Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘libertăți cetățenești’

Cam de vreun an și ceva (de la Colectiv) mă uit buimac, încercând să înțeleg cine cu cine se luptă și de ce. De vreo 12 anișori, ne luptăm voinicește cu corupția. Și cu cât luptăm mai mult, se mărește. Îi tai un cap și alte zece îi iau locul. De la corupție socotită în procente (2-3% șpagă) pe vremea lui Adrian Năstase Cel Corupt, am ajuns la zeci și apoi la sute de procente (organizația lui Pinalti e faimoasă pentru șpăgile de 1000%) în vremea lui Băse Vodă cel Anticorupt.

Mai mult, DNA-ul îi arestează pe corupți, dar le dă drumul corupătorilor pentru că i-au denunțat pe ceilalți. Iar DNA-ul le returnează LEGAL șpaga!

În mod evident, ceva e greșit la modul în care luptăm. În combaterea corupției, DNA s-a aliat cu SRI (și pentru o perioadă de timp chiar cu ÎCCJ) și utilizează toate mijloacele pentru a-i demasca pe corupți.

Unul dintre mijloacele favorite este cel al „interceptării” convorbirilor telefonice și în general a comunicațiilor electronice (SMS, e-mail, etc). Din nefericire pentru ei, anul trecut, Curtea Constituțională a constatat că:

sintagma „ori de alte organe specializate ale statului” din cuprinsul dispozițiilor art.142 alin.(1) din Codul de procedură penală este neconstituțională.

Dacă cineva are răbdare să citească întrega „Decizie Nr.51 din 16 februarie 2016” a Curții Constituționale va constata că problema este în modul în care se permite încălcarea dreptului la viață privată (drept fundamental, consfințit de Constituția României) de către cei ce au redactat Codurile (guvernul Boc). La vremea respectivă (2009) a existat și o coaliție numită „Opriți Codurile!” (coaliție din care făcea parte și Fundația Soros România – ce ironie, acum cei care susțin „lupta cu corupția” sunt numiți sorosiști).

Decizia Curții Constituțională a fost practic anulată de Ordonanța Prună (OUG nr. 6 din 11 martie 2016) care consființește dreptul SRI de a asculta legal în cazurile de trădare, spionaj și terorism, ceea ce pare a fi normal. Ceea ce este ANORMAL în ordonanța „tehnocratei” este faptul că în mod discret și DNA și DIICOT capătă dreptul de a face propriile interceptări, lucru care este declarat explicit de însăși autoarea ordonanței, două luni mai târziu (30 mai 2016):

Ministrul Justiției, Raluca Prună, a declarat luni că a fragmenta serviciul tehnic al SRI care se ocupă de interceptări în trei servicii ale unor unități de Parchet – DNA, DIICOT și Parchetul General – nu este cea mai avantajoasă soluție din punct de vedere economic. […]

„Am văzut din spațiul public că procurorul-șef al DNA a ieșit și a spus că trebuie să-și consolideze serviciul tehnic care există la DNA, trebuie spus că DNA este singura structură specializată care are ceva de la care se poate pleca, în spațiul public a ieșit și domnul Horodniceanu de la DIICOT și a explicat ce trebuie să facă pentru a-și crea un serviciu tehnic și același este cazul și la Parchetul General”, a arătat Raluca Prună.

Este poate mai clar acum de ce ESTE VITAL pentru SISTEM ca ministrul Justiției să fie un „tehnocrat”.

Acest articol este dedicat oițelor tricolore ce insistă să reziste, în Piața Victoriei, ciumei comuniste reprezentate de frizerul de Teleorman și a corupților săi organizatori de tombole.

Anunțuri

Read Full Post »

Suntem în plină campanie electorală. În mod normal ar trebui să discutăm despre IDEILE celor dintre care va trebui să-l alegem pe cel ce va deveni Președintele României. În loc de asta discutăm despre Dosare, despre Stenograme, despre Audieri și despre Arestări. Clasa politică, bancherii și mai ales oamenii de afaceri au devenit pericol public generalizat. Descinderile cu mascați și arestările PREVENTIVE pentru motive ridicole sunt la ordinea zilei. Grotescul și Abuzul a devenit normalitate în România lui 2014.

Am uitat deja cum se poate discuta în România despre Drepturi și Libertăți. A devenit delict să-ți dorești ceva. Nici nu contează ce. Vrei să construiești ceva și discuți cu un amic ideea, DNA-ul te saltă. A fost trafic de influență. Sau primire de foloase necuvenite. Sau naiba… pardon DNA-ul știe ce. Precis există câte un articol de lege pentru orice.

Ești doctor și pleci la un seminar pentru a prezenta concluziile studiului? Ești deja suspect pentru luare de mită sau măcar primire de foloase necuvenite. I-ai dat bani copilului plecat la studii în afară pentru a-și plăti cazarea? Ești deja suspect de spălare de bani, iar copilul a devenit infractor, suspectat de evaziune fiscală pentru că nu a declarat „venitul”. Ai avut ghinionul să discuți lucrurile astea la telefon? Fii sigur că DNA-ul ȘTIE. E doar o problemă de timp până când Dosarul tău va fi folosit. Singura ta șansă este să nu deranjezi pe nimeni sau nimeni să nu aibă nevoie de serviciile tale. Să fii Neinteresant. Dacă ești Nimeni, poți să dormi liniștit. Deși convorbirile tale telefonice sunt înregistrate și arhivate, nu se obosește nimeni să se uite în ele.

Odată cu intensificarea „luptei politice” a crescut, cum altfel decât exponențial, și numărul de mandate de interceptare pentru siguranță națională, dar și pentru infracțiuni de drept comun. Sincer, eu trăiam cu impresia că interceptările se pot face doar pentru cazuri de siguranță națională. Așa cum se întâmplă în toate democrațiile vestice, SUA fiind exemplul cel mai bun. Însă în România în anul 2014, lupta anti-corupție a devenit mai importantă decât siguranța națională. Sau s-a substituit acesteia.

Clanul mafiot care controlează serviciile se folosește fără nicio limită de arma numită Interceptări. Singura opreliște pare a fi pierderea controlului DEMOCRATIC al serviciilor prin terminarea mandatului de Președinte. Însă până atunci se mai pot întâmpla multe lucruri. Mă întreb ce va fi dacă în ajunul turului 2, ambii candidați vor deveni „indisponibili”? Sunt convins că se vor găsi destui care să spună că e normal. Dacă sunt vinovați, asta este. E NORMAL, nu?

Read Full Post »

Cu aproape doi ani în urmă am scris un articol despre modelul de guvernare chinez, mai concret despre combinația dintre democrație și meritocrație. Cel puțin din punct de vedere al performanței economice, lucrurile stau foarte bine pentru China, deși este discutabil dacă acest „bine” se transferă și către cetățeni. Eu personal înclin să cred că da, măcar parțial, dacă luăm în considerare creșterea nivelului de trai pentru un procent semnificativ din populația chineză. Practic, în ultimii 20 de ani, China a reușit să se transforme dintr-o țară relativ înapoiată economic în una dintre super-puterile tehnologice ale lumii. Prețul plătit este însă destul de mare. Libertățile individuale există doar în teorie.

La fel se întâmplă și în Rusia, care a lăsat la o parte aparențele de democrație și s-a concentrat pe revenirea economică și pe urmărirea intereselor sale strategice, chiar dacă pentru asta a fost nevoie de ignorarea convențiilor internaționale și/sau a drepturilor fundamentale ale cetățenilor.

În partea cealaltă, în „lumea (presupus) liberă” și democratică, lucrurile stau tot mai prost. Cheltuielile guvernamentale au luat-o razna și tind să sufoce încet, dar sigur, pe cei tot mai puțini, care alimentează cancerul numit STAT.

La prima vedere, pare că soluția problemei economice este întărirea statului și limitarea drepturilor individuale pentru a permite STATULUI să se desfășoare în voie.

Paradoxal, România este una din puținele țări unde lucrurile evoluează în direcția inversă. După „soluțiile” de dreapta, ce au constat în mărirea taxelor și impozitelor, se dorește (măcar în teorie) reducerea taxării pentru a crea noi locuri de muncă. Teoretic, taxe mai mici, aplicate mai multor contribuabili. Prin comparație cu Grecia sau Franța, „stânga” noastră e de admirat.

Ne-am tot obișnuit să ne înjurăm politicienii, pentru că sunt neserioși, oportuniști sau de-a dreptul mincinoși. Oare e adevărat că politicienii noștri sunt de mai proastă calitate decât „ai lor”? Uitându-mă la rezultate aș zice că nu. Ba chiar dimpotrivă.

Dacă problema este de fapt ascunsă în altă parte? Dacă sistemul „democratic” are de fapt un defect intrinsec? Eu unul înclin spre această variantă. După părerea mea, accesul la putere a unor mincinoși, trișori, cabotini, șamd este consecința metodei prin care ne „alegem” conducătorii. Practic, doar o foarte mică parte din electorat înțelege (cât de cât) care este miza unei decizii „politice”. Chiar și acolo părerile sunt împărțite – a se vedea discuțiile de aici purtate cu oameni, relativ educați, aproximativ de aceeași vârstă și pregătire, dar cu convingeri diametral opuse, pe probleme nu foarte complexe.

Practic alegem politicienii după percepții și nu după calitatea ideilor exprimate. Iar problema apare peste tot în „lumea liberă”. Noi nu suntem excepția.

În încheiere, fac și eu precum stimabilul Traian și îmi amintesc de un serial american, cât se poate de educativ: „House of cards” cu Kevin Spacey. Dacă cineva a văzut măcar un episod din serialul mai sus amintit, va înțelege despre ce vorbesc. Nu-i așa așa că prin comparație cu distinsul congressman Underwood, atât Traian Băsescu, cât și Victor Ponta par niște îngerași?

Am revăzut de curând (procesul de la) Nuremberg – filmul. Apare la un moment dat reflecția unuia din procurori (căpitanul Gilbert cred), de origine evreu, care explică consecința tragediei provocate de Hitler, ca fiind reflexul cetățeanului german de a se supune autorității, fără a mai judeca corectitudinea acesteia. La aceasta s-a adăugat accesul la noile tehnologii de comunicare (radioul) al unui individ charismatic, dar nereprezentativ pentru poporul german. Ce a urmat este istorie.

Mi-e teamă că situația actuală nu este fundamental diferită. Oare cum ar arăta „lumea liberă” condusă de domnul Underwood?

Read Full Post »

M-am întrebat de multe ori, cum de este posibil ca oameni cu vârste apropiate, cu norme și valori similare, cu aproximativ aceeași educație și statut social, să aibă opinii fundamental diferite asupra unor probleme relativ simple.

Prima dată când s-a întâmplat acest lucru a fost în iunie, anul trecut, la condamnarea domnului Adrian Năstase. Colegilor mei de blog li s-a părut natural ca unul din liderii opoziției să poată fi condamnat în calitate de PREȘEDINTE DE PARTID pentru finanțarea unei campanii în care nu a fost implicat, existând la dosar declarația directorului de campanie (Octav Cosmâncă).

Mi-am spus atunci că mi-au scăpat poate elemente ale cazului pe care presa nu le-a mediatizat și am zis să aștept motivarea sentinței. Motivare care a venit, nu după câteva zile, așa cum era normal, ci la aproape 6 luni de la condamnare. Din nefericire și aceasta este la fel de încâlcită și neconcludentă, ca și cazul în sine. Însă 5 judecători ai ÎCCJ au ajuns la concluzia că Adrian Năstase este vinovat, așa că nu mi-a rămas decât să-mi spun că, îmi place sau nu, Justiția a triumfat.

A urmat apoi conflictul din CSM, în care majoritatea judecătorilor au protestat împotriva alegerii unui procuror ca președinte al CSM, încălcându-se astfel cutuma ca acesta să fie judecător. Una din consecințele extrem de importante a fost că judecătorii au reacționat masiv și au decis să revoce mandatul celor 2 judecători care au votat pentru numirea unui procuror ca președinte. De partea cealaltă „luptătorii anticorupție” au descoperit imediat că unul din judecătorii ce au votat împotrivă este „corupt”. A naibii coincidență. Aproape să-ți vină să crezi că este vorba doar de luptă pentru putere, iar DNA-ul e doar un instrument.

Cireașa de pe tort a fost discuția din jurul activității lui Călin Nistor, noul procuror-șef interimar al DNA, numit de procurorul-șef (tot interimar) al României. Spre surprinderea mea, o judecătoare, Irina Lazăr, a dat un verdict șocant în care spune că procuratura DNA Argeș, după ce s-a autosesizat, a trimis în judecată pe cineva pe baza unor interceptări, care sunt și nelegale. Motivarea sentinței, atent și detaliat explicată, face tabloul unui proces ce pare a fi instrumentat în perioada terorii comuniste când era suficient ca procurorii să te acuze pe baza câtorva înregistrări ale Securității, pentru a ajunge la pușcărie ca dușman al poporului.

Discuțiile cu colegii mei de blog par a fi între reprezentanți ai unor Universuri paralele. În timp ce mie mi se pare normal ca procurorii să facă DOVADA INDUBITABILĂ că respectivul acuzat a luat șpagă, eventual printr-un flagrant, altora li se pare suficient de clară existența șpăgii doar pentru că alți doi oameni, pe care „inculpatul” nici măcar nu-i cunoaște, au pronunțat o cifră într-o convorbire telefonică.

Am realizat astfel de ce sistemele noastre de valori, ce par atât de apropiate la prima vedere, sunt în realitate la ani-lumină distanță. Deosebirea fundamentală este perspectiva asupra drepturilor cetățenești. Colegii mei „băsiști” (și îi numesc așa nu în sensul de susținători ai lui Băsescu, ci de susținători ai tipului de justiției promovat de Traian Băsescu și Monica Macovei) li se pare fundamental importantă lupta împotriva corupției, în timp ce eu și mulți alții, credem că libertățile cetățenești trebuie să primeze. Altfel spus, statul nu are dreptul să mă asculte sau să mă aresteze când are chef, ci doar dacă poate dovedi că sunt cu adevărat vinovat.

Surprinzător, majoritatea proceselor răsunătoare, inclusiv cel al lui Florin Costiniu și Cătălin Voicu, procese-spectacol cu ample puneri în scenă și mii de pagini de relatări în presă se bazează DOAR pe astfel de interceptări. Dacă întrebi un „băsist” cum a demonstrat procuratura vinovăția senatorului Cătălin Voicu (care de altfel îmi este antipatic) sau a judecătorului ÎCCJ Florin Costiniu, vor indica stenogramele, uitând că astfel de „probe” sunt doar indicii, nu dovezi irefutabile.

Concluzia acestui articol lung și plictisitor articol este că foarte probabil falia ce îi desparte pe „băsiștii” luptători anti-corupție de noi, ceilalți este atât de adâncă încât șansele de consens în ceea ce privește direcția de urmat sunt quasi-nule. În ce mă privește, consider că tema corupției, în absența libertăților cetățenești garantate de Constituție, este nocivă și periculoasă, reprezentând doar o metodă abjectă de luptă pentru putere.

Update: Fostul ministru liberal al Muncii, Paul Păcuraru, despre actualul şef al DNA, Călin Nistor: „În calitate de ministru, am blocat o afacere națională a lui Dorin Cocoș și a doamnei Elena Udrea și m-am trezit cu dosar la DNA!”

Update 2: Justiția „reformată” de Băsescu și Macovei a reușit o regretabilă performanță. Aceea de a încălca imunitatea singurului judecător român la CEDO. A fost nevoie de o hotărâre a CEDO, pentru ca ÎCCJ să declare nul mandatul acordat DNA-ului de o judecătoare ÎCCJ și de CSM. Gabriela Bîrsan (și ea judecătoare ÎCCJ) a depus plângere penală împotriva „structurii de crima organizata din ICCJ – CSM – DNA”.

Read Full Post »