensiunea caracatiței patronate de Traian Băsescu. Șefi de parchet, miniștri ai regimului Băsescu și/sau apropiați ai lui. Culmea ridicolului, „arestarea” din această seară a Elenei Udrea, ne arată încă o dată bătaia de joc practicată PUBLIC de reprezentanții „Justiției”. Elena Udrea a plecat cu cătușe de la DNA însă se dă jos din mașină FĂRĂ. Nu comentez dacă e legal sau nu. Subliniez doar absurdul situației.

Mă opresc aici pentru că situația îmi provoacă o uriașă greață. Exact de același tip cu cea provocată de comparația bășcălioasă Năstase-Mandela. Îmi este peste puteri să spun în România post Băsescu, „dura lex, sed lex”. Vă las pe voi să completați spațiul liber din titlu.

Read Full Post »

„Intelectualii”, Milady, SRI-ul și Justiția

Subtitlul: „Microsoft, Folcloristele și Corporate Responsability”

Recunosc că sunt invidios. Eu, Porthos, baron du Vallon, muschetar în slujba regelui, mă simt umilit de gestul cavaleresc al domnilor Liiceanu și Pleșu. Într-un moment greu pentru blonda ex-candidată la funcția de Președinte, adusă cu mandat la DNA pentru a fi interogată pentru fapte de corupție, comise de soțul dânsei (nu vorbesc despre Traian Băsescu, deși așa pare), în apărarea ei sar doi monștri „sacri” cu un „apel la calm, raţiune şi solidaritate”.

Ok, nu s-a întâmplat așa ceva. A fost doar o glumă a unui site. Însă domnii „intelectuali” s-au înfruptat din banii din licențe la fel ca și Elena Udrea.

Dau aici un citat și link-ul către articolul lui Mircea Mihăeș din România Literară (deși este posibil ca articolul să dispară după un timp, pe motiv de risc de explicații la DNA):

„În decembrie 2003, inauguram la Timişoara o aventură intelectuală, de cunoaştere şi comunicare, a cărei anvergură o visam, dar n-o credeam chiar atât de uşor de pus în practică. E vorba de Conferinţele Microsoft. Totul a început simplu: Ioan T. Morar mi-a vorbit de existenţa la Microsoft România a unor oameni neobişnuiţi (cuvântul lui era, cred, „improbabili”). Adică nişte profesionişti de elită care arătau o deschidere cu totul admirabilă pentru spaţiul culturii. Am cunoscut-o mai întâi pe Paula Apreutesei, apoi pe Silviu Hotăran. Câteva săptămâni mai târziu, ei s-au întâlnit cu Adriana Babeţi şi cu Marius Lazurca. Fără multe cuvinte, fără obişnuitele complicaţii şi conflicte când doi sau mai mulţi români se pun pe lucru, am desenat proiectul, l-am umplut cu substanţă şi l-am pus în practică.

Până în clipa de faţă s-au desfăşurat şapte astfel de conferinţe: două la Timişoara, câte una la Arad, Oradea, Braşov, Cluj şi Iaşi. Succesul a fost fenomenal – o spun cu toată obiectivitatea. Cred că niciodată în ultimii cincisprezece ani nişte intelectuali români n-au adunat atât de mulţi oameni într-un singur loc. Şi era vorba de teme serioase, chiar abstracte, şi nu de vreun bairam cu mici pe gratis şi bere la butoi. Nu. S-a vorbit despre scris şi imaginaţie, despre tăcerile şi capcanele filozofiei, despre îngeri, despre cosmologia lui Dante.

Cu acele prilejuri s-au lansat cărţi ce aveau să aibă un remarcabil succes de librărie (Despre îngeri, de Andrei Pleşu, Crase banalităţi metafizice, de Alexandru Dragomir, iar recent Discernământul modernizării. Şapte conferinţe despre starea de fapt şi Ochii Beatricei. Cum arăta cu adevărat lumea lui Dante, de H.-R. Patapievici), s-a discutat aprins cu publicul, s-a polemizat, s-a aplaudat frenetic. Într-un interviu din noua revista ieşană, „Suplimentul de cultură”, H.-R. Patapievici a descris cât se poate de exact atmosfera care a însoţit Conferinţele Microsoft în absolut toate oraşele unde s-a desfăşurat până acum: „ştiţi cum a fost la Timişoara? Nu mai încăpea lumea în Aula Universităţii. La Oradea am fost la Muzeul Ţării Crişurilor şi a rămas lumea pe scări”.

Ulterior, după preluarea puterii de către Traian Băsescu și accesul direct la banii publici, „intelectualii” au putut fi recompensați direct, prin numirea în diverse posturi publice. Amuzant este că ceea ce îi incriminează (relația ciudată și improbabilă cu Microsoft), datează din perioada pre-Băsescu. Însă asta ne ajută să înțelegem principiile de funcționare ale diverselor aripi pro-Băsescu.

Eu mă bucur că au reușit în sfârșit să se încaiere. Aripa de „business”, Iordache, Pinalti, Cocoș, Bica, Stelian, Videanu, Udrea a intrat sau urmează să intre la pușcărie cu suportul direct al aripii „justițiare”: Coldea, Kovesi. Surprinzător, până acum, Monica Macovei a fost destul de tăcută. La fel și „intelectualii” justițiari și moraliști. Însă sunt convins ca pe parcurs va fi relevată și implicarea lor, pe care eu o bănuiesc a fi coordonată din zona „serviciilor”.

Deocamdată contraatacul lui Udrea la adresa cuplului Coldea-Kovesi, readuce în prim-plan și celelalte dedesubturi ale caracatiței lui Traian Băsescu, deja revelate de fostul ministru Gabriel Sandu, în special relația dintre conducerea PDL-ului și miniștrii numiți de partid:

„Aşteptările liderilor politici ai PDL erau să sprijin campaniile electorale. Astfel, toate cheltuielile şi obligaţiile cu acest scop au fost dispuse, ordonate chiar, sub presiuni efectuate de conducerea PDL, respectiv Emil Boc, Elena Udrea, Vasile Blaga, Adriean Videanu, Radu Berceanu, Roberta Anastase, Alin Albu, Gheorghe Ştefan etc. Iar asumarea de către mine a acestor obligaţii viza condiţionarea pentru menţinerea în funcţia de ministru”.

Practic, un ministru al PDL, spune în timpul procesului, ceea ce bănuiam cu toții. Minunata tabără băsistă, autoarea „reformării” Justiției, este doar o adunătură mafiotă a cărei coeziune este asigurată doar de faptul că toți fură la unison.

Până acum au intrat la apă doar „oamenii de afaceri”. Însă odată audiată la DNA, Elena Udrea, adică unul din colaboratorii direcți ai lui Traian Băsescu, dezvăluirile ricoșează și către SRI și DNA:

„Elena Udrea: Nu, nu, nu. Eu sunt in prim-plan de la inceputul-inceputului. De la momentul la care a aparut acest dosar si a aparut numele fostului meu sot, chiar daca pana ieri nu exista nicio acuzatie oficiala la adresa mea, subiectul a fost Elena Udrea. Toate documentele aparute pe surse se refereau la Elena Udrea. Toate dezbaterile, intr-o anumite parte a presei, erau despre Elena Udrea. De aceea am si iesit public sa spun ca nu mi se pare normal in momentul in care in acest dosar, spre exemplu, sunt numite, sunt pomenite de martori nume mari de lideri politici, cum ar fi Victor Ponta, dl Vasile Blaga, asta de catre martorul care l-a pomenit si pe Dorin Cocos. Tot acel martor a spus ca i-a dat bani lui Vasile Blaga.

Dan Tapalaga: Cine a spus asta?
Elena Udrea: Domnul Florin… sau… cel de la… partenerul lui Pescariu…

Cristian Pantazi: Florica de la Fujitsu Siemens?
Elena Udrea: Florica, da.

Dan Tapalaga: Ati vazut dumneavoastra aceasta declaratie in dosar?
Elena Udrea: Sigur ca da. Dar a aparut la televizor. In campanie a aparut pentru 2 ore, in scurt, la televiziunea domnului Ghita, a aparut acest document. Ulterior a fost retras. La intrebarea pe care am pus-o: De ce nu s-a dezbatut la fel de intens documentul in care a aparut numele dlui Vasile Blaga, asa cum s-a dezbatut in continuu in campania in care candidam la prezidentiale implicarea fostului meu sot in acest dosar? raspunsul lui Sebastian Ghita a fost: Pentru ca generalul Coldea, de la SRI, i-a cerut sa retraga acest document. […]

Cristian Pantazi: Inainte sa trecem la realitatea relatiei din cuplul dvs, care e teoria dvs. legata de modul in care ati fost implicata? Care e adevarul dvs?
Elena Udrea: Incepusem prin a va spune ca intr-o tara in care pe oricine aproape ai putea sa acuzi in orice moment, cel care are catusele este si cel care conduce Romania. Ganditi-va cine ar avea curaj sa se opuna sau care dintre oamenii politici ii vedeti ca au curaj sa abordeze frontal acest subiect al finantarii partidelor politice sau al finantarii campaniilor electorale? Nimeni, toata lumea se ascunde, desi stim cu totii ca in mare parte exact asa procedeaza oricine candideaza si asa procedeaza orice partid. Care politician il vedeti in comisia de supraveghere a serviciilor secrete capabil sa initieze cu adevarat un control asupra activitatii acestor servicii, cand aproape toti de acolo oameni politici pot fi, ca dl. Grebla, chemati a doua zi la parchet. […]

Cristian Pantazi: Dar despre cine e vorba?
Dan Tapalaga: Vorbiti in clar!
Elena Udrea: Evident ca vorbim in clar. In spatele unui plan pe care eu il vad foarte bine asezat si care este pus in practica de ceva timp, pas cu pas, si ce-am aici sunt lucruri pe care de luni de zile eu le scriu… si constatand toate acestea, se afla un om care detine in acest moment toate aceste secrete, pentru ca le are de la mii de oameni, de ofiteri care le aduna. Este seful actual al Serviciului Roman de Informatii, este dl Florin Coldea. Deci dl Coldea este cel care, in acest moment, detine aceasta putere, pentru ca pe de o parte detine toate secretele, este depozitarul tuturor secretelor tuturor, pe de alta parte are o foarte buna relatie cu dna Kovesi. Si va spun eu, care am intervenit in numirea dnei Kovesi in functia de procuror DNA…

Dan Tapalaga: In ce sens ati intervenit?
Elena Udrea: In sensul in care dl Victor Ponta nu era de acord sa se faca numirile procurorilor si numirea dnei Kovesi, era singurul nume de interes, care il interesa pe presedintele Traian Basescu. Singurul nume care interesa era Codruta Kovesi; fusese o propunere a domnului Coldea, doamna Codruta Kovesi.”

Ca personaj al lui Dumas, blonda doamnă îmi amintește de Milady de Winter, iar Traian Băsescu de Richelieu. În punctul acesta, eu însumi mă simt un pic vinovat de a mă fi asociat din neștiință cu Gărzile Cardinalului. Însă e bine că apele s-au limpezit și fiecare și-a văzut de drumul lui.

Read Full Post »

Din nou despre bine și rău si despre dificultatea de a le deosebi

Cu ceva timp în urmă, când lucrurile erau ceva mai simple și mai clare și aveam timp (și chef) să discutăm și idei, nu doar să facem mișto ieftin unii de alții, am scris un articol, pe care l-am recitit astăzi cu plăcere și interes.

Tema, privatizarea comică a Oltchimului cu Dan Diaconescu, ne-a dat o foarte interesantă ocazie să discutăm despre bine și rău. Chiar și atunci părerile au fost împărțite și diferențele de perspective ne-au făcut să vedem binele și răul diferit. Însă în comparație cu situația de astăzi, discuția de atunci ar fi o mostră de consens general cu vagi urme de diferențe de opinie.

Astăzi, chiar și lucrurile simple, cum ar fi libertatea individului, par a fi mai degrabă interpretări bazate pe perspective, decât drepturi fundamentale inalienabile.

A început cu condamnările discutabile ale lui Adrian Năstase și Gigi Becali și continuă și astăzi cu condamnarea la fel de greu de înțeles (de către mine) a lui Dan Voiculescu și a lotului ICA.

Sunt printre cei care nu se uită la Antene. Sau dacă ajung să se uite, li se face repede lehamite de modul în care fac jurnalism Badea sau Gâdea. Și nici Voiculescu nu îmi e simpatic. În primul rând pentru colaborarea cu Securitatea. Nu îmi e clar dacă era pur și simplu un turnător sau era ofițer însărcinat cu operațiuni speciale de import-import. Eu personal înclin spre cea de a doua variantă. Poate și din cauza aceasta, mi s-a părut ușor incorect modul în care a „privatizat” relațiile comerciale de serviciu, transfomându-le rapid în avere personală. La fel cum nu îmi sunt simpatici nici Cataramă, Păunescu, Nicolae si alții ca ei.

Dan Voiculescu mi-a devenit chiar și mai puțin simpatic atunci cand a decis să intre în politică, devenind un fel de soluție imorală a oricui avea nevoie de un post de televiziune și un trust media.

Îmi e complet neclar dacă a cumpărat active subevaluate ale statului și nici nu încerc să ma pronunț. Mi se pare ușor ciudat că procuratura a dat inițial NUP, pentru a reveni ulterior. Dar și acest lucru e posibil, chiar și fără vreo intervenție politică. Poate că presiunea mediatică a Antenei 3 asupra judecătorilor i-a înrăit pe aceștia facându-i să-l sancționeze și mai aspru pe Dan Voiculescu.

Însă ceea ce nu mai înțeleg este corul fericit al celor care se bucură de condamnare. Și nu pentru că un profitor al dezorganizării statului a fost condamnat, ci pentru că o presupusă eminență a răului a fost condamnată, indiferent cum și pentru ce. Actul de „justiție” este mai mult ca niciodată neclar și ambiguu.

Citeam zilele trecute că Victor Babiuc, proaspăt eliberat din închisoare după condamnarea în procesul lui Gigi Becali încă își așteaptă motivarea sentinței! Un fost ministru al Apărării, condamnat exemplar, după spusele adepților „Justiției Reformate”, a făcut închisoare, a fost eliberat și încă așteaptă să înțeleagă de ce!

Absurdul situațiilor mă depășește complet. Pare că trăim în realități diferite, fiecare parte fiind incapabilă să o mai înțelegă pe cealaltă. Oameni, care altădată mi se păreau amuzanți și inteligenți, astăzi se complac în jubilarea unei condamnări discutabile.

Chiar mă întreb dacă voi fi capabil să mă bucur la fel de penibil și eu de condamnarea lui Traian Băsescu, Macovei, Morar, Kovesi, șamd. Cu siguranță că nu. Nici măcar nu mă interesează dacă vor face pușcărie sau nu. Chiar m-aș bucura ca pedeapsa să fie doar morală. Nu mă încântă deloc ca un fost șef de stat, sau un membru al Guvernului ar ajunge la închisoare. Dimpotrivă, mi se pare că astfel de lucruri ne aruncă într-o lume a absurdului. Cu nimic deosebită de perioada de după cel de-al doilea război mondial, perioadă în care binele și răul își schimbau locul cu o viteză amețitoare, amestecându-se până la anihilare.

Cu siguranță că nu îmi doresc să trăiesc într-o astfel de lume, în care reperele morale pentru bine și rău depind doar de locul (politic) din care privești. Mă întreb doar când și de ce a devenit dificil să mai deosebim răul de bine.

Read Full Post »