Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘Kant’

“Eu am citit “Critica raţiunii pure” ca student şi am înlemnit de emoţie. Acum am faţă de ea, ca mistic biblic, consideraţia pe care am avut-o faţă de Informaţia Bucureştiului . “

Pe vremea cand intre materiile mele de studiu se aflau filosofia si psihologia, domenii apropiate in multe privinte, tin minte ca eram de multe ori derutat de faptul ca filosofia parea o insiruire de opinii contradictorii sau cel putin semnificativ diferite, in vreme ce in cadrul cursului de psihologie rezulta ca toata lumea se pusese oarecum de acord. De exemplu, cand ajungeai la categoria de cunoastere, (ca functie a psihicului), pentru psihologie totul parea limpede: ea era obiectiva si subiectiva, in acelasi timp. Si venea imediat si explicatia: este obiectiva, intrucat obiectul cunoasterii exista independent de cel care cunoaste, si subiectiva, intrucat se face doar prin intermediul subiectului. Simplu si pe intelesul tuturor.
In legatura cu aceeasi chestiune, cunoasterea, in filosofie se desfasura un adevarat dezastru al conceptelor contradictorii: cunoasterea absoluta, imposibilitatea cunoasterii, limitele ratiunii, cunoasterea pozitiva, cunoasterea apriori si aposteriori, scepticism, subiectivism, obiectivism, etc, etc…

M-am intrebat, mereu, care este valoarea unei…stiinte, care nu reuseste, asa cum o fac celelalte, sa ofere raspunsuri verificabile sau testabile. Aceasta stiinta a stiintelor, cum o denumeau cu mandrie profesorii de filosofie, se dovedea de fapt un sir nesfarsit de teorii alambicate, a caror unica trasatura comuna era subtirimea de fir de par a fundamentului: daca reuseai sa darami ipoteza originara, intreg edificiul se prabusea, iar de folos se dovedea doar cate un element sau altul, precum o usa sau o fereastra, din demolari… Le puteai gasi in urmatoarea constructie, adaptate noii arhitecturi.
Care era si este, atunci, rostul filosofiei, daca la chestiunile fundamentale pe care isi propusese sa le abordeze, cum ar fi “Ce este lumea” ,“Cine suntem noi”, “De unde venim”, “Care este sensul vietii”, “Ce este cunoasterea”,etc, nu reusise sa raspunda satisfacator si unitar? In plus, sa urmaresti un filosof in scrierile sale nu este, de cele mai multe ori, nici usor si pentru cei mai multi, nici interesant. Tot reflectand la asta si uitandu-ma si in trecutul filosofiei, am ajuns incetul cu incetul la concluzia ca filosofia s-a golit de-a lungul timpului continuu de orice continut practic, pe masura ce a inzestrat cu descoperirile sale celelalte stiinte, cand s-au desprins din arborele comun. Cu alte cuvinte, atunci cand fizica, chimia,biologia apoi logica, sociologia, economia,politica etc, etc, au devenit ceea ce sunt, au “obligat” filosofia sa cedeze instrumentele ce le crease, catre noile domenii, iar ei i-a ramas sarcina de a opera cu speculatii din ce in ce mai sublimate, mai dematerializate. Culmile maiestriei unei stiinte scapara intotdeauna scantei de filosofie din rationamentele sale, dezvaluindu-si astfel radacinile si cine stie, vocatia ultima. E suficient sa ne uitam la fizica, astro-fizica, bio-chimia, matematicile actuale, si ne infioram de implicatiile existentiale ale zonelor ce le-au atins.

Si totusi, ce i-a ramas atunci filosofiei, dincolo de speculatie?

Se pare ca Noica a spus odata catre Steinhardt: “noi stam in fata Domnului in picioare, iar voi stati in genunchi”. Fara sa stiu exact ce a vrut sa spuna Noica cu acel prilej, mie imi sugereaza cu putere rolul de indreptar moral al filosofiei, alaturi de religie dar evident nu in acelasi fel. Pentru religie este simplu, odata acceptata dogma, speculatia inceteaza, restul este credinta. Pentru filosof insa, locul initial trebuie inventat. Sau demonstrata existenta si sustinuta cauza lui. Chiar si atunci cand, in cele din urma, sugereaza sau statueaza o Constiinta Obiectiva, un Creator, filosoful este condamnat la argumentatie, la dezbatere. Cand Kant a spus despre sine, ” “Două lucruri au mişcat deopotrivă sufletul meu: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine“, ne-a dat o indicatie extrem de importanta despre faptul ca in acceptiunea sa, etica trebuie sa izvorasca din interiorul omului. Este insuficient si mai ales irelevant sa te conformezi unei norme externe, unui Decalog in scopul de a dobandi o anume rasplata, trebuie sa fii capabil sa accepti Norma de dragul Normei, sa gasesti izvorul moralitatii tale in tine, dincolo de pedeapsa si rasplata. Adevarata indicatie a moralitatii este data de urmarirea consecventa a Binelui, in raport cu propria constiinta si nu cu vreun codice exterior, conform Eticii kantiene.

Acum ceva vreme, am intrebat un coleg comentator, cum ar proceda daca ar exista o Lege a Delatiunii, respectiv ce ar face daca ar exista obligativitatea denuntului pentru orice constatare sau banuiala de incalcare a legii de catre un concetatean al sau, si ar constata o astfel de incalcare. Am primit o vaga indicatie despre nevoia de a respecta legea. Desigur, dar este aceasta o conduita morala, cu necesitate? Este respectarea legii un indicator absolut de comportament etic? Intrebarea mea urmarea sa puna in evidenta si discutie tocmai acest aspect, iar daca n-am reusit atunci, poate se va intampla acum… O discutie despre Bine si Rau, din orisice perspectiva, nu este inutila daca poate sa contribuie cat de cat la limpezire morala. De care, sa recunoastem, avem mare nevoie in zilele noastre, in care audienta, autoritatea si popularitatea sunt mai usor de obtinut ca niciodata in absenta oricarei morale.

Citatul de inceput ii apartine lui Petre Tutea, filosoful devenit mistic.

Read Full Post »

Sătul de permanentele bătălii politice, replici, contra-replici, dezertări la inamic sau dimpotrivă „schimbări lucide” (depinzând de partea din care privești) am decis să o invit pe doamna du Vallon la restaurant. Cum fructele de mare, care îmi plac mie, nu-i plac dânsei și în plus au colesterol am hotărât să mergem la o friptură de vită „dietetică”, adică fără garnitură de carbohidrați.

Din fericire, la 10 minute (plimbare) se găsește restaurantul Osho specializat în astfel de preparate „dietetice”. Am făcut rezervarea și în aproximativ o oră am fost invitați să ne alegem una din mesele libere. „Surpriza” plăcută este că de fiecare dată, atât calitatea preparatelor cât și promptitudinea și precizia serviciului sunt aceleași. Impecabile!

Ai spune că un grătar de vită e ceva banal și orice grataragiu cât de cât priceput îl poate produce fără mari surprize. Însă la Osho poți înțelege subtila diferență dintre o friptură de vită „fresh” și una „aged”, care e mai fragedă decât vițelul. Nu sunt surprize nici la modul în care e preparată, un „medium-rare” (preferat de mine) fiind substanțial diferit de „medium” (preferat de consoartă).

În timp ce-mi savuram friptura, admirându-i textura, culoarea și firește gustul, sorbind din vinul casei (un vin roșu ușor, italian, de Bardolino), mă gândeam de ce carnea de vită americană, ca și rețetele OSHO (de altfel banale, fără ingrediente speciale) sunt totuși atât de diferite de cele domestice. Răspunsul este: pentru că regulile se păstrează cu strictețe. De la modul în care este hrănit animalul, aleasă carnea, modul în care se păstrează și se „învechește”, iar apoi se prepară – totul este respectat cu strictețe. Nu există excepții sau lucruri trecute cu vederea.

Cu tristețe, m-am gândit la enervanta reclamă LIDL, care subliniază că singurul fel de mâncare pe care noi românii putem să-l facem și singuri fără a-l greși prea tare, sunt mititeii. La carnea tocată, nu mai contează cum au fost alese bucățile de carne sau cum au fost tăiate. În final ajung tot împreună, iar mărunțirea nu e vreo știință în sine. În plus nici măcar nu este un fel original, din moment ce poate fi găsit și în meniul grecesc sau cel turcesc.

Probabil incapacitatea noastră de a respecta chiar și regulile simple, în timp ce vorbim despre obiective sofisticate și complexe, ne face să fim o națiune de perdanți. Exact din același motiv și politica românească este un fel de mlaștină urât mirositoare și murdară. Respectarea proprietății private este un lucru sofisticat, care necesită nenumărate dezbateri, în timp ce „protecția socială” e ceva banal și ușor de înțeles de toată lumea. Încearcă să-i explici bizonului domestic că pentru a ajunge să vorbești de RESPECTAREA interesul public, ai nevoie de morală și de explicația libertății în sens „kantian”. „Astea-s mofturi!” va replica relaxat bizonul.

(pentru cei interesați, episoadele 3 si 6 din cursul de la Harvard al profesorului Michael Sandel: „Free To Choose” și „The Supreme Principle Of Morality”)

Mai trebuie deci să ne mirăm că în politică, cei care până ieri erau prieteni se transformă peste noapte în escroci și invers? Amintiți-vă de Oprea sau Frunzăverde. Iar când cineva e prins într-o situație jenantă atât pentru el cât și pentru restul conaționalilor, așa cum s-a întâmplat cu Severin, găsim întotdeauna explicații sau în lipsa acestora ne amintim că e „băiat deștept, săracu”, de parcă asta ar scuza imoralitatea.

Ca și în cazul rețetei micilor, am învățat morală de la turci și greci.

Așa că până când vom învăța să respectăm cu toții regulile, ne vom mulțumi cu carne tocată pe post de specialitate națională și cu politicieni hoți și mincinoși pe post de lideri naționali.

Read Full Post »